Book of Common Prayer
Psalmul 95
1 Veniţi să strigăm de bucurie către Domnul,
să strigăm către Stânca mântuirii noastre!
2 Să ne înfăţişăm înaintea Lui cu laude
şi să strigăm către El prin cântări!
3 Căci Domnul este un Dumnezeu mare,
este un împărat mare, mai presus de toţi zeii!
4 El ţine în mână adâncimile pământului,
iar înălţimile munţilor sunt ale Lui.
5 A Lui este marea, – El a făcut-o –
iar uscatul, mâinile Lui l-au întocmit.
6 Veniţi să I ne închinăm, să I ne plecăm înainte,
să îngenunchem înaintea Domnului, Creatorul nostru!
7 Căci El este Dumnezeul nostru,
iar noi suntem poporul păşunii Lui,
turma mâinii Sale!
„Astăzi dacă auziţi glasul Lui,[a]
8 nu vă împietriţi inimile ca la Meriba[b],
ca în ziua de la Masa[c], în pustie,
9 când strămoşii voştri M-au pus la încercare
şi M-au ispitit, deşi Îmi văzuseră lucrările!
10 Timp de patruzeci de ani am fost scârbit de acea generaţie
şi am zis: «Ei sunt un popor care s-a rătăcit în inima lui
şi n-au cunoscut căile Mele.»
11 De aceea am jurat în mânia Mea:
«Nu vor intra în odihna Mea!»“
Psalmul 40
Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm.
1 Am nădăjduit în Domnul,
iar El S-a aplecat înspre mine
şi mi-a ascultat strigătul.
2 M-a scos din groapa pieirii,
din murdăria mocirlei.
Mi-a pus piciorul pe stâncă
şi mi-a întărit paşii.
3 Mi-a pus în gură un cântec nou,
o laudă pentru Dumnezeul nostru.
Mulţi vor vedea, se vor teme
şi se vor încrede în Domnul.
4 Ferice de omul
care îşi pune încrederea în Domnul,
care nu se abate spre cei mândri
şi nici spre cei ce se închină la idoli[a]!
5 Doamne, Dumnezeul meu,
multe sunt minunile şi planurile Tale
pe care le-ai făcut faţă de noi!
Nimeni nu se poate asemăna cu Tine!
Am vrut să le vestesc şi să vorbesc despre ele,
dar sunt prea multe ca să le povestesc!
6 Tu nu ai dorit nici jertfă, nici dar de mâncare,
ci mi-ai străpuns[b] urechile[c].
Tu nu ai cerut nici ardere de tot, nici jertfă pentru păcat.
7 Atunci am zis: „Iată că vin!
În sulul cărţii este scris despre mine.
8 Îmi găsesc plăcerea în a face voia Ta, Dumnezeul meu;
Legea Ta este înăuntrul meu.“
9 Vestesc dreptatea Ta
în adunarea cea mare;
Tu, Doamne, ştii
că nu-mi închid buzele!
10 Nu ascund dreptatea Ta în inima mea,
ci vorbesc despre credincioşia şi mântuirea Ta;
nu acopăr îndurarea şi adevărul Tău
în adunarea cea mare.
11 Doamne, nu-Ţi opri
mila faţă de mine!
Fie ca îndurarea Ta şi adevărul Tău
să mă păzească mereu!
12 Căci rele fără număr
mă înconjoară;
păcatele mele m-au copleşit
şi nu mai sunt în stare să văd;
sunt mai multe decât perii capului meu
şi-mi înmoaie inima.
13 Binevoieşte, Doamne, de mă izbăveşte!
Doamne, vino degrabă în ajutorul meu!
14 Să se facă de râs şi să rămână de ruşine cu toţii,
cei ce caută să-mi piardă viaţa!
Să dea înapoi şi să fie umiliţi
cei ce-mi doresc răul!
15 Să rămână înmărmuriţi din pricina ruşinii lor
cei ce-mi ziceau: „Ha! Ha!“
16 Să tresalte de veselie însă şi să se bucure în Tine
toţi cei ce Te caută!
Cei ce iubesc mântuirea Ta
să zică mereu: „Mărit să fie Domnul!“
17 Cât despre mine, eu sunt chinuit şi în nevoie,
dar Stăpânul se va gândi la mine.
Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu!
Dumnezeul meu, nu întârzia!
Psalmul 54
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi. Un maschil[a] al lui David compus pe vremea când zifiţii s-au dus la Saul şi i-au zis: „Oare nu se ascunde David printre noi?“
1 Scapă-mă, Dumnezeule, prin Numele Tău,
fă-mi dreptate prin puterea Ta!
2 Dumnezeule, ascultă-mi rugăciunea,
pleacă-Ţi urechea la cuvintele gurii mele!
3 Nişte străini se ridică împotriva mea
şi nişte asupritori caută să-mi ia viaţa;
ei nu ţin seama de Dumnezeu!Sela
4 Iată că Dumnezeu îmi vine în ajutor;
Stăpânul vine în sprijinul sufletului meu!
5 Fie ca El să răsplătească răul urmăritorilor mei[b];
în credincioşia Ta, nimiceşte-i!
6 Îţi voi aduce jertfe de bunăvoie,
voi lăuda Numele Tău, Doamne, căci este bun,
7 căci m-ai scăpat din toate necazurile
şi am putut privi de sus la duşmanii mei.
Psalmul 51
Pentru dirijor. Un psalm al lui David compus pe vremea când profetul Natan a venit la el, după ce păcătuise cu Batşeba.
1 Ai milă de mine, Dumnezeule, după îndurarea Ta!
În bunăvoinţa Ta cea mare, şterge nelegiuirile mele!
2 Spală-mă de vina mea
şi curăţeşte-mă de păcatul meu!
3 Căci îmi cunosc nelegiuirile
şi păcatul meu stă neîncetat înaintea mea.
4 Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit
şi am făcut ceea ce este rău înaintea Ta,
aşa că Tu eşti găsit drept când vorbeşti
şi eşti fără pată când judeci.
5 Iată că sunt născut în nelegiuire,
în păcat m-a zămislit mama mea.
6 Tu doreşti ca adevărul să fie în adâncurile fiinţei;[a]
fă-mi deci cunoscută înţelepciunea înăuntrul meu.[b]
7 Curăţeşte-mă cu isop şi voi fi curat,
spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada.
8 Fă-mă să aud veselie şi bucurie,
iar oasele pe care Tu le-ai zdrobit se vor veseli.
9 Ascunde-Ţi faţa de păcatele mele,
şterge toate nelegiuirile mele!
10 Zideşte[c] în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi pune un duh nou şi statornic înăuntrul meu!
11 Nu mă izgoni din prezenţa Ta
şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt!
12 Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale;
sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă!
13 Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă,
şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.
14 Dumnezeule, izbăveşte-mă de vina sângelui vărsat,
Dumnezeul mântuirii mele,
şi limba mea va cânta dreptatea Ta!
15 Stăpâne, deschide-mi buzele,
iar gura mea va vesti lauda Ta!
16 Dacă Ţi-ar fi plăcut jertfele, Ţi-aş fi adus,
dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot.
17 Jertfa plăcută lui Dumnezeu[d] este un duh zdrobit;
Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă frântă şi mâhnită.
18 În bunăvoinţa Ta, fă bine Sionului
şi construieşte zidurile Ierusalimului!
19 Atunci te vei bucura de jertfe potrivite,
arderi de tot întregi;
atunci se vor aduce viţei pe altarul Tău.
Visele celor doi demnitari ai lui Faraon
40 După toate acestea, paharnicul şi brutarul monarhului Egiptului au păcătuit împotriva stăpânului lor, monarhul Egiptului. 2 Faraon s-a mâniat pe cei doi demnitari ai săi, pe căpetenia paharnicilor şi pe căpetenia brutarilor, 3 şi i-a pus sub pază în palatul conducătorului gărzii[a], în aceeaşi temniţă în care era închis şi Iosif. 4 Conducătorul gărzii i-a dat în grija lui Iosif şi el i-a slujit, iar aceştia au rămas sub pază pentru o vreme. 5 Într-o noapte, amândoi, atât paharnicul, cât şi brutarul monarhului Egiptului, care erau întemniţaţi, au avut câte un vis, fiecare vis cu semnificaţia lui. 6 Dimineaţa, când a venit la ei, Iosif a observat că erau tulburaţi. 7 El i-a întrebat pe demnitarii lui Faraon, care erau sub pază împreună cu el în palatul stăpânului său:
– De ce sunteţi atât de abătuţi astăzi?
8 – Am avut nişte vise, dar nu este nimeni care să ni le poată interpreta, au răspuns ei.
Atunci Iosif le-a zis:
– Oare nu lui Dumnezeu Îi aparţin interpretările viselor? Istorisiţi-mi mie visele.
9 Căpetenia paharnicilor i-a istorisit visul său lui Iosif:
– În visul meu am văzut o viţă 10 care avea trei ramuri. Imediat după ce a înmugurit, i s-a deschis floarea, iar ciorchinii s-au făcut struguri copţi. 11 Eu aveam cupa lui Faraon în mână, am luat strugurii, apoi i-am stors în cupă şi am pus cupa în mâna lui Faraon.
12 Iosif i-a zis:
– Aceasta este interpretarea visului: cele trei ramuri reprezintă trei zile; 13 peste trei zile, Faraon îţi va înălţa capul şi te va repune în slujbă, iar tu vei pune cupa în mâna sa, aşa cum făceai înainte, când erai paharnicul lui. 14 Dar când îţi va merge bine, adu-ţi aminte de mine, arată-ţi îndurarea faţă de mine, vorbindu-i lui Faraon despre mine şi scoate-mă din această temniţă, 15 pentru că am fost luat cu forţa din ţara evreilor şi nici chiar aici n-am făcut nimic pentru care să merit să fiu aruncat în temniţă[b].
16 Când căpetenia brutarilor a văzut că Iosif a dat o interpretare îmbucurătoare, i-a zis:
– Şi eu am avut un vis! Se făcea că pe capul meu se aflau trei coşuri de pâine[c]; 17 în coşul de deasupra erau tot felul de aluaturi coapte pentru Faraon, dar păsările le mâncau din coşul de pe capul meu.
18 Iosif i-a răspuns:
– Aceasta este interpretarea visului: cele trei coşuri reprezintă trei zile; 19 peste trei zile, Faraon îţi va tăia capul[d] şi te va spânzura de un copac[e], iar carnea ţi-o vor mânca păsările.
20 A treia zi, Faraon şi-a sărbătorit ziua de naştere şi le-a dat un ospăţ tuturor slujitorilor săi. Dintre demnitarii săi, Faraon a înălţat capul căpeteniei paharnicilor şi pe al căpeteniei brutarilor. 21 El a repus în slujbă pe căpetenia paharnicilor, care a pus din nou cupa în mâna lui Faraon, 22 însă pe căpetenia brutarilor a spânzurat-o, întocmai cum le interpretase Iosif. 23 Dar căpetenia paharnicilor nu şi-a mai adus aminte de Iosif, ci l-a uitat.
16 Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? 17 Dacă cineva distruge[a] templul lui Dumnezeu, îl va distruge şi Dumnezeu pe el, pentru că templul lui Dumnezeu este sfânt; şi acest templu sunteţi voi.
18 Nici unul dintre voi să nu se înşele! Dacă vreunul dintre voi crede că este înţelept în felul veacului acestuia, să se facă „nebun“ ca să devină înţelept! 19 Căci înţelepciunea acestei lumi este nebunie înaintea lui Dumnezeu! Fiindcă este scris:
„El îi prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.“[b]
20 Şi, din nou:
„Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi; ştie că sunt zadarnice.“[c]
21 Astfel, nimeni să nu se laude cu oameni, pentru că toate lucrurile sunt ale voastre: 22 fie Pavel, fie Apolos, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie prezentul, fie viitorul, toate sunt ale voastre, 23 iar voi sunteţi ai lui Cristos, şi Cristos este al lui Dumnezeu.
Chemarea lui Levi
13 Isus a ieşit din nou lângă mare. Toată mulţimea a venit la El, iar El îi învăţa. 14 Plecând mai departe, El l-a văzut pe Levi[a], fiul lui Alfeu, şezând la masa unde se colectau taxele[b] şi i-a zis: „Urmează-Mă!“ El s-a ridicat şi L-a urmat.
15 În timp ce Isus şedea la masă în casa lui Levi, mulţi colectori de taxe[c] şi păcătoşi[d] şedeau acolo la masă cu El şi cu ucenicii Lui; căci erau mulţi care Îl urmau. 16 Când cărturarii care erau farisei[e] au văzut că El mănâncă împreună cu păcătoşii şi cu colectorii de taxe, i-au întrebat pe ucenicii Lui: „De ce mănâncă[f] cu colectorii de taxe şi cu păcătoşii?“
17 Însă Isus i-a auzit şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi! Eu n-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi!“
Despre post
18 Ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor obişnuiau să postească[g]. Ei au venit la Isus şi L-au întrebat:
– De ce ucenicii lui Ioan şi ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?
19 Isus le-a răspuns:
– Pot posti nuntaşii în timp ce mirele este cu ei? Atâta vreme cât îl au pe mire cu ei, nu pot posti. 20 Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti.
21 Nimeni nu coase o bucată de pânză nouă la o haină veche, pentru că altfel peticul cel nou se va desprinde din haina cea veche şi ruptura se va face mai mare. 22 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi. Dacă face aşa, vinul va crăpa burdufurile, iar vinul şi burdufurile vor fi distruse. Ci vinul nou se pune în burdufuri noi.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.