M’Cheyne Bible Reading Plan
Domnia lui Iosia peste Iuda. Cartea Legii este găsită în Casa Domnului
22 Iosia era în vârstă de opt ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de treizeci şi unu de ani. Mama sa se numea Iedida şi era fiica lui Adaia din Boţkat. 2 El a făcut ce este drept înaintea Domnului şi a umblat în toate căile strămoşului său David, fără a se abate la dreapta sau la stânga.
3 În al optsprezecelea an al domniei sale, regele Iosia l-a trimis pe scribul său, Şafan, fiul lui Aţalia, fiul lui Meşulam, la Casa Domnului, zicându-i: 4 „Du-te la marele preot Hilchia şi spune-i să strângă argintul care a fost adus la Casa Domnului, cel care fusese adunat de la oameni de către paznicii porţii. 5 Să se dea acest argint celor ce supraveghează lucrarea la Casa Domnului, iar aceştia să-l dea lucrătorilor care sunt la Casa Domnului, adică celor ce fac restaurarea Casei: 6 tâmplarilor, constructorilor şi zidarilor. Să li se mai dea şi pentru cumpărarea lemnelor şi a pietrelor cioplite necesare pentru restaurarea Casei, 7 dar să nu se ceară nici o socoteală oamenilor cărora li se încredinţează argintul, căci ei lucrează cinstit.“
8 Atunci marele preot Hilchia i-a zis scribului Şafan: „Am găsit Cartea Legii în Casa Domnului!“ Hilchia i-a dat Cartea lui Şafan, iar acesta a citit-o. 9 Scribul Şafan s-a dus la rege şi i-a adus regelui următorul mesaj: „Slujitorii tăi au strâns argintul care se afla în Casă şi l-au dat celor ce supraveghează lucrarea la Casa Domnului.“ 10 Apoi scribul Şafan l-a înştiinţat pe rege, zicându-i: „Preotul Hilchia mi-a dat o Carte.“ Şi Şafan a citit din ea înaintea regelui.
11 Când a auzit regele cuvintele din Cartea Legii şi-a sfâşiat hainele. 12 Şi regele le-a poruncit preotului Hilchia, lui Ahikam, fiul lui Şafan, lui Acbor, fiul lui Micaia, scribului Şafan şi lui Asaia, slujitorul regelui, astfel: 13 „Duceţi-vă şi întrebaţi-L pe Domnul pentru mine, pentru popor şi pentru întreg Iuda, în legătură cu ceea ce este scris în această Carte, care a fost găsită. Căci mare este mânia Domnului, care s-a aprins împotriva noastră pentru că strămoşii noştri nu au ascultat cuvintele acestei Cărţi şi nu au împlinit tot ce este scris în ea cu privire la noi.“ 14 Preotul Hilchia, Ahikam, Acbor, Şafan şi Asaia s-au dus la profetesa Hulda, soţia lui Şalum, fiul lui Tikva, fiul lui Hasra, păzitorul veşmintelor, care locuia în Ierusalim, în cartierul cel nou[a]. Ei au vorbit cu ea 15 şi ea le-a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel; să spuneţi omului care v-a trimis la mine, 16 că aşa vorbeşte Domnul: «Iată că voi aduce nenorocirea asupra acestui loc şi asupra locuitorilor lui, potrivit cu tot ce este scris în Cartea pe care a citit-o regele lui Iuda. 17 Pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate faptele lor[b], mânia Mea se va aprinde împotriva acestui loc şi nu se va stinge.» 18 Totodată spuneţi-i regelui lui Iuda, care v-a trimis să-L întrebaţi pe Domnul, următoarele: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la cuvintele pe care le-ai auzit: 19 ‘Pentru că ţi s-a înduioşat inima şi te-ai smerit înaintea Domnului, când ai auzit ce am rostit împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, – că vor ajunge de spaimă şi de blestem, – pentru că ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, iată că şi Eu am auzit, zice Domnul! 20 De aceea te voi adăuga la strămoşii tăi şi vei fi aşezat în pace în mormântul tău, astfel că nu vei vedea toată nenorocirea pe care o voi aduce asupra acestui loc şi asupra locuitorilor lui.’»“ Ei i-au adus regelui răspunsul acesta.
Odihna promisă de Dumnezeu
4 De aceea, întrucât promisiunea intrării în odihna Lui rămâne încă deschisă, să avem grijă ca nici unul dintre voi să nu se pomenească venit prea târziu. 2 Şi nouă ne-a fost vestită Evanghelia[a] ca şi lor, dar lor, cuvântul pe care l-au auzit nu le-a fost de nici un folos, pentru că cei care l-au auzit nu l-au unit cu credinţa[b], 3 însă cei care am crezut intrăm în acea odihnă, aşa cum a spus:
„De aceea am jurat în mânia Mea:
«Nu vor intra în odihna Mea!»“[c]
Şi totuşi lucrările Sale au fost terminate încă de la crearea lumii – 4 pentru că a spus undeva, despre ziua a şaptea, astfel: „Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui“[d] 5 şi, din nou, în acelaşi loc: „Nu vor intra în odihna Mea!“ 6 Deci, fiindcă rămâne ca unii să intre în ea, şi întrucât cei dintâi, cărora li s-a vestit Evanghelia, n-au intrat din cauza neascultării, 7 El stabileşte din nou o zi: „astăzi“, spunând, prin David, după atât de mult timp, aşa cum a fost spus mai înainte:
„Astăzi dacă auziţi glasul Lui,
nu vă împietriţi inimile!“[e]
8 Dacă Iosua le-ar fi dat odihnă, atunci Dumnezeu nu le-ar fi vorbit mai târziu despre o altă zi. 9 Rămâne încă pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de Sabat, 10 pentru că oricine intră în odihna Lui se va odihni de lucrările lui, ca şi Dumnezeu de ale Sale. 11 Să ne grăbim[f] deci să intrăm în acea odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă printr-o neascultare ca a lor!
12 Într-adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi activ, mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, străpungând până desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, şi poate judeca gândurile şi intenţiile inimii. 13 Nu este nimic care să poată fi ascuns de El, ci totul este gol şi descoperit ochilor Lui, ai Celui înaintea Căruia trebuie să dăm socoteală.
Isus, Marele nostru Preot
14 Aşadar, fiindcă avem un Mare Preot Care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ţinem tare de mărturisirea noastră. 15 Căci n-avem un Mare Preot Care să nu poată avea milă de[g] slăbiciunile noastre, ci Unul Care a fost ispitit în toate felurile, ca şi noi, dar fără să păcătuiască. 16 Aşadar, să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare şi să găsim har care să ne ajute la timpul potrivit.
1 Cuvântul Domnului care i-a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel:
Invazia lăcustelor
2 „Ascultaţi lucrul acesta, bătrânilor[a]!
Luaţi aminte, toţi locuitorii ţării!
S-a mai întâmplat aşa ceva pe vremea voastră
sau pe vremea strămoşilor voştri?
3 Povestiţi copiilor voştri despre lucrul acesta,
şi copiii voştri să-l spună copiilor lor,
iar copiii lor să-l istorisească următoarei generaţii.
4 Ceea ce a lăsat lăcusta Gazam,
a mâncat lăcusta Arbe[b];
ceea ce a lăsat lăcusta Arbe,
a mâncat lăcusta Ielek
şi ceea ce a lăsat lăcusta Ielek,
a mâncat lăcusta Hasil.[c]
5 Treziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi!
Văitaţi-vă, voi, toţi băutorii de vin,
pentru că vi s-a luat mustul de la gură!
6 Căci un neam puternic şi fără număr
a năvălit asupra ţării Mele;
dinţii ei sunt dinţi de leu,
iar colţii ei sunt colţi de leoaică.
7 Mi-a pustiit viile
şi Mi-a făcut bucăţi smochinii;
i-a jupuit de coajă şi i-a trântit jos,
lăsându-le ramurile decojite.
8 Boceşte aşa cum fecioara[d], îmbrăcată cu sac,
boceşte după bărbatul[e] tinereţii ei!
9 Darurile de mâncare şi jertfele de băutură
au fost oprite în Casa Domnului,
iar preoţii, slujitorii Domnului, jelesc.
10 Ogoarele sunt pustiite,
pământul jeleşte[f],
căci grânele sunt nimicite.
Mustul a secat
şi uleiul s-a terminat.
11 Îngroziţi-vă, plugari,
văitaţi-vă, vieri,
din pricina grâului şi a orzului,
căci roadele câmpului sunt distruse.
12 Via s-a uscat,
iar smochinul este veştejit;
rodiul, palmierul, mărul,
toţi pomii de pe câmp sunt uscaţi.
Într-adevăr, s-a ofilit bucuria
din mijlocul oamenilor!
Chemare la pocăinţă
13 Preoţilor, îmbrăcaţi-vă cu sac şi jeliţi;
văitaţi-vă, slujitori ai altarului!
Veniţi, petreceţi noaptea îmbrăcaţi cu saci,
slujitori ai Dumnezeului meu!
Căci darurile de mâncare şi jertfele de băutură
sunt oprite în Casa Dumnezeului vostru.
14 Hotărâţi un post,
vestiţi o adunare sfântă.
Adunaţi-i pe bătrâni
şi pe toţi locuitorii ţării
la Casa Domnului, Dumnezeul vostru,
şi strigaţi către Domnul.
15 Vai, ce zi!
Căci ziua Domnului este aproape;
ea va veni ca o distrugere de la Cel Atotputernic[g].
16 Nu s-a prăpădit hrana
sub ochii voştri –
adică bucuria şi veselia
din Casa Domnului?
17 Seminţele s-au pârjolit
sub bulgări[h],
hambarele sunt pustii,
grânarele sunt în ruine,
căci grânele s-au uscat.
18 Cum gem animalele!
Cirezile de vite umblă ameţite,
pentru că nu mai au păşune;
chiar şi turmele de oi suferă pedeapsa[i].
19 Către Tine, Doamne, strig,
căci focul a mistuit păşunile pustiei
şi flăcările au ars toţi copacii câmpiei.
20 Chiar şi fiarele câmpului tânjesc după Tine,
căci albiile s-au uscat,
iar focul a mistuit păşunile pustiei.
Psalmul 140
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Izbăveşte-mă, Doamne, de oamenii răi,
păzeşte-mă de oamenii violenţi,
2 de cei ce plănuiesc lucruri rele în inima lor
şi stârnesc conflicte în fiecare zi.
3 Ei îşi fac limba ascuţită ca a unui şarpe
şi sub buzele lor este venin de viperă!Sela
4 Păzeşte-mă, Doamne, de mâinile celui rău!
Protejează-mă de omul violent,
de cel ce se gândeşte cum să pună piedică paşilor mei!
5 Nişte îngâmfaţi mi-au ascuns curse,
şi-au întins funiile laţului lor,
mi-au pus capcane pe marginea potecii!Sela
6 Eu însă zic Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu!
Ascultă, Doamne, glasul rugilor mele!
7 Stăpâne Doamne, Mântuitorul meu puternic,
Care mi-ai protejat capul în ziua luptei –
8 nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău;
nu îngădui să-i reuşească planurile, ca să nu se fălească!“Sela
9 Capul celor ce mă înconjoară
să fie acoperit de necazul provocat de buzele lor!
10 Să cadă peste ei cărbuni aprinşi;
să fie aruncaţi în foc,
în adâncuri de unde să nu se mai scoale.
11 Fie ca oamenii limbuţi să nu fie întăriţi în ţară;
fie ca pe oamenii violenţi şi răi să-i vâneze şi să-i doboare dezastrul.
12 Ştiu că Domnul va face dreptate celui necăjit
şi susţine cauza celor nevoiaţi.
13 Într-adevăr, cei drepţi vor lăuda Numele Tău,
iar oamenii integri vor locui în prezenţa Ta.
Psalmul 141
Un psalm al lui David
1 Doamne, pe Tine Te chem! Vino degrabă la mine!
Ascultă glasul meu, când strig după ajutor la Tine!
2 Fie rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta,
iar ridicarea mâinilor mele – ca jertfele de seară.
3 Doamne, pune strajă gurii mele;
păzeşte uşa buzelor mele!
4 Nu-mi lăsa inima să mi se abată spre ce este rău,
spre faptele rele ale oamenilor care săvârşesc nelegiuirea,
şi nu mă lăsa să mănânc din delicatesele lor.
5 Să mă lovească cel drept[a] – aceasta este dragoste!
Să mă mustre el, căci de la un aşa untdelemn nu-mi voi feri capul!
Dar rugăciunea mea tot împotriva faptelor rele ale celor nelegiuiţi va fi!
6 Când judecătorii lor vor fi aruncaţi de pe marginea stâncilor,
atunci vor da ascultare cuvintelor mele, căci ele sunt plăcute.
7 Cum arată pământul arat şi brăzdat,
aşa sunt şi oasele noastre împrăştiate la intrarea în Locuinţa Morţilor.
8 Eu însă către Tine, Stăpâne Doamne, îmi îndrept ochii,
la Tine caut adăpost: nu-mi părăsi sufletul!
9 Păzeşte-mă de cursele pe care mi le-au întins duşmanii
şi de capcanele celor ce săvârşesc fărădelegea.
10 Fie ca cei răi să cadă în cursele lor,
iar eu să scap!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.