Book of Common Prayer
Psalmul 137
1 Pe malurile râurilor Babilonului,
stăteam jos şi plângeam amintindu-ne de Sion.
2 Ne atârnaserăm lirele
în sălciile din ţinutul acela,
3 căci acolo, cei ce ne-au înrobit ne cereau cântece,
asupritorii noştri ne cereau bucurie:
„Cântaţi-ne din cântecele Sionului!“
4 Cum să cântăm noi cântecele Domnului
pe un pământ străin?
5 Ierusalime, dacă te voi uita,
să-şi uite şi dreapta mea destoinicia!
6 Limba mea să se lipească de cerul gurii mele
dacă nu îmi voi aminti de tine
şi dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
7 Doamne, adu-Ţi aminte de edomiţii
care, la căderea Ierusalimului,
ziceau: „Radeţi!
Radeţi tot până la temelie!“
8 Fiică a Babilonului, sortită pustiirii!
Ferice de acela care-ţi va răsplăti
ceea ce tu ne-ai făcut!
9 Ferice de cel ce-i va apuca pe copiii tăi
şi-i va zdrobi de stâncă!
Psalmul 144
Al lui David
1 Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,
Cel Ce-mi deprinde mâinile pentru luptă
şi degetele pentru război,
2 Binefăcătorul[a] meu, Fortăreaţa mea,
Întăritura mea, Izbăvitorul meu,
Scutul meu, Cel în Care mă încred,
Cel Care-mi supune poporul![b]
3 Doamne, ce este omul, ca să-Ţi pese de el,
ce este fiul omului, ca să te gândeşti la el?
4 Omul este ca un abur,
iar zilele lui sunt ca umbra care trece.
5 Doamne, apleacă-Ţi cerurile şi coboară;
atinge munţii, ca să fumege!
6 Aprinde fulgerul şi împrăştie-i pe duşmanii mei;
aruncă săgeţile Tale şi pune-i pe fugă!
7 Întinde-Ţi mâna din înălţime!
Scapă-mă şi izbăveşte-mă
din apele cele mari,
din mâna fiilor celui străin,
8 a căror gură vorbeşte nimicuri[c]
şi a căror dreaptă este înşelătoare!
9 Dumnezeule, Îţi voi cânta un cântec nou,
Îţi voi cânta cu lira cu zece corzi,
10 Ţie, Care le dai regilor biruinţa,
Care îl scapi pe robul Tău, David, de sabia celui rău!
11 Numai scapă-mă, izbăveşte-mă
din mâna fiilor celui străin,
a căror gură vorbeşte nimicuri
şi a căror dreaptă este înşelătoare!
12 Atunci fiii noştri, în tinereţea lor, vor fi ca nişte plante
bine crescute,
fetele noastre sunt ca nişte stâlpi sculptaţi
care susţin[d] un palat.
13 Grânarele noastre vor fi pline,
gemând de tot felul de roade;
turmele şi cirezile noastre ni se vor înmulţi cu miile
şi cu zecile de mii pe păşunile noastre;
14 vitele noastre vor fi bine hrănite;[e]
nu vom avea parte nici de spărturi de ziduri,
nici de înrobire,
nici de ţipăt pe uliţele noastre.
15 Ferice de poporul care are parte de acestea!
Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!
Psalmul 104
1 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!
Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare!
Tu eşti îmbrăcat cu splendoare şi măreţie!
2 Tu Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta;
Tu întinzi cerurile ca pe un cort,
3 şi pui grinzile odăilor lui de sus pe ape;
din nori Îţi faci car,
şi umbli pe aripile vântului.
4 Din vânturi Tu Îţi faci îngeri
şi din flăcări de foc – slujitori.
5 Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui,
ca să nu se clatine niciodată.
6 Îl acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină.
Apele stăteau pe munţi,
7 dar la mustrarea Ta au fugit,
la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.
8 S-au scurs de pe munţi, au coborât în văi,
în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele.
9 Le-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă,
ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul.
10 El face să ţâşnească izvoarele în văi
şi ele curg printre munţi.
11 Toate fiarele câmpului se adapă din ele
şi măgarii sălbatici îşi potolesc setea acolo.
12 Pe malul lor îşi fac cuibul păsările cerului
care-şi fac auzit glasul din frunziş.
13 Din odăile de sus, El udă munţii;
pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.
14 El face să crească iarbă pentru vite
şi verdeţuri pe care omul să le cultive.
El face astfel să răsară hrană din pământ:
15 vinul care înveseleşte inima omului,
uleiul care dă strălucire feţei
şi hrana care întăreşte inima omului.
16 Copacii Domnului sunt bine udaţi,
cedrii Libanului pe care El i-a sădit.
17 În ei îşi fac cuibul păsările;
barza îşi are casa în pini.
18 Munţii cei înalţi sunt ai caprelor sălbatice,
iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă[a].
19 El a făcut luna să arate vremurile,
iar soarele ştie când să apună.[b]
20 Tu aduci întunericul şi se face noapte;
atunci toate fiarele pădurii încep să mişune.
21 Puii de leu rag de foame,
cerându-şi hrana de la Dumnezeu.
22 Când răsare soarele, se adună
şi se culcă în cotloanele lor.
23 Atunci iese omul la lucrul lui,
la munca lui, până seara.
24 Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne!
Toate le-ai făcut cu înţelepciune;
pământul este plin de creaturile Tale.
25 Iată marea cât de încăpătoare şi de întinsă este!
În ea mişună vieţuitoare fără număr,
vieţuitoare mici şi mari.
26 Corăbiile o străbat,
în ea se joacă leviatanul[c], pe care l-ai făcut Tu.
27 Toate nădăjduiesc în Tine
ca să le dai hrana la vreme.
28 Tu le-o dai, ele o primesc;
Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi;
29 Îţi ascunzi faţa, ele se îngrozesc;
le iei suflarea, ele mor
şi se întorc în ţărână;
30 Îţi trimiţi Duhul[d], ele sunt plăsmuite,
înnoind astfel faţa pământului.
31 Fie ca slava Domnului să dăinuiască veşnic!
Domnul să se bucure de lucrările Sale,
32 El, Care atunci când priveşte pământul, acesta tremură,
iar când atinge munţii, aceştia fumegă.
33 Voi cânta Domnului toată viaţa mea,
voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi!
34 Fie plăcută Domnului cugetarea mea!
Eu mă voi bucura în Domnul.
35 Să piară păcătoşii de pe pământ
şi cei răi să nu mai fie!
Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Boaz se căsătoreşte cu Rut
4 Boaz s-a dus la poarta cetăţii şi s-a aşezat acolo. Tocmai atunci trecea cel ce avea drept de răscumpărare, cel despre care vorbise Boaz. Boaz i-a zis:
– Prietene, întoarce-te şi aşază-te aici, te rog!
Acesta s-a întors şi s-a aşezat. 2 Boaz a adus şi zece dintre cei din sfatul bătrânilor[a] cetăţii, zicându-le:
– Aşezaţi-vă aici!
Ei s-au aşezat acolo.
3 Apoi i-a zis celui cu drept de răscumpărare:
– Naomi, care s-a întors din câmpiile Moabului, a scos la vânzare parcela de pământ care era a rudei noastre, Elimelek. 4 M-am gândit să te anunţ şi să-ţi spun: „Cumpăr-o acum de faţă cu locuitorii şi de faţă cu cei din sfatul bătrânilor poporului meu. Dacă vrei deci s-o răscumperi, răscumpăr-o, dar dacă nu vrei s-o răscumperi, atunci spune-mi, ca să ştiu, căci nu este nimeni înaintea ta cu drept de răscumpărare, iar după tine urmez eu.
– O voi răscumpăra eu, i-a răspuns acesta.
5 – În ziua în care vei cumpăra parcela de la Naomi, i-a mai zis Boaz, va trebui s-o răscumperi şi pe moabita Rut[b], soţia celui ce a murit, ca să păstrezi numele mortului în cadrul moştenirii lui.
6 Atunci cel ce avea drept de răscumpărare i-a răspuns:
– Aşa nu-mi permit s-o răscumpăr, ca nu cumva să-mi pun în primejdie propria moştenire.
Răscumpăr-o tu! Poţi lua tu dreptul meu de răscumpărare, căci eu nu-mi permit s-o răscumpăr.
7 Pe vremuri, în Israel, pentru a întări toate rânduielile privitoare la răscumpărare şi la schimbarea dreptului de răscumpărare, unul îşi scotea sandala şi i-o dădea celuilalt. Aceasta slujea drept mărturie în Israel. 8 Deci cel ce avea drept de răscumpărare i-a zis lui Boaz:
– Cumpăr-o tu!
Apoi şi-a scos sandala. 9 Atunci Boaz le-a zis celor din sfatul bătrânilor şi întregului popor:
– Astăzi sunteţi martori că am cumpărat din mâna lui Naomi tot ce a aparţinut lui Elimelek, lui Chilion şi lui Mahlon. 10 De asemenea, pe moabita Rut, văduva lui Mahlon, am cumpărat-o de soţie, ca să păstrez numele mortului în cadrul moştenirii lui, astfel încât să nu se şteargă numele acestuia dintre rudele lui şi din cetatea sa. Sunteţi martori astăzi!
11 Tot poporul care era la poartă şi cei din sfatul bătrânilor i-au răspuns:
– Suntem martori! Să o facă Domnul pe femeia care intră în casa ta ca pe Rahela şi ca pe Lea care, împreună, au zidit Casa lui Israel! Să-ţi sporească puterea în Efrata şi să-ţi faci un nume în Betleem! 12 Fie familia ta, prin urmaşul[c] pe care ţi-l va da Domnul din această tânără, ca familia lui Pereţ care i s-a născut lui Iuda din Tamar.
Linia genealogică a lui David
13 Boaz a luat-o pe Rut şi ea a devenit soţia lui. El a intrat la ea[d] şi Domnul a dat rod pântecului ei, astfel că aceasta a născut un fiu. 14 Femeile i-au zis lui Naomi: „Binecuvântat să fie Domnul, Cel Ce nu te-a lăsat astăzi fără un răscumpărător. Fie ca numele lui să fie vestit în Israel! 15 El îţi va reînviora sufletul şi va fi sprijinul bătrâneţii tale, căci l-a născut nora ta care te iubeşte şi care preţuieşte pentru tine mai mult decât şapte fii.“
16 Naomi a luat copilul, l-a strâns la piept şi i-a fost acestuia ca o mamă. 17 Vecinele i-au pus numele Obed, spunând: „I s-a născut un fiu lui Naomi!“ El a fost tatăl lui Işai, tatăl lui David.
13 Însă, fiindcă avem acelaşi duh al credinţei, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit!“[a], şi noi credem, şi de aceea vorbim. 14 Ştim că Cel Ce L-a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va duce împreună cu voi în prezenţa Sa. 15 Toate sunt pentru voi, pentru ca harul, atingând mulţi oameni, să facă să abunde mulţumirea, spre slava lui Dumnezeu.
16 De aceea, noi nu ne descurajăm ci, chiar dacă omul nostru din afară piere, totuşi omul nostru dinăuntru este înnoit din zi în zi. 17 Căci necazul nostru uşor de purtat şi temporar, lucrează în noi o greutate veşnică de slavă, dincolo de orice imaginaţie. 18 Noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd, deoarece cele care se văd sunt trecătoare, dar cele care nu se văd sunt veşnice.
Lăcaşul nostru ceresc
5 Noi ştim într-adevăr că, dacă este distrusă casa cortului nostru pământesc, avem o locuinţă de la Dumnezeu, o casă veşnică în ceruri, care nu este făcută de mâini omenești. 2 Căci gemem în cortul acesta, dorind să ne îmbrăcăm peste el cu lăcaşul nostru ceresc[b], 3 negreşit dacă, după ce vom fi îmbrăcaţi, nu vom fi[c] găsiţi goi. 4 În timp ce suntem în acest cort, gemem şi suntem împovăraţi, nu pentru că dorim să fim dezbrăcaţi, ci pentru că dorim să fim îmbrăcaţi, pentru ca ceea ce este muritor să fie înghiţit de viaţă. 5 Şi Cel Ce ne-a pregătit pentru aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat Duhul ca pe o garanţie.
6 De aceea, întotdeauna suntem plini de încredere, chiar dacă ştim că, atâta timp cât suntem acasă în trup, suntem departe de Domnul. 7 Căci noi umblăm prin credinţă, nu prin vedere; 8 avem încredere şi ne place mult mai mult să fim departe de trup şi să fim acasă cu Domnul. 9 Astfel, fie că suntem acasă, fie că suntem departe de casă, scopul nostru este să-I fim plăcuţi, 10 fiindcă toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea tronului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata pentru ceea ce a făcut în timp ce era în trup, fie bine, fie rău.
Despre milostenie
6 Luaţi seama să nu vă îndepliniţi dreptatea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei! Altminteri, nu veţi mai primi nicio răsplată de la Tatăl vostru, Care este în ceruri!
2 Aşa că, atunci când faci milostenie, nu suna din trâmbiţă înaintea ta, cum fac ipocriţii în sinagogi şi pe străzi, ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au primit răsplata! 3 Tu însă când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, 4 pentru ca milostenia ta sa fie făcută în ascuns, iar Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti.
Despre rugăciune
5 Atunci când vă rugaţi, să nu fiţi ca ipocriţii, căci lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor, ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au primit răsplata! 6 Ci tu, când te rogi, intră în camera ta, încuie uşa după tine şi roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, iar Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti. 7 Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi cuvinte, cum fac neamurile[a] care cred că, dacă spun multe cuvinte, vor fi ascultaţi. 8 Voi să nu fiţi ca ei, pentru că Tatăl vostru ştie de ce anume aveţi nevoie mai înainte ca voi să-I cereţi. 9 Iată deci cum trebuie să vă rugaţi:
«Tatăl nostru, Care eşti în ceruri,
sfinţească-se Numele Tău,
10 vie Împărăţia Ta,
facă-se voia Ta,
precum în cer, aşa şi pe pământ!
11 Pâinea noastră, cea de toate zilele[b], dă-ne-o nouă astăzi!
12 Şi ne iartă nouă greşelile noastre,
precum şi noi iertăm celor ce ne greşesc![c]
13 Şi nu ne lăsa să cădem în ispită[d],
ci izbăveşte-ne de cel rău[e]!
(Căci a Ta este Împărăţia
şi puterea şi slava, în veci. Amin!)[f]»
14 Dacă le iertaţi oamenilor greşelile, şi Tatăl vostru cel ceresc vi le va ierta vouă, 15 dar dacă nu-i iertaţi pe oameni, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile.
Despre post
16 Atunci când postiţi, să nu afişaţi nişte feţe posomorâte ca ipocriţii care îşi urâţesc feţele, ca să le arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.