Book of Common Prayer
Psalmul 61
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi. Al lui David.
1 Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele!
Ia aminte la rugăciunea mea!
2 Strig către Tine de la capătul pământului
cu inima mâhnită:
„Du-mă pe stânca care este mai înaltă decât mine!“
3 Căci Tu eşti adăpostul meu,
turnul meu cel tare împotriva duşmanului.
4 Aş vrea să locuiesc în cortul Tău pe vecie,
să mă ascund la adăpostul aripilor Tale.Sela
5 Căci Tu, Dumnezeule, mi-ai ascultat jurămintele;
Tu mi-ai dat moştenirea celor ce se tem de Numele Tău.
6 Adaugă zile la viaţa regelui!
Fie-i anii cât veşnicia!
7 Fie să troneze veşnic în prezenţa lui Dumnezeu!
Pune îndurarea şi credincioşia să vegheze asupra lui!
8 Atunci voi cânta Numele Tău pe vecie
şi-mi voi împlini jurămintele zi de zi.
Psalmul 62
Pentru dirijor. Pentru Iedutun[a]. Un psalm al lui David.
1 Numai în Dumnezeu sufletul meu îşi găseşte liniştea
şi numai de la El îmi vine mântuirea.
2 Numai El este stânca mea şi mântuirea mea.
El este întăritura mea; niciodată nu voi fi clătinat.
3 Până când veţi mai ataca vreun om,
doborându-l cu toţii,
cum aţi dărâma un zid înclinat
sau un gard dărăpănat?
4 Numai ca să-l doboare din înălţimea lui se sfătuiesc ei.
Le este dragă minciuna;
cu gura ei binecuvântează,
dar cu inima blestemă.Sela
5 Suflete al meu, găseşte-ţi liniştea numai în Dumnezeu,
căci de la El vine nădejdea mea.
6 Numai El este stânca mea şi mântuirea mea.
El este întăritura mea; nu voi fi clătinat!
7 Mântuirea şi slava mea sunt în Dumnezeu,
Stânca mea cea tare.
Adăpostul meu este în Dumnezeu.
8 Poporule, încrede-te în El în orice vreme,
varsă-ţi inima înaintea Lui!
Dumnezeu este adăpostul nostru.Sela
9 Numai o suflare sunt fiii oamenilor.
Minciună sunt oamenii.
Puşi în talerele balanţei sunt fără valoare;
împreună, ei sunt mai uşori decât o suflare.
10 Nu vă încredeţi în asuprire,
nici nu speraţi zadarnic în tâlhărie.
Când sporiţi în putere,
nu lăsaţi inima să vi se încreadă!
11 O dată a vorbit Dumnezeu,
iar eu de două ori am auzit:
„Puterea este a lui Dumnezeu!“
12 A Ta, Stăpâne, este îndurarea,
căci Tu răsplăteşti
fiecăruia după faptele lui.
Psalmul 68
Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm. Un cântec
1 Când Dumnezeu Se ridică,
duşmanii Lui să fie împrăştiaţi
şi cei ce-L urăsc să fugă dinaintea feţei Sale.
2 Îi risipeşti precum se risipeşte fumul;
precum se topeşte ceara din cauza focului
aşa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu.[a]
3 Cei drepţi însă se bucură,
se veselesc înaintea lui Dumnezeu
şi chiuie de bucurie.
4 Cântaţi-I lui Dumnezeu, lăudaţi Numele Lui,
înălţaţi-L pe Cel Ce călăreşte pe nori[b]
şi al Cărui Nume este Domnul[c]. Veseliţi-vă înaintea Lui!
5 În Lăcaşul Său cel sfânt,
Dumnezeu este tatăl orfanilor şi apărătorul văduvelor.[d]
6 Dumnezeu dă o familie celor însinguraţi
şi îi conduce spre belşug[e] pe cei care sunt captivi;
cei răzvrătiţi însă locuiesc într-un ţinut arid.
7 Dumnezeule, când Tu ai ieşit înaintea poporului Tău,
când Tu ai mărşăluit prin pustie …Sela
8 pământul s-a cutremurat,
cerurile au picurat
înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul Sinaiului[f],
înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
9 Dumnezeule, Tu ai legănat ca daruri de bunăvoie ploile;
Tu Ţi-ai pregătit astfel moştenirea istovită.
10 Poporul Tău a locuit-o din nou;
Tu ai pregătit bunătăţile Tale pentru cel sărman, Dumnezeule!
11 Stăpânul a vorbit,
iar purtătoarele de veşti s-au făcut o armată mare:
12 „Regii oştirilor au fugit în mare grabă,
iar cel rămas acasă a împărţit prada.[g]
13 Chiar în timp ce voi vă odihniţi la stâne[h]
aripile porumbelului sunt acoperite cu argint
şi penele lui cu aur sclipitor.“
14 Când i-a risipit Atotputernicul[i] pe regi,
parcă ningea în Ţalmon.
15 Munţii Başan sunt munţi maiestuoşi,
munţii Başan sunt munţi cu multe piscuri.
16 Munţi cu multe piscuri, de ce invidiaţi
muntele unde Îi place lui Dumnezeu să locuiască?
Cu siguranţă Domnul locuieşte acolo pe vecie.
17 Carele lui Dumnezeu sunt cu miile şi cu miile de mii.
Stăpânul vine în ele din Sinai, în Lăcaşul Lui cel sfânt.
18 Când Te-ai suit în înălţime, ai luat în sclavie captivitatea;
ai luat daruri pentru[j] oameni,
chiar şi pentru cei răzvrătiţi,
ca ei, Doamne Dumnezeule[k], să locuiască acolo.
19 Binecuvântat să fie Stăpânul, Care ne poartă poverile zi de zi,
Dumnezeul mântuirii noastre.Sela
20 Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al izbăvirilor.
De la Stăpânul Domn vine scăparea de moarte.
21 Cu siguranţă Dumnezeu va zdrobi capul duşmanilor Săi,
creştetul celor ce umblă în nelegiuirile lor.
22 Stăpânul zice: „Îi voi aduce înapoi din Başan,
îi voi aduce înapoi din adâncurile mării,
23 ca să-ţi scufunzi picioarele în sânge,
iar limba câinilor tăi să-şi ia partea din duşmanii tăi.“
24 Dumnezeule, ei privesc procesiunea intrării Tale,
a intrării Dumnezeului meu, a Împăratului meu, în Lăcaşul cel sfânt.
25 În faţă merg cântăreţii, urmaţi de cei cu instrumente,
iar în centru sunt fetele cu tamburine.
26 Binecuvântaţi-L pe Dumnezeu în adunare,
pe Domnul – la izvoarele[l] lui Israel!
27 Acolo se află şi tânărul Beniamin, conducătorul lor,
căpeteniile lui Iuda cu mulţimile lor,
căpeteniile lui Zabulon, căpeteniile lui Neftali.
28 Învredniceşte-Te cu tărie, Dumnezeule,[m]
arată-ne puterea Ta, Dumnezeule, aşa cum ai făcut şi înainte pentru noi!
29 Din pricina Templului Tău de la Ierusalim,
regii Îţi vor aduce daruri.
30 Mustră fiara dintre trestii,
cireada de tauri dintre viţeii popoarelor,
care calcă în picioare bucăţile de argint!
Împrăştie popoarele care-şi găsesc plăcerea în război![n]
31 Ambasadori vor veni din Egipt;
Cuş[o] va alerga cu mâinile întinse[p] spre Dumnezeu.
32 Regate ale pământului, cântaţi-I lui Dumnezeu,
lăudaţi-L pe Stăpânul,Sela
33 pe Cel Ce călăreşte în ceruri, în cerurile veşnice!
Iată, El face cu glasul Său un vuiet puternic!
34 Proclamaţi puterea lui Dumnezeu,
a Cărui maiestate este peste Israel
şi a Cărui putere este în ceruri.
35 Dumnezeule, Tu eşti înfricoşător în Sfântul Tău Lăcaş;
Dumnezeul lui Israel, chiar El dă putere şi tărie poporului!
Binecuvântat să fie Dumnezeu!
Abner, de partea lui David
6 În timpul războiului dintre Casa lui Saul şi Casa lui David, Abner a devenit puternic în Casa lui Saul. 7 Saul avea o ţiitoare pe nume Riţpa, fiica lui Aia, iar Iş-Boşet i-a zis lui Abner:
– De ce ai intrat la[a] ţiitoarea tatălui meu?
8 Abner s-a mâniat foarte tare din cauza spuselor lui Iş-Boşet şi i-a zis:
– Oare cap de câine sunt eu? Sunt oare de partea lui Iuda? Astăzi am dat dovadă de credincioşie faţă de Casa tatălui tău, Saul, a fraţilor şi a prietenilor lui şi nu te-am dat în mâna lui David, iar tu mă găseşti astăzi vinovat din cauza acestei femei! 9 Dumnezeu să se poarte cu toată asprimea faţă de Abner[b] dacă nu voi face pentru David ceea ce Domnul i-a promis prin jurământ, 10 şi anume că va lua domnia de la Casa lui Saul şi va ridica tronul lui David peste Israel şi peste Iuda, de la Dan până la Beer-Şeba[c].
11 Iş-Boşet n-a mai îndrăznit să-i mai spună ceva lui Abner, pentru că se temea de el. 12 Apoi, în numele lui însuşi, Abner a trimis mesageri la David ca să-i spună: „A cui este ţara?“, adăugând: „Încheie un legământ cu mine şi eu te voi ajuta să întorci întregul Israel la tine.“ 13 „Bine, a spus David, voi încheia legământ cu tine, însă cu o singură condiţie: să nu te înfăţişezi înaintea mea dacă nu mi-o aduci pe Mihal, fiica lui Saul, atunci când vii la mine!“ 14 David a trimis mesageri la Iş-Boşet, fiul lui Saul, să-i spună: „Dă-mi-o pe soţia mea, pe Mihal, cu care m-am logodit pentru preţul de o sută de prepuţuri de-ale filistenilor!“ 15 Iş-Boşet a trimis după ea şi ea a fost luată de la soţul ei, de la Paltiel, fiul lui Laiş. 16 Soţul ei a mers cu ea, plângând în urma ei, până la Bahurim. Abner i-a zis: „Întoarce-te acasă!“ Şi el s-a întors acasă. 17 Apoi Abner a vorbit cu cei din sfatul bătrânilor lui Israel[d] şi le-a zis: „Odinioară l-aţi dorit ca rege pe David. 18 Acum faceţi-l rege, căci Domnul a spus despre el: «Prin mâna robului Meu, David, am să-l izbăvesc pe poporul Meu, Israel, de sub puterea filistenilor şi a tuturor duşmanilor săi.»“ 19 Abner le-a vorbit, de asemenea, şi beniamiţilor, după care s-a dus să-i spună lui David, la Hebron, tot ceea ce Israel şi întreaga seminţie a lui Beniamin doreşte să facă. 20 A sosit la David, la Hebron, însoţit de douăzeci de bărbaţi, iar David a dat un ospăţ în cinstea lor. 21 Abner i-a zis lui David: „Lasă-mă să plec şi să adun întreg Israelul la stăpânul meu, regele, ca să încheie un legământ cu tine şi astfel să domneşti peste tot ceea ce sufletul tău doreşte.“
David i-a dat voie lui Abner să plece, iar acesta a plecat în pace.
Viziunea lui Pavel în care apare bărbatul macedonean
6 Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să predice Cuvântul în Asia[a], au trecut prin ţinutul Frigiei şi al Galatiei. 7 Când au ajuns lângă Misia, au încercat să se ducă în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. 8 Au trecut deci prin Misia şi s-au dus în Troa. 9 În timpul nopţii, Pavel a văzut o viziune: un macedonean stătea în picioare şi-l ruga: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!“ 10 După ce Pavel a văzut viziunea, am[b] căutat imediat să ne ducem în Macedonia, ajungând la concluzia că Dumnezeu ne-a chemat să le vestim Evanghelia.
În Filipi
11 Am pornit pe mare din Troa şi ne-am îndreptat direct spre Samotracia. În ziua următoare am plecat spre Neapolis, 12 iar de acolo spre Filipi, care este cea dintâi cetate dintr-o regiune a Macedoniei[c], o colonie[d]. În cetatea aceasta am rămas câteva zile. 13 În ziua de Sabat am ieşit dincolo de poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune[e]. Ne-am aşezat şi le-am vorbit femeilor care se adunaseră acolo. 14 O femeie pe nume Lidia, vânzătoare de purpură în cetatea Tiatira, care era temătoare de Dumnezeu, stătea şi ea acolo şi asculta. Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte la cele spuse de Pavel. 15 După ce ea şi casa ei au fost botezaţi, Lidia ne-a rugat zicând: „Dacă consideraţi că sunt credincioasă Domnului, veniţi şi rămâneţi în casa mea!“ Şi ne-a înduplecat.
Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni
30 Apostolii s-au adunat la Isus şi I-au povestit tot ce făcuseră şi tot ce-i învăţaseră pe oameni. 31 Isus le-a zis: „Veniţi cu Mine într-un loc pustiu, doar voi singuri, şi odihniţi-vă puţin!“ Căci erau mulţi care veneau şi plecau, iar ei n-aveau timp nici măcar să mănânce.
32 Au plecat deci cu barca, doar ei singuri, spre un loc pustiu. 33 Dar mulţi i-au văzut plecând şi i-au recunoscut, aşa că oameni din toate cetăţile au alergat pe jos până acolo şi au sosit înaintea lor. 34 Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulţime de oameni şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-au păstor. Şi a început să-i înveţe multe lucruri.[a]
35 Fiindcă ora era deja târzie, ucenicii Lui au venit la El şi I-au zis:
– Locul acesta este pustiu şi ora este deja târzie. 36 Dă-le drumul mulţimilor să meargă prin cătunele din împrejurimi şi prin sate ca să-şi cumpere ceva să mănânce!
37 Însă Isus le-a zis:
– Daţi-le voi să mănânce!
Ei L-au întrebat:
– De unde să luăm două sute de denari[b] şi să ne ducem să cumpărăm pâine, ca să le dăm să mănânce?
38 Isus i-a întrebat:
– Câte pâini aveţi? Duceţi-vă şi vedeţi!
După ce au văzut câte pâini aveau, ei I-au răspuns:
– Cinci, şi doi peşti.
39 Isus le-a poruncit să-i aşeze pe toţi pe iarba verde, în grupuri. 40 Ei s-au aşezat în grupuri de câte o sută şi de câte cincizeci. 41 Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, a rostit binecuvântarea, a frânt pâinile şi apoi le-a dat ucenicilor ca să le împartă mulţimilor. De asemenea, a împărţit tuturor şi cei doi peşti. 42 Au mâncat toţi şi s-au săturat; 43 şi au strâns douăsprezece coşuri pline cu firimiturile rămase şi cu ceea ce rămăsese din peşti. 44 Cei ce mâncaseră (pâinile)[c] erau cinci mii de bărbaţi.
Isus umblă pe mare
45 Imediat după aceea, Isus i-a zorit pe ucenicii Săi să se suie în barcă şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, în Betsaida, iar între timp El va da drumul mulţimii. 46 După ce Şi-a luat rămas bun de la ei, S-a dus pe munte să se roage.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.