Book of Common Prayer
Psalmul 50
Un psalm al lui Asaf
1 Dumnezeu, da Dumnezeu, Domnul,
El vorbeşte şi cheamă pământul
de la răsăritul soarelui până la apusul lui!
2 Din Sion, întruchiparea frumuseţii, străluceşte Dumnezeu!
3 Dumnezeul nostru vine şi nu tace;
un foc mistuie înaintea Lui
şi o furtună se dezlănţuie împrejurul Lui!
4 El cheamă cerurile de deasupra
şi pământul, ca să-Şi judece poporul:
5 „Adunaţi-Mi credincioşii,
pe cei ce au încheiat legământ cu Mine prin jertfă!“
6 Cerurile mărturisesc dreptatea Lui,
căci Dumnezeu este judecătorul.Sela
7 „Ia aminte, popor al Meu, şi voi vorbi!
Israele, voi mărturisi împotriva ta:
Sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău Eu sunt!
8 Nu pentru jertfele tale te mustru Eu,
nici pentru arderile de tot care-Mi sunt aduse neîncetat.
9 Nu voi lua viţei din ograda ta,
nici ţapi din staulele tale,
10 căci ale Mele sunt toate vieţuitoarele pădurii
şi vitele de pe o mie de dealuri.
11 Eu cunosc toate înaripatele munţilor,
şi toate făpturile câmpiei sunt ale Mele!
12 Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie,
căci a Mea este lumea cu tot ce cuprinde ea.
13 Mănânc Eu oare carnea taurilor
sau beau Eu sângele ţapilor?
14 Adu-I ca jertfă lui Dumnezeu mulţumire
şi împlineşte-ţi jurămintele faţă de Cel Preaînalt!
15 Cheamă-Mă în ziua necazului;
Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!“
16 Dumnezeu îi zice însă celui rău:
„Ce tot înşiri tu orânduirile Mele
şi ai pe buze legământul Meu,
17 când tu urăşti mustrarea
şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?
18 Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el
şi te însoţeşti cu cei ce comit adulter.
19 Dai drumul gurii la rele,
limba ta urzeşte înşelăciunea.
20 Vorbeşti împotriva fratelui tău cu care locuieşti
şi pe fiul mamei tale arunci vina[a].
21 Aşa ai făcut, iar Eu am tăcut.
Ţi-ai închipuit că sigur Eu sunt ca tine,
dar te voi mustra şi îţi voi pune totul în faţă[b]!
22 Luaţi aminte la aceste lucruri, voi care Îl uitaţi pe Dumnezeu,
ca nu cumva să vă sfâşii şi să nu aibă cine să vă scape!
23 Cine aduce mulţumire ca jertfă, acela Mă proslăveşte
şi celui ce veghează asupra căii lui îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu[c]“.
Psalmul 59
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“. Al lui David. Un mihtam[a] compus pe vremea când Saul a trimis să-i supravegheze casa acestuia, ca să-l ucidă.
1 Dumnezeul meu, izbăveşte-mă de duşmanii mei,
protejează-mă de cei ce s-au ridicat împotriva mea!
2 Izbăveşte-mă de făcătorii de rele,
mântuieşte-mă de oamenii însetaţi de sânge!
3 Căci iată-i cum îmi pândesc sufletul,
nişte oameni puternici uneltesc împotriva mea,
deşi nu am greşit cu nimic, nu am păcătuit, Doamne!
4 Fără să am vreo vină, ei sunt pregătiţi să mă atace.
Ridică-Te să vii în întâmpinarea mea şi priveşte!
5 Tu, Doamne, Dumnezeul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel,
ridică-Te să pedepseşti toate neamurile!
Nu avea milă de nici unul din aceşti trădători răi!Sela
6 Se întorc seara, urlă precum câinii
şi dau târcoale cetăţii.
7 Iată ce scot din gurile lor:
săbii ies printre buzele lor
şi zic: „Cine ne aude?“
8 Dar Tu, Doamne, râzi de ei,
îţi baţi joc de toate neamurile.
9 Tăria mea, pe Tine Te aştept,
căci Dumnezeu este întăritura mea!
10 Dumnezeu, Care este îndurător cu mine, merge înaintea mea,
Dumnezeu îmi descoperă pândarii.
11 Totuşi nu-i omorî,
ca nu cumva cei din poporul meu să uite!
Fă-i să rătăcească, prin puterea Ta,
şi doboară-i, Stăpâne, Scutul nostru!
12 Să fie prinşi în propria lor mândrie,
în păcatele gurii lor, în cuvintele de pe buzele lor;
să li se socotească blestemele şi minciunile!
13 Să-i mistuie mânia, să-i stingă şi să nu mai fie!
Fă-i să recunoască că Dumnezeu stăpâneşte în Iacov
şi până la marginile pământului.Sela
14 Se întorc seara, urlă precum câinii
şi dau târcoale cetăţii.
15 Ei rătăcesc după mâncare
şi bombănesc dacă nu se satură.
16 Eu însă voi cânta tăria Ta,
dimineaţa voi striga cu bucurie despre îndurarea Ta,
căci Tu mi-ai fost întăritură
şi adăpost în ziua necazului meu.
17 Tăria mea, pe Tine Te voi lăuda,
căci Dumnezeu este întăritura mea,
Dumnezeu Care este îndurător cu mine!
Psalmul 60
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Crinii mărturiei“. Un mihtam[b] al lui David pentru învăţătură, compus pe vremea când s-a războit cu arameii din Aram-Naharayim[c] şi cu arameii din Ţoba[d] şi cu ocazia întoarcerii lui Ioab de la înfrângerea a doisprezece mii de edomiţi în Valea Sării.
1 Dumnezeule, ne-ai respins, te-ai dezlănţuit împotriva noastră,
te-ai mâniat! Acum, întoarce-Te la noi!
2 Ai zguduit ţara şi ai despicat-o.
Vindecă-i fisurile, căci se cutremură!
3 Ai făcut ca poporul Tău să vadă vremuri grele;
ne-ai dat să bem vin, ca să ne clătinăm.
4 Pentru cei ce se tem de Tine însă
ai ridicat un steag, sub care să se strângă[e] împotriva arcului[f].Sela
5 Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie salvaţi,
dă izbăvire prin dreapta Ta şi răspunde-ne!
6 Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Sa[g]:
„Voi triumfa, voi împărţi Şehemul
şi voi măsura valea Sucot.
7 Al Meu este Ghiladul, al Meu este şi Manase;
Efraim este coiful Meu,
iar Iuda – sceptrul Meu.
8 Moab este vasul în care Mă spăl.
Deasupra Edomului Îmi arunc încălţările,
iar strigătele Mele de triumf se aud peste Filistia.“
9 Cine mă va conduce în cetatea fortificată?
Cine mă va călăuzi până în Edom?
10 Oare nu ne-ai respins, Dumnezeule?
Căci Tu, Dumnezeule, nu mai ieşi cu oştirile noastre.
11 Dă-ne ajutor împotriva duşmanului,
căci zadarnic este sprijinul dat de om!
12 Cu Dumnezeu vom creşte în putere
şi El îi va călca în picioare pe duşmanii noştri!
Psalmul 19
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Cerurile declară slava lui Dumnezeu
şi bolta cerească istoriseşte despre lucrările mâinilor Lui.
2 O zi dă de ştire altei zile acest mesaj
şi o noapte vesteşte această cunoaştere altei nopţi,
3 dar fără vorbe şi fără cuvinte,
fără să li se audă glasul.[a]
4 Mesajul[b] lor străbate întreg pământul
şi cuvintele lor ajung până la marginile lumii.
În ceruri, El a întins un cort soarelui.
5 Acesta este asemenea unui mire care iese din odaia lui de nuntă,
asemenea unui viteaz ce se bucură să alerge pe cale:
6 răsăritul lui este la un capăt al cerului
şi roată-i este drumul până la celălalt capăt al lui.
Nimic nu se poate ascunde de căldura lui!
7 Legea Domnului este desăvârşită;
ea înviorează sufletul.
Mărturia Domnului este adevărată;
ea înţelepţeşte pe cel neştiutor[c].
8 Orânduirile Domnului sunt drepte;
ele îmi bucură inima.
Porunca Domnului este curată;
ea dă lumină ochilor.
9 Frica de Domnul este curată;
ea dăinuie veşnic.
Judecăţile Domnului sunt adevărate;
ele se susţin una pe cealaltă.
10 Ele sunt mai preţioase decât aurul,
decât mult aur curat,
sunt mai dulci decât mierea,
decât picurul din faguri.
11 Chiar şi robul Tău este instruit din ele.
Când le păzeşte, are o mare răsplată.
12 Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă?
Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!
13 Păzeşte-l, de asemenea, pe robul Tău de păcatele cu bună ştiinţă[d],
ca nu cumva aceasta să mă stăpânească!
Atunci voi fi integru,
nevinovat de o mare nelegiuire.
14 Fie plăcute cuvintele gurii mele
şi murmurul inimii mele înaintea Ta,
Doamne, Stânca mea, Răscumpărătorul meu!
Psalmul 46
Pentru dirijor. Al korahiţilor. De cântat în alamot[a]. Un cântec.
1 Dumnezeu este adăpostul şi tăria noastră,
un ajutor Care nu lipseşte niciodată în necaz!
2 De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar clătina pământul
şi s-ar zgudui munţii în inima mărilor,
3 chiar dacă i-ar vui şi i-ar fierbe apele
şi s-ar ridica până acolo încât să se cutremure munţii!Sela
4 Este un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu,
Locul Sfânt al locuinţelor Celui Preaînalt.
5 Câtă vreme este Dumnezeu în mijlocul ei, ea nu se clatină;
Dumnezeu îi vine în ajutor la fiecare revărsat al zorilor.
6 Neamurile se agită, regatele se clatină;
când Îşi ridică El glasul, pământul se topeşte.
7 Domnul Oştirilor este cu noi,
Dumnezeul lui Iacov este întăritura noastră!Sela
8 Veniţi şi priviţi lucrările Domnului,
prin care El a pustiit pământul!
9 El opreşte războaiele până la capătul lumii,
zdrobeşte arcul, rupe lancea
şi arde în foc carele[b].
10 „Opriţi-vă şi recunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu!
Eu voi fi înălţat printre neamuri,
voi fi înălţat pe pământ!“
11 Domnul Oştirilor este cu noi,
Dumnezeul lui Iacov este întăritura noastră!Sela
Iosif şi soţia lui Potifar
39 Iosif a fost dus în Egipt, iar Potifar, conducător al gărzii[a] şi unul dintre demnitarii lui Faraon, l-a cumpărat de la ismaeliţii care l-au adus acolo. 2 Domnul a fost cu Iosif, astfel încât acesta a prosperat şi a locuit în palatul stăpânului său egiptean. 3 Stăpânul său a observat că Domnul era cu Iosif şi că făcea ca toate să prospere în mâna lui. 4 Iosif a găsit bunăvoinţă la el şi i-a slujit, iar stăpânul său l-a rânduit supraveghetor al palatului său şi i-a dat în grijă toată gospodăria sa. 5 De când l-a făcut supraveghetor peste palatul său şi peste toată gospodăria sa, Domnul a binecuvântat palatul egipteanului de dragul lui Iosif; binecuvântarea Domnului era peste toată gospodăria sa, inclusiv peste ce avea pe câmp. 6 Astfel, stăpânul a lăsat în grija lui Iosif tot ce avea şi n-avea altă grijă decât să mănânce. Iosif era chipeş şi arătos. 7 După o vreme, soţia stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi i-a zis:
– Culcă-te cu mine!
8 Dar el a refuzat şi i-a răspuns:
– Stăpânul meu n-are nici o grijă în ce priveşte gospodăria, dându-mi în grijă tot ce are. 9 Nimeni nu este mai mare în această gospodărie decât mine, iar el nu m-a oprit de la nimic, în afară de tine, pentru că eşti soţia lui. Deci cum aş putea să fac răul acesta mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?
10 Deşi ea îi vorbea lui Iosif în fiecare zi, el n-a ascultat-o nici ca să se culce cu ea, nici să stea în prezenţa ei. 11 Într-o zi însă, când Iosif a intrat în palat ca să-şi îndeplinească slujba şi nimeni altcineva dintre sclavii palatului nu era acolo, 12 ea l-a prins de haină, poruncindu-i: „Culcă-te cu mine!“ Dar el şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit afară. 13 Când a văzut că el şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit afară, 14 i-a chemat pe sclavii palatului şi le-a zis: „Vedeţi, soţul meu ne-a adus un evreu ca să-şi bată joc de noi. El a intrat la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat cât am putut, 15 iar când el a auzit că ţip cu putere, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.“ 16 Ea i-a ţinut haina lângă ea, până când a venit stăpânul său acasă 17 şi i-a spus şi lui aceleaşi lucruri: „Sclavul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a intrat la mine ca şă-şi bată joc de mine, 18 dar, când am ţipat cu putere, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.“
19 Când stăpânul său a auzit acuzele soţiei sale, care spunea: „Aşa s-a purtat sclavul tău cu mine!“, s-a aprins de mânie, 20 l-a luat pe Iosif şi l-a aruncat în temniţă, în locul în care erau închişi prizonierii regelui; şi acolo a rămas. 21 Dar Domnul a fost cu Iosif, i-a arătat îndurare şi a făcut ca el să găsească bunăvoinţă la comandantul temniţei. 22 Comandantul temniţei i-a dat în grija lui Iosif pe toţi cei închişi în temniţă; tot ceea ce se făcea acolo, se făcea prin el. 23 Comandantul temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ceea ce era în responsabilitatea lui Iosif, pentru că Domnul era cu el şi îl ajuta să prospere în tot ceea ce făcea.
14 Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, şi nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. 15 Cel duhovnicesc însă judecă toate lucrurile, iar el nu poate fi judecat de nimeni. 16 Căci
„Cine a cunoscut gândul Domnului,
ca să-L poată sfătui?“[a]
Noi însă avem gândul lui Cristos.
Despre imaturitate
3 Eu, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unor oameni lumeşti, ca unor copilaşi în Cristos. 2 V-am hrănit cu lapte, nu cu hrană tare, pentru că încă nu o puteaţi mânca. Şi nici chiar acum nu puteţi, 3 pentru că încă sunteţi lumeşti. Într-adevăr, când între voi există invidie, ceartă şi (dezbinări)[b], nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni? 4 Atunci când cineva spune: „Eu sunt al lui Pavel!“, iar altul: „Eu sunt al lui Apolos!“, nu sunteţi voi ca ceilalţi oameni? 5 Aşadar, cine este Apolos? Şi cine este Pavel? Slujitori prin care aţi crezut, aşa cum Domnul i-a dat fiecăruia. 6 Eu am sădit, Apolos a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească! 7 Aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic, ci numai Dumnezeu, Care face să crească! 8 Însă cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt una şi fiecare îşi va primi răsplata după strădania lui. 9 Căci noi suntem conlucrători cu Dumnezeu, iar voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.
10 Potrivit cu harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter constructor priceput, am pus temelia, şi altul construieşte pe ea. Dar fiecare să aibă grijă cum construieşte pe ea, 11 pentru că nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care este pusă şi care este Isus Cristos. 12 Iar dacă cineva construieşte, pe această temelie, aur, argint, pietre preţioase, lemn, fân, paie, 13 lucrarea fiecăruia va fi dezvăluită, pentru că Ziua o va face cunoscută, deoarece va fi descoperită prin foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. 14 Dacă lucrarea pe care a construit-o cineva, va rămâne, el va primi o răsplată. 15 Dar dacă lucrarea cuiva va fi arsă, el va suferi pierderea; cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc.
Isus vindecă un paralitic
2 Câteva zile mai târziu, Isus a venit din nou în Capernaum. Când s-a auzit că El este în casă, 2 s-au adunat atât de mulţi oameni, încât nu mai rămăsese loc nici măcar în faţa uşii. Isus le vorbea din Cuvânt. 3 Atunci au venit nişte oameni care au adus la El un paralitic, purtat de patru dintre ei. 4 Fiindcă n-au putut să-l aducă la Isus din cauza mulţimii, ei au dat la o parte acoperişul casei[a] unde era Isus, au făcut o spărtură şi au coborât pe acolo targa pe care era aşezat paraliticul. 5 Când a văzut Isus credinţa lor, i-a zis paraliticului: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate!“
6 Câţiva cărturari, care şedeau acolo, îşi ziceau în inimile lor: 7 „Cum vorbeşte Omul Acesta astfel? Blasfemiază! Cine poate ierta păcatele decât numai Dumnezeu?!“
8 Isus însă, cunoscând imediat, în duhul Său, că ei gândeau astfel în ei înşişi, le-a zis: „De ce gândiţi astfel în inimile voastre? 9 Ce este mai uşor, a spune paraliticului: «Păcatele îţi sunt iertate!», sau a spune: «Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!»? 10 Dar ca să ştiţi că Fiul Omului[b] are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele ...“, şi atunci i-a zis paraliticului: 11 „Ţie îţi spun: ridică-te, ia-ţi targa şi du-te acasă!“
12 El s-a ridicat, şi-a luat imediat targa şi a ieşit afară în faţa tuturor, aşa că toţi erau uimiţi şi Îl slăveau pe Dumnezeu, zicând: „N-am mai văzut niciodată aşa ceva!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.