Beginning
Înşelătoria ghivoniţilor
9 Auzind despre aceste evenimente, toţi regii din regiunea de apus a Iordanului, atât cei din regiunea muntoasă[a] şi din zona deluroasă[b], cât şi cei situaţi pe întreaga coastă a Mării celei Mari[c] până în dreptul Libanului, şi anume regii hitiţi, amoriţi, canaaniţi, pereziţi, hiviţi şi iebusiţi, 2 s-au aliat ca să lupte împotriva lui Iosua şi a lui Israel.
3 Locuitorii din Ghivon însă, când au auzit ce făcuse Iosua cetăţilor Ierihon şi Ai, 4 s-au folosit de vicleşug şi au plecat spre israeliţi, dându-se drept mesageri. Ei purtau[d] pe măgarii lor saci învechiţi şi burdufuri vechi de vin, crăpate şi peticite. 5 Erau încălţaţi cu sandale vechi şi peticite şi purtau pe ei haine învechite, iar toată pâinea pe care o aveau ca provizie era uscată şi fărâmiţată.
6 Au venit la Iosua în tabăra de la Ghilgal şi i-au vorbit astfel lui şi bărbaţilor lui Israel:
– Noi am venit dintr-o ţară îndepărtată. Încheiaţi acum un legământ cu noi!
7 Bărbaţii lui Israel le-au răspuns însă hiviţilor:
– Poate că voi locuiţi în mijlocul nostru. Cum să încheiem un legământ cu voi?
8 – Noi suntem slujitorii tăi! i-au zis ei lui Iosua.
– Cine sunteţi şi de unde veniţi? i-a întrebat Iosua.
9 – Slujitorii tăi au venit dintr-o ţară foarte îndepărtată, i-au răspuns ei, din cauza Numelui Domnului, Dumnezeul tău, fiindcă am auzit de faima Lui: tot ceea ce a făcut în Egipt, 10 precum şi ce a făcut celor doi regi amoriţi de la răsărit de Iordan, lui Sihon, regele Heşbonului şi lui Og, regele Başanului, care domnea la Aştarot. 11 Bătrânii noştri împreună cu toţi locuitorii ţării noastre ne-au zis să ne luăm provizii pentru călătorie, să plecăm, iar când vă vom întâlni, să vă spunem: „Noi suntem slujitorii voştri. Prin urmare, încheiaţi legământ cu noi!“. 12 Pâinea aceasta era caldă când am luat-o de acasă, în ziua în care am pornit în călătorie către voi, dar acum iată că este uscată şi fărâmiţată. 13 Aceste burdufuri de vin au fost odată pline şi noi, dar acum iată că sunt crăpate, iar îmbrăcămintea şi sandalele ni s-au învechit mult din cauza călătoriei lungi.
14 Israeliţii le-au verificat proviziile şi nu L-au mai întrebat pe Domnul. 15 Iosua a făcut pace cu ei, încheind un legământ că le va cruţa vieţile, iar conducătorii adunării i-au asigurat de aceasta printr-un jurământ.
16 La trei zile după încheierea legământului, israeliţii au aflat că ghivoniţii sunt vecini cu ei şi că locuiesc în mijlocul lor. 17 După trei zile de călătorie israeliţii au ajuns la cetăţile acestora: Ghivon, Chefira, Beerot şi Chiriat-Iearim. 18 Israeliţii nu i-au putut ataca deoarece conducătorii adunării le juraseră pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. Întreaga adunare a cârtit împotriva conducătorilor. 19 Toţi conducătorii au zis înaintea întregii adunări: „Pentru că le-am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, nu ne mai putem atinge de ei! 20 Totuşi iată ce le putem face: le vom cruţa vieţile ca să nu se reverse mânia asupra noastră, din cauza a ceea ce le-am promis prin jurământ.“ 21 Conducătorii au mai zis: „Să trăiască!“ Au fost însă întrebuinţaţi la tăiat lemne şi la scos apă pentru întreaga adunare, cum le spuseseră conducătorii[e].
22 Iosua i-a chemat pe ghivoniţi şi le-a zis:
– De ce ne-aţi înşelat spunându-ne că veniţi dintr-o ţară foarte îndepărtată, când de fapt voi locuiţi în mijlocul nostru? 23 Acum sunteţi blestemaţi şi nici unul din voi nu va înceta să taie lemne şi să scoată apă pentru Casa Dumnezeului meu! 24 Ei i-au răspuns lui Iosua:
– Slujitorilor tăi li s-a spus despre ceea ce Domnul, Dumnezeul tău, i-a poruncit robului Său Moise, şi anume să vă dea toată ţara şi să-i nimicească pe toţi locuitorii ţării dinaintea voastră. Atunci am fost cuprinşi de frică pentru vieţile noastre din cauza voastră şi de aceea am făcut lucrul acesta. 25 Acum, noi suntem în mâinile tale. Prin urmare, fă-ne cum crezi că este bine şi drept!
26 Iosua le-a făcut aşa cum hotărâse; el i-a salvat din mâna israeliţilor şi astfel ei nu i-au ucis. 27 Dar începând cu acea zi, Iosua i-a pus să taie lemne şi să scoată apă pentru adunare şi pentru altarul Domnului, în locul pe care El îl va alege, ceea ce, de altfel, fac şi în ziua de azi.
Campania din sudul Canaanului
10 Adoni-Ţedek, regele Ierusalimului, a auzit că Iosua capturase cetatea Ai şi o distrusese de tot[f], că-i făcuse cetăţii Ai şi regelui ei la fel cum îi făcuse Ierihonului şi regelui lui şi că locuitorii Ghivonului încheiaseră pace cu Israel şi erau în mijlocul lor. 2 Atunci a fost cuprins de frică, fiindcă Ghivon era o cetate mare, asemenea unei cetăţi regale. Era mai mare chiar decât Ai şi toţi bărbaţii ei erau războinici. 3 Adoni-Ţedek, regele Ierusalimului, le-a trimis un mesaj lui Hoham, regele Hebronului, lui Piram, regele Iarmutului, lui Iafia, regele Lachişului şi lui Debir, regele Eglonului, spunându-le: 4 „Veniţi şi ajutaţi-mă să atac Ghivonul, fiindcă a făcut pace cu Iosua şi cu israeliţii.“
5 Cei cinci regi ai amoriţilor – regele Ierusalimului, regele Hebronului, regele Iarmutului, regele Lachişului şi regele Eglonului – şi-au unit forţele şi, împreună cu toată oştirea lor, şi-au aşezat tabăra lângă Ghivon şi au început lupta împotriva lui.
6 Ghivoniţii au apelat atunci la Iosua, aflat în tabăra de la Ghilgal: „Nu-i părăsi pe slujitorii tăi!“ au trimis ei să i se spună lui Iosua. „Grăbeşte-te şi salvează-ne! Ajută-ne, căci toţi regii amoriţi care locuiesc în regiunea muntoasă şi-au unit forţele împotriva noastră!“
7 Iosua a pornit din Ghilgal în fruntea întregii oştiri şi a tuturor vitejilor. 8 „Nu te teme de ei, i-a spus Domnul lui Iosua, căci i-am dat în mâna ta şi nici unul nu-ţi va putea sta împotrivă!“
9 Iosua i-a atacat pe neaşteptate, după ce a mărşăluit toată noaptea de la Ghilgal. 10 Domnul i-a făcut să intre în panică înaintea lui Israel, care i-a învins şi a reuşit astfel o mare victorie la Ghivon. Israeliţii i-au urmărit pe drumul care urcă la Bet-Horon, nimicindu-i pe drum până la Azeka şi pâna la Makkeda. 11 În timp ce fugeau dinaintea lui Israel, pe drumul care cobora de la Bet-Horon spre Azeka, Domnul a făcut să cadă din cer asupra lor pietre mari de grindină şi ei au murit. Cei care au fost nimiciţi de pietrele grindinei au fost în număr mai mare decât cei ucişi cu sabia de către israeliţi.
12 În ziua în care Domnul i-a dat pe amoriţi în mâna lui Israel, Iosua s-a adresat Domnului în prezenţa lui Israel:
„Soare, rămâi nemişcat deasupra Ghivonului
şi lună, rămâi peste valea Aialon.“
13 Soarele a rămas nemişcat,
iar luna s-a oprit
până când poporul s-a răzbunat pe duşmanii lui.
Nu este scris lucrul acesta şi în Cartea lui Iaşar[g]? Soarele a rămas nemişcat în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit să apună timp de aproape o zi. 14 Nu a mai fost nici o zi ca aceea, nici înainte, nici după, o zi în care Domnul să fi ascultat glasul unui om; fiindcă Domnul lupta pentru Israel. 15 Apoi Iosua şi oştirea lui Israel s-au întors în tabăra de la Ghilgal.
16 Cei cinci regi însă fugiseră şi se ascunseseră într-o peşteră la Makkeda. 17 Când i s-a spus lui Iosua că cei cinci regi au fost găsiţi ascunşi într-o peşteră la Makkeda, 18 acesta a zis: „Rostogoliţi nişte pietre mari la gura peşterii şi puneţi acolo nişte oameni ca să-i păzească! 19 Voi însă nu vă opriţi, ci continuaţi să-i urmăriţi pe duşmanii voştri şi să-i loviţi din urmă până îi veţi nimici! Nu-i lăsaţi să intre în cetăţile lor, căci Domnul, Dumnezeul vostru, a hotărât să îi dea în mâna voastră.“
20 Iosua şi israeliţii au reuşit nimicirea lor, lovindu-i până i-au distrus de tot. Au scăpat doar câţiva, aceştia adăpostindu-se în cetăţile fortificate. 21 Întreaga oştire s-a întors apoi în siguranţă la Iosua, în tabăra de la Makkeda şi nimeni nu a îndrăznit să rostească nici măcar un cuvânt împotriva israeliţilor.
22 Iosua a zis atunci: „Eliberaţi intrarea peşterii şi scoateţi-i afară la mine pe cei cinci regi dinăuntrul ei!“ 23 Ei au făcut întocmai: i-au scos afară din peşteră pe cei cinci regi, şi anume pe regele Ierusalimului, pe regele Hebronului, pe regele Iarmutului, pe regele Lachişului şi pe regele Eglonului. 24 După ce au fost aduşi aceşti regi înaintea lui Iosua, acesta a convocat oştirea lui Israel şi le-a zis conducătorilor oştirii care fuseseră cu el la luptă: „Apropiaţi-vă şi puneţi-vă picioarele pe gâturile acestor regi!“ Ei s-au apropiat şi şi-au pus picioarele pe gâturile lor.
25 Iosua le-a mai zis: „Nu vă temeţi şi nu vă descurajaţi! Fiţi tari şi curajoşi, fiindcă astfel va face Domnul tuturor duşmanilor voştri împotriva cărora veţi lupta.“
26 Apoi Iosua i-a lovit şi i-a omorât, după care i-a spânzurat[h] de cinci copaci şi i-a lăsat atârnaţi acolo până seara.
27 La apusul soarelui Iosua a poruncit să fie coborâţi din copaci şi să fie aruncaţi în peştera în care se ascunseseră. La gura peşterii au pus nişte pietre mari care au rămas acolo până în ziua de azi.
28 În aceeaşi zi, Iosua a cucerit Makkeda şi a trecut-o prin ascuţişul sabiei. L-a ucis pe regele ei şi i-a nimicit cu desăvârşire pe toţi oamenii care erau în ea, nelăsând nici un supravieţuitor. I-a făcut regelui din Makkeda la fel cum îi făcuse regelui din Ierihon.
29 Apoi, din Makkeda, Iosua împreună cu toată oştirea au pornit spre Libna şi au început lupta împotriva Libnei. 30 Domnul, de asemenea, a dat-o în mâna lui Israel împreună cu regele ei. Israel a trecut cetatea şi pe oamenii care erau în ea prin ascuţişul sabiei, nelăsând nici un supravieţuitor şi i-a făcut regelui ei la fel cum îi făcuse regelui Ierihonului.
31 Din Libna, Iosua împreună cu toată oştirea lui Israel au pornit spre Lachiş; şi-au aşezat tabăra în apropierea cetăţii şi au început lupta împotriva ei. 32 Domnul a dat cetatea Lachiş în mâna lui Israel. El a capturat-o în cea de-a doua zi a asediului, trecând prin ascuţişul sabiei pe toţi oamenii care se aflau în ea, la fel cum făcuse şi în Libna. 33 Între timp Horam, regele Ghezerului, venise în ajutorul cetăţii Lachiş, dar Iosua l-a învins, pe el şi oştirea lui, fără să lase vreun supravieţuitor.
34 Din Lachiş, Iosua împreună cu toată oştirea lui Israel au pornit spre Eglon; şi-au aşezat tabăra în apropierea cetăţii şi au început lupta împotriva ei. 35 Au capturat cetatea în aceeaşi zi, trecând-o prin ascuţişul sabiei şi i-au nimicit cu desăvârşire pe toţi oamenii care se aflau în ea, la fel cum făcuseră cu cetatea Lachiş.
36 Din Eglon, Iosua împreună cu oştirea lui Israel au pornit spre cetatea Hebron şi au început lupta împotriva ei. 37 Au capturat-o şi au trecut-o prin ascuţişul sabiei împreună cu regele ei, toate satele din împrejurimile ei şi toţi oamenii care se aflau în ea, nelăsând nici un supravieţuitor. Au nimicit cu desăvârşire Hebronul împreună cu toţi oamenii care se aflau în el, la fel cum făcuseră cu Eglonul.
38 Apoi Iosua împreună cu oştirea lui Israel s-au întors înspre cetatea Debir şi au început lupta împotriva ei. 39 Au capturat-o şi au trecut-o prin ascuţişul sabiei împreună cu regele ei şi toate satele din împrejurimile ei, nimicind cu desăvârşire pe toţi oamenii care se aflau în ea, nelăsând nici un supravieţuitor. I-au făcut Debirului şi regelui lui aşa cum i-au făcut Hebronului şi aşa cum i-au făcut Libnei şi regelui ei.
40 Iosua i-a învins astfel pe toţi regii din întreaga regiune: din zona muntoasă[i], din Neghev[j], din zona deluroasă[k] şi de la poalele munţilor. Nu a lăsat nici un supravieţuitor, nimicind întreaga populaţie, aşa cum poruncise Domnul, Dumnezeul lui Israel. 41 Iosua a cucerit de la Kadeş-Barnea până la Gaza şi întreaga regiune Goşen[l] până la Ghivon. 42 Iosua i-a învins pe toţi aceşti regi şi a cucerit regatele[m] lor într-o singură campanie, deoarece Domnul, Dumnezeul lui Israel, lupta pentru Israel. 43 În cele din urmă, Iosua şi oştirea lui Israel s-au reîntors în tabăra de la Ghilgal.
Campania din nordul Canaanului
11 Când a auzit cele întâmplate, Iabin, regele Haţorului, a trimis soli la Iobab, regele Madonului, la regele Şimronului, la regele Acşafului, 2 la regii din regiunea de nord, care erau în zona muntoasă, în Araba[n], la sud de Chineret[o] şi în zona deluroasă[p], la cei din Nafot-Dor[q], în apus, 3 precum şi la canaaniţii din partea de răsărit şi de apus, la amoriţi, la hitiţi, la periziţi, la iebusiţii din munte şi la hiviţii de la poalele Hermonului, în regiunea Miţpa. 4 Aceştia au ieşit cu toate oştirile lor, alcătuind o mulţime foarte numeroasă, ca nisipul de pe ţărmul mării şi având un mare număr de cai şi care de luptă. 5 Toţi aceşti regi au hotărât un loc de întâlnire şi astfel au venit şi şi-au aşezat tabăra la apele Meromului, ca să se lupte cu Israel.
6 Domnul i-a zis lui Iosua: „Nu tremura înaintea lor, căci mâine, pe vremea aceasta, îi voi da pe toţi la moarte înaintea lui Israel. Cailor să le tai tendoanele, iar carelor de luptă să le dai foc.“
7 Iosua împreună cu întreaga oştire, au venit pe neaşteptate împotriva lor, lângă apele Meromului şi s-au năpustit asupra lor. 8 Domnul i-a dat în mâna lui Israel, care i-a învins. I-a urmărit până la Sidonul cel Mare, până la Misrefot-Maim şi până în valea Miţpa, în răsărit şi i-a lovit de moarte, nelăsând nici un supravieţuitor. 9 Iosua a făcut aşa cum îi poruncise Domnul: a tăiat tendoanele cailor şi a ars carele de luptă.
10 După aceea, Iosua s-a întors şi a cucerit Haţorul, omorându-i regele cu sabia. Odinioară Haţorul era capitala tuturor acestor regate[r]. 11 Au nimicit[s] întreaga populaţie care se afla în el, trecând-o prin ascuţişul sabiei, fără să lase nimic din ce avea suflare de viaţă şi au dat foc cetăţii.
12 Iosua a învins toate cetăţile acestor regi şi pe regii lor odată cu ele, trecându-le prin ascuţişul sabiei.
Le-a distrus cu desăvârşire, aşa cum poruncise Moise, robul Domnului. 13 Totuşi Israel nu a ars nici una din cetăţile aşezate pe coline, în afară de Haţor, care a fost ars de către Iosua. 14 Israeliţii au luat ca pradă toate lucrurile de valoare din acele cetăţi, precum şi toate animalele. Ei au nimicit însă întreaga populaţie, trecând-o prin ascuţişul sabiei şi nu au lăsat pe nimeni în viaţă. 15 Iosua a făcut aşa cum îi poruncise Domnul robului Său Moise şi aşa cum îi poruncise Moise lui Iosua; el nu a lăsat nimic neîmplinit din ceea ce Domnul îi poruncise lui Moise.
Teritoriul controlat de Israel
16 Iosua a cucerit astfel toată această regiune: zona muntoasă[t], tot Neghevul[u], toată regiunea Goşen[v], zona deluroasă[w], Araba şi ţinutul muntos al lui Israel cu văile lui, 17 de la muntele Halak, care se înalţă către Seir, până la Baal-Gad, în Valea Libanului, la poalele muntelui Hermon. I-a învins pe toţi regii acestor ţinuturi, capturându-i şi omorându-i. 18 Războiul purtat de Iosua împotriva acestor regi a ţinut multă vreme. 19 Nu a existat nici o cetate care să fi încheiat pace cu israeliţii, în afară de hiviţii care locuiau în Ghivon. Toate celelalte cetăţi au fost cucerite prin luptă, 20 căci Domnul a îngăduit ca locuitorii acestora să-şi împietrească inimile şi să intre în război cu Israel pentru a fi omorâţi fără milă, nimiciţi potrivit poruncii date de Domnul lui Moise.
21 Tot atunci Iosua i-a atacat şi i-a nimicit şi pe anachiţii[x] din munţi: din Hebron, din Debir, din Anab, din toată regiunea muntoasă a lui Iuda şi din toată regiunea muntoasă a lui Israel, distrugându-i împreună cu cetăţile lor. 22 Nu a supravieţuit nici un anachit, în afară de cei care au rămas în Gaza, Gat şi Aşdod.
23 Astfel, Iosua a cucerit întreaga ţară, potrivit cu tot ce-i spusese Domnul lui Moise. Şi Iosua i-a dat-o ca moştenire lui Israel, împărţind-o după numărul seminţiilor.
Apoi ţara s-a odihnit de război.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.