Beginning

Răzbunarea Domnului asupra midianiţilor

31 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Răzbună-i pe israeliţi împotriva midianiţilor; după aceea vei fi adăugat la poporul tău.“

³ Moise a spus poporului: „Înarmaţi câţiva bărbaţi dintre voi care să meargă la luptă împotriva lui Midian şi să aducă răzbunarea Domnului asupra lui. ⁴ Trimiteţi la război câte o mie de bărbaţi din fiecare seminţie a lui Israel.“

⁵ Astfel, din miile lui Israel, au fost pregătiţi douăsprezece mii de bărbaţi, câte o mie din fiecare seminţie. ⁶ Moise i-a trimis la luptă pe aceşti o mie de bărbaţi din fiecare seminţie, împreună cu preotul Fineas, fiul lui Elazar, care a luat cu el uneltele sfinte şi trâmbiţele de luptă.

⁷ Aceştia s-au luptat împotriva Midianului, după cum îi poruncise Domnul lui Moise, şi au ucis toţi bărbaţii. ⁸ Alături de cei ucişi se aflau şi cei cinci regi ai Midianului: Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba. Au ucis cu sabia şi pe Balaam, fiul lui Beor. ⁹ Israeliţii au luat ca pradă de război femeile midianite şi copiii lor, vitele lor, turmele lor şi toate celelalte bunuri. ¹⁰ Au dat foc tuturor cetăţilor în care au locuit midianiţii precum şi tuturor fortăreţelor lor. ¹¹ Au luat toată prada şi tot ce au jefuit, atât oameni, cât şi animale, ¹² şi le-au adus – prizonierii, prada şi jafurile – lui Moise, preotului Elazar şi adunării israeliţilor la tabăra din câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.

¹³ Moise, preotul Elazar şi toţi conducătorii adunării s-au dus să-i întâlnească în afara taberei. ¹⁴ Moise s-a mâniat pe conducătorii oştirii – pe conducătorii peste mii şi conducătorii peste sute – care se întorceau din război: ¹⁵ „Cum? Aţi lăsat în viaţă femeile?“, i-a întrebat el. ¹⁶ „Ele sunt acelea care au urmat sfatul lui Balaam şi au fost un prilej de păcătuire a israeliţilor împotriva Domnului, în cele întâmplate la Peor, astfel încât poporul Domnului a fost lovit de o urgie. ¹⁷ Acum, ucideţi toţi băieţii precum şi toate femeile care au cunoscut un bărbat, culcându-se cu el, ¹⁸ iar pe fetele care nu s-au culcat niciodată cu un bărbat puteţi să vi le păstraţi vouă. ¹⁹ Apoi toţi aceia dintre voi care aţi ucis pe cineva sau aţi atins vreun cadavru trebuie să rămâneţi afară din tabără şapte zile. A treia şi a şaptea zi trebuie să vă curăţiţi, atât voi, cât şi prizonierii voştri. ²⁰ De asemenea, să curăţiţi orice haină şi orice lucru făcut din piele, din păr de capră sau din lemn.“

²¹ Apoi preotul Elazar le-a zis bărbaţilor care fuseseră la război: „Iată ce porunceşte Legea pe care i-a poruncit-o Domnul lui Moise: ²² «Aurul, argintul, bronzul, fierul, cositorul, plumbul ²³ şi orice lucru care poate suferi focul,

să-l treceţi prin foc şi apoi prin apa de curăţire, ca să fie curăţit. Tot ce nu suportă focul trebuie curăţit prin această apă. ²⁴ A şaptea zi să vă spălaţi hainele şi veţi fi curaţi. Apoi veţi putea să vă întoarceţi în tabără.»“

Împărţirea prăzii

²⁵ Domnul i-a zis lui Moise: ²⁶ „Tu, preotul Elazar şi toţi conducătorii familiilor din adunare să număraţi toţi oamenii şi toate animalele care au fost luate ca pradă. ²⁷ Împărţiţi prada între cei care au luat parte la luptă şi restul adunării. ²⁸ De la bărbaţii care au luptat în război, să aduci ca tribut Domnului câte unul la cinci sute, fie oameni, boi, măgari, oi sau ţapi. ²⁹ Ia acest tribut din jumătatea cuvenită lor şi dă-l preotului Elazar, ca parte a Domnului. ³⁰ Din cealaltă jumătate, cuvenită poporului, alege câte unul din fiecare cincizeci – dintre oameni, boi, măgari, oi, ţapi sau orice alt animal – şi dă-l leviţilor care sunt responsabili de Tabernaculul Domnului.“ ³¹ Moise şi preotul Elazar au făcut întocmai după cum îi poruncise Domnul lui Moise.

³² Prada rămasă din jaful făcut de ostaşi era de şase sute şaptezeci şi cinci de mii de oi, ³³ şaptezeci şi două de mii de boi, ³⁴ şaizeci şi unu de mii de măgari ³⁵ şi treizeci şi două de mii de femei care nu s-au culcat niciodată cu un bărbat.

³⁶ Jumătatea care alcătuia partea celor ce luptaseră în război era:

⁴¹ Moise a dat acest tribut preotului Elazar, ca parte a Domnului, după cum Domnul îi poruncise lui Moise. ⁴² Jumătatea care alcătuia partea israeliţilor, pe care Moise a separat-o de cea a ostaşilor ⁴³ – jumătatea adunării – era de trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi, ⁴⁴ treizeci şi şase de mii de boi, ⁴⁵ treizeci de mii cinci sute de măgari ⁴⁶ şi şaisprezece mii de oameni. ⁴⁷ Din jumătatea israeliţilor, Moise a ales câte unul din fiecare cincizeci de oameni şi animale, după cum i-a poruncit Domnul şi i-a dat leviţilor care erau responsabili de Tabernaculul Domnului.

⁴⁸ Atunci conducătorii oştirii – cei peste mii şi cei peste sute – s-au dus la Moise ⁴⁹ şi i-au zis: „Slujitorii tăi au numărat luptătorii de sub comanda noastră şi nu lipseşte nici unul. ⁵⁰ Noi aducem ca jertfă Domnului tot ce am găsit ca obiect de aur – lănţişoare, brăţări, inele, cercei şi coliere – ca să facem ispăşire pentru sufletele noastre înaintea Domnului.“

⁵¹ Moise şi preotul Elazar au acceptat de la ei toate aceste obiecte lucrate în aur. ⁵² Tot aurul pe care conducătorii peste mii şi conducătorii peste sute l-au adus Domnului cântărea şaisprezece mii şapte sute cincizeci de şecheli^[a]. ⁵³ Fiecare luptător şi-a păstrat prada pentru sine. ⁵⁴ Moise şi preotul Elazar au acceptat aurul adus de conducătorii peste mii şi conducătorii peste sute şi l-au adus în Cortul Întâlnirii ca o aducere-aminte pentru israeliţi înaintea Domnului.

Aşezarea seminţiilor transiordaniene

32 Rubeniţii şi gadiţii, care aveau foarte multe turme, au văzut că pământurile Iazerului şi Ghiladului erau locuri bune pentru vite. ² Au venit la Moise, la preotul Elazar şi la conducătorii adunării şi le-au zis:

³ – Atarot, Dibon, Iazer, Nimra, Heşbon, Eleale, Sebam, Nebo şi Beon ⁴ – ţinuturile pe care Domnul le-a lovit înaintea poporului Israel – sunt ţinuturi bune pentru vite, iar robii tăi au vite. ⁵ Dacă am găsit bunăvoinţă la tine, au adăugat ei, dă ţinuturile acestea în proprietatea robilor tăi şi nu ne trece peste Iordan.

⁶ Moise le-a răspuns gadiţilor şi rubeniţilor:

– Fraţii voştri se pregătesc de război, iar voi vreţi să rămâneţi aici? ⁷ De ce vreţi să le descurajaţi inima israeliţilor şi să nu mai meargă în ţara pe care Domnul le-a dat-o? ⁸ Aşa au făcut şi părinţii voştri pe care i-am trimis din

Kadeş-Barnea să iscodească ţara. ⁹ După ce au mers în valea Eşcol şi au văzut ţara, au descurajat poporul ca să nu mai meargă în ţara pe care Domnul le-a dat-o. ¹⁰ Domnul s-a aprins de mânie în ziua aceea şi a jurat: ¹¹ „Pentru că nu M-au urmat din toată inima lor, nici un bărbat peste douăzeci de ani care a ieşit din Egipt nu va vedea ţara pe care am promis-o prin jurământ lui Avraam, Isaac şi Iacov, ¹² în afară de Caleb, fiul chenizitului Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun, căci ei L-au urmat din toată inima pe Domnul.“ ¹³ Atunci s-a aprins mânia Domnului împotriva lui Israel şi i-a făcut să rătăcească în pustie timp de patruzeci de ani, până când toată generaţia care făcuse rău înaintea Lui a murit.

¹⁴ Şi iată că acum vă ridicaţi voi, copii de păcătoşi, şi luaţi locul părinţilor voştri ca să aprindeţi şi mai tare mânia Domnului împotriva lui Israel. ¹⁵ Dacă vă întoarceţi de la El, El va părăsi iarăşi pe poporul Său în pustie, iar cauza distrugerii lor veţi fi voi.

¹⁶ Atunci ei s-au apropiat de Moise şi i-au zis:

– Vom zidi aici ţarcuri pentru turmele noastre şi cetăţi pentru copiii noştri. ¹⁷ Apoi ne vom înarma în grabă şi vom merge înaintea israeliţilor până îi vom duce pe fiecare la locul lui. În acest timp copiii noştri vor locui în cetăţi fortificate pentru a fi protejaţi de locuitorii ţării. ¹⁸ Nu ne vom întoarce la familiile noastre înainte ca fiecare israelit să-şi fi primit moştenirea. ¹⁹ Nu vom mai moşteni nimic împreună cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentru că moştenirea noastră este la răsărit de Iordan.

²⁰ Atunci Moise le-a răspuns:

– Dacă veţi face aşa, dacă vă veţi înarma ca să luptaţi înaintea Domnului, ²¹ dacă veţi trece cu toţi cei înarmaţi dincolo de Iordan, înaintea Domnului, până ce El Îşi va izgoni dinainte toţi duşmanii Lui, ²² şi dacă vă veţi întoarce numai după ce ţara va fi supusă Domnului, atunci veţi fi fără vină înaintea Domnului şi înaintea lui Israel, iar ţinutul acesta va fi proprietatea voastră înaintea Domnului. ²³ Dar dacă nu veţi face aşa, atunci veţi păcătui înaintea Domnului şi puteţi fi siguri că păcatul vostru vă va ajunge. ²⁴ Construiţi cetăţi pentru copiii voştri şi ţarcuri pentru turmele voastre, dar împliniţi ce aţi promis cu gura voastră.

²⁵ Gadiţii şi rubeniţii i-au zis lui Moise:

– Noi, robii tăi, vom face întocmai după poruncile stăpânului nostru. ²⁶ Copiii şi soţiile noastre, turmele şi vitele noastre vor rămâne aici în fortificaţiile Ghiladului. ²⁷ Dar robii tăi, toţi cei pregătiţi pentru război, vor trece dincolo să lupte înaintea Domnului, cum zice stăpânul nostru.

²⁸ Atunci Moise le-a dat porunci cu privire la ei, preotului Elazar, lui Iosua, fiul lui Nun, şi conducătorilor familiilor din seminţiile israeliţilor. ²⁹ El le-a zis:

– Dacă gadiţii şi rubeniţii, toţi cei pregătiţi pentru război, vor trece cu voi Iordanul înaintea Domnului şi veţi supune ţara, atunci să le daţi Ghiladul în stăpânire. ³⁰ Dar dacă nu vor trece dincolo înarmaţi împreună cu voi, atunci să li se dea o proprietate în mijlocul vostru în Canaan.

³¹ Gadiţii şi rubeniţii au răspuns:

– Robii tăi vor face aşa cum a spus Domnul. ³² Vom trece înarmaţi în Canaan înaintea Domnului, iar proprietatea pe care o moştenim să fie de partea aceasta a Iordanului.

³³ Atunci Moise a dat gadiţilor, rubeniţilor şi la jumătate din seminţia lui Manase, fiul lui Iosif, regatul lui Sihon, regele amoriţilor, şi regatul lui Og, regele Başanului – ţara cu cetăţile ei, cetăţile cu teritoriile din jurul lor.

³⁴ Gadiţii au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul, ³⁵ Atrot-Şofanul, Iazerul, Iogbeha, ³⁶ Bet-Nimra şi Bet-Haranul ca cetăţi fortificate şi au construit şi ţarcuri pentru turme.

³⁷ Rubeniţii au rezidit Heşbonul, Eleale, Chiriatayim, ³⁸ precum şi Nebo şi Baal-Meon (aceste nume au fost schimbate) şi Sibma. Ei au pus alte nume cetăţilor pe care le-au construit.

³⁹ Urmaşii lui Machir, fiul lui Manase, s-au îndreptat către Ghilad, l-au cucerit şi i-au izgonit pe amoriţii care locuiau acolo. ⁴⁰ Atunci Moise i-a dat Ghiladul lui Machir, fiul lui Manase, şi el a locuit acolo. ⁴¹ Iair, urmaşul lui Manase, a luat în stăpânire şi el câteva aşezări şi le-a numit Havot-Iair^[b]. ⁴² Nobah a cucerit Chenatul şi satele din împrejurimile lui şi l-a numit Nobah, după numele lui.