Book of Common Prayer
Psalmul 118
1 Mulţumiţi-I Domnului, căci este bun,
căci veşnică-I este îndurarea!
2 Israel să zică:
„Veşnică-I este îndurarea!“
3 Casa lui Aaron să zică:
„Veşnică-I este îndurarea!“
4 Cei ce se tem de Domnul să zică:
„Veşnică-I este îndurarea!“
5 În mijlocul necazului L-am chemat pe Domnul
şi Domnul mi-a răspuns şi m-a scos la loc larg.
6 Domnul este de partea mea;[a] de aceea nu mă voi teme.
Ce-mi poate face un om?!
7 Domnul este de partea mea; El este ajutorul meu.
De aceea voi privi triumfător la cei ce mă urăsc.
8 Mai bine să cauţi scăparea la Domnul,
decât să te încrezi în om.
9 Mai bine să cauţi scăparea la Domnul,
decât să te încrezi în cei mari.
10 Toate neamurile mă înconjurau,
dar le-am nimicit în Numele Domnului.
11 Mă încercuiau, da, mă împresurau,
dar le-am respins în Numele Domnului.
12 Mă împresurau ca nişte albine,
dar au fost stinse ca un foc de paie:
le-am respins în Numele Domnului.
13 Eram împins cu putere, ca să cad,
dar Domnul m-a ajutat.
14 Domnul este tăria şi cântarea mea;
El a devenit mântuirea mea.
15 Strigăte de bucurie şi de izbăvire
se înalţă din corturile celor drepţi;
dreapta Domnului aduce izbânda.
16 Dreapta Domnului este înălţată;
dreapta Domnului aduce izbânda.
17 Nu voi muri, ci voi trăi
şi voi povesti lucrările Domnului.
18 Domnul m-a disciplinat aspru,
dar nu m-a dat morţii.
19 Deschideţi-mi porţile dreptăţii,
ca să intru să-L laud pe Domnul!
20 Aceasta este poarta Domnului;
cei drepţi intră pe ea.
21 Te voi lăuda, căci mi-ai răspuns
şi mi-ai dat izbăvire.
22 Piatra pe care au respins-o zidarii,
a devenit piatra din capul unghiului.
23 Domnul a făcut acest lucru.
El este o minune în ochii noştri.
24 Aceasta este ziua pe care Domnul a rânduit-o,
pentru ca noi să ne veselim şi să ne bucurăm în ea.
25 Doamne, Te rugăm, mântuieşte-ne!
Doamne, Te rugăm, dă-ne izbândă!
26 Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului !
Vă binecuvântăm din Casa Domnului.
27 Domnul este Dumnezeu
şi El ne luminează.
Legaţi cu funii jertfa
şi aduceţi-o până la coarnele altarului![b]
28 Tu eşti Dumnezeul meu şi Te voi lăuda!
Tu eşti Dumnezeul meu şi Te voi înălţa!
29 Mulţumiţi-I Domnului, căci este bun,
căci veşnică-I este îndurarea!
Psalmul 145[a]
O cântare de laudă. Al lui David.
1 Te voi înălţa, Dumnezeul meu, Împărate!
Voi binecuvânta Numele Tău în veci de veci!
2 Te voi binecuvânta în fiecare zi,
voi lăuda Numele Tău în veci de veci!
3 Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă!
Măreţia Lui nu are margini!
4 Fiecare generaţie va lăuda lucrările Tale:
să vestească cu toţii isprăvile Tale!
5 Voi spune despre splendoarea slavei măreţiei Tale
şi voi istorisi despre minunile Tale![b]
6 Oamenii vor vorbi despre puterea Ta cea înfricoşătoare,
iar eu voi povesti despre măreţia Ta.
7 Vor trâmbiţa aducerea-aminte a marii Tale bunătăţi
şi vor aclama cu bucurie dreptatea Ta.
8 Domnul este binevoitor şi milos,
încet la mânie şi bogat în îndurare.
9 Domnul este bun cu toţi,
îndurarea Lui se întinde peste toate lucrările Sale.
10 Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne,
iar credincioşii Tăi Te vor binecuvânta!
11 Vor mărturisi despre slava împărăţiei Tale
şi vor vorbi despre măreţia Ta,
12 ca să facă cunoscut fiilor oamenilor isprăvile Tale
şi slava splendorii împărăţiei Tale.
13 Împărăţia Ta este o împărăţie veşnică
şi stăpânirea Ta dăinuie din generaţie în generaţie.
Domnul este credincios tuturor promisiunilor Sale
şi plin de îndurare faţă de tot ce a creat.[c]
14 Domnul îi sprijină pe toţi cei ce cad
şi îi îndreaptă pe toţi cei încovoiaţi!
15 Ochii tuturor se îndreaptă cu nădejde către Tine,
iar Tu le dai hrana la vreme.
16 Îţi deschizi mâna
şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă.
17 Domnul este drept în toate căile Sale
şi plin de îndurare faţă de tot ce a făcut!
18 Domnul este aproape de toţi cei ce-L cheamă,
de toţi cei ce-L cheamă în adevăr.
19 El împlineşte dorinţa celor ce se tem de El,
aude strigătul lor după ajutor şi-i salvează.
20 Domnul este păzitorul tuturor celor ce-L iubesc,
dar îi nimiceşte pe toţi cei răi.
21 Gura mea va rosti lauda Domnului
şi orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt
pentru totdeauna.
16 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Nu ascultaţi cuvintele pe care vi le profeţesc profeţii voştri,
căci ei vă dau speranţe false;
vă spun viziuni inventate de mintea lor,
care nu sunt din gura Domnului.
17 Ei spun celor ce Mă dispreţuiesc:
‘Domnul a zis: ‘Veţi avea pace’,
iar tuturor celor ce trăiesc după încăpăţânarea inimii lor
le spun: ‘Nu va veni asupra voastră nici un rău!’
18 Dar care dintre ei a fost prezent la sfatul Domnului
ca să vadă şi să audă Cuvântul Lui?
Cine a luat aminte la Cuvântul Lui şi l-a ascultat?»“
19 „Iată, furtuna Domnului
izbucneşte cu mânie,
vijelia se năpusteşte
şi cade asupra capului celor răi.
20 Mânia Domnului nu se va potoli
până când El nu Îşi va împlini în întregime
planurile inimii Lui.
În zilele de pe urmă
veţi înţelege limpede lucrul acesta.“
21 „Nu Eu i-am trimis pe aceşti profeţi,
şi totuşi ei au alergat.
Nu Eu le-am vorbit,
şi totuşi ei au profeţit.
22 Dacă ar fi fost prezenţi la sfatul Meu,
ar fi vestit poporului Meu cuvintele Mele
şi l-ar fi întors de la calea lui cea rea,
de la răutatea faptelor lui.
23 Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul,
nu şi un Dumnezeu de departe?[a]
24 Se poate ascunde cineva în locuri secrete
fără ca Eu să-l văd? zice Domnul.
Nu umplu Eu cerurile şi pământul? zice Domnul.
25 Am auzit ce spun profeţii care profeţesc minciuni în Numele Meu. Ei zic: «Am avut un vis! Am avut un vis!» 26 Până când vor continua profeţii aceştia să profeţească minciunile şi înşelătoriile minţii lor? 27 Ei cred că prin visele pe care şi le povestesc unul altuia îl vor face pe poporul Meu să-Mi uite Numele, tot aşa cum strămoşii lor Mi-au uitat Numele în favoarea lui Baal. 28 Profetul care a avut un vis să istorisească visul, dar cel care are Cuvântul Meu, să vestească acel Cuvânt întocmai. Căci ce au a face paiele cu grânele? zice Domnul. 29 Nu este Cuvântul Meu ca un foc şi ca un ciocan care sfărâmă stânca în bucăţi? zice Domnul.
30 De aceea, iată, sunt împotriva profeţilor care-şi fură unul altuia cuvintele aşa zis ale Mele, spune Domnul. 31 Da, zice Domnul, sunt împotriva profeţilor care iau cuvântul lor şi-l profeţesc drept Cuvânt al Meu! 32 Sunt împotriva celor ce profeţesc vise mincinoase, zice Domnul. Ei le istorisesc şi rătăcesc astfel pe poporul Meu cu minciunile şi cu îndrăzneala lor. Nu Eu i-am trimis şi nu Eu le-am poruncit. Ei nu sunt de nici un folos pentru poporul acesta, zice Domnul.
19 Deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut sclavul tuturor, pentru a-i câştiga pe cât mai mulţi. 20 Faţă de iudei, am fost ca un iudeu, pentru a-i câştiga pe iudei. Faţă de cei ce sunt sub Lege, am fost ca unul care este sub Lege, măcar că nu sunt sub Lege, pentru a-i câştiga pe cei de sub Lege. 21 Faţă de cei fără Lege, am fost ca unul fără Lege – măcar că nu sunt liber faţă de Legea lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Cristos –, pentru a-i câştiga pe cei fără Lege. 22 Pentru cei care sunt slabi în credinţă, m-am făcut slab, pentru a-i câştiga pe cei slabi. M-am făcut toate pentru toţi, pentru ca, oricum, să-i mântuiesc pe unii dintre ei. 23 Pe toate le fac de dragul Evangheliei, ca să am şi eu parte de ea.
24 Nu ştiţi că toţi alergătorii din arenă încearcă să câştige, însă numai unul primeşte premiul? Alergaţi deci în aşa fel, încât să câştigaţi. 25 Alergătorii dau dovadă de stăpânire de sine în toate lucrurile, pentru a primi o cunună care se veştejeşte, însă noi facem aceasta pentru una care nu se veştejeşte. 26 Astfel, eu nu alerg fără ţintă, nici nu mă bat ca unul care loveşte în vânt, 27 ci îmi ţin trupul sub control şi mi-l fac sclav, ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu descalificat.
Isus vorbeşte despre moartea şi învierea Sa
31 Apoi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere mult[a] şi să fie respins de către bătrâni[b], de către conducătorii preoţilor şi de către cărturari, să fie omorât, iar după trei zile să învie. 32 Le vorbea deschis despre aceasta. Petru însă L-a luat deoparte şi a început să-L mustre.
33 Dar Isus S-a întors, s-a uitat la ucenicii Săi şi l-a mustrat pe Petru, zicând: „Înapoia Mea, Satan[c], căci tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor!“
34 Apoi a chemat mulţimea şi pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze! 35 Căci oricine vrea să-şi salveze viaţa[d], o va pierde, dar cel ce-şi pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, o va salva. 36 Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă şi-ar pierde sufletul? 37 Sau ce va da un om în schimbul sufletului său? 38 Căci de cel ce îi va fi ruşine de Mine şi de cuvintele Mele, în această generaţie adulteră şi păcătoasă, de acela Îi va fi ruşine şi Fiului Omului când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri.“
9 Şi le-a zis: „Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea înainte de a vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.“[e]
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.