Book of Common Prayer
49 Aminteşte-Ţi de cuvântul spus robului Tău,
în care m-ai făcut să nădăjduiesc!
50 Iată ce-mi aduce mângâiere în suferinţă:
promisiunea Ta care mă înviorează.
51 Mult mă mai batjocoresc cei mândri,
dar eu nu mă abat de la Legea Ta.
52 Îmi amintesc de judecăţile Tale din vechime
şi sunt mângâiat.
53 Sunt cuprins de furie la vederea celor răi,
a celor ce au părăsit Legea Ta.
54 În casa pribegiei mele
mi-am făcut din orânduirile Tale cântări.
55 Noaptea îmi amintesc Numele Tău, Doamne!
Voi păzi Legea Ta!
56 Aşa-mi doresc să fie,
căci împlinesc hotărârile Tale.
57 Doamne, Tu eşti moştenirea mea: am promis
că voi păzi cuvintele Tale!
58 Te rog din toată inima mea,
îndură-te de mine, după promisiunea Ta!
59 Cuget la căile mele,
îmi îndrept paşii spre mărturiile Tale.
60 Mă grăbesc şi nu întârzii
să împlinesc poruncile Tale.
61 Funiile celor răi m-au înconjurat,
dar eu nu uit Legea Ta.
62 La miezul nopţii mă trezesc să-Ţi aduc laude,
din pricina judecăţilor Tale cele drepte.
63 Eu sunt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine
şi păzesc hotărârile Tale.
64 Doamne, îndurarea Ta umple pământul:
învaţă-mă orânduirile Tale!
65 Tu faci bine robului Tău,
Doamne, după Cuvântul Tău.
66 Învaţă-mă să am cunoaştere şi pricepere,
căci mă încred în poruncile Tale!
67 Înainte să fiu smerit, eu rătăceam;
acum însă păzesc cuvintele Tale.
68 Tu eşti bun şi faci bine:
învaţă-mă orânduirile Tale!
69 Nişte îngâmfaţi m-au tencuit cu neadevăruri,
dar eu împlinesc hotărârile Tale din toată inima.
70 Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea,
dar eu îmi găsesc desfătarea în Legea Ta.
71 E bine că m-ai smerit,
pentru că astfel am putut învăţa orânduirile Tale.
72 Mai mult preţuieşte pentru mine Legea gurii Tale,
decât mii de şecheli[a] de aur şi de argint.
Psalmul 49
Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un psalm.
1 Popoare, ascultaţi lucrul acesta!
Locuitori ai lumii, luaţi aminte,
2 slabi şi puternici,
bogaţi şi săraci împreună!
3 Gura mea va vorbi cu înţelepciune,
iar gândurile inimii mele vor fi iscusite.
4 Îmi voi pleca urechea la proverbe,
îmi voi începe ghicitoarea în sunet de liră.
5 De ce să mă tem în zilele rele,
când mă împresoară răutatea înşelătorilor mei,
6 a celor ce se încred în averile lor
şi se laudă cu mulţimea bogăţiilor lor?
7 Nimeni nu poate răscumpăra viaţa semenului său,
nici nu-I poate da lui Dumnezeu preţul răscumpărării lui.
8 Preţul răscumpărării pentru viaţa lui este atât de mare,
încât nu va putea plăti niciodată,
9 ca să trăiască veşnic
şi să nu vadă groapa.
10 Se vede că şi înţelepţii mor,
şi cel fără minte şi bruta pier împreună,
părăsindu-şi averile în folosul altora.
11 Totuşi îşi imaginează că-şi vor stăpâni casele pe vecie[a]
şi că locuinţele lor vor dăinui din neam în neam;
de aceea şi-au numit proprietăţile după înseşi numele lor.[b]
12 Însă omul bogat nu dăinuie;
el se aseamănă cu vitele pentru tăiere.[c]
13 Aceasta este soarta celor ce se încred în ei[d]
şi a celor ce-i urmează, care le încuviinţează vorbele.
14 Sunt sortiţi Locuinţei Morţilor ca nişte oi;
moartea îi va paşte.
Cei drepţi vor stăpâni peste ei dimineaţa.
Chipul lor se va veşteji în Locuinţa Morţilor,
departe de locuinţa lor.
15 Dar Dumnezeu îmi va răscumpăra sufletul din Locuinţa Morţilor,
căci El mă va lua sub ocrotirea Lui.Sela
16 Nu te îngrijora când se îmbogăţeşte cineva,
când sporeşte bogăţia casei lui,
17 căci nu ia nimic cu el la moartea sa;
bogăţia lui nu se coboară după el.
18 Chiar dacă sufletul lui a fost fericit în viaţă,
chiar dacă s-a lăudat cu bucuriile de care şi-a făcut parte,
19 tot va merge la neamul părinţilor lui,
care nu vor mai vedea lumina vreodată.
20 Omul bogat şi fără pricepere
se aseamănă cu vitele pentru tăiere.
Psalmul 53
Pentru dirijor. De cântat în mahalat[a]. Un maschil[b] al lui David.
1 Nebunul zice în inima lui:
„Nu există Dumnezeu!“
S-au pervertit oamenii, săvârşesc fărădelegi îngrozitoare;
nu mai există nici unul care să facă binele.
2 Dumnezeu Îşi pleacă privirea din ceruri
peste fiii oamenilor,
ca să vadă dacă există vreunul care să aibă pricepere,
vreunul care să-L caute pe Dumnezeu.
3 Toţi s-au rătăcit,
cu toţii au devenit corupţi!
Nu mai există unul care să facă binele,
nici unul măcar!
4 Oare nu se vor învăţa niciodată minte cei ce săvârşesc nelegiuirea,
cei ce-mi mănâncă poporul ca pe pâine
şi nu-L cheamă pe Dumnezeu?
5 Chiar acolo unde erau i-a apucat groaza,
fără să fie vreo pricină de groază.
Căci Dumnezeu a împrăştiat oasele celor ce te-au luat cu asalt[c]
şi i-ai făcut de ruşine, căci Dumnezeu i-a lepădat.
6 Cine va aduce izbăvire pentru Israel din Sion?
Când Dumnezeu va aduce înapoi captivii poporului Său,
să se înveselească Iacov şi să se bucure Israel!
Robul Domnului
49 «Ascultaţi-Mă, ţinuturi de lângă mare!
Luaţi aminte, popoare de departe!
Domnul M-a chemat înainte să mă nasc;
pe când eram încă în pântecele mamei Mele, El Mi-a rostit numele.
2 Mi-a făcut gura ca o sabie ascuţită
şi M-a ascuns la umbra mâinii Sale;
M-a făcut o săgeată lustruită
şi M-a ascuns în tolba Lui.
3 Mi-a zis: ‘Tu eşti Robul Meu
Israel, cel în care Îmi voi arăta splendoarea!’
4 Dar Eu am zis: ‘Am trudit degeaba,
Mi-am irosit puterea pentru nimic şi fără nici un folos;
totuşi cauza Mea este în grija domnului,
iar răsplata Mea este la Dumnezeul Meu.’
5 Şi acum Domnul zice –
El, Care M-a întocmit din pântece pentru a fi Robul Său
şi pentru a-l aduce pe Iacov înapoi la El,
ca astfel Israel să se adune la El,
căci sunt onorat înaintea Domnului
şi Dumnezeul Meu a devenit tăria Mea –
6 El zice: ‘Este prea puţin pentru Tine să fii Robul Meu
şi să ridici seminţiile lui Iacov,
să aduci înapoi pe supravieţuitorii lui Israel.
De aceea Te-am pus să fii o lumină pentru neamuri,
ca să duci mântuirea Mea până la marginile pământului!’»
7 Aşa vorbeşte Domnul,
Răscumpărătorul lui Israel şi Sfântul său,
către Cel dispreţuit şi urât de popor,
către Robul conducătorilor:
«Regii vor vedea şi se vor ridica,
iar prinţii se vor pleca,
din pricina Domnului, Care este credincios,
a Sfântului lui Israel, Care Te-a ales.»“
Restaurarea lui Israel
8 „Aşa vorbeşte Domnul:
«La vremea îndurării Îţi voi răspunde
şi în ziua mântuirii Te voi ajuta;
Te voi păzi şi Te voi face
un legământ pentru popor,
pentru a reface ţara
şi a reîmpărţi moştenirile pustiite,
9 pentru a le zice captivilor: ‘Ieşiţi!’,
iar celor din întuneric: ‘Arătaţi-vă!’
Ei se vor hrăni pe lângă drumuri
şi vor găsi păşune pe toate dealurile pleşuve.
10 Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete,
arşiţa nu-i va lovi, nici soarele,
căci Cel Ce se îndură de ei îi va conduce
şi îi va călăuzi pe lângă izvoare de apă.
11 Îmi voi preface toţi munţii în cărări
şi drumuri largi Îmi vor fi construite.
12 Iată-i venind de departe –
unii dinspre nord, unii dinspre apus,
iar alţii dinspre ţinutul Syene[a].»
Pavel îl confruntă pe Petru
11 Însă când Chifa a venit în Antiohia, m-am opus lui pe faţă, pentru că era de condamnat. 12 Până când au venit nişte oameni din partea lui Iacov, el obişnuia să ia masa cu cei dintre neamuri, dar, când au venit ei, n-a mai făcut-o şi s-a separat, temându-se de cei circumcişi. 13 Şi ceilalţi iudei s-au unit cu el în această ipocrizie. Chiar şi Barnabas a fost dus în rătăcire prin ipocrizia lor. 14 Când am văzut că ei nu trăiesc după adevărul Evangheliei, i-am spus lui Chifa înaintea tuturor: „Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca unul dintre neamuri şi nu ca un iudeu, cum de obligi neamurile să trăiască ca nişte iudei?“[a]
15 Noi, care suntem iudei prin naştere, şi nu „păcătoşi“[b] dintre neamuri, 16 ştim că un om nu este îndreptăţit prin faptele Legii, ci prin credinţa în Cristos Isus. De aceea şi noi am crezut în Isus ca să fim îndreptăţiţi prin credinţa în Cristos, şi nu prin faptele Legii, deoarece nimeni nu va fi îndreptăţit prin faptele Legii. 17 Dar dacă, în timp ce căutăm să fim îndreptăţiţi în Cristos, noi înşine am fost găsiţi „păcătoşi“, este oare atunci Cristos Unul Care încurajează păcatul[c]? Nicidecum! 18 Însă, dacă eu zidesc din nou lucrurile pe care le-am dărâmat, mă arăt ca unul care încalcă Legea. 19 Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost răstignit împreună cu Cristos 20 şi nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine, iar viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine. 21 Eu nu resping harul lui Dumnezeu, pentru că, dacă dreptatea se primeşte prin Lege, atunci Cristos a murit degeaba.
13 Au scos mulţi demoni şi pe mulţi bolnavi i-au uns cu untdelemn şi i-au vindecat.
Ioan Botezătorul decapitat
14 Regele[a] Irod a auzit despre Isus, căci numele Lui ajunsese vestit. Unii ziceau[b]: „Ioan Botezătorul a fost înviat dintre cei morţi şi de aceea lucrează aceste puteri prin El!“ 15 Alţii ziceau: „Este Ilie!“, iar alţii ziceau: „Este un profet, ca unul dintre profeţi!“
16 Dar Irod, când a auzit, a zis: „Ioan acela, cel pe care l-am decapitat, a fost înviat!“ 17 Căci Irod însuşi trimisese să-l aresteze pe Ioan şi-l legase în închisoare din cauza Irodiadei[c], soţia lui Filip, fratele său, deoarece Irod se căsătorise cu ea, 18 iar Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ţi este permis s-o ai pe soţia fratelui tău!“[d] 19 Irodiada îl duşmănea pe Ioan şi voia să-l omoare, dar nu putea, 20 pentru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l un bărbat drept şi sfânt, şi îl proteja. Când îl asculta, de multe ori stătea în cumpănă[e]; şi îl asculta cu plăcere.
21 A venit însă o zi oportună, când Irod, la aniversarea zilei sale de naştere, a dat un ospăţ nobililor săi, ofiţerilor şi conducătorilor Galileii. 22 Fiica Irodiadei[f] a venit şi a dansat, iar lui Irod şi invitaţilor săi le-a plăcut.
Regele i-a zis atunci fetei:
– Cere-mi orice doreşti şi-ţi voi da!
23 Apoi i-a jurat (solemn)[g]:
– Orice-mi vei cere, îţi voi da, până la o jumătate din regatul meu!
24 Fata a ieşit şi a întrebat-o pe mama ei:
– Ce să cer?
Aceasta i-a răspuns:
– Capul lui Ioan Botezătorul!
25 Atunci ea a intrat în grabă la rege, cerându-i:
– Doresc să-mi dai chiar acum, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!
26 Regele s-a întristat foarte tare, dar, din pricina jurămintelor şi a invitaţilor săi, n-a putut s-o refuze. 27 Şi regele a trimis imediat un călău, poruncindu-i să-i aducă capul lui Ioan. Acesta s-a dus, l-a decapitat pe Ioan în închisoare, 28 i-a adus capul pe o farfurie şi i l-a dat fetei, iar fata i l-a dat mamei sale. 29 Când ucenicii lui Ioan au auzit despre aceasta, au venit, i-au luat trupul şi l-au pus într-un mormânt.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.