Beginning

Primii repatriaţi la Ierusalim

9 Întreg Israelul a fost înscris în genealogii şi trecut în „Cartea regilor lui Israel“. Iuda însă a fost luat în captivitate, la Babilon, din cauza necredincioşiei lui. ² Primii locuitori care s-au reîntors la proprietăţile din cetăţile lor, au fost câţiva israeliţi, preoţii, leviţii şi slujitorii de la Templu.

³ Aceia dintre urmaşii lui Iuda, ai lui Beniamin, ai lui Efraim şi ai lui Manase, care au locuit la Ierusalim, au fost:

⁹ de asemenea, şi rudele lor, înscrise în genealogii, în număr de nouă sute cincizeci şi şase; toţi aceşti bărbaţi erau căpetenii de familie, potrivit familiilor lor.

¹⁰ Dintre preoţi –

¹³ de asemenea, şi rudele lor, căpeteniile familiilor lor, în număr de o mie şapte sute şaizeci; ei erau oameni viteji, puşi în slujba Casei lui Dumnezeu.

¹⁴ Dintre leviţi –

¹⁷ Dintre portari –

şi rudele lui din neamul tatălui său, korahiţii, împlineau slujba de păzitori ai pragurilor Cortului^[a], la fel cum părinţii lor fuseseră responsabili în tabăra Domnului cu păzirea intrării. ²⁰ Odinioară, Fineas, fiul lui Elazar, fusese conducătorul lor, iar Domnul era cu el. ²¹ Zaharia, fiul lui Meşelemia, a fost portar al intrării Cortului Întâlnirii. ²² Toţi cei aleşi ca portari ai intrărilor au fost în număr de două sute doisprezece; ei au fost înscrişi în genealogiile lor, în satele lor. Ei au fost numiţi în slujba aceasta de încredere de către David şi văzătorul Samuel. ²³ Ei şi urmaşii lor au primit ca responsabilitate să păzească porţile Casei Domnului, adică ale Cortului. ²⁴ Erau portari în toate cele patru vânturi: răsărit, apus, nord şi sud. ²⁵ Rudele lor veneau din când în când din satele lor, ca să stea împreună cu ei câte şapte zile. ²⁶ Căci cei patru portari vestiţi, toţi leviţi, puşi în slujba aceasta de încredere, erau responsabili atât peste odăi, cât şi peste vistieriile Casei lui Dumnezeu. ²⁷ Ei petreceau noaptea în jurul Casei lui Dumnezeu, pentru că erau responsabili cu paza ei; de asemenea, ei aveau responsabilitatea să o deschidă în fiecare dimineaţă.

²⁸ Unii dintre ei aveau grijă de uneltele pentru slujbă – ei le numărau şi atunci când erau aduse, şi atunci când erau luate. ²⁹ Alţii aveau grijă de vase, de toate vasele cele sfinte, de făina aleasă, de vin, de ulei, de tămâie şi de miresme. ³⁰ Alţii, dintre fiii preoţilor, pregăteau amestecul de mirodenii. ³¹ Levitului Matitia, întâiul născut al korahitului Şalum, îi era încredinţată pregătirea turtelor. ³² Unii dintre chehatiţi, dintre rudele lor, erau responsabili să pregătească pâinea prezentării pentru fiecare zi de Sabat.

³³ Aceştia au fost cântăreţii, căpeteniile familiilor leviţilor, care locuiau în odăile Templului, neavând alte îndatoriri, deoarece erau angajaţi în slujire zi şi noapte. ³⁴ Acestea au fost căpeteniile familiilor leviţilor, căpetenii înscrise în genealogii. Ei locuiau la Ierusalim.

Familia lui Saul

Şi aceştia, asemenea rudelor lor, au locuit la Ierusalim împreună cu rudele lor.

Împrejurările morţii regelui Saul

10 Filistenii s-au luptat cu Israel, iar israeliţii au fugit dinaintea filistenilor şi au căzut răpuşi pe muntele Ghilboa. ² Filistenii i-au urmărit pe Saul şi pe fiii săi; i-au ucis pe Ionatan, pe Abinadab şi pe Malchi-Şua, fiii lui Saul. ³ Lupta devenise înverşunată în preajma lui Saul; arcaşii l-au ţintit şi l-au rănit. ⁴ Atunci Saul i-a zis celui ce-i ducea armele: „Scoate-ţi sabia şi străpunge-mă tu cu ea, ca nu cumva aceşti necircumcişi să ajungă la mine şi să mă batjocorească!“ Însă cel ce-i ducea armele n-a vrut să facă lucrul acesta pentru că îi era foarte frică. Atunci Saul şi-a luat sabia şi s-a aruncat în ea. ⁵ Când cel ce-i ducea armele a văzut că Saul a murit, s-a aruncat şi el în sabia lui şi a murit. ⁶ Astfel a murit Saul împreună cu cei trei fii ai lui şi toată Casa sa. ⁷ Când israeliţii care se aflau în vale au văzut că oştirea a fugit şi că Saul şi fiii săi au murit, şi-au părăsit cetăţile şi au fugit şi ei. Atunci filistenii au venit şi au locuit în ele.

⁸ Dimineaţa, când filistenii au venit să-i jefuiască pe cei ucişi, l-au găsit pe Saul şi pe fiii săi căzuţi pe muntele Ghilboa. ⁹ L-au prădat pe Saul, i-au luat capul şi armele şi au trimis mesageri pe tot cuprinsul ţării filistenilor, ca să ducă vestea idolilor lor şi poporului. ¹⁰ I-au pus armele în templul zeilor lor, iar ţeasta i-au atârnat-o în templul lui Dagon^[i]. ¹¹ Când au auzit tot ce i-au făcut filistenii lui Saul, ghiladiţii din Iabeş, ¹² toţi războinicii, au luat trupul lui Saul şi trupurile fiilor săi şi le-au adus la Iabeş. Le-au îngropat oasele sub terebintul din Iabeş şi au postit timp de şapte zile. ¹³ Saul a murit din cauza necredincioşiei lui, fiind necredincios faţă de Domnul prin faptul că nu a păzit Cuvântul Domnului; de asemenea, el a întrebat pe cineva care cheamă duhurile morţilor, cerând călăuzire ¹⁴ şi nu L-a căutat pe Domnul; de aceea Domnul l-a omorât. El i-a dat domnia lui David, fiul lui Işai.

Ridicarea lui David ca rege peste Israelul unit

11 Tot Israelul s-a strâns la David, în Hebron, şi i-a zis: „Suntem os din oasele tale şi carne din carnea ta! ² Odinioară, chiar şi atunci când Saul era rege, tu îl conduceai pe Israel în războaie. Domnul, Dumnezeul tău, ţi-a promis de altfel: «Tu vei păstori poporul Meu Israel şi vei fi conducător peste poporul Meu Israel!»“ ³ Toţi cei din sfatul bătrânilor lui Israel^[j] veniseră la rege, în Hebron, astfel că David a încheiat legământ cu ei înaintea Domnului, la Hebron. Apoi ei l-au uns pe David ca rege peste Israel, după Cuvântul Domnului profeţit de Samuel.

⁴ David şi întreg Israelul au înaintat spre Ierusalim (adică Iebus) împotriva iebusiţilor care locuiau acolo. ⁵ Locuitorii din Iebus i-au zis lui David: „Nu vei intra aici!“ David a capturat însă fortăreaţa Sionului, care a devenit Cetatea lui David. ⁶ David zisese: „Oricine îi va învinge primul pe iebusiţi va deveni căpetenie şi conducător.“ Ioab, fiul Ţeruiei, a înaintat primul şi astfel el a devenit căpetenie. ⁷ David s-a stabilit în fortăreaţă şi de aceea a fost numită „Cetatea lui David“. ⁸ El a rezidit cetatea de jur împrejur, dinspre Milo^[k] de jur împrejur, iar Ioab a restaurat restul cetăţii. ⁹ David a devenit tot mai puternic pentru că Domnul Oştirilor^[l] era cu el.

Războinicii din garda regelui David

¹⁰ Iată căpeteniile vitejilor lui David care, devotate domniei sale, împreună cu tot Israelul, l-au făcut rege, după Cuvântul Domnului cu privire la Israel; ¹¹ acesta este numărul vitejilor lui David:

Iaşobeam^[m], fiul lui Hacmoni, era căpetenia celor trei^[n]. El şi-a ridicat suliţa împotriva a trei sute de duşmani pe care i-a ucis într-o singură împrejurare.

¹² Următorul era Elazar, fiul ahohitului Dodo. Şi el a fost unul dintre cei trei viteji care ¹³ se aflau împreună cu David la Pas-Damim, când filistenii se adunaseră acolo pentru război (pe ogor erau holde de orz). Când poporul a fugit dinaintea filistenilor, ¹⁴ ei s-au aşezat în mijlocul ogorului, l-au apărat şi i-au ucis pe filisteni. Domnul i-a izbăvit dându-le o mare biruinţă.

¹⁵ Altădată, cei trei, dintre cele treizeci de căpetenii, au venit la stânca unde se afla David, la peştera Adulam, în timp ce oştirea filistenilor îşi aşezase tabăra în valea Refaim. ¹⁶ David se afla atunci în fortăreaţă^[o], iar garnizoana filistenilor se afla la Betleem. ¹⁷ Lui David i s-a făcut sete şi a întrebat: „Cine îmi va aduce apă din fântâna de lângă poarta Betleemului?“ ¹⁸ Cei trei viteji au răzbit prin tabăra filistenilor, au scos apă din fântâna de lângă poarta Betleemului şi au adus-o cu bine la David. David însă nu a vrut s-o bea, ci a vărsat-o înaintea Domnului, ¹⁹ spunând: „Să mă ferească Dumnezeu să fac aşa ceva! Să beau eu sângele bărbaţilor acestora care şi-au pus viaţa în primejdie? Căci ei şi-au pus viaţa în primejdie aducând apa.“ Şi n-a băut din acea apă. Astfel de isprăvi făceau cei trei viteji.

²⁰ Abişai, fratele lui Ioab, era căpetenia celor trei. El şi-a ridicat suliţa împotriva a trei sute de duşmani şi i-a omorât. Şi astfel el şi-a câştigat un renume alături de cei trei. ²¹ Era mai respectat decât cei trei, ajungând chiar căpetenia lor, dar nu s-a ridicat la valoarea celor trei.

²² Benaia, fiul lui Iehoiada, era un viteaz din Kabţeel, care a făcut mari isprăvi. El i-a ucis pe doi dintre cei mai viteji moabiţi^[p], iar într-o zi în care ninsese, a coborât într-o fântână^[q] unde a omorât un leu^[r]. ²³ A mai omorât, de asemenea, şi un egiptean, un bărbat a cărui înălţime era de cinci coţi^[s]. Egipteanul era înarmat cu o suliţă cât sulul unui ţesător; Benaia s-a dus înspre el doar cu un toiag. El a smuls suliţa din mâna egipteanului şi l-a ucis cu propria lui suliţă. ²⁴ Astfel de isprăvi făcea Benaia, fiul lui Iehoiada, devenind la fel de vestit ca cei trei viteji. ²⁵ Era mai respectat decât ceilalţi treizeci, însă nu s-a ridicat la înălţimea celor trei. David l-a numit conducătorul gărzii sale personale.

²⁶ Războinici viteji au mai fost şi: