Book of Common Prayer
Psalmul 63
Un psalm al lui David compus pe când era în pustia lui Iuda
1 Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu!
Te caut cu ardoare;
îmi însetează sufletul după Tine,
îmi tânjeşte trupul după Tine
într-un pământ uscat, sterp
şi fără apă.
2 Da, Te-am văzut în Lăcaşul Tău cel sfânt
şi am privit la tăria şi la slava Ta.
3 Pentru că îndurarea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa,
de aceea buzele mele Te vor lăuda.
4 Aşadar, Te voi binecuvânta toată viaţa mea
şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile
5 Sufletul meu se satură de Tine ca de nişte bucate grase şi miezoase,
iar gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze.
6 Îmi amintesc de Tine în aşternutul meu;
în timpul străjilor nopţii[a] cuget la Tine.
7 Căci Tu eşti ajutorul meu,
strig de bucurie la umbra aripilor Tale!
8 Sufletul meu este lipit de Tine,
dreapta Ta mă sprijină.
9 Aceia care caută să-mi ia viaţa sunt sortiţi nimicirii:
vor merge în adâncimile pământului,
10 vor fi trecuţi prin ascuţişul sabiei,
vor fi prada şacalilor.
11 Regele însă se va bucura în Dumnezeu!
Oricine jură pe Numele Lui se va lăuda,
căci gura mincinoasă va fi astupată.
Psalmul 98
Un psalm
1 Cântaţi Domnului un cântec nou,
căci El a făcut minuni.
Mâna lui cea dreaptă şi braţul Lui cel sfânt
I-au adus victorie!
2 Domnul Îşi face cunoscută mântuirea;
Îşi descoperă dreptatea înaintea neamurilor.
3 El Şi-a amintit de îndurarea şi de credincioşia
promisă casei lui Israel;
toate marginile pământului au văzut
mântuirea Dumnezeului nostru.
4 Strigaţi către Domnul, toţi locuitorii pământului!
Chiuiţi, strigaţi de bucurie, cântaţi!
5 Cântaţi Domnului cu lira,
cu lira şi cu cântece din gură,
6 cu trâmbiţe şi cu sunet de corn,
strigaţi înaintea Împăratului, a Domnului!
7 Să vuiască marea şi tot ce este în ea,
lumea şi toţi locuitorii ei!
8 Râurile să bată din palme,
munţii să strige de bucurie cu toţii
9 înaintea Domnului,
Care vine să judece pământul.
El va judeca lumea cu dreptate
şi popoarele cu nepărtinire!
Psalmul 103
Al lui David
1 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul,
şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!
2 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul
şi nu uita nici una din binefacerile Lui!
3 El îţi iartă toate nelegiuirile,
îţi vindecă toate bolile,
4 îţi răscumpără viaţa din groapă,
te învăluie cu îndurare şi milă,
5 îţi satură de bunătăţi dorinţele
şi astfel te face să întinereşti ca vulturul.
6 Domnul le face dreptate
şi judecată tuturor celor asupriţi.
7 El Şi-a descoperit căile Sale lui Moise
şi lucrările Sale – fiilor lui Israel.
8 Domnul este îndurător şi milostiv,
încet la mânie şi bogat în îndurare.
9 El nu se ceartă veşnic
şi nu ţine mânie pe vecie.
10 El nu ne face după păcatele noastre
şi nu ne răsplăteşte după nelegiuirile noastre,
11 ci cât de înalte sunt cerurile faţă de pământ,
tot atât de mare este şi îndurarea Lui pentru cei ce se tem de El;
12 cât de departe este răsăritul de apus,
tot atât de mult îndepărtează El fărădelegile noastre de la noi.
13 Cum se îndură un tată de copiii lui,
aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de El,
14 căci El ştie din ce suntem făcuţi;
Îşi aminteşte că suntem ţărână.
15 Cât despre om, zilele lui sunt ca iarba.
Înfloreşte ca floarea de pe câmp,
16 iar când trece un vânt peste ea, nu mai este
şi nu i se mai cunoaşte locul unde a fost.
17 Însă îndurarea Domnului este din veşnicie în veşnicie pentru cei ce se tem de El,
iar dreptatea Lui, pentru copiii copiilor lor,
18 pentru cei ce păzesc legământul Lui
şi pentru cei ce îşi amintesc poruncile Lui, ca să le împlinească.
19 Domnul Şi-a statornicit tronul în ceruri,
iar domnia Lui îi cuprinde pe toţi.
20 Binecuvântaţi-L pe Domnul, îngeri ai Lui tari în putere,
care-I împliniţi porunca,
care ascultaţi glasul cuvântului Lui!
21 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate oştile Lui,
slujitorii Lui, care-I împliniţi voia!
22 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate lucrările Lui,
din toate locurile stăpânirii Lui!
Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!
Porunca de a reconstrui Templul
1 În al doilea an al domniei împăratului Darius, în prima zi a lunii a şasea[a], Cuvântul Domnului le-a vorbit prin profetul Hagai lui Zerub-Babel, fiul lui Şealtiel, guvernatorul lui Iuda, şi lui Iosua, fiul lui Iehoţadak, marele preot, astfel:
2 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor[b]: «Poporul acesta zice că încă n-a venit vremea pentru rezidirea Casei Domnului.»“
3 Apoi Cuvântul Domnului le-a vorbit prin profetul Hagai astfel:
4 „Dar pentru voi a venit oare vremea
să locuiţi în case căptuşite cu lemn,
în timp ce Casa aceasta este în ruine?“
5 Acum, aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
„Uitaţi-vă cu atenţie la căile voastre!
6 Aţi semănat mult, dar aţi adunat puţin!
Mâncaţi, dar tot nu vă săturaţi!
Beţi, dar tot nu vă potoliţi setea!
Vă îmbrăcaţi, dar tot nu vă este cald,
iar plata pe care o câştigaţi
o puneţi într-o pungă spartă!“
7 Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
„Uitaţi-vă cu atenţie la căile voastre!
8 Duceţi-vă la munte,
aduceţi lemne
şi rezidiţi Casa,
ca astfel Eu să-Mi găsesc plăcerea în ea
şi să fiu onorat, zice Domnul.
9 V-aţi aşteptat la mult, dar iată că aţi adunat puţin,
iar când aţi adus recolta acasă, am spulberat-o!
De ce? zice Domnul Oştirilor.
Deoarece Casa Mea zace în ruine,
în timp ce fiecare dintre voi aleargă pentru casa lui!
10 De aceea cerurile nu v-au mai dat roua,
iar pământul nu şi-a mai dat recolta!
11 Am chemat seceta peste ţară,
peste munţi şi peste grâne,
peste must, peste ulei
şi peste ceea ce rodeşte pământul,
peste oameni, peste animale
şi peste toată truda mâinilor voastre!“
Răspunsul poporului
12 Atunci Zerub-Babel, fiul lui Şealtiel, Iosua, fiul lui Iehoţadak, marele preot, şi întreaga rămăşiţă a poporului au ascultat de glasul Domnului, Dumnezeul lor, şi de cuvintele profetului Hagai, pentru că Domnul, Dumnezeul lor, îl trimisese. Şi poporul s-a temut de Domnul.
13 Apoi Hagai, mesagerul Domnului, a spus poporului mesajul Domnului: „Eu sunt cu voi!“, zice Domnul. 14 Astfel Domnul a trezit duhul lui Zerub-Babel, fiul lui Şealtiel, guvernatorul lui Iuda, duhul lui Iosua, fiul lui Iehoţadak, marele preot, şi duhul întregii rămăşiţe a poporului. Ei au venit şi au început lucrarea la Casa Domnului Oştirilor, Dumnezeul lor, 15 în a douăzeci şi patra zi a lunii a şasea, în al doilea an[c] al domniei împăratului Darius.
Splendoarea noului Templu
2 În a douăzeci şi una zi a lunii a şaptea[d], Domnul a vorbit prin profetul Hagai astfel: 2 „Vorbeşte-le lui Zerub-Babel, fiul lui Şealtiel, guvernatorul lui Iuda, lui Iosua, fiul lui Iehoţadak, marele preot, şi rămăşiţei poporului astfel:
3 «Cine a mai rămas dintre voi,
care a văzut această Casă
în slava ei de dinainte?
Cum o vedeţi acum?
Nu pare ea ca o nimica în ochii voştri?
4 Acum însă, fii tare, Zerub-Babel, zice Domnul.
Fii tare şi tu, Iosua, fiul lui Iehoţadak, marele preot!
Fiţi tari şi voi, tot poporul ţării, zice Domnul, şi lucraţi!
Căci Eu sunt cu voi,
zice Domnul Oştirilor,
5 potrivit promisiunii legământului pe care l-am încheiat cu voi
la ieşirea voastră din Egipt.
Duhul Meu rămâne în mijlocul vostru.
Nu vă temeţi!
6 Căci aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
‘Peste puţină vreme,
voi zgudui încă o dată cerul şi pământul,
marea şi uscatul.
7 Voi clătina toate neamurile
şi astfel bogăţiile tuturor neamurilor vor veni la Mine,
iar Eu voi umple de slavă această Casă,
zice Domnul Oştirilor.
8 Al Meu este argintul, al Meu este aurul,
zice Domnul Oştirilor.
9 Slava acestei Case din urmă va fi mai mare
decât a celei dintâi,
zice Domnul Oştirilor,
iar în locul acesta voi aduce pace!’
zice Domnul Oştirilor.»“
Apolo
24 Un iudeu pe nume Apolos, de neam din Alexandria, care era un vorbitor elocvent[a] şi un bun cunoscător al Scripturii, a venit în Efes. 25 El era instruit în ce priveşte Calea Domnului, vorbea cu un duh înfocat şi dădea învăţătură cu acurateţe despre lucrurile privitoare la Isus, deşi cunoştea numai botezul lui Ioan. 26 A început să vorbească cu îndrăzneală în sinagogă, iar când Priscila şi Aquila l-au auzit, l-au luat acasă şi i-au explicat şi mai amănunţit Calea lui Dumnezeu. 27 Pentru că el voia să treacă în Ahaia[b], fraţii l-au încurajat şi au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, el le-a fost de mare ajutor celor ce, prin har, deveniseră credincioşi. 28 Căci el îi înfrunta pe iudei în public, dovedind pe baza Scripturilor că Isus este Cristosul.
Pavel în Efes
19 În timp ce Apolos era în Corint, Pavel a călătorit prin regiunile din interior şi a ajuns în Efes[c]. Acolo a găsit câţiva ucenici 2 şi i-a întrebat:
– Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?
Ei i-au răspuns:
– Dar nici n-am auzit că este un Duh Sfânt!
3 El le-a zis:
– Atunci cu ce botez aţi fost botezaţi?
Ei i-au răspuns:
– Cu botezul lui Ioan.
4 Pavel a zis:
– Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea poporului să creadă în Cel Ce vine după el, adică în Isus.
5 Când au auzit ei aceasta, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. 6 Când Pavel şi-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit peste ei şi au început să vorbească în limbi şi să profeţească. 7 Erau, cu toţii, cam doisprezece bărbaţi.
Pilda samariteanului milostiv
25 Chiar atunci un expert în Lege s-a ridicat să-L pună la încercare pe Isus şi L-a întrebat:
– Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţă veşnică?
26 Isus i-a răspuns:
– Ce este scris în Lege? Ce citeşti acolo?
27 El I-a zis:
– „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu toată mintea ta[a] şi pe semenul tău ca pe tine însuţi!“[b]
28 Isus i-a zis:
– Ai răspuns corect. Fă aşa şi vei trăi!
29 Dar el, care voia să se justifice, L-a întrebat pe Isus:
– Şi cine este semenul meu?
30 Isus i-a răspuns:
– Un om care cobora de la Ierusalim la Ierihon[c] a căzut în mâinile tâlharilor. Ei l-au dezbrăcat, l-au bătut zdravăn şi apoi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. 31 Din întâmplare, pe acel drum cobora un preot. Dar când l-a văzut, preotul a trecut înainte, ocolindu-l. 32 Tot aşa şi un levit, când a ajuns în locul acela şi l-a văzut, a trecut înainte ocolindu-l. 33 Însă un samaritean[d], care călătorea şi el pe acolo, când a ajuns în dreptul lui şi l-a văzut, i s-a făcut milă de el. 34 S-a apropiat, i-a bandajat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin. Apoi l-a pus pe propriul lui animal de povară, l-a dus la un han şi a continuat să-l îngrijească. 35 În ziua următoare, a scos doi denari[e], i-a dat hangiului şi i-a zis: „Ai grijă de el, iar când mă voi întoarce, îţi voi plăti eu orice vei mai cheltui în plus!“
36 Care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost semenul celui căzut în mâinile tâlharilor?
37 El I-a răspuns:
– Cel ce şi-a făcut milă de el.
Isus i-a zis:
– Du-te şi fă şi tu la fel!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.