Previous Prev Day Next DayNext

Book of Common Prayer

Daily Old and New Testament readings based on the Book of Common Prayer.
Duration: 861 days
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Psalmii 89

Psalmul 89

Un maschil[a] al ezrahitului Etan

Voi cânta mereu îndurările Domnului,
    din generaţie în generaţie voi face cunoscută credincioşia Ta cu gura mea.
Căci zic: „Îndurarea Ta are temelii veşnice
    şi în ceruri Ţi-ai întărit credincioşia!“

„Am încheiat un legământ cu alesul Meu
    şi i-am jurat robului Meu David, zicând:
«Îţi voi întări sămânţa[b] pe vecie
    şi voi statornici tronul tău de-a lungul generaţiilor!»“Sela
Cerurile laudă minunile Tale, Doamne,
    precum şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor.
Căci, în ceruri, cine se poate asemăna cu Domnul?
    Este cineva ca Domnul printre fiii lui Dumnezeu[c]?
Dumnezeu este înfricoşător în marea adunare a sfinţilor
    şi înspăimântător pentru cei din preajma Lui.
Doamne, Dumnezeu al Oştirilor[d], cine este ca Tine?
    Doamne, Tu eşti puternic, şi credincioşia Ta Te înconjoară!

Tu stăpâneşti semeţia mării;
    când i se ridică valurile, Tu i le linişteşti.
10 Tu ai zdrobit Rahabul[e] ca pe un stârv;
    cu braţul Tău puternic i-ai împrăştiat pe duşmanii Tăi.
11 Cerurile sunt ale Tale, aşa cum tot al Tău este şi pământul;
    Tu ai întemeiat lumea cu tot ce cuprinde ea!
12 Tu ai creat nordul şi sudul.
    Taborul şi Hermonul strigă de bucurie la auzirea Numelui Tău.
13 Braţul Tău este tare,
    mâna Ta este puternică, dreapta Ta este înălţată.

14 Dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Tău;
    îndurarea şi credincioşia merg înaintea Ta.
15 Ferice de poporul care pricepe sunetul trâmbiţei
    şi care umblă în lumina feţei Tale,
16 care se bucură din pricina Numelui Tău în fiecare zi
    şi se laudă cu dreptatea Ta,
17 căci slava puterii lui eşti Tu
    şi prin bunăvoinţa Ta ne înalţi puterea[f].
18 Domnul este scutul nostru!
    Sfântul lui Israel este împăratul nostru!

19 Atunci ai vorbit printr-o vedenie
    şi le-ai spus credincioşilor Tăi:
„I-am dat ajutor unui viteaz,
    am ales un tânăr din popor.
20 L-am găsit pe robul Meu David
    şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt.
21 Mâna Mea îl va sprijini;
    da, braţul Meu îl va întări.
22 Duşmanul nu-i va pretinde tribut
    şi nelegiuitul nu-l va înjosi.
23 Îi voi zdrobi pe duşmanii lui dinaintea lui
    şi-i voi lovi pe cei ce-l urăsc.
24 Credincioşia şi îndurarea Mea îl vor însoţi;
    puterea îi va fi înălţată prin Numele Meu.
25 Voi da în mâna lui marea
    şi în dreapta lui râurile.
26 El Mă va numi: «Tatăl meu,
    Dumnezeul meu, Stânca mântuirii mele!»
27 Eu îl voi face întâi născut,
    cel mai înălţat dintre regii pământului.
28 Îi voi păstra îndurarea Mea pe vecie,
    iar legământul Meu cu el va rămâne.
29 Îi voi întări sămânţa[g] pe veci
    şi voi întări tronul lui cât vor dăinui cerurile.

30 Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea
    şi nu vor trăi după judecăţile Mele,
31 dacă vor încălca decretele Mele
    şi nu vor păzi poruncile Mele,
32 atunci le voi pedepsi păcatul cu toiagul
    şi vinovăţiile cu lovituri.
33 Nu-mi voi îndepărta însă îndurarea de la el
    şi nu-Mi voi trăda credincioşia.
34 Nu-Mi voi încălca legământul
    şi nu voi schimba ce Mi-a ieşit de pe buze.
35 Odată ce am jurat pe sfinţenia Mea,
    nu-l voi minţi pe David!
36 Veşnică-i va fi sămânţa[h],
    iar tronul lui va ţine cât va fi soarele înaintea Mea;
37 va fi întărit pe veci precum luna,
    martorul cel credincios de pe cer.“Sela
38 Dar Tu l-ai respins, l-ai îndepărtat,
    te-ai mâniat pe unsul Tău.
39 Ai nesocotit legământul cu robul Tău,
    i-ai pângărit coroana în ţărână,
40 i-ai dărâmat toate zidurile,
    i-ai prefăcut fortificaţiile în ruine,
41 l-au jefuit toţi trecătorii
    şi a ajuns de batjocura vecinilor.
42 Ai înălţat dreapta duşmanilor lui
    şi i-ai înveselit pe toţi potrivnicii lui.
43 De asemenea, ai făcut ca tăişul sabiei lui să dea înapoi
    şi nu l-ai sprijinit în luptă.
44 I-ai pus capăt strălucirii,
    iar tronul i l-ai azvârlit la pământ.
45 I-ai scurtat zilele tinereţii sale
    şi l-ai acoperit cu ruşine.Sela
46 Doamne, până când? Vei sta ascuns pentru totdeauna?
    Până când va mai arde mânia Ta ca un foc?
47 Adu-Ţi aminte cât de scurtă este viaţa mea
    şi pentru ce deşertăciune i-ai creat pe toţi oamenii!
48 Este oare vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea
    sau care să-şi scape sufletul din gheara Locuinţei Morţilor?Sela
49 Stăpâne, unde sunt îndurările Tale de la început,
    pe care, în credincioşia Ta, i le-ai promis prin jurământ lui David?
50 Stăpâne, adu-Ţi aminte de batjocura îndurată de robul Tău,
    pe care o port în piept din partea multor popoare,
51 batjocura cu care m-au ocărât duşmanii Tăi, Doamne,
    cu care au ocărât până şi paşii unsului Tău!

52 Binecuvântat să fie Domnul în veci!
    Amin! Amin!

Judecători 12:1-7

Iefta în conflict cu efraimiţii

12 Efraimiţii s-au strâns laolaltă, au trecut în Ţafon şi i-au zis lui Iefta:

– De ce te-ai dus să lupţi împotriva amoniţilor şi nu ne-ai chemat şi pe noi ca să mergem cu tine? Pentru asta vom da foc casei tale şi te vom arde şi pe tine!

Iefta le-a răspuns:

– Eu şi poporul meu am avut o mare ceartă cu amoniţii şi când v-am chemat nu mi-aţi venit în ajutor. Când am văzut că nu mă ajutaţi, mi-am pus viaţa în joc şi am pornit împotriva amoniţilor, iar Domnul i-a dat în mâna mea. De ce veniţi astăzi să vă luptaţi cu mine?

Iefta i-a strâns pe toţi ghiladiţii şi s-a luptat cu cei din Efraim. Ghiladiţii i-au ucis pe efraimiţi pentru că aceştia îi batjocoreau zicând: „Voi, ghiladiţii, sunteţi nişte fugari ai lui Efraim; Ghiladul aparţine lui Efraim şi lui Manase!“ Ghiladiţii au cucerit şi vadurile Iordanului dinspre Efraim, astfel că, atunci când vreunul din fugarii efraimiţi voia să treacă, ghiladiţii îl întrebau dacă este efraimit. Dacă nega, îl puneau să zică „Şibolet“; el însă nu putea rosti decât „Sibolet“. Atunci ei îl înşfăcau şi îl omorau la vadurile Iordanului. Aşa au pierit în vremea aceea patruzeci şi două de mii de efraimiţi. Iefta a judecat[a] Israelul timp de şase ani. Apoi ghiladitul Iefta a murit şi a fost îngropat într-una din cetăţile Ghiladului.

Faptele Apostolilor 5:12-26

Prin apostoli se fac semne şi minuni

12 Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în popor. Toţi se adunau în acelaşi gând în Porticul lui Solomon 13 şi nici unul din ceilalţi nu îndrăznea să li se alăture, deşi poporul îi lăuda foarte mult. 14 Totuşi, tot mai mulţi oameni, o mulţime de bărbaţi şi femei care credeau în Domnul, erau adăugaţi la numărul lor, 15 astfel că oamenii îi scoteau pe străzi pe cei neputincioşi şi-i puneau pe tărgi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci când trecea Petru, măcar umbra lui să cadă peste vreunul dintre ei. 16 Mulţimea, de asemenea, se aduna din cetăţile din jurul Ierusalimului, aducându-i pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate; şi toţi erau vindecaţi.

Apostolii persecutaţi

17 Însă marele preot şi toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au sculat plini de invidie, 18 au pus mâinile pe apostoli şi i-au băgat în închisoarea publică. 19 Dar un înger al Domnului a deschis uşile închisorii în timpul nopţii, i-a condus afară şi le-a zis: 20 „Duceţi-vă, staţi în Templu şi spuneţi poporului toate cuvintele vieţii acesteia!“ 21 Auzind aceasta, ei au intrat în Templu dis-de-dimineaţă şi au început să dea învăţătură. Când a sosit marele preot şi cei ce erau împreună cu el, au convocat Sinedriul, adică toată adunarea bătrânilor[a] fiilor lui Israel, şi au trimis după apostoli la închisoare, ca să fie aduşi. 22 Dar gărzile, când au sosit acolo, nu i-au găsit în închisoare, aşa că s-au întors şi au anunţat 23 spunând: „Închisoarea am găsit-o încuiată cu toată grija, iar pe gardieni i-am găsit stând la uşi, dar când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru!“ 24 Când au auzit cuvintele acestea, atât comandantul gărzii Templului, cât şi conducătorii preoţilor au rămas înmărmuriţi din pricina lor şi au început să se întrebe ce se întâmplă. 25 Cineva însă a venit şi i-a anunţat: „Iată că bărbaţii pe care i-aţi băgat în închisoare stau în Templu şi dau învăţătură poporului!“ 26 Atunci comandantul s-a dus împreună cu gărzile şi i-a adus, însă nu cu forţa, pentru că se temeau să nu fie loviţi cu pietre de popor.

Ioan 3:1-21

Isus şi Nicodim

Între farisei era un om pe nume Nicodim, un conducător al iudeilor. Acesta a venit la Isus noaptea şi I-a zis:

Rabbi[a], ştim că eşti un învăţător Care a venit de la Dumnezeu. Căci nimeni nu poate face aceste semne pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.

Isus i-a răspuns:

– Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă cineva nu este născut din nou[b] nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu[c]!

Nicodim L-a întrebat:

– Cum poate fi născut un om bătrân? Poate el oare să intre a doua oară în pântecele mamei lui şi să fie născut?

Isus i-a răspuns:

– Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă cineva nu este născut din apă şi din Duh nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! Ce este născut din carne este carne, iar ce este născut din Duh este duh. Să nu te miri că ţi-am spus: „Trebuie să fiţi născuţi din nou!“ Vântul[d] suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine şi unde se duce. Tot aşa se întâmplă cu oricine este născut din Duhul.

Nicodim L-a întrebat:

– Cum se pot întâmpla aceste lucruri?

10 Isus i-a răspuns:

– Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu înţelegi aceste lucruri?! 11 Adevărat, adevărat îţi spun că noi vorbim ceea ce ştim şi depunem mărturie despre ceea ce am văzut, dar voi nu primiţi mărturia noastră. 12 Dacă v-am vorbit despre lucrurile pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede dacă vă voi vorbi despre lucrurile cereşti?! 13 Nimeni nu s-a suit în cer în afară de Cel Care a coborât din cer, adică de Fiul Omului (Care este în cer)[e] 14 Şi, aşa cum Moise a înălţat şarpele în pustie,[f] tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului, 15 pentru ca oricine crede în El să aibă viaţă veşnică.[g]

16 Fiindcă[h] atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu[i], pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. 17 Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. 18 Cel ce crede în El nu este judecat; însă cel ce nu crede a şi fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu[j] al lui Dumnezeu. 19 Şi judecata este aceasta: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. 20 Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se expună faptele. 21 Dar cel ce lucrează potrivit cu adevărul vine la lumină, ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.