Book of Common Prayer
Psalmul 119[a]
1 Ferice de cei integri în căile lor,
care umblă după Legea[b] Domnului.
2 Ferice de cei ce păzesc mărturiile Lui
şi-L caută din toată inima:
3 aceia nu săvârşesc nici o nedreptate
şi umblă pe căile Lui.
4 Tu ne-ai dat orânduirile Tale,
ca să fie păzite cu scumpătate.
5 O, de-ar ţinti căile mele
să păzească orânduirile Tale!
6 Când urmez poruncile Tale,
nu mă ruşinez.
7 Când voi ajunge să cunosc judecăţile Tale cele drepte,
Te voi lăuda în curăţie de inimă.
8 Voi păzi orânduirile Tale:
nu mă părăsi de tot!
9 Cum îşi va păstra tânărul curată cărarea?
Păzind Cuvântul Tău.
10 Te caut din toată inima mea:
nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale!
11 Strâng[c] cuvintele[d] Tale în inima mea,
ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.
12 Binecuvântat să fii Tu, Doamne!
Învaţă-mă orânduirile Tale!
13 Buzele mele vestesc
toate judecăţile rostite de gura Ta.
14 Când împlinesc mărturiile Tale, mă bucur
de parcă aş avea toate bogăţiile.
15 Cuget la hotărârile Tale
şi dau atenţie căilor Tale.
16 Îmi găsesc plăcerea în orânduirile Tale;
nu voi uita Cuvântul Tău!
17 Răsplăteşte-i robului Tău cu viaţă
şi voi păzi Cuvântul Tău!
18 Deschide-mi ochii, ca să văd
minunile din Legea Ta!
19 Eu sunt doar un străin pe pământ:
nu-Ţi ascunde de mine poruncile Tale!
20 Sufletul mi se topeşte de dor
după judecăţile Tale, tot timpul.
21 Tu-i mustri pe cei îngâmfaţi, pe cei blestemaţi,
pe cei ce se rătăcesc de la poruncile Tale.
22 Îndepărtează de la mine ocara şi dispreţul,
căci păzesc mărturiile Tale!
23 Prinţii stau şi vorbesc împotriva mea,
dar robul Tău cugetă la orânduirile Tale.
24 Mărturiile Tale sunt desfătarea mea,
sunt sfetnicii mei.
Psalmul 12
Pentru dirijor. De cântat în şeminit[a]. Un psalm al lui David.
1 Vino în ajutor, Doamne, căci se duc cei evlavioşi[b]
şi pier cei credincioşi dintre fiii oamenilor!
2 În zadar se linguşesc unul pe altul
şi vorbesc de la inimă la inimă.
3 Nimicească Domnul buzele linguşitoare
şi limba lăudăroasă,
4 pe cei care zic: „Cu limba noastră vom reuşi;
suntem stăpânii buzelor noastre! Cine poate stăpâni peste noi?“
5 „Din pricina violenţei faţă de cel sărman şi a strigătelor celui nevoiaş,
chiar acum Mă voi ridica, zice Domnul,
şi-i voi mântui de prigonitorul lor.“
6 Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate,
ca argintul purificat într-un cuptor de pământ,
rafinat de şapte ori.
7 Tu, Doamne, ne vei păzi,
Tu ne vei păzi în veci de asemenea oameni[c].
8 Cei răi mişună peste tot,
când ticăloşia este înălţată printre fiii oamenilor.
Psalmul 13
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Până când, Doamne? Mă vei uita pentru totdeauna?
Până când Îţi vei ascunde faţa de mine?
2 Până când să mă frământ în sufletul meu
şi să găsesc zi de zi în inima mea întristare?
Până când să mă tot biruie duşmanul meu?
3 Ia aminte la necazul meu, Doamne, Dumnezeul meu!
Luminează-mi ochii, ca să nu mă apuce somnul morţii,
4 ca să nu zică duşmanul meu: „L-am biruit!“
şi să nu se bucure prigonitorii mei când sunt doborât.
5 Dar eu mă încred în îndurarea Ta
şi inima mea se bucură de mântuirea Ta.
6 Mă voi bucura în Domnul,
căci El mi-a făcut bine!
Psalmul 14
Pentru dirijor. Al lui David.
1 Nebunul[d] zice în inima lui:
„Nu este Dumnezeu!“
S-au pervertit oamenii, săvârşesc fapte îngrozitoare;
nu mai există nici unul care să facă binele.
2 Domnul Îşi pleacă privirea din ceruri
peste fiii oamenilor,
ca să vadă dacă există vreunul care să aibă pricepere,
vreunul care să-L caute pe Dumnezeu.
3 Toţi s-au rătăcit,
cu toţii au devenit corupţi!
Nu mai există nici unul care să facă binele,
nici unul măcar!
4 Oare n-au minte cei ce săvârşesc nelegiuirea,
cei ce-mi mănâncă poporul ca pe pâine
şi nu-L cheamă pe Domnul?
5 Chiar acolo unde sunt îi va apuca groaza,
căci Dumnezeu este cu neamul celor drepţi.
6 Râdeţi voi de planul celui sărman,
dar Domnul este adăpostul lui!
7 O, de ar veni din Sion izbăvirea lui Israel?
Când Domnul va aduce înapoi captivii poporului Său,[e]
să se înveselească Iacov
şi să se bucure Israel!
Răspunsul lui Iov
6 Iov a răspuns:
7 Oare nu are omul o viaţă plină de trudă[a] pe pământ?
Oare nu sunt zilele lui ca ale unui ziler[b]?
2 Ca un sclav care tânjeşte după umbra serii
sau ca un lucrător ce îşi aşteaptă plata,
3 aşa am avut şi eu parte de luni de deşertăciune
şi nopţi de necaz mi s-au dat.
4 Când mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?»
Dar noaptea e aşa de lungă şi mă frământ până în zori.
5 Trupul îmi este acoperit de viermi şi de coji pământii;
pielea îmi crapă şi supurează,
6 zilele mele sunt mai iuţi decât suveica ţesătorului
şi se sfârşesc fără nădejde.
7 Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mi-e doar o suflare!
Ochii mei nu vor mai vedea niciodată fericirea.
8 Ochiul care mă priveşte nu mă va mai vedea;
ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi.
9 Ca norul care se risipeşte şi trece,
aşa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuinţa Morţilor[c].
10 Nu se va mai întoarce niciodată acasă,
locul său nu-l va mai cunoaşte.
11 De aceea eu nu voi tăcea,
ci, în durerea duhului meu, voi vorbi,
în amărăciunea sufletului meu, mă voi plânge!
12 Sunt eu Marea sau monstrul Tanin[d],
de ai pus o strajă în jurul meu?
13 Când zic: «Patul meu mă va mângâia
şi aşternutul îmi va alina plângerea!»,
14 atunci Tu mă înspăimânţi cu visuri
şi mă îngrozeşti cu vedenii.
15 Aşa că aş alege mai bine sugrumarea,
mai bine moartea, decât aceste oase.
16 Le dispreţuiesc …! Nu voi trăi în veci!
Lasă-mă singur, căci doar o suflare îmi este viaţa.
17 Ce este omul ca să-ţi pese atât de mult de el
şi să-i dai aşa multă atenţie,
18 să-l cercetezi în fiecare dimineaţă
şi să-l încerci în orice clipă?
19 Nu vei înceta oare să te mai uiţi la mine
şi să mă laşi astfel singur, măcar până-mi înghit saliva?
20 Dacă am păcătuit, ce Ţi-am făcut Ţie,
Veghetor al oamenilor?
De ce m-ai luat drept ţintă?
Am devenit o povară pentru Tine?[e]
21 De ce nu-mi ierţi păcatul
şi nu-mi dai la o parte nelegiuirea?
Curând voi fi zăcând în ţărână,
mă vei căuta, dar nu voi mai fi.“
Corneliu
10 În Cezareea era un om pe nume Corneliu, un centurion[a] din cohorta[b] numită „Italiana“. 2 Era evlavios şi temător de Dumnezeu[c], împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii poporului şi se ruga mereu lui Dumnezeu. 3 Într-o zi, cam pe la ceasul al nouălea[d], a văzut clar, într-o viziune, pe un înger al lui Dumnezeu intrând la el şi spunându-i:
– Corneliu!
4 Corneliu s-a uitat ţintă la el şi s-a înspăimântat. El a zis:
– Ce este, domnule?
Îngerul i-a spus:
– Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, ca o jertfă de aducere-aminte[e]. 5 Acum, trimite nişte bărbaţi la Iafo şi cheamă-l pe Simon, cel care mai este numit şi Petru. 6 El găzduieşte la Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare.
7 Cum a plecat îngerul care-i vorbise, Corneliu a chemat doi din slujitorii săi din casă şi un soldat evlavios, care-i era devotat tot timpul, 8 şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iafo.
Viziunea lui Petru
9 În ziua următoare, în timp ce ei erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe acoperiş să se roage pe la ceasul al şaselea[f]. 10 I s-a făcut foame şi a vrut să mănânce. În timp ce-i pregăteau masa, a căzut într-o răpire sufletească. 11 A văzut cerul deschis şi ceva ca o pânză mare fiind coborâtă pe pământ de cele patru colţuri. 12 În ea se aflau tot felul de patrupede, animale mici[g] ale pământului şi păsări ale cerului. 13 Un glas i-a vorbit astfel:
– Petru, ridică-te, înjunghie şi mănâncă!
14 Însă Petru a zis:
– În nici un caz, Doamne! Căci niciodată n-am mâncat ceva pângărit sau necurat!
15 Glasul i-a vorbit din nou, a doua oară:
– Ceea ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti pângărit!
16 Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori; apoi, imediat pânza a fost luată la cer.
Necredinţa fraţilor lui Isus
7 După aceea, Isus a călătorit prin Galileea. Nu voia să călătorească prin Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare. 2 Sărbătoarea iudeilor, cea a Corturilor[a], era aproape. 3 Prin urmare, fraţii Lui I-au zis:
– Pleacă de aici şi du-te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci! 4 Căci nimeni nu face ceva pe ascuns când caută să devină cunoscut! Dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii!
5 Căci nici chiar fraţii Lui nu credeau în El. 6 Isus le-a răspuns:
– Timpul Meu n-a sosit încă, dar vouă timpul vă este totdeauna favorabil! 7 Pe voi lumea nu vă poate urî, dar pe Mine Mă urăşte, pentru că Eu depun mărturie despre ea că lucrările ei sunt rele. 8 Duceţi-vă voi la sărbătoare; Eu (încă)[b] nu Mă duc la sărbătoarea aceasta, pentru că timpul Meu încă n-a sosit pe deplin.
9 Şi, spunând aceste lucruri, a rămas în Galileea. 10 Însă după ce fraţii Lui au plecat la sărbătoare, S-a dus şi El, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns. 11 La sărbătoare, iudeii Îl căutau şi se întrebau: „Unde este Acela?“ 12 Erau multe şoapte[c] în mulţime cu privire la El. Unii ziceau: „Este un om bun!“ Alţii ziceau: „Nu, ci duce în rătăcire mulţimea!“ 13 Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea deschis despre El.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.