Book of Common Prayer
Psalmul 31
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 La Tine, Doamne, caut adăpost!
Să nu rămân de ruşine vreodată!
În dreptatea Ta, izbăveşte-mă!
2 Pleacă-Ţi urechea spre mine
şi scapă-mă degrabă!
Fii pentru mine o stâncă de adăpost,
o fortăreaţă trainică ca să pot fi izbăvit!
3 Tu eşti stânca şi fortăreaţa mea.
Condu-mă şi călăuzeşte-mă, din pricina Numelui Tău!
4 Scapă-mă de laţul care mi-a fost întins,
căci Tu eşti fortăreaţa mea!
5 În mâinile Tale îmi încredinţez duhul!
Tu m-ai izbăvit, Doamne, Dumnezeu al adevărului!
6 Urăsc pe cei ce se alipesc de idoli deşerţi,
dar Eu mă încred în Domnul!
7 Mă voi bucura şi mă voi veseli de îndurarea Ta,
fiindcă mi-ai văzut necazul
şi ai cunoscut nenorocirea sufletului meu.
8 Tu nu m-ai dat pe mâna duşmanului,
ci mi-ai aşezat picioarele într-un loc larg.
9 Doamne, ai milă de mine, căci sunt în strâmtorare!
De atâta întristare mi se topesc ochii,
sufletul şi pântecele.
10 Îmi sfârşesc viaţa în durere
şi anii în întristare.
Puterea îmi este sleită din pricina vinii mele,
iar oasele mi se topesc.
11 Din pricina tuturor potrivnicilor mei
am ajuns să fiu făcut de ruşine;
am ajuns de groază pentru vecinii mei,
o spaimă pentru cunoscuţii mei.
Cei ce mă văd pe uliţă
fug de mine.
12 Sunt uitat de inimi ca şi cum aş fi mort;
am ajuns ca un vas spart.
13 Aud şuşoteala multora – peste tot este numai teroare!
Ei se sfătuiesc împotriva mea,
plănuind să-mi ia viaţa.
14 Dar eu mă-ncred în Tine, Doamne,
şi mărturisesc: „Tu eşti Dumnezeul meu!“
15 Destinul meu este în mâna Ta;
izbăveşte-mă din mâna duşmanilor şi a prigonitorilor mei!
16 Fă să strălucească faţa Ta peste robul Tău,
mântuieşte-mă în îndurarea Ta!
17 Nu lăsa să fiu dat de ruşine, Doamne,
căci la Tine strig după ajutor,
ci fă să fie daţi de ruşine cei răi;
să fie reduşi la tăcere în Locuinţa Morţilor!
18 Să fie amuţite buzele mincinoase,
care vorbesc cu obrăznicie, cu mândrie şi dispreţ împotriva celui drept.
19 Cât de mare este bunătatea Ta,
pe care ai păstrat-o pentru cei ce se tem de Tine,
pe care ai arătat-o celor ce se încred în Tine,
sub privirea oamenilor!
20 Tu-i ascunzi la adăpostul feţei Tale
de uneltirile oamenilor;
îi tăinuieşti în Coliba Ta
de limbile gâlcevitoare.
21 Binecuvântat să fie Domnul,
căci minunată I-a fost îndurarea faţă de mine
când eram într-o cetate asediată!
22 M-am pripit când am zis:
„Sunt izgonit dinaintea Ta!“
Într-adevăr, Tu ai ascultat glasul rugăminţilor mele,
când am strigat către Tine.
23 Iubiţi-L pe Domnul, toţi sfinţii Lui,
căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi,
dar celor ce se poartă cu mândrie le dă ce li se cuvine!
24 Fiţi tari şi încurajaţi-vă inimile,
toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!
Psalmul 35
Al lui David
1 Răfuieşte-te, Doamne, cu cei ce se răfuiesc cu mine!
Luptă-te cu cei ce se luptă cu mine!
2 Înarmează-Te cu scut şi cu pavăză!
Ridică-Te, ca să-mi ajuţi!
3 Dezveleşte-Ţi suliţa şi lancea
pentru prigonitorii mei![a]
Grăieşte sufletului meu:
„Eu sunt mântuirea ta!“
4 Să fie ruşinaţi şi umiliţi
cei ce caută să-mi ia viaţa;
să dea înapoi, să fie făcuţi de ruşine
cei ce-mi plănuiau răul!
5 Să fie ca pleava luată de vânt
şi să-i izgonească îngerul Domnului!
6 Întunecoasă şi alunecoasă să le fie calea,
iar îngerul Domnului să-i urmărească!
7 Fără nici un motiv mi-au întins pe ascuns un laţ,
fără nici un motiv au săpat o groapă sufletului meu.
8 De aceea să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate
şi să fie prinşi în laţul pe care l-au întins pe ascuns pentru mine;
să cadă în el în timpul prăpădului.
9 Atunci sufletul meu se va bucura în Domnul,
mă voi veseli de mântuirea Lui.
10 Întreaga-mi fiinţă va exclama:
„Doamne, cine este ca Tine,
Care să-l scape pe cel sărac de cel mai tare decât el,
pe cel sărac şi pe cel sărman – de jefuitorul lui?“
11 Nişte martori dezlănţuiţi se ridică
şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.
12 Astfel ei îmi răsplătesc cu rău pentru bine
şi îmi pustiesc sufletul.
13 Eu însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac
şi îmi smeream sufletul prin post;
iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns,
14 ca un prieten, ba mai mult, ca un frate,
umblam bocind, ca unul care-şi boceşte mama,
cu capul plecat, cuprins de întristare.
15 Acum însă, când eu mă împiedic, ei se bucură şi se adună,
se adună împotriva mea, lovindu-mă pe ascuns,
sfâşiindu-mă fără încetare.
16 Ca nişte bufoni batjocoritori[b]
scrâşnesc din dinţi împotriva mea!
17 Stăpâne, cât vei mai privi?
Scapă-mi sufletul de pustiirile lor,
şi preţioasa mea viaţă – de puii aceştia de lei!
18 Apoi Te voi lăuda în adunarea cea mare,
Te voi onora în mijlocul unui norod fără număr.
19 Să nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept
şi să nu tragă cu ochiul cei ce mă urăsc fără motiv!
20 Căci ei nu vorbesc de pace,
ci urzesc înşelătorii
împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.
21 Vorbesc împotriva mea, zicând: „Ha! Ha!
Ochii noştri şi-au văzut dorinţa împlinită!“
22 Doamne, Tu ai văzut; nu tăcea!
Stăpâne, nu Te depărta de mine!
23 Ridică-Te, trezeşte-Te pentru apărarea mea,
apără-mi pricina, Dumnezeul meu şi Stăpânul meu!
24 Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu!
Nu-i lăsa să se bucure de mine!
25 Nici măcar să nu gândească: „Aha! Ce bine!“
Să nu zică: „L-am înghiţit!“
26 Să fie făcuţi de ruşine şi de râs
cei ce se bucură de necazul meu!
Cu ruşine şi cu dezonoare să se îmbrace
cei ce se ridică împotriva mea!
27 Să strige de veselie şi să se bucure
cei ce îndrăgesc dreptatea mea,
cei se spun întotdeauna:
„Mărit fie Domnul Care doreşte pacea[c] robului Său!“
28 Atunci limba mea va vesti dreptatea Ta
şi lauda Ta toată ziua!
26 Apoi, slujitorul lui Solomon, Ieroboam, fiul lui Nebat, un efraimit din Ţereda, a cărui mamă era Ţerua, a ridicat mâna împotriva regelui. 27 Iată cu ce prilej a ridicat el mâna împotriva regelui: Solomon zidea Milo[a] şi astupa spărturile cetăţii tatălui său, David. 28 Ieroboam era un om viteaz, iar când Solomon a văzut cum îşi îndeplineşte acest tânăr slujba, i-a încredinţat supravegherea tuturor oamenilor de corvoadă din Casa lui Iosif. 29 Pe atunci, Ieroboam a ieşit din Ierusalim şi s-a întâlnit pe drum cu profetul Ahia din Şilo, care era îmbrăcat cu o manta nouă. Cei doi erau singuri pe câmp. 30 Atunci profetul Ahia a luat mantaua de pe el, a rupt-o în douăsprezece bucăţi 31 şi i-a zis lui Ieroboam: „Ia-ţi zece bucăţi, căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Voi rupe regatul din mâinile lui Solomon şi-ţi voi da ţie zece seminţii. 32 Dar lui îi va rămâne o seminţie datorită robului Meu David şi datorită cetăţii Ierusalim, pe care am ales-o dintre toate seminţiile lui Israel. 33 Voi face aceasta pentru că M-a[b] părăsit, pentru că s-a închinat la Aştoret, zeiţa sidonienilor, lui Chemoş, zeul moabiţilor, şi lui Moleh, zeul amoniţilor, şi pentru că nu a umblat în căile Mele, ca să facă ceea ce este drept înaintea Mea şi să păzească legile şi hotărârile Mele, ca David, tatăl lui. 34 Însă nu voi lua întregul regat din mâinile lui Solomon, căci l-am pus domnitor pentru toate zilele vieţii lui, datorită robului Meu David, pe care l-am ales şi care a păzit poruncile şi legile Mele. 35 Voi lua regatul din mâinile fiului său şi-ţi voi da ţie zece seminţii. 36 Însă îi voi da o seminţie fiului său, pentru ca robul Meu David să aibă întotdeauna o lumină înaintea Mea, la Ierusalim, cetatea pe care am ales-o pentru a-Mi pune Numele acolo. 37 Iar pe tine te voi lua şi vei domni peste tot ce-ţi va dori sufletul! Vei fi rege peste Israel! 38 Dacă vei asculta de tot ceea ce-ţi voi porunci, dacă vei umbla în căile Mele şi vei face ceea ce este drept înaintea Mea, păzind legile şi poruncile Mele, aşa cum a făcut robul Meu David, atunci voi fi cu tine, îţi voi zidi o Casă statornică, ca aceea pe care i-am zidit-o lui David, şi-ţi voi da ţie pe Israel. 39 Îi voi smeri prin aceasta pe urmaşii lui David, dar nu pentru totdeauna.»“
40 Solomon a încercat să-l omoare pe Ieroboam, dar acesta a fugit în Egipt, la monarhul Şişak şi a rămas acolo până când Solomon a murit.
41 Celelalte fapte ale lui Solomon, tot ce a făcut el şi înţelepciunea sa, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor lui Solomon“? 42 Solomon a domnit timp de patruzeci de ani la Ierusalim, peste tot Israelul. 43 Apoi Solomon s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în cetatea tatălui său, David. Şi în locul lui a domnit fiul său Roboam.
13 Ascultaţi acum voi care spuneţi: „Azi sau mâine ne vom duce într-o anume cetate, vom sta acolo un an, vom face negoţ şi vom câştiga!“ 14 Şi nu ştiţi nici măcar ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Sunteţi un abur, care apare pentru puţin timp şi apoi dispare. 15 În schimb, ar trebui să spuneţi: „Dacă Domnul vrea, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.“ 16 Pe când acum vă mândriţi cu lăudăroşeniile voastre! Orice astfel de laudă este rea. 17 Aşadar, cine ştie să facă ce este bine, dar nu-l face, este vinovat de păcat.
Ascultaţi, bogaţilor!
5 Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plângeţi şi jeliţi-vă din pricina nenorocirilor care vin peste voi! 2 Bogăţiile voastre au putrezit, iar hainele voastre sunt mâncate de molii. 3 Aurul şi argintul vostru au ruginit, iar rugina lor va fi o mărturie împotriva voastră şi vă va mânca trupurile ca focul. Aţi adunat bogăţii în zilele de pe urmă. 4 Iată că plata pe care le-aţi oprit-o, prin înşelăciune, lucrătorilor care v-au secerat câmpurile strigă, iar strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului Oştirilor[a]! 5 Aţi trăit pe pământ în lux şi în plăceri, v-aţi hrănit inimile într-o zi de măcel. 6 L-aţi condamnat şi l-aţi omorât pe cel drept, care nu vi se împotrivea.
22 L-au adus la locul numit Golgota, care tradus înseamnă „Locul Craniului“[a]. 23 I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă,[b] dar El nu l-a luat.[c] 24 După ce L-au răstignit, şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi pentru ele,[d] ca să ştie cine ce să ia.
25 Era ceasul al treilea[e] când L-au răstignit. 26 Au pus o inscripţie cu următoarea acuzaţie împotriva Lui: „Împăratul iudeilor“. 27 Au răstignit cu El şi doi tâlhari, unul la dreapta şi unul la stânga Lui. 28 (Astfel a fost împlinită Scriptura, care zice: „A fost numărat alături de cei nelegiuiţi.“)[f] 29 Cei ce treceau pe acolo Îl insultau, dădeau din cap şi ziceau: „Ha! Tu, Cel Care dărâmi Templul şi-l reconstruieşti în trei zile, 30 salvează-Te pe Tine Însuţi şi dă-Te jos de pe cruce!“
31 Tot aşa Îl batjocoreau între ei şi conducătorii preoţilor împreună cu cărturarii, zicând: „Pe alţii i-a salvat, dar pe Sine Însuşi nu Se poate salva! 32 «Cristosul»! «Împăratul lui Israel»! Să se coboare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem!“ Cei care erau răstigniţi împreună cu El Îl batjocoreau şi ei.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.