Book of Common Prayer
Psalmul 102
O rugăciune a unui om necăjit, când era doborât de întristare şi îşi vărsa plângerea înaintea Domnului
1 Doamne, ascultă rugăciunea mea!
Fie ca strigătul meu să ajungă la Tine!
2 Nu-Ţi ascunde faţa de mine
în ziua necazului meu!
Pleacă-Ţi urechea spre mine;
când strig, răspunde-mi degrabă!
3 Îmi pier zilele ca fumul,
oasele-mi ard ca jarul.
4 Inima-mi este rănită şi se usucă ca iarba,
căci uit să-mi mănânc pâinea.
5 Din pricina gemetelor mele
mi s-au lipit oasele de carne.
6 Mă asemăn cu bufniţa din pustie;
am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături.
7 Stau treaz şi sunt
ca o pasăre singuratică pe acoperiş.
8 În fiecare zi duşmanii mei mă batjocoresc;
batjocoritorii mei mă blestemă.
9 Mănânc cenuşă în loc de pâine
şi îmi amestec băutura cu lacrimi,
10 din pricina mâniei şi a urgiei Tale;
căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat.
11 Zilele îmi sunt ca umbra înserării
şi mă usuc ca iarba.
12 Însă Tu, Doamne, tronezi pe vecie,
amintirea Ta ţine din generaţie în generaţie.
13 Tu Te vei ridica şi vei avea milă de Sion,
căci este timpul să te înduri de el.
I-a sosit vremea!
14 Slujitorii Tăi îndrăgesc pietrele Sionului
şi le este milă de ţărâna lui.
15 Neamurile se vor teme de Numele Domnului
şi toţi regii pământului – de slava Lui,
16 când Domnul va zidi Sionul
şi Se va arăta în slava Lui.
17 El va răspunde la rugăciunile celor nevoiaşi
şi nu va dispreţui rugăciunile lor.
18 Să se scrie aceasta pentru generaţia viitoare,
pentru ca poporul care se va naşte să-L laude pe Domnul!
19 El supraveghează din înălţimea sfinţeniei Sale;
Domnul priveşte din ceruri pe pământ,
20 ca să ia aminte la gemetele prizonierilor
şi să-i elibereze pe cei condamnaţi la moarte.
21 Numele Domnului va fi vestit din Sion
şi lauda Lui – din Ierusalim,
22 când se vor strânge popoarele
şi regatele ca să-I slujească Domnului.
23 Mi-a frânt puterea pe drum;
mi-a scurtat zilele.
24 De aceea am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
Tu, ai Cărui ani ţin din generaţie în generaţie.
25 Tu ai întemeiat la început pământul,
iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26 Ele vor pieri, dar Tu rămâi.
Toate se vor învechi ca o haină.
Le vei schimba ca pe un veşmânt şi ele vor trece.
27 Tu, însă, rămâi Acelaşi
şi anii Tăi nu se vor sfârşi.“
28 Fiii slujitorilor Tăi vor locui ţara
şi urmaşii lor vor rămâne înaintea Ta.
CARTEA A CINCEA
Psalmul 107
1 Daţi mulţumire Domnului, căci este bun,
căci veşnică-I este îndurarea!
2 Aşa să zică răscumpăraţii Domnului,
cei pe care i-a răscumpărat din mâna duşmanului,
3 pe care i-a adunat de pe cuprinsul ţărilor:
de la răsărit şi de la apus,
de la nord şi de la sud[a].
4 Ei rătăceau prin pustie, pe o cale neumblată,
fără să găsească o cetate în care să locuiască.
5 Flămânzi şi însetaţi,
li se lihnise sufletul în ei.
6 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
7 I-a călăuzit pe o cale dreaptă,
ca să meargă spre o cetate în care să locuiască.
8 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
9 Căci El a potolit sufletul însetat
şi a săturat sufletul flămând.
10 Celor ce locuiau în întuneric şi în umbra morţii,
legaţi în chin şi în fiare,
11 pentru că se răzvrătiseră faţă de mesajele lui Dumnezeu
şi dispreţuiseră sfatul Celui Preaînalt,
12 El le-a smerit inima prin necaz;
ei se clătinaseră şi nu era nimeni să-i ajute.
13 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
14 I-a scos din întuneric şi din umbra morţii
şi le-a rupt legăturile.
15 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
16 Căci El a zdrobit porţi de bronz
şi a tăiat zăvoare de fier.
17 Ei ajunseseră nebuni[b] din cauza căii lor nelegiuite
şi se nenorociseră din cauza păcatelor lor.
18 Sufletul lor se dezgustase de orice hrană
şi ajunseseră la porţile morţii.
19 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a eliberat din necazurile lor.
20 Le-a trimis Cuvântul Lui, i-a tămăduit
şi i-a scăpat din groapă.
21 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
22 Să aducă jertfe de mulţumire
şi să povestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie!
23 Cei ce coborau pe mare cu corăbiile,
cei ce făceau negoţ pe ape mari,
24 au văzut ei înşişi lucrările Domnului
şi minunile Lui din adâncuri.
25 Când a grăit El, s-a iscat o furtună năprasnică,
care a ridicat talazurile mării.
26 Se suiau spre ceruri şi se coborau în adâncuri;
sufletul li se înmuiase din cauza nenorocirii.
27 Se clătinau şi se mişcau ca un om beat;
toată înţelepciunea lor fusese înghiţită.
28 Atunci, în strâmtorarea lor, ei au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
29 A liniştit furtuna,
iar valurile s-au potolit.
30 Ei s-au bucurat că acestea s-au liniştit,
iar El i-a condus la limanul dorit.
31 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
32 Să-L înalţe în adunarea poporului
şi să-L înalţe în sfatul bătrânilor[c]!
27 „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi însămânţa Casa lui Israel şi Casa lui Iuda cu o sămânţă de oameni şi o sămânţă de animale. 28 Aşa cum am vegheat asupra lor ca să-i smulg, să-i tai, să-i dărâm, să-i nimicesc şi să le fac rău, tot aşa voi veghea asupra lor ca să-i zidesc şi să-i plantez, zice Domnul. 29 În zilele acelea nu se va mai zice:
«Părinţii au mâncat struguri acri
şi copiilor li s-au strepezit dinţii»,
30 ci fiecare va muri pentru propria lui nelegiuire. Fiecărui om care va mânca struguri acri i se vor strepezi dinţii.“
31 „Iată, vin zile, zice Domnul,
când voi încheia cu Casa lui Israel
şi cu Casa lui Iuda
un nou legământ,
32 nu ca legământul
pe care l-am încheiat cu strămoşii lor,
în ziua când i-am luat de mână
ca să-i scot din ţara Egiptului,
legământ pe care l-au rupt,
măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor,[a] zice Domnul.
33 Ci acesta este legământul pe care-l voi încheia cu Casa lui Israel,
după acele zile, zice Domnul:
voi pune Legea Mea înăuntrul lor
şi o voi scrie în inimile lor.
Eu voi fi Dumnezeul lor,
iar ei vor fi poporul Meu.
34 Şi nici unul nu va mai învăţa pe semenul
sau pe fratele său, zicând: «Cunoaşte-L pe Domnul!»,
pentru că toţi Mă vor cunoaşte,
de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul,
căci le voi ierta fărădelegea
şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.“
5 Aşadar, fiţi imitatori ai lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi 2 şi trăiţi în dragoste, aşa cum şi Cristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi, ca un dar şi ca o jertfă de o aromă plăcută lui Dumnezeu. 3 Însă desfrâul şi necurăţia de orice fel sau lăcomia nici n-ar trebui să fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine sfinţilor! 4 De asemenea, gesturile neruşinate, vorbirea nesăbuită sau glumele murdare nu sunt potrivite, ci mai degrabă mulţumirile. 5 Să ştiţi sigur că nici un om desfrânat sau necurat sau lacom, care este un idolatru, n-are parte de moştenire în Împărăţia[a] lui Cristos şi a lui Dumnezeu[b].
6 Nimeni să nu vă înşele cu vorbe goale, căci datorită acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste cei neascultători. 7 Aşadar, nu vă asociaţi cu ei! 8 Odată eraţi întuneric, dar acum, în Domnul, sunteţi lumină. Trăiţi ca nişte copii ai luminii. 9 Iar rodul luminii este găsit în tot ce este bun, drept şi adevărat. 10 Căutaţi să descoperiţi ceea ce-I este plăcut Domnului. 11 Nu luaţi parte la faptele nefolositoare ale întunericului, ci mai degrabă demascaţi-le, 12 căci este ruşinos şi numai să vorbim despre lucrurile pe care le fac ei în ascuns. 13 Tot ce este demascat de lumină devine vizibil, 14 pentru că lumina face ca totul să se vadă clar. De aceea se spune:
„Trezeşte-te, tu, care dormi,
învie din morţi,
iar Cristos te va lumina!“[c]
15 Fiţi atenţi deci cum trăiţi – nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. 16 Folosiţi orice ocazie pe care o aveţi, pentru că zilele sunt rele. 17 Nu fiţi neînţelepţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului. 18 Nu vă îmbătaţi cu vin, căci aceasta duce la destrăbălare, ci fiţi plini de Duh. 19 Vorbiţi între voi cu psalmi, imnuri şi cântece duhovniceşti, cântând şi lăudându-L pe Domnul în inima voastră. 20 Mulţumiţi întotdeauna pentru toate lui Dumnezeu Tatăl, în Numele Domnului nostru Isus Cristos.
Chemarea lui Matei; Isus stă la masă cu „păcătoşii“
9 Plecând mai departe de acolo, Isus a văzut un om, numit Matei, şezând la masa unde se colectau taxele[a] şi i-a zis: „Urmează-Mă!“. El s-a ridicat şi L-a urmat.
10 În timp ce Isus stătea la masă în casa lui Matei, iată că mulţi colectori de taxe şi păcătoşi[b] au venit să ia masa împreună cu El şi cu ucenicii Săi.
11 Când au văzut fariseii lucrul acesta, i-au întrebat pe ucenicii lui Isus:
– De ce mănâncă Învăţătorul vostru cu colectorii de taxe şi cu păcătoşii?
12 Însă Isus i-a auzit şi le-a zis:
– Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. 13 Duceţi-vă să învăţaţi ce înseamnă: „Milă doresc, nu jertfă!“[c] Căci Eu n-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.
Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post
14 Atunci ucenicii lui Ioan au venit la El şi L-au întrebat:
– De ce noi şi fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?
15 Isus le-a răspuns:
– Se pot jeli nuntaşii atâta vreme cât mirele este cu ei? Vor veni însă zilele când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti. 16 Nimeni nu pune o bucată de pânză nouă la o haină veche, căci peticul se va desprinde din haină şi ruptura se va face mai mare. 17 Şi nimeni nu pune vinul nou în burdufuri vechi. Dacă face aşa, burdufurile se vor crăpa, vinul se va vărsa şi burdufurile vor fi distruse. Ci vinul nou se pune în burdufuri noi şi astfel se păstrează amândouă.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.