Chronological

Preoţii şi leviţii

18 Domnul a zis lui Aaron: „Tu^(A) şi fiii tăi, şi casa tatălui tău cu tine să purtaţi^(B) pedeapsa fărădelegilor făcute în Sfântul Locaş; tu şi fiii tăi împreună cu tine să purtaţi pedeapsa fărădelegilor făcute în împlinirea slujbei voastre preoţeşti. ² Apropie, de asemenea, de tine pe fraţii tăi, seminţia lui Levi, seminţia tatălui tău, ca să fie legaţi^(C) de tine şi^(D) să-ţi slujească atunci când tu şi^(E) fiii tăi împreună cu tine veţi fi înaintea cortului întâlnirii. ³ Ei să păzească^(F) ce le vei porunci tu şi cele privitoare la tot cortul, dar să^(G) nu se apropie nici de uneltele Sfântului Locaş, nici de altar, ca să^(H) nu muriţi, şi ei, şi voi. ⁴ Ei să se alipească de tine şi să păzească tot ce priveşte cortul întâlnirii pentru toată slujba cortului. Niciun^(I) străin să nu se apropie de voi. ⁵ Să păziţi cele privitoare^(J) la Sfântul Locaş şi altar, ca^(K) să nu mai fie mânie împotriva copiilor lui Israel. ⁶ Iată că am luat pe fraţii voştri leviţii, din mijlocul copiilor lui Israel, ca unii care sunt daţi^(L) Domnului; ei vă^(M) sunt încredinţaţi vouă în dar, ca să facă slujba cortului întâlnirii. ⁷ Tu şi fiii^(N) tăi împreună cu tine să păziţi slujbele preoţiei voastre în tot ce priveşte altarul şi tot ce este dincolo^(O) de perdeaua dinăuntru: aceasta este slujba pe care o veţi face. Vă dau în dar slujba preoţiei. Străinul care se va apropia va fi omorât.”

Întreţinerea preoţilor

⁸ Domnul a zis lui Aaron: „Iată, din toate lucrurile pe^(P) care Mi le închină copiii lui Israel, îţi dau pe cele care Îmi sunt aduse prin ridicare; ţi le dau ţie şi fiilor tăi ca drept^(Q) al ungerii, printr-o lege veşnică. ⁹ Iată ce va fi al tău dintre lucrurile preasfinte care nu sunt mistuite de foc: toate darurile din jertfele lor^(R) de mâncare, toate jertfele^(S) lor de ispăşire şi toate jertfele^(T) pentru vină, pe care Mi le vor aduce; lucrurile acestea preasfinte să fie ale tale şi ale fiilor tăi. ¹⁰ Să le mâncaţi într-un^(U) loc preasfânt; orice bărbat să mănânce din ele; să le priviţi ca sfinte. ¹¹ Iată ce va mai fi al tău: toate darurile pe care le vor aduce copiii lui Israel^(V) prin ridicare şi legănându-le într-o parte şi în alta ţi^(W) le dau ţie, fiilor tăi şi fiicelor tale împreună cu tine, printr-o lege veşnică. Oricine^(X) va fi curat în casa ta să mănânce din ele. ¹² Îţi dau cele dintâi roade pe care le vor aduce Domnului: tot^(Y) ce va fi mai bun din untdelemn, tot ce va fi mai bun din must şi grâu. ¹³ Cele dintâi^(Z) roade ale pământului lor, pe^(AA) care le vor aduce Domnului, să fie ale tale. Oricine^(AB) va fi curat în casa ta să mănânce din ele. ¹⁴ Tot ce^(AC) va fi închinat Domnului prin făgăduinţă în Israel să fie al tău. ¹⁵ Orice întâi născut^(AD) din orice trup pe care-l vor aduce Domnului, atât din oameni, cât şi din dobitoace, să fie al tău. Numai să laşi să se răscumpere întâiul născut^(AE) al omului şi să laşi să se răscumpere şi întâiul născut al unui dobitoc necurat. ¹⁶ Să laşi să se răscumpere întâii născuţi ai oamenilor, de la vârsta de o lună, după^(AF) preţuirea ta, cu preţul de cinci sicli de argint, după siclul Sfântului Locaş, care este^(AG) de douăzeci de ghere. ¹⁷ Dar^(AH) să nu laşi să se răscumpere întâiul născut al vacii, nici întâiul născut al oii, nici întâiul născut al caprei; acestea sunt lucruri sfinte. Sângele lor^(AI) să-l stropeşti pe altar şi să le arzi grăsimea; aceasta va fi o jertfă mistuită de foc de un miros plăcut Domnului. ¹⁸ Carnea lor să fie a ta, ca şi pieptul^(AJ) care se leagănă într-o parte şi în alta şi ca şi spata dreaptă. ¹⁹ Îţi dau ţie, fiilor tăi şi fiicelor tale împreună cu tine, printr-o lege veşnică, toate darurile sfinte^(AK) pe care le vor aduce Domnului copiii lui Israel prin ridicare. Acesta este un^(AL) legământ de necălcat şi pe vecie înaintea Domnului, pentru tine şi pentru sămânţa ta împreună cu tine.”

Întreţinerea leviţilor

²⁰ Domnul a zis lui Aaron: „Tu să n-ai nicio moştenire în ţara lor şi să n-ai nicio parte de moşie în mijlocul lor. Eu^(AM) sunt moştenirea şi partea ta de moşie în mijlocul copiilor lui Israel. ²¹ Fiilor lui^(AN) Levi le dau ca moştenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru^(AO) slujba cortului întâlnirii. ²² Copiii^(AP) lui Israel să nu se mai apropie de cortul întâlnirii, ca să nu^(AQ) se facă vinovaţi de vreun păcat şi să moară. ²³ Ci^(AR) leviţii să facă slujba cortului întâlnirii şi să rămână încărcaţi cu fărădelegile lor. Ei să n-aibă nicio moştenire în mijlocul copiilor lui Israel: aceasta să fie o lege veşnică printre urmaşii voştri. ²⁴ Leviţilor^(AS) le dau de moştenire zeciuielile pe care le vor aduce copiii lui Israel Domnului prin ridicare, de aceea zic cu privire la ei: ‘Să nu aibă^(AT) nicio moştenire în mijlocul copiilor lui Israel’.”

Darul leviţilor din ce primesc

²⁵ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ²⁶ „Să vorbeşti leviţilor şi să le spui: ‘Când veţi primi de la copiii lui Israel zeciuiala^(AU) pe care v-o dau din partea lor, ca moştenire a voastră, să luaţi întâi din ea un dar pentru Domnul, şi anume a zecea parte din zeciuială, ²⁷ şi darul^(AV) vostru vi se va socoti ca grâul care se ia întâi din arie şi ca mustul care se ia întâi din teasc. ²⁸ Astfel să luaţi şi voi întâi un dar pentru Domnul din toate zeciuielile pe care le veţi primi de la copiii lui Israel şi să daţi preotului Aaron darul pe care-l veţi lua întâi din ele pentru Domnul. ²⁹ Din toate darurile care vi se vor da, să luaţi întâi toate darurile pentru Domnul; din tot ce va fi mai bun, să luaţi întâi partea închinată Domnului.’ ³⁰ Să le spui: ‘După ce veţi lua din ele partea cea mai bună^(AW), zeciuiala va fi socotită leviţilor ca venitul de la arie şi ca venitul de la teasc. ³¹ Să-l mâncaţi într-un loc oarecare, voi şi casa voastră, căci aceasta este plata^(AX) voastră pentru slujba pe care o faceţi în cortul întâlnirii. ³² Nu vă veţi^(AY) face vinovaţi pentru aceasta de niciun păcat, dacă veţi lua din ele pentru Domnul ce este mai bun, nici nu veţi^(AZ) pângări darurile sfinte ale copiilor lui Israel şi nu veţi muri.’ ”

Vaca roşie, apa de curăţire

19 Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis: ² „Iată ce porunceşte legea pe care a dat-o Domnul, zicând: ‘Vorbeşte copiilor lui Israel să-ţi aducă o vacă roşie, fără pată, fără vreun cusur trupesc şi care să nu^(BA) fi fost pusă la jug. ³ S-o daţi preotului Eleazar; el s-o scoată^(BB) din tabără şi să fie junghiată înaintea lui. ⁴ Preotul Eleazar să ia cu degetul din sângele vacii şi să^(BC) stropească de şapte ori înaintea cortului întâlnirii. ⁵ Vaca să fie arsă sub ochii lui; să-i ardă pielea^(BD), carnea şi sângele, împreună cu balega. ⁶ Preotul să ia^(BE) lemn de cedru, isop şi cârmâz şi să le arunce în mijlocul flăcărilor care vor mistui vaca. ⁷ Preotul^(BF) să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă, apoi să intre iarăşi în tabără şi să fie necurat până seara. ⁸ Cel ce va arde vaca să-şi spele hainele în apă şi să-şi scalde trupul în apă şi să fie necurat până seara. ⁹ Un om curat să strângă cenuşa^(BG) vacii şi s-o pună într-un loc curat afară din tabără; s-o păstreze pentru adunarea copiilor lui Israel, ca să facă apa de curăţire^(BH). Aceasta este o apă de ispăşire. ¹⁰ Cel ce va strânge cenuşa vacii să-şi spele hainele şi să fie necurat până seara. Aceasta să fie o lege veşnică atât pentru copiii lui Israel, cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor. ¹¹ Cine^(BI) se va atinge de vreun mort, de vreun trup omenesc mort, să fie necurat timp de şapte zile. ¹² Să^(BJ) se cureţe cu apa aceasta a treia zi şi a şaptea zi şi va fi curat, dar, dacă nu se curăţă a treia zi şi a şaptea zi, nu va fi curat. ¹³ Cine se va atinge de un mort, de trupul unui om mort, şi nu se va curăţi pângăreşte^(BK) cortul Domnului; acela să fie nimicit din Israel. Fiindcă nu s-a stropit peste el apa^(BL) de curăţire, este necurat şi necurăţia^(BM) lui este încă peste el. ¹⁴ Iată legea când va muri un om într-un cort: oricine va intra în cort şi oricine se va afla în cort va fi necurat şapte zile. ¹⁵ De asemenea, orice^(BN) vas descoperit, care nu va avea un capac bine strâns pe el, va fi necurat. ¹⁶ Oricine^(BO) se va atinge pe câmp de un om ucis de sabie sau de un mort, sau de oase omeneşti, sau de vreun mormânt va fi necurat timp de şapte zile. ¹⁷ Pentru cel necurat, să se ia^(BP) cenuşă de la jertfa de ispăşire care a fost arsă şi să toarne peste ea apă de izvor într-un vas. ¹⁸ Un om curat să ia^(BQ) isop şi să-l moaie în apă; să stropească apoi cu el cortul, toate uneltele, oamenii care sunt acolo, pe cel ce s-a atins de oase omeneşti sau de vreun om ucis, sau de vreun mort, sau de vreun mormânt.

¹⁹ Cel curat să stropească pe cel necurat a treia zi şi a şaptea zi şi să-l cureţe în ziua^(BR) a şaptea. Să-şi spele hainele şi să se scalde în apă, şi seara va fi curat. ²⁰ Un om care va fi necurat, şi nu se va curăţi va fi nimicit din mijlocul adunării, căci a spurcat^(BS) Sfântul Locaş al Domnului; fiindcă n-a fost stropită peste el apa de curăţire, este necurat. ²¹ Aceasta să fie o lege veşnică pentru ei. Cel ce va stropi pe altul cu apa de curăţire să-şi spele hainele şi cel ce se va atinge de apa de curăţire să fie necurat până seara. ²² Orice^(BT) lucru de care se va atinge cel necurat va fi necurat şi cine se va atinge de el să fie necurat până seara’.”

Moartea Mariei. Apele de la Meriba. Pedepsirea lui Moise

20 Toată adunarea copiilor^(BU) lui Israel a ajuns în pustia Ţin în luna întâi. Şi poporul s-a oprit la Cades. Acolo a murit^(BV) şi a fost îngropată Maria. ² Adunarea^(BW) n-avea apă. Şi s-au^(BX) răsculat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron. ³ Poporul a căutat^(BY) ceartă cu Moise. Ei au zis: „Ce bine ar fi fost să fi murit noi când^(BZ) au murit fraţii noştri înaintea Domnului! ⁴ Pentru ce^(CA) aţi adus adunarea Domnului în pustia aceasta, ca să murim în ea, noi şi vitele noastre? ⁵ Pentru ce ne-aţi scos din Egipt şi ne-aţi adus în acest loc rău, unde nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viţă, nici rodiu, nici apă de băut?” ⁶ Moise şi Aaron au plecat de la adunare şi s-au dus la uşa cortului întâlnirii. Au căzut^(CB) cu faţa la pământ şi li s-a arătat slava^(CC) Domnului. ⁷ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ⁸ „Ia^(CD) toiagul şi cheamă adunarea tu şi fratele tău Aaron. Să vorbiţi stâncii acesteia în faţa lor, şi ea va da apă. Să le scoţi^(CE) astfel apă din stâncă şi să adăpi adunarea şi vitele lor.” ⁹ Moise a luat toiagul dinaintea^(CF) Domnului, cum îi poruncise Domnul. ¹⁰ Moise şi Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. Şi Moise le-a zis: „Ascultaţi^(CG), răzvrătiţilor! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?” ¹¹ Apoi Moise a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul. Şi a ieşit apă^(CH) din belşug, aşa încât a băut şi adunarea, şi au băut şi vitele. ¹² Atunci, Domnul a zis lui Moise: „Pentru că n-aţi^(CI) crezut în Mine ca să Mă sfinţiţi^(CJ) înaintea copiilor lui Israel, nu voi veţi duce adunarea aceasta în ţara pe care i-o dau.” ¹³ Acestea sunt^(CK) apele Meriba (Ceartă), unde s-au certat copiii lui Israel cu Domnul, care a fost sfinţit între ei.

Edomiţii şi israeliţii

¹⁴ De la Cades, Moise^(CL) a trimis nişte soli la împăratul Edomului ca să-i spună: „Aşa^(CM) vorbeşte fratele tău Israel. Tu ştii toate suferinţele prin care am trecut. ¹⁵ Părinţii^(CN) noştri s-au pogorât în Egipt şi am^(CO) locuit acolo multă vreme. Dar egiptenii ne-au chinuit, pe noi şi pe părinţii noştri. ¹⁶ Am^(CP) strigat către Domnul, şi El ne-a auzit glasul. A trimis^(CQ) un Înger şi ne-a scos din Egipt. Şi iată că suntem la Cades, cetate care se află la marginea ţinutului tău. ¹⁷ Lasă-ne^(CR) să trecem prin ţara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii şi nici nu vom bea apă din fântâni; vom merge pe drumul împărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la stânga, până vom trece de ţinutul tău.” ¹⁸ Edom i-a răspuns: „Să nu cumva să treci pe la mine, căci altfel îţi voi ieşi înainte cu sabia.” ¹⁹ Copiii lui Israel i-au zis: „Vom merge pe drumul cel mare şi, dacă vom bea din apa ta eu şi turmele mele, îţi voi^(CS) plăti preţul; nu-ţi cer altceva decât să trec cu picioarele!” ²⁰ El a răspuns: „Să nu cumva^(CT) să treci!” Şi Edom i-a ieşit înainte cu multă gloată şi cu mână tare. ²¹ Astfel^(CU), Edom n-a vrut să lase pe Israel să treacă prin ţinutul lui. Şi Israel s-a abătut^(CV) de la el.

Moartea lui Aaron. Eleazar

²² Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat de la Cades^(CW) şi a ajuns^(CX) la muntele Hor. ²³ Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron lângă muntele Hor, la hotarele ţării lui Edom: ²⁴ „Aaron are să fie adăugat^(CY) la poporul lui, căci nu va intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel, pentru că v-aţi^(CZ) împotrivit poruncii Mele, la apele Meriba. ²⁵ Ia pe Aaron^(DA) şi pe fiul său Eleazar şi suie-i pe muntele Hor. ²⁶ Dezbracă pe Aaron de veşmintele lui şi îmbracă pe fiul său Eleazar cu ele. Acolo va fi adăugat Aaron la poporul lui şi va muri.” ²⁷ Moise a făcut ce-i poruncise Domnul. S-au suit pe muntele Hor, în faţa întregii adunări. ²⁸ Moise^(DB) a dezbrăcat pe Aaron de veşmintele lui şi a îmbrăcat cu ele pe fiul său Eleazar. Aaron^(DC) a murit acolo, pe vârful muntelui. Moise şi Eleazar s-au pogorât de pe munte. ²⁹ Toată adunarea a văzut că Aaron murise, şi toată casa lui Israel a plâns pe Aaron treizeci^(DD) de zile.