Beginning

17 Să nu jertfiţi Domnului, Dumnezeul vostru, nici un bou sau un miel care are vreo meteahnă sau vreun cusur în el, fiindcă este o urâciune pentru Domnul, Dumnezeul vostru.

² Dacă se va găsi în mijlocul vostru, într-una din cetăţile voastre, pe care Domnul, Dumnezeul vostru, vi le dă, un bărbat sau o femeie care să facă ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeul vostru, încălcând legământul ³ şi care să meargă să slujească altor dumnezei şi să se închine lor – la soare sau la lună, sau la toată oştirea cerurilor – contrar poruncii mele, ⁴ de îndată ce veţi lua la cunoştinţă şi veţi afla lucrul acesta, să cercetaţi bine. Dacă este adevărat şi se dovedeşte că această faptă rea s-a săvârşit în Israel, ⁵ să-i aduceţi la porţile cetăţii pe bărbatul acela sau pe femeia aceea care a săvârşit această faptă rea şi să-i omorâţi cu pietre. ⁶ Cel vinovat de moarte să fie omorât pe baza mărturiei a doi sau trei martori; să nu fie omorât pe baza mărturiei unui singur martor. ⁷ Mai întâi martorii să arunce cu pietre în el ca să-l omoare şi pe urmă întregul popor. Să nimiciţi astfel răul din mijlocul vostru.

Forul suprem de judecată

⁸ Dacă vi se va părea prea greu de judecat o cauză cu privire la un omor, la o neînţelegere sau la o lovitură care aduce ceartă în cetăţile voastre, să vă duceţi la locul pe care Domnul, Dumnezeul vostru, îl va alege. ⁹ Să intraţi la preoţii leviţi sau la judecătorul care va fi în zilele acelea. Să-i întrebaţi şi ei vă vor aduce la cunoştinţă verdictul judecăţii. ¹⁰ Să faceţi după cuvântul pe care vi-l vor aduce la cunoştinţă în locul pe care Domnul îl va alege şi să aveţi grijă să înfăptuiţi tot ceea ce vă vor învăţa. ¹¹ Să faceţi potrivit cu legea pe care v-o vor arăta şi cu hotărârea pe care v-o vor spune. Să nu vă abateţi de la cuvintele pe care ei vi le-au spus, nici la dreapta, nici la stânga. ¹² Bărbatul care din îngâmfare nu va asculta de preotul sau de judecătorul care este pus acolo să-L slujească pe Domnul, Dumnezeul vostru, să fie omorât. Să nimiciţi astfel răul din Israel. ¹³ Atunci toţi din popor vor auzi şi se vor teme şi nu vor mai fi îngâmfaţi.

Reglementări pentru rege

¹⁴ Atunci când veţi intra în ţara pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-o va da, după ce o veţi lua în stăpânire şi veţi locui în ea, şi veţi zice: «Ne vom pune un rege ca să domnească peste noi, ca toate neamurile ce ne înconjoară», ¹⁵ să-l încoronaţi pe acela pe care Domnul, Dumnezeul vostru, îl va alege din mijlocul poporului vostru. Nu veţi putea pune ca rege un străin care nu este fratele vostru. ¹⁶ Dar să nu aibă mulţi cai şi să nu întoarcă poporul în Egipt, pentru a avea mulţi cai, deoarece Domnul v-a poruncit să nu vă mai întoarceţi niciodată pe drumul acela. ¹⁷ Să nu-şi ia multe soţii ca să nu i se abată inima şi să nu strângă mult argint şi aur.

¹⁸ Când se va aşeza pe tronul regatului său, să-şi scrie pentru sine, pe un sul, o copie a acestei Legi, pe care s-o ia de la preoţii leviţi. ¹⁹ Va trebui s-o aibă cu el şi să citească din ea în toate zilele vieţii lui, ca să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul lui, să păzească toate cuvintele acestei Legi şi să împlinească poruncile acestea. ²⁰ În acest fel inima lui nu se va înălţa mai presus de cei din poporul său şi nu se va abate de la poruncile acestea, nici la dreapta, nici la stânga. Astfel el şi fiii lui vor avea multe zile în regatul lui, în mijlocul lui Israel.

Dreptul preotului şi al levitului

18 Preoţii leviţi – întreaga seminţie a lui Levi – să nu aibă teritoriu sau moştenire împreună cu Israel. Ei vor trăi din jertfele mistuite de foc în cinstea Domnului, pentru că acestea sunt moştenirea lor. ² Să nu moştenească nimic în mijlocul poporului lor, căci Domnul este moştenirea lor, după cum le-a promis.

³ Iată care este partea cuvenită preoţilor, când poporul jertfeşte un bou sau o oaie: să le daţi preoţilor spata, fălcile şi viscerele. ⁴ De asemenea, să le daţi cele dintâi roade din grânele, mustul şi uleiul vostru, precum şi prima lână de la tunsul turmelor voastre, ⁵ fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, i-a ales pe ei şi pe urmaşii lor, dintre toate seminţiile, ca să stea şi să slujească în Numele Domnului în toate zilele vieţii lor.

⁶ Dacă un levit se va muta din cetatea în care el trăieşte în Israel şi se va duce după propria-i dorinţă într-un alt loc pe care Domnul îl va alege, ⁷ iar acolo va sluji în Numele Domnului, Dumnezeul lui, asemenea fraţilor lui leviţi, care slujesc acolo în prezenţa Domnului, ⁸ el va trebui să primească ca hrană o parte egală cu a lor, pe lângă ceea ce vinde din moştenirea familiei^[a].

Practici detestate de Domnul

⁹ După ce veţi intra în ţara pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-o dă, să nu învăţaţi să vă îndeletniciţi cu practicile scârboase ale acelor neamuri. ¹⁰ Să nu existe nimeni care să-şi treacă fiul sau fiica prin foc^[b], care să se îndeletnicească cu ghicirea, prezicerea, tălmăcirea semnelor, vrăjitoria, ¹¹ care să arunce vrăji, care să cheme duhurile şi să descânte sau care să caute pe cei morţi, ¹² pentru că oricine se îndeletniceşte cu toate aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului. Căci din cauza acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul vostru, dinaintea voastră aceste neamuri. ¹³ Voi să fiţi pe deplin ai Domnului, Dumnezeul vostru. ¹⁴ Neamurile acestea, pe care voi le veţi cuceri, ascultă de cei ce se îndeletnicesc cu prezicerea şi ghicirea; vouă însă Domnul, Dumnezeul vostru, nu vă dă voie să vă îndeletniciţi cu aşa ceva.

Un Profet asemenea lui Moise

¹⁵ Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un Profet asemenea mie. De El să ascultaţi! ¹⁶ Căci aceasta este ceea ce aţi cerut de la Domnul, Dumnezeul vostru, la Horeb în ziua adunării, când ziceaţi: «Să nu mai auzim glasul Domnului, Dumnezeul nostru, şi să nu mai vedem focul acesta mare ca să nu murim!» ¹⁷ Cu acel prilej Domnul mi-a vorbit astfel:

«Ceea ce au spus ei este bine. ¹⁸ Le voi ridica, din mijlocul poporului lor, un Profet asemenea ţie. Voi pune cuvintele Mele în gura Lui, iar El le va vorbi tot ceea ce-I voi porunci. ¹⁹ Dacă cineva nu va asculta de cuvintele pe care le va spune în Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală. ²⁰ Însă profetul care va îndrăzni să vorbească în Numele Meu un cuvânt pe care Eu nu i l-am poruncit să-l spună sau care va vorbi în numele altor dumnezei, acel profet va trebui să moară.»

²¹ Poate vă veţi întreba: «Cum vom recunoaşte cuvântul pe care nu l-a rostit Domnul?» ²² Dacă cuvântul pe care-l va rosti profetul în Numele Domnului nu se va adeveri sau nu se va împlini, acel cuvânt nu a fost rostit de Domnul. Profetul a vorbit din îngâmfare; să nu vă fie teamă de el.

Cetăţile de refugiu

19 Când Domnul, Dumnezeul vostru, va fi nimicit neamurile din ţara pe care El v-o dă, după ce o veţi fi luat în stăpânire şi veţi fi locuit în cetăţile şi în casele lor, ² atunci să alegeţi trei cetăţi în ţara pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-o dă în stăpânire. ³ Să construiţi drumuri până la ele^[c] şi să împărţiţi teritoriul ţării, pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-o dă ca moştenire, în trei părţi, astfel încât orice ucigaş să se refugieze acolo. ⁴ Aceasta este porunca privitoare la ucigaşul care se va refugia acolo ca să trăiască, atunci când îl va omorî fără voie pe semenul său, fără să-i fi fost duşman mai dinainte. ⁵ De exemplu, dacă un om se va duce la pădure împreună cu semenul lui ca să taie lemne şi, ridicând securea cu mâna pentru a tăia lemnul, i se va desprinde fierul securii din mâner şi-l va lovi pe semenul său omorându-l, el va trebui să se refugieze într-una din cetăţile acestea ca să-şi salveze viaţa. ⁶ Altfel, s-ar putea ca atunci când îl va urmări pe ucigaş, răzbunătorul sângelui, cuprins de mânie, să-l ajungă din urmă deoarece distanţa va fi prea mare şi să-l omoare pe cel ce nu era vinovat de moarte, pentru că nu-l duşmănise mai dinainte pe semenul său. ⁷ De aceea v-am poruncit să alegeţi trei cetăţi.

⁸ Când Domnul, Dumnezeul vostru, vă va mări teritoriul, aşa cum a promis strămoşilor voştri şi vă va da toată ţara, pe care le-a promis-o lor ⁹ (doar dacă veţi fi păzit şi împlinit toate poruncile acestea, pe care eu vi le poruncesc astăzi, iubindu-L pe Domnul, Dumnezeul vostru, şi umblând întotdeauna pe căile Lui), atunci să adăugaţi încă trei cetăţi la acestea trei, ¹⁰ ca să nu fie vărsare de sânge nevinovat în ţara pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-o dă ca moştenire şi astfel să fiţi vinovaţi de acest sânge. ¹¹ Dar dacă un om s-a refugiat într-una din aceste cetăţi după ce, din ură, şi-a pândit semenul, s-a aruncat asupra lui şi l-a lovit de moarte, ¹² atunci sfatul bătrânilor din cetatea lui să trimită să-l prindă şi să-l dea în mâna răzbunătorului de sânge ca să moară. ¹³ Să nu vă fie milă de el, ci să ştergeţi astfel vina pentru sângele celui nevinovat din Israel ca să vă meargă bine.

¹⁴ Să nu muţi hotarul semenului tău, stabilit de înaintaşi în moştenirea ta, în ţara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi-o dă în stăpânire.

Reglementări privind declaraţiile martorilor

¹⁵ Un singur martor nu va fi de ajuns pentru a învinui un om sau pentru a-l dovedi vinovat de vreo nelegiuire sau de vreun păcat. Orice vorbă trebuie să fie susţinută pe baza mărturiei a doi sau trei martori.

¹⁶ Dacă un martor mincinos se va ridica împotriva unui om ca să-l acuze de vreun păcat, ¹⁷ cei doi oameni, care se ceartă între ei, vor trebui să se înfăţişeze înaintea Domnului, înaintea preoţilor şi a judecătorilor care vor fi în slujbă în zilele acelea. ¹⁸ Judecătorii să cerceteze cu atenţie, iar, dacă martorul se dovedeşte mincinos şi că a depus o mărturie falsă împotriva fratelui său, ¹⁹ atunci să-i faceţi ceea ce el dorea să-i facă fratelui său. Să nimiciţi astfel răul din mijlocul vostru. ²⁰ Ceilalţi vor auzi şi se vor teme şi nu se va mai face vreo faptă aşa de rea în mijlocul vostru. ²¹ Să nu vă fie milă, ci să cereţi viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.

Reglementări privind războiul

20 Când veţi merge la război împotriva duşmanilor voştri şi veţi vedea cai şi care şi o oştire mai numeroasă decât a voastră, să nu vă temeţi de ei, pentru că Domnul, Dumnezeul vostru, Care v-a scos din ţara Egiptului, va fi cu voi. ² Când se va apropia momentul începerii războiului, să vină preotul şi să vorbească poporului ³ astfel: «Ascultă, Israele! Astăzi porniţi la război împotriva duşmanilor voştri. Să nu vi se înmoaie inima, să nu vă fie teamă, să nu vă înspăimântaţi şi să nu tremuraţi înaintea lor, ⁴ fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, va merge cu voi ca să se lupte pentru voi împotriva duşmanilor voştri şi să vă dea izbândă!»

⁵ Dregătorii să vorbească astfel către popor: «Cine şi-a construit o casă nouă şi nu a locuit încă în ea? Să se întoarcă de îndată acasă, ca să nu moară în luptă şi să locuiască alt om în ea. ⁶ Cine a plantat o vie şi nu s-a bucurat încă de ea? Să se întoarcă de îndată acasă, ca să nu fie ucis în luptă şi un alt om să se bucure de ea. ⁷ Cine s-a logodit cu o femeie şi nu s-a căsătorit încă cu ea? Să se întoarcă de îndată acasă, ca să nu fie omorât în luptă şi un altul să se căsătorească cu ea.» ⁸ După aceea, dregătorii să vorbească mai departe poporului: «Cine este fricos sau slab la inimă? Să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu înmoaie inima celor din poporul lui.» ⁹ După ce dregătorii au terminat de vorbit poporului, să numească conducători în fruntea oştirii.

¹⁰ Când vă veţi apropia de o cetate, ca să luptaţi împotriva ei, s-o îndemnaţi la pace. ¹¹ Dacă vă vor accepta pacea şi vă vor deschide porţile, atunci tot poporul care se află în ea va trebui să presteze pentru voi muncă forţată şi să vă slujească. ¹² Dacă nu vor dori să facă pace cu voi, ci vor dori să se lupte împotriva voastră, atunci să asediaţi cetatea. ¹³ Când Domnul, Dumnezeul vostru, v-o va da în mâini, să treceţi prin ascuţişul sabiei pe toţi bărbaţii din ea. ¹⁴ Dar femeile, copiii, animalele şi tot ceea ce există în cetate să le luaţi ca pradă, apoi să mâncaţi prada luată de la duşmanii voştri, pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-a dat-o. ¹⁵ Aşa să faceţi cu toate cetăţile care sunt la distanţă mare de voi şi care nu aparţin neamurilor din apropierea voastră.

¹⁶ Dar în cetăţile acestor neamuri, pe care Domnul, Dumnezeul vostru, vi le dă ca moştenire, să nu lăsaţi nimic în viaţă. ¹⁷ Să-i nimiciţi cu totul^[d] pe hitiţi, pe amoriţi, pe canaaniţi, pe periziţi, pe hiviţi şi pe iebusiţi, după cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru, ¹⁸ ca nu cumva să vă înveţe şi pe voi să faceţi toate urâciunile pe care ei le fac pentru zeii lor şi să păcătuiţi astfel împotriva Domnului, Dumnezeul vostru.

¹⁹ Când veţi asedia o cetate timp de mai multe zile, fiind în război cu ea pentru a o cuceri, să nu distrugeţi pomii fructiferi, tăindu-i cu securea. Să mâncaţi din ei şi să nu-i tăiaţi, căci pomul de pe pământ nu este un om ca să-l asediaţi. ²⁰ Doar copacii care nu fac roade bune de mâncat vor putea fi distruşi sau tăiaţi, ca să puteţi construi fortificaţii împotriva cetăţii care este în război cu voi, până va fi cucerită.