M’Cheyne Bible Reading Plan

Păcatul lui Acan şi înfrângerea de la Ai

7 Israeliţii însă au fost necredincioşi cu privire la ceea ce trebuia nimicit^[a]. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zimri^[b], fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda, a luat din ceea ce trebuia nimicit şi, prin urmare, Domnul s-a aprins de mânie împotriva israeliţilor.

² Iosua a trimis câţiva bărbaţi din Ierihon la Ai, care era lângă Bet-Aven, la răsărit de Betel, zicându-le:

– Duceţi-vă să cercetaţi regiunea!

Bărbaţii s-au dus şi au cercetat cetatea Ai.

³ Când s-au întors la Iosua, i-au spus:

– Nu e nevoie să înainteze toată oştirea pentru a ataca cetatea Ai, ci doar două sau trei mii de oameni. Nu mai obosi toată oştirea, fiindcă acolo sunt puţini oameni.

⁴ Aproape trei mii de bărbaţi din popor au înaintat, dar nu au rezistat înaintea bărbaţilor din Ai. ⁵ Aceştia

le-au doborât treizeci şi şase de oameni şi i-au urmărit din faţa porţii până la carierele de piatră^[c], doborându-i în vale. Inima poporului s-a înmuiat şi s-a făcut ca apa.

⁶ Iosua şi-a sfâşiat hainele şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Chivotului Domnului, unde a stat astfel până seara, împreună cu cei din sfatul bătrânilor lui Israel^[d], având cu toţii capetele presărate cu pământ.

⁷ Iosua a zis:

– Ah, Stăpâne Doamne, de ce ai făcut pe poporul acesta să traverseze Iordanul? Ca să ne dai în mâinile amoriţilor şi să fim distruşi? Nu ar fi fost mai bine să fi rămas pe malul celălalt al Iordanului? ⁸ Dar acum, Stăpâne, ce voi spune după ce Israel s-a retras din faţa duşmanilor săi? ⁹ Canaaniţii şi toţi locuitorii ţării vor afla despre aceasta, ne vor înconjura şi ne vor şterge numele de pe pământ. Ce vei face Tu atunci pentru Numele Tău cel mare?

¹⁰ Domnul i-a răspuns:

– Ridică-te! De ce stai astfel, cu faţa la pământ? ¹¹ Israel a păcătuit încălcând legământul pe care i l-am poruncit. Şi-au însuşit din lucrurile date spre nimicire, au furat, au minţit şi le-au pus alături de bunurile lor. ¹² De aceea israeliţii nu pot rezista în faţa duşmanilor lor, fiindcă au fost daţi spre nimicire. Eu nu voi mai fi cu voi decât dacă distrugeţi din mijlocul vostru ceea ce trebuie nimicit.

¹³ Du-te şi sfinţeşte poporul. Să le spui astfel: „Sfinţiţi-vă pentru ziua de mâine, fiindcă Domnul, Dumnezeul lui Israel, a descoperit în mijlocul vostru lucruri care trebuiau date spre nimicire. Nu veţi putea ţine piept duşmanilor voştri, până când nu veţi îndepărta ceea ce trebuia nimicit din mijlocul vostru.

¹⁴ Să vă înfăţişaţi mâine dimineaţă în ordinea seminţiilor voastre. Seminţia arătată prin sorţi de Domnul să se înfăţişeze în ordinea clanurilor; clanul arătat prin sorţi de Domnul să se înfăţişeze în ordinea familiilor; familia arătată prin sorţi de Domnul să se înfăţişeze în ordinea bărbaţilor. ¹⁵ Acela care va fi arătat prin sorţi că a luat ceea ce trebuia nimicit, să fie ars în foc, împreună cu tot ceea ce îi aparţine, pentru că a încălcat legământul Domnului şi a săvârşit o mişelie în Israel.“

¹⁶ Iosua s-a sculat dis-de-dimineaţă, a convocat seminţiile lui Israel şi a fost arătată prin sorţi seminţia lui Iuda. ¹⁷ A apropiat clanurile lui Iuda şi a fost arătat prin sorţi clanul lui Zerah. A apropiat clanul lui Zerah în ordinea familiilor şi a fost arătat prin sorţi Zimri. ¹⁸ A apropiat familia acestuia în ordinea bărbaţilor din familie şi a fost arătat Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zimri, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda. Iosua i-a zis lui Acan:

¹⁹ – Fiule, dă slavă Domnului, Dumnezeul lui Israel^[e] şi laudă-L! Mărturiseşte-mi ce ai făcut şi nu-mi ascunde nimic!

²⁰ Acan i-a răspuns lui Iosua:

– Într-adevăr, eu am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeul lui Israel, şi iată ce am făcut: ²¹ am văzut în prada de război o manta frumoasă din Şinar^[f], două sute de şecheli^[g] de argint şi un obiect de aur în greutate de cincizeci de şecheli^[h]. Le-am poftit şi le-am luat. Acum sunt ascunse în pământ, în mijlocul cortului meu, iar argintul este sub ele.

²² Iosua a trimis nişte soli care au alergat spre cort. Şi iată că lucrurile erau ascunse în cortul lui, argintul fiind sub ele. ²³ Le-au luat de acolo şi le-au adus la Iosua şi la adunarea israeliţilor, înfăţişându-le înaintea Domnului.

²⁴ Atunci Iosua şi toţi cei din Israel l-au luat pe Acan, fiul lui Zerah, au luat argintul, mantaua, obiectul de aur, pe fiii şi pe fiicele lui, vitele, măgarii şi oile lui, cortul şi tot ce-i aparţinea lui şi i-au dus în valea Acor. ²⁵ „De ce ne-ai tulburat astfel?“ l-a întrebat Iosua. „Ei bine, şi pe tine te va tulbura Domnul astăzi!“ a continuat Iosua.

Şi toţi cei din Israel l-au omorât cu pietre. Apoi i-au ars în foc şi i-au acoperit cu pietre, ²⁶ ridicând peste ei un morman mare de pietre, care poate fi văzut şi astăzi. Atunci Domnul S-a întors din mânia Lui aprigă.

Valea aceea a purtat numele Acor^[i] până în ziua aceasta.

Psalmul 137

Psalmul 138

Al lui David

1 Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul dintre preoţii din Anatot, din teritoriul lui Beniamin. ² Cuvântul Domnului a venit la el în al treisprezecelea an al domniei lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, ³ şi în zilele lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, până în luna a cincea a anului al unsprezecelea al lui Zedechia, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, când locuitorii Ierusalimului au fost duşi în captivitate.

Chemarea lui Ieremia

⁴ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis:

⁶ Eu am răspuns:

– Ah, Stăpâne Doamne, eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt doar un copil!

⁷ Însă Domnul mi-a zis:

– Nu spune că eşti un copil, căci vei merge la toţi aceia la care te voi trimite şi le vei spune tot ce-ţi voi porunci. ⁸ Nu te teme de ei, căci Eu sunt cu tine ca să te scap, zice Domnul.

⁹ Apoi Domnul Şi-a întins mâna, mi-a atins gura şi mi-a zis:

– Iată, pun cuvintele Mele în gura ta. ¹⁰ Astăzi te pun peste neamuri şi peste regate ca să smulgi şi să dărâmi, să distrugi şi să nimiceşti, să zideşti şi să plantezi.

¹¹ Cuvântul Domnului a venit la mine şi m-a întrebat:

– Ce vezi, Ieremia?

– Văd un toiag din lemn de migdal, i-am răspuns eu.

¹² – Ai văzut bine, mi-a zis Domnul, căci Eu veghez^[b] ca să împlinesc Cuvântul Meu.

¹³ Cuvântul Domnului a venit la mine a doua oară şi mi-a zis:

– Ce vezi?

– Văd un cazan clocotind, care se revarsă dinspre nord, i-am răspuns eu.

¹⁴ – Dinspre nord va izbucni dezastrul peste toţi cei ce locuiesc în ţară, mi-a zis Domnul. ¹⁵ Căci iată, voi chema toate clanurile regatelor din nord, zice Domnul.

¹⁷ Tu dar încinge-ţi coapsele! Ridică-te şi spune-le tot ce-ţi voi porunci. Nu tremura înaintea lor, ca nu cumva să te fac Eu să tremuri înaintea lor. ¹⁸ De astăzi vei fi o cetate întărită, un stâlp de fier şi un zid de bronz, ca să stai împotriva întregii ţări, împotriva regilor lui Iuda, a conducătorilor lui, a preoţilor şi a poporului ţării. ¹⁹ Ei se vor lupta împotriva ta, dar nu te vor învinge, căci Eu sunt cu tine, ca să te scap, zice Domnul.

Isus şi tradiţia bătrânilor

15 Atunci nişte farisei şi nişte cărturari au venit din Ierusalim la Isus şi L-au întrebat:

² – De ce ucenicii Tăi încalcă tradiţia bătrânilor^[a]? Căci ei nu-şi spală mâinile înainte să mănânce!

³ Isus le-a răspuns:

– Dar voi de ce încălcaţi porunca lui Dumnezeu de dragul tradiţiei voastre? ⁴ Căci Dumnezeu a zis: „Cinsteşte-i pe tatăl tău şi pe mama ta!“^[b] şi „Cel ce îşi blestemă tatăl sau mama trebuie să fie pedepsit cu moartea“^[c]. ⁵ Însă voi ziceţi: „Dacă cineva îi spune tatălui său sau mamei sale: «Orice ai putea primi de la mine este deja închinat ca dar lui Dumnezeu!», ⁶ acela nu mai este dator să-şi cinstească tatăl (sau mama)^[d]“. Şi anulaţi astfel Cuvântul lui Dumnezeu de dragul tradiţiei voastre. ⁷ Ipocriţilor! Bine a profeţit Isaia despre voi când a zis:

Lucrurile care-l spurcă pe om

¹⁰ Isus a chemat mulţimea şi a zis: „Ascultaţi şi înţelegeţi! ¹¹ Nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om!“

¹² Atunci ucenicii Lui au venit şi I-au zis:

– Ştii că fariseii s-au poticnit la auzul acestor cuvinte?

¹³ Isus le-a răspuns:

– Orice plantă pe care nu a sădit-o Tatăl Meu ceresc va fi dezrădăcinată. ¹⁴ Lăsaţi-i; sunt nişte călăuze oarbe (pentru cei orbi)^[f]. Şi dacă un orb călăuzeşte un alt orb, amândoi vor cădea în groapă.

¹⁵ Petru I-a zis:

– Explică-ne pilda aceasta!

¹⁶ Isus a zis:

– Şi voi tot fără pricepere sunteţi? ¹⁷ Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în stomac, iar apoi este aruncat afară, în latrină? ¹⁸ Dar ceea ce iese din gură vine din inimă şi aceea îl spurcă pe om. ¹⁹ Căci din inimă ies gândurile rele, crimele, adulterele, curviile, furturile, mărturiile mincinoase şi blasfemiile. ²⁰ Acestea sunt lucrurile care îl spurcă pe om! Însă a mânca cu mâinile nespălate nu-l spurcă pe om!

Credinţa canaanitei

²¹ Isus a plecat de acolo şi S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului. ²² Şi iată că o femeie canaanită din acea regiune a venit strigând:

– Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este demoniacă şi suferă cumplit!

²³ Isus nu i-a răspuns nimic. Ucenicii s-au apropiat şi L-au rugat, zicându-i:

– Dă-i drumul, căci continuă să strige după noi!

²⁴ Isus însă le-a răspuns:

– Nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.

²⁵ Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând:

– Doamne, ajută-mă!

²⁶ Isus i-a răspuns:

– Nu este bine să se ia pâinea copiilor şi să se arunce la căţeluşi!

²⁷ – Da, Doamne, a zis ea, dar şi căţeluşii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor!

²⁸ Atunci Isus i-a răspuns:

– O, femeie, mare este credinţa ta! Să ţi se facă după cum doreşti!

Şi fiica ei a fost vindecată chiar în ceasul acela.

Isus hrăneşte peste patru mii de oameni

²⁹ Isus a plecat de acolo şi a mers de-a lungul Mării Galileii. Apoi a urcat pe munte şi S-a aşezat acolo. ³⁰ Au venit la El mulţimi mari de oameni, având cu ei şchiopi, orbi, schilozi, muţi şi mulţi alţi bolnavi. I-au aşezat la picioarele Lui, iar El i-a vindecat, ³¹ astfel că mulţimea s-a minunat văzând că cei muţi vorbesc, cei schilozi se însănătoşesc, cei şchiopi umblă, iar cei orbi văd; şi Îl slăveau pe Dumnezeul lui Israel.

³² Isus i-a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis:

– Mi-e milă de mulţime, pentru că sunt deja trei zile de când stau cu Mine şi nu au ce să mănânce. Nu vreau să-i las să plece flămânzi, ca nu cumva să leşine pe drum.

³³ Ucenicii I-au zis:

– De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pâini, ca să se sature o asemenea mulţime?!

³⁴ Isus i-a întrebat:

– Câte pâini aveţi?

– Şapte … şi câţiva peştişori, I-au răspuns ei.

³⁵ Isus i-a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. ³⁶ Apoi a luat cele şapte pâini şi peştişorii, a adus mulţumiri, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit mulţimilor. ³⁷ Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au strâns şapte coşuri pline cu firimiturile rămase. ³⁸ Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii. ³⁹ După ce le-a dat drumul mulţimilor, Isus S-a suit în barcă şi S-a dus în regiunea Magadan^[g].