Book of Common Prayer
Psalmul 24
Al lui David. Un psalm.
1 Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el,
lumea şi locuitorii ei,
2 căci El l-a întemeiat pe mări
şi l-a întărit pe râuri.
3 Cine se va sui pe muntele Domnului?
Cine se va ridica până la locul Lui cel sfânt?
4 Cel cu mâinile nevinovate şi cu inima curată,
care nu-şi dedă[a] sufletul la minciună
şi nu jură ca să înşele.[b]
5 El va primi binecuvântare de la Domnul
şi dreptate de la Dumnezeul mântuirii lui.
6 Aceasta este generaţia celor ce-L caută,
a celor ce caută faţa Ta, Dumnezeu al lui Iacov[c]!Sela
7 Porţi, ridicaţi-vă capetele!
Staţi ridicate, intrări veşnice!
Să intre Împăratul slavei!
8 Cine este Acest Împărat al slavei?
Domnul cel tare şi viteaz,
Domnul cel viteaz în luptă!
9 Porţi, ridicaţi-vă capetele!
Staţi ridicate, intrări veşnice!
Să intre Împăratul slavei!
10 Cine este Acesta, Acest Împărat al slavei?
Domnul Oştirilor[d]!
El este Împăratul slavei!Sela
Psalmul 29
Un psalm al lui David
1 Daţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu[a],
daţi Domnului slava şi puterea!
2 Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Său!
Închinaţi-vă Domnului cu podoabe sfinte[b]!
3 Glasul Domnului răsună deasupra apelor.
Dumnezeul slavei face să bubuie tunetul;
Domnul este deasupra apelor mari.
4 Glasul Domnului răsună cu putere,
glasul Domnului răsună cu măreţie.
5 Glasul Domnului doboară cedrii;
Domnul doboară cedrii Libanului.
6 El face Libanul să sară ca un viţel
şi Sirionul[c] – ca un pui de bivol sălbatic.
7 Glasul Domnului despică cu scânteieri de foc.
8 Glasul Domnului face să tremure pustia,
Domnul face să tremure pustia Kadeş.
9 Glasul Domnului apleacă stejarii[d]
şi despoaie pădurile;
în Templul Său toţi strigă: „Slavă!“
10 În timpul potopului Domnul era pe tron;
Domnul va trona ca împărat pe vecie.
11 Domnul dă tărie poporului Său.
Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace.
Psalmul 8
Pentru dirijor. De cântat în ghitit[a]. Un psalm al lui David.
1 Doamne, Stăpânul nostru,
cât de maiestuos este Numele Tău pe întreg pământul!
Fie înălţată slava Ta mai presus de ceruri![b]
2 Din gura copiilor şi a celor ce sunt alăptaţi
ai întemeiat o fortăreaţă
împotriva duşmanilor Tăi,
ca să fie astfel reduşi la tăcere vrăjmaşul şi răzbunătorul.
3 Când privesc cerurile,
lucrarea mâinilor Tale,
luna şi stelele pe care le-ai zidit, îmi zic:
4 Ce este omul ca să-Ţi aminteşti de el
şi fiul omului ca să-Ţi pese de el?
5 Tu l-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu[c]
şi l-ai încoronat cu slavă şi cu cinste.
6 L-ai pus să domnească peste lucrările mâinilor Tale;
i-ai pus totul sub picioare:
7 oi şi boi deopotrivă,
chiar şi fiarele câmpului;
8 păsările cerului şi peştii mării,
tot ce străbate căile mărilor.
9 Doamne, Stăpânul nostru,
cât de maiestuos este Numele Tău pe întreg pământul!
Psalmul 84
Pentru dirijor. De cântat în ghitit[a]. Al korahiţilor. Un psalm.
1 Cât de plăcute sunt Lăcaşurile Tale,
Doamne al Oştirilor[b]!
2 Sufletul meu tânjeşte şi suspină
după curţile Domnului.
Inima şi trupul meu strigă de bucurie
către Dumnezeul cel Viu.
3 Chiar şi pasărea îşi găseşte o casă,
chiar şi rândunica îşi găseşte un cuib pentru ea,
un loc unde să-şi pună puii,
un loc la altarele Tale,
Doamne al Oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!
4 Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta,
căci ei Te laudă mereu!Sela
5 Ferice de oamenii a căror tărie este în Tine
şi a căror inimă se îndreaptă spre înălţimile Sionului.
6 Când străbat aceştia valea Plângerii[c],
ei o prefac într-un loc cu izvoare,
pe care ploaia timpurie îl acoperă cu iazuri[d].
7 Ei merg din putere în putere
şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu, în Sion.
8 Doamne, Dumnezeul Oştirilor[e], ascultă-mi rugăciunea!
Pleacă-Ţi urechea, Dumnezeule al lui Iacov!Sela
9 Scut al nostru, ia aminte, Dumnezeule!
Priveşte cu bunăvoinţă la faţa unsului Tău!
10 Mai bine o zi în curţile Tale,
decât o mie în altă parte.
Mai bine stau[f] în pragul Casei[g] Dumnezeului meu,
decât să locuiesc în corturile răutăţii.
11 Căci Domnul Dumnezeu este soare şi scut;
El dă îndurare şi slavă.
Nu lipseşte de bine pe cei ce umblă în integritate.
12 Doamne al Oştirilor,
ferice de omul care-şi pune încrederea în Tine!
Învestirea în slujire a lui Aaron şi a fiilor săi
8 Domnul i-a zis lui Moise: 2 „Ia-i pe Aaron şi pe fiii lui, adu veşmintele, untdelemnul pentru ungere, viţelul jertfei pentru păcat, doi berbeci şi coşul cu azime 3 şi convoacă întreaga adunare la intrarea în Cortul Întâlnirii.“ 4 Moise a făcut aşa cum i-a poruncit Domnul. Când adunarea s-a prezentat la intrarea Cortului Întâlnirii, 5 Moise i-a zis: „Iată cum a poruncit Domnul să se facă.“
6 Mai întâi, Moise i-a adus pe Aaron şi pe fiii săi şi i-a spălat cu apă. 7 L-a îmbrăcat pe Aaron cu tunica, l-a încins cu brâul, l-a îmbrăcat cu mantia, a pus pe el efodul şi l-a încins cu brâul efodului, ţesut cu măiestrie, legând astfel efodul de el. 8 I-a pus pieptarul, iar în pieptar a pus Urimul şi Tumimul[a]. 9 I-a pus mitra pe cap, iar pe mitră, în faţă, a fixat plăcuţa de aur, sfânta cunună, aşa cum îi poruncise Domnul.
10 Apoi Moise a luat untdelemnul pentru ungere şi a uns Tabernaculul cu tot ce este în el, sfinţindu-l. 11 A stropit din el de şapte ori pe altar, a uns altarul cu toate uneltele lui, precum şi ligheanul cu piedestalul lui, ca să sfinţească totul. 12 A turnat din untdelemnul pentru ungere pe capul lui Aaron şi l-a uns ca să-l sfinţească. 13 Moise i-a adus şi pe fiii lui Aaron, i-a îmbrăcat cu tunicile, i-a încins cu brâiele şi le-a pus scufiile, aşa cum îi poruncise Domnul.
30 După aceea, Moise a luat din untdelemnul pentru ungere şi din sângele de pe altar, după care l-a stropit pe Aaron şi veşmintele sale şi, de asemenea, pe fiii săi şi veşmintele lor. 31 Moise le-a zis lui Aaron şi fiilor săi: ,,Fierbeţi carnea la intrarea în Cortul Întâlnirii şi mâncaţi-o acolo împreună cu pâinea din coşul jertfelor folosite la învestirea în slujire, aşa cum am poruncit[a] când am zis: «S-o mănânce Aaron şi fiii săi», 32 iar ce va mai rămâne din carne şi din pâine să fie ars în foc. 33 Să nu ieşiţi dincolo de intrarea Cortului Întâlnirii timp de şapte zile, până când se vor împlini zilele învestirii voastre, căci şapte zile va dura învestirea voastră în slujire. 34 Ce s-a făcut astăzi, aşa a poruncit Domnul să se facă şi de acum încolo ca ispăşire pentru voi. 35 Să rămâneţi la intrarea Cortului Întâlnirii zi şi noapte, timp de şapte zile, şi să păziţi porunca Domnului ca să nu muriţi, căci aşa mi s-a poruncit.“ 36 Aaron şi fiii săi au făcut toate lucrurile pe care Domnul le-a poruncit prin Moise.
Dumnezeu Îşi disciplinează fiii
12 De aceea, întrucât suntem înconjuraţi de un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice ne-ar putea împiedica şi păcatul care ne prinde atât de strâns şi să alergăm cu perseverenţă în cursa care ne stă înainte. 2 Să ne fixăm atenţia asupra lui Isus, Cel Care iniţiază şi desăvârşeşte credinţa, Cel Care, pentru bucuria ce-I stătea înainte, a îndurat crucea, dispreţuindu-i ruşinea, şi S-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu! 3 Gândiţi-vă cu atenţie la Cel Ce a îndurat o astfel de împotrivire faţă de El Însuşi din partea păcătoşilor, ca să nu vă lăsaţi descurajaţi şi să nu renunţaţi.
4 Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului 5 şi aţi uitat în întregime încurajarea pe care v-o spune ca unor fii:
„Fiul meu, nu dispreţui disciplinarea Domnului,
nu te descuraja când eşti mustrat de El,
6 pentru că Domnul îl disciplinează pe cel pe care-l iubeşte
şi pedepseşte pe orice fiu pe care-l primeşte.“[a]
7 Răbdaţi încercările de dragul disciplinării! Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Care copil nu este disciplinat de tatăl lui? 8 Însă dacă voi nu aveţi parte de disciplina de care au parte toţi copiii, atunci sunteţi copii nelegitimi, nu fii! 9 Mai mult, în cazul părinţilor noştri omeneşti, ei ne-au disciplinat, iar noi i-am respectat; n-ar trebui, cu atât mai mult, să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim? 10 Ei ne-au disciplinat pentru scurt timp, aşa cum li s-a părut lor cel mai bine, însă El ne disciplinează pentru binele nostru, ca să avem parte de sfinţenia Lui. 11 Întotdeauna, orice disciplinare este mai degrabă dureroasă decât plăcută, dar, mai târziu, cei care au fost disciplinaţi prin ea adună rodul paşnic al dreptăţii.
12 De aceea, întăriţi-vă braţele lipsite de putere şi genunchii slăbiţi! 13 „Faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre“[b], pentru ca cel şchiop să nu-şi scrântească piciorul, ci mai degrabă să fie vindecat!
14 Urmăriţi cu toţii pacea şi sfinţirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul!
Necredinţa celor din Nazaret
16 A venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, a intrat în sinagogă în ziua de Sabat şi S-a ridicat să citească. 17 I s-a dat sulul profetului Isaia. Când a desfăşurat sulul, a găsit locul unde era scris:
18 „Duhul Domnului este peste Mine,
căci El M-a uns
ca să aduc celor sărmani vestea bună[a].
El M-a trimis să vestesc celor captivi eliberarea
şi orbilor – căpătarea vederii,
să-i eliberez pe cei asupriţi
19 şi să vestesc anul de îndurare al Domnului!“[b]
20 Apoi a înfăşurat sulul la loc, i l-a dat înapoi slujitorului şi S-a aşezat. Ochii tuturor celor din sinagogă erau aţintiţi asupra Lui. 21 El a început să le vorbească astfel: „Astăzi a fost împlinit acest pasaj din Scriptură în auzul urechilor voastre.“
22 Toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui şi se întrebau: „Oare nu este Acesta fiul lui Iosif?“
23 El le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veţi spune proverbul acesta: «Doctore, vindecă-te pe tine însuţi![c] Fă şi aici, în patria Ta, tot ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Capernaum!» 24 Dar adevărat vă spun, a mai zis El, că nici un profet nu este acceptat[d] în patria lui! 25 Vă spun adevărul: în zilele lui Ilie, atunci când a fost încuiat cerul timp de trei ani şi şase luni şi a fost o mare foamete în toată ţara, erau multe văduve în Israel, 26 dar Ilie n-a fost trimis la nici una dintre ele, decât la o văduvă din Sarepta Sidonului. 27 Şi pe vremea profetului Elisei erau mulţi leproşi[e] în Israel, dar nici unul dintre ei n-a fost curăţit, decât sirianul Naaman.“
28 Când au auzit aceste cuvinte, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie. 29 S-au ridicat, L-au scos în afara cetăţii şi L-au dus până pe sprânceana muntelui, pe care era construită cetatea lor, ca să-L arunce jos. 30 Însă El a trecut prin mijlocul lor şi a plecat.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.