Book of Common Prayer

¹ Voi, cei drepţi, bucuraţi-vă în Domnul,
    căci lauda se potriveşte celor integri!
² Lăudaţi-L pe Domnul din liră,
    cântaţi-I din harfa cu zece corzi!
³ Cântaţi-I un cântec nou,
    sunaţi frumos din corzi şi strigaţi de bucurie!

⁴ Cuvântul Domnului este drept
    şi toate lucrările Lui mărturisesc despre credincioşia Sa.
⁵ El iubeşte dreptatea şi judecata;
    îndurarea Domnului umple pământul.
⁶ Cerurile au fost întocmite prin Cuvântul Domnului
    şi toată oştirea lor – prin suflarea gurii Sale.
⁷ El strânge apele mării într-o grămadă,
    pune adâncurile^[a] în cămări.

⁸ Să se teamă de Domnul, toţi cei de pe pământ!
    Să le fie frică de El, tuturor locuitorilor lumii!
⁹ Căci El zice şi ce zice ia fiinţă!
    El porunceşte şi ce porunceşte rămâne în picioare!
¹⁰ Domnul împiedică hotărârile neamurilor
    şi zădărniceşte planurile popoarelor,
¹¹ dar hotărârile Domnului rămân pe vecie,
    şi planurile inimii Sale dăinuiesc din generaţie în generaţie.

¹² Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul,
    poporul pe care Şi l-a ales drept moştenire!
¹³ Domnul priveşte din ceruri,
    se uită la toţi fiii oamenilor.
¹⁴ Din lăcaşul Locuinţei Sale,
    El priveşte spre toţi locuitorii pământului.
¹⁵ El, Care a întocmit sufletul tuturor,
    ia aminte la toate faptele acestora.

¹⁶ Regele nu este izbăvit prin mărimea oştirii lui,
    nici războinicul nu este scăpat prin mărimea puterii sale.
¹⁷ Calul este o nădejde zadarnică pentru eliberare
    şi toată vlaga lui nu poate izbăvi.
¹⁸ Iată că ochiul Domnului veghează asupra celor ce se tem de El
    şi asupra celor ce nădăjduiesc în îndurarea Sa,
¹⁹ ca să le scape sufletul de la moarte
    şi să-i ţină în viaţă în mijlocul foametei.

²⁰ Sufletele noastre tânjesc după Domnul!
    El este ajutorul şi scutul nostru,
²¹ căci în El se bucură inimile noastre,
    fiindcă ne încredem în Numele Lui cel sfânt!
²² Doamne, fie îndurarea Ta peste noi,
    pe măsura nădejdii noastre în Tine!

¹ Daţi mulţumire Domnului, căci este bun,
    căci veşnică-I este îndurarea!

² Aşa să zică răscumpăraţii Domnului,
    cei pe care i-a răscumpărat din mâna duşmanului,
³ pe care i-a adunat de pe cuprinsul ţărilor:
    de la răsărit şi de la apus,
        de la nord şi de la sud^[a].

⁴ Ei rătăceau prin pustie, pe o cale neumblată,
    fără să găsească o cetate în care să locuiască.
⁵ Flămânzi şi însetaţi,
    li se lihnise sufletul în ei.
⁶ Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
    şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
⁷ I-a călăuzit pe o cale dreaptă,
    ca să meargă spre o cetate în care să locuiască.
⁸ Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
⁹ Căci El a potolit sufletul însetat
    şi a săturat sufletul flămând.

¹⁰ Celor ce locuiau în întuneric şi în umbra morţii,
    legaţi în chin şi în fiare,
¹¹ pentru că se răzvrătiseră faţă de mesajele lui Dumnezeu
    şi dispreţuiseră sfatul Celui Preaînalt,
¹² El le-a smerit inima prin necaz;
    ei se clătinaseră şi nu era nimeni să-i ajute.
¹³ Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
    şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
¹⁴ I-a scos din întuneric şi din umbra morţii
    şi le-a rupt legăturile.
¹⁵ Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
¹⁶ Căci El a zdrobit porţi de bronz
    şi a tăiat zăvoare de fier.

¹⁷ Ei ajunseseră nebuni^[b] din cauza căii lor nelegiuite
    şi se nenorociseră din cauza păcatelor lor.
¹⁸ Sufletul lor se dezgustase de orice hrană
    şi ajunseseră la porţile morţii.
¹⁹ Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
    şi El i-a eliberat din necazurile lor.
²⁰ Le-a trimis Cuvântul Lui, i-a tămăduit
    şi i-a scăpat din groapă.
²¹ Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
²² Să aducă jertfe de mulţumire
    şi să povestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie!

²³ Cei ce coborau pe mare cu corăbiile,
    cei ce făceau negoţ pe ape mari,
²⁴ au văzut ei înşişi lucrările Domnului
    şi minunile Lui din adâncuri.
²⁵ Când a grăit El, s-a iscat o furtună năprasnică,
    care a ridicat talazurile mării.
²⁶ Se suiau spre ceruri şi se coborau în adâncuri;
    sufletul li se înmuiase din cauza nenorocirii.
²⁷ Se clătinau şi se mişcau ca un om beat;
    toată înţelepciunea lor fusese înghiţită.
²⁸ Atunci, în strâmtorarea lor, ei au strigat către Domnul,
    şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
²⁹ A liniştit furtuna,
    iar valurile s-au potolit.
³⁰ Ei s-au bucurat că acestea s-au liniştit,
    iar El i-a condus la limanul dorit.
³¹ Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
³² Să-L înalţe în adunarea poporului
    şi să-L înalţe în sfatul bătrânilor^[c]!