Judecători 6-8

Nouă Traducere În Limba Română

Oprimarea midianită

6 Israeliţii au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului şi de aceea Domnul i-a dat pe mâna lui Midian timp de şapte ani. ² Midianiţii i-au asuprit cu putere pe israeliţi. Din cauza lor, israeliţii şi-au făcut grote în munţi, peşteri şi fortăreţe. ³ Ori de câte ori semăna Israel, midianiţii împreună cu amalekiţii şi popoarele din răsărit porneau împotriva lui. ⁴ Ei îi invadau ţara şi distrugeau roadele pământului până aproape de Gaza. Nu lăsau în Israel nici hrană, nici oi, nici boi şi nici măgari, ⁵ căci ei veneau cu vitele şi corturile lor, sosind ca o mulţime de lăcuste. Ei şi cămilele lor erau fără număr şi intrau în ţară ca s-o distrugă. ⁶ Israel decăzuse foarte mult din cauza midianiţilor. Atunci israeliţii au strigat către Domnul.

⁷ Când au strigat israeliţii către Domnul din cauza lui Midian, ⁸ Domnul le-a trimis un profet care le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu v-am scos din Egipt, Eu v-am smuls din casa sclaviei ⁹ şi v-am eliberat din mâna egiptenilor şi din mâna tuturor celor ce vă asupreau! I-am izgonit dinaintea voastră şi v-am dat vouă ţara lor! ¹⁰ V-am poruncit atunci că Domnul este Dumnezeul vostru şi de aceea să nu vă temeţi de zeii amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Dar voi n-aţi ascultat de glasul Meu.»“

Chemarea lui Ghedeon

¹¹ După aceea a venit Îngerul Domnului şi S-a aşezat sub terebintul din Ofra, care era al abiezritului^[a] Ioaş. Fiul său, Ghedeon, treiera grâul în teasc, ca să-l ascundă de midianiţi. ¹² Îngerul Domnului i S-a arătat şi i-a zis:

– Domnul este cu tine, războinic viteaz!

¹³ Ghedeon I-a răspuns:

– Nu te supăra, domnule^[b], dar dacă Domnul este cu noi atunci de ce ni s-au întâmplat toate acestea? Şi unde sunt toate minunile pe care ni le-au istorisit părinţii noştri când ziceau: „Nu ne-a scos Domnul din Egipt?“ Dar acum Domnul ne-a părăsit şi ne-a dat în mâna midianiţilor.

¹⁴ Domnul S-a întors spre el şi i-a zis:

– Du-te cu puterea aceasta pe care o ai şi eliberează Israelul din mâna midianiţilor! Oare nu te trimit Eu?

¹⁵ El I-a răspuns:

– Iartă-mă, Stăpâne^[c], dar cum să eliberez eu pe Israel? Iată că familia mea este cea mai mică în Manase, iar eu sunt cel mai tânăr în familia tatălui meu!

¹⁶ Atunci Domnul i-a zis:

– Vei învinge pe Midian ca pe un singur om, pentru că Eu voi fi cu tine!

¹⁷ El I-a răspuns:

– Te rog, dacă tot am găsit bunăvoinţă la Tine, atunci înfăptuieşte un semn pentru mine ca să ştiu că într-adevăr Tu eşti Cel Ce vorbeşti cu mine! ¹⁸ Te mai rog, nu Te depărta de aici până ce nu mă voi întoarce la Tine ca să-Ţi aduc darul meu şi să Ţi-l ofer!

– Voi rămâne până te vei întoarce! i-a zis El.

¹⁹ Ghedeon a intrat, a gătit un ied, iar dintr-o efă^[d] de făină a făcut azime. Carnea iedului a pus-o într-un coş, iar zeama într-un vas; apoi s-a dus înspre El, sub terebint şi I le-a oferit.

²⁰ Îngerul Domnului i-a zis:

– Ia carnea şi azimele şi pune-le pe stânca aceasta, iar zeama vars-o!

El a făcut aşa. ²¹ Îngerul Domnului a întins toiagul care era în mâna Lui şi a atins cu vârful carnea şi azimele. În acel moment a ieşit foc din stâncă, care a mistuit carnea şi azimele. Apoi Îngerul Domnului

S-a făcut nevăzut.

²² Atunci Ghedeon şi-a dat seama că fusese Îngerul Domnului şi a zis:

– Vai de mine, Stăpâne Doamne! Am văzut pe Îngerul Domnului faţă în faţă!

²³ Dar Domnul i-a răspuns:

– Pace ţie! Să nu-ţi fie frică, căci nu vei muri!

²⁴ Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului şi l-a numit „Domnul este pace“^[e]. Altarul mai este încă şi astăzi în Ofra, care aparţine abiezriţilor.

Ghedeon distruge altarul lui Baal

²⁵ În aceeaşi noapte Domnul i-a zis:

– Ia cel de-al doilea bou tânăr al tatălui tău, boul care are şapte ani! Dărâmă altarul închinat de tatăl tău lui Baal şi taie stâlpul Aşerei^[f] care este lângă el. ²⁶ Zideşte apoi un altar potrivit^[g] Domnului, Dumnezeul tău, pe vârful acestei înălţimi, ia boul şi adu o ardere de tot, folosind stâlpul Aşerei pe care-l vei tăia!

²⁷ Ghedeon a luat zece oameni din slujitorii lui şi a făcut aşa cum îi poruncise Domnul, dar fiindcă i-a fost foarte frică de familia lui şi de oamenii din cetate, a făcut acest lucru noaptea, nu ziua.

²⁸ Când oamenii din cetate s-au sculat dis-de-dimineaţă, au observat că altarul lui Baal era dărâmat, stâlpul Aşerei, care fusese lângă el, era tăiat, iar boul fusese jertfit pe un altar nou. ²⁹ Atunci s-au întrebat unii pe alţii:

– Cine a făcut o asemenea faptă?

După ce au întrebat şi au cercetat li s-a răspuns:

– Ghedeon, fiul lui Ioaş, a făcut fapta aceasta!

³⁰ Oamenii din cetate i-au zis lui Ioaş:

– Scoate-l afară pe fiul tău ca să moară, pentru că a dărâmat altarul lui Baal şi a tăiat stâlpul Aşerei de lângă el!

³¹ Ioaş le-a răspuns tuturor acelora care i-au stat împotrivă:

– Oare voi trebuie să-i ţineţi partea? Voi trebuie să-l apăraţi? Cine îl va răzbuna pe Baal să fie ucis până dimineaţă! Dacă este dumnezeu, atunci să se apere singur din cauză că i-a fost dărâmat altarul!

³² În ziua aceea au pus lui Ghedeon numele Ierub-Baal^[h] şi au zis:

– Să se certe Baal cu el din cauză că i-a dărâmat altarul!

Semnul cu lâna

³³ Toţi midianiţii, amalekiţii şi popoarele din răsărit s-au aliat, au traversat Iordanul şi şi-au aşezat tabăra în valea Izreel. ³⁴ Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul Domnului şi a sunat din corn. Abiezer a fost chemat să meargă după el. ³⁵ A trimis soli prin tot teritoriul lui Manase şi manasiţii au fost chemaţi să-l însoţească.

A trimis soli în Aşer, în Zabulon şi în Neftali şi ei au venit să-l susţină.

³⁶ Atunci Ghedeon I-a zis lui Dumnezeu: „Dacă într-adevăr vrei să-l eliberezi pe Israel, folosindu-te de mine precum ai spus, ³⁷ iată, voi pune o învelitoare de lână în ogor. Dacă roua va apărea doar pe lână şi tot pământul va rămâne uscat, atunci voi înţelege că vrei să eliberezi Israelul prin mine, precum ai spus!“ ³⁸ Şi aşa s-a şi întâmplat. Când s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă, a stors învelitoarea, şi din ea a curs rouă; a umplut cu apă un vas întreg.

³⁹ Atunci Ghedeon I-a zis din nou lui Dumnezeu: „Să nu te aprinzi de mânie împotriva mea, dar voi mai vorbi încă o dată! Te rog, îngăduie-mi să mai încerc o dată semnul cu învelitoarea! Fă ca numai învelitoarea să rămână uscată şi tot pământul să se acopere cu rouă!“ ⁴⁰ Şi Dumnezeu a făcut aşa în noaptea aceea: învelitoarea a rămas uscată, iar tot pământul s-a acoperit cu rouă.

Ghedeon îi învinge pe midianiţi

7 Ierub-Baal, adică Ghedeon, împreună cu tot poporul care era cu el, s-au sculat dis-de-dimineaţă, au plecat şi şi-au aşezat tabăra lângă izvorul Harod. Tabăra lui Midian era la nord de ei, lângă dealul Moreh, în vale.

² Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Oamenii care sunt cu tine sunt prea mulţi pentru ca Eu să dau pe Midian în mâinile lor, fiindcă s-ar putea ca Israel să se mândrească faţă de Mine şi să zică că s-a eliberat singur. ³ De aceea vesteşte acum în auzul oamenilor şi zi-le: «Cine este fricos şi se teme să se întoarcă şi să se depărteze de muntele Ghilad!»“ Douăzeci şi două de mii de oameni s-au întors şi au mai rămas zece mii.

⁴ Domnul i-a zis din nou lui Ghedeon: „Oamenii sunt încă prea mulţi! Coboară-i la ape şi ţi-i voi alege acolo! Acela despre care îţi voi spune să meargă cu tine, va merge cu tine şi toţi aceia despre care îţi voi spune să nu meargă cu tine, nu vor merge cu tine!“

⁵ Ghedeon i-a dus pe oameni la apă şi Domnul i-a zis: „Pe cei care vor lipăi apa cu limba^[i] aşa cum lipăie câinele, să-i separi de toţi aceia care se vor pleca pe genunchi să bea apă!“ ⁶ Numărul celor care au lipăit apa cu limba a fost de trei sute de bărbaţi. Restul poporului s-a plecat pe genunchi să bea apă.

⁷ Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de bărbaţi care au lipăit din apă cum lipăie câinele, vă voi elibera şi-i voi da pe midianiţi în mâna ta! Toţi ceilalţi oameni să plece acasă!“ ⁸ După ce poporul şi-a luat proviziile şi trâmbiţele în mâini, Ghedeon i-a trimis pe toţi israeliţii acasă, iar el împreună cu cei trei sute de oameni s-au îmbărbătat. Tabăra lui Midian era în vale, dedesubt de el.

⁹ Chiar în noaptea aceea, Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Scoală-te şi atacă tabăra căci am dat-o în mâinile tale! ¹⁰ Dacă ţi-e frică s-o ataci, du-te cu Pura, slujitorul tău! ¹¹ Să asculţi ce vor vorbi, fiindcă după aceea ţi se vor întări mâinile şi vei putea să ataci tabăra!“ Atunci el şi cu Pura, slujitorul lui, au înaintat până la avanpostul străjerilor care erau în tabără. ¹² Midianiţii, amalekiţii şi popoarele din răsărit erau răspândiţi în vale, ca o mulţime de lăcuste; cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe ţărmul mării. ¹³ Când a sosit Ghedeon, a văzut acolo un om care îi povestea prietenului său un vis. El zicea:

– Am avut un vis: se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra midianiţilor. A ajuns până la cort, l-a izbit şi acesta a căzut răsturnându-se cu susul în jos! Astfel cortul a fost distrus!

¹⁴ Camaradul lui i-a răspuns:

– Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul israelitului Ioaş! Dumnezeu i-a dat în mâna lui pe midianiţi cu toată oştirea lor!

¹⁵ După ce a auzit Ghedeon povestirea visului şi interpretarea lui, s-a închinat şi s-a întors în tabăra lui Israel. El le-a zis: „Sculaţi-vă, căci Domnul a dat în mâinile voastre oştirea lui Midian!“ ¹⁶ A împărţit cei trei sute de oameni în trei cete, a dat fiecăruia câte o trâmbiţă şi nişte ulcioare goale cu torţe în ele, ¹⁷ şi le-a zis: „Să vă uitaţi la mine şi să faceţi la fel! Când am să ajung la capătul taberei, să faceţi aşa cum voi face eu! ¹⁸ Când eu şi cei care vor fi cu mine vom suna din trâmbiţe, atunci să sunaţi şi voi din trâmbiţele voastre de jur împrejurul întregii tabere şi să ziceţi: «Pentru Domnul şi pentru Ghedeon!»“

¹⁹ Ghedeon şi cei o sută de bărbaţi care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la miezul nopţii^[j], chiar când se schimbau străjerii. Şi au început să sune din trâmbiţe şi să spargă ulcioarele pe care le aveau în mâini. ²⁰ Toate cele trei cete au sunat din trâmbiţe şi au spart ulcioarele; au apucat de torţe cu mâna stângă, în timp ce în mâna dreaptă ţineau trâmbiţele ca să sune. Apoi au strigat: „Sabia Domnului şi sabia lui Ghedeon!“ ²¹ Fiecare rămăsese la locul lui în jurul taberei. Şi toţi cei din tabără au început să alerge, să ţipe şi să fugă.

²² Când cei trei sute de bărbaţi au sunat din trâmbiţe, Domnul a făcut ca aliaţii adunaţi în tabără să întoarcă sabia unii împotriva altora. Oştirea a fugit către Bet-Şita, înspre Ţerera, lângă hotarul de la Abel-Mehola, în apropiere de Tabat. ²³ Israeliţii din Neftali, din Aşer şi din întregul Manase au fost chemaţi să-i urmărească pe midianiţi.

²⁴ Ghedeon a trimis soli prin toată regiunea muntoasă a lui Efraim, spunând: „Coborâţi, urmăriţi-i pe midianiţi şi capturaţi-i la apele de lângă Bet-Bara şi la Iordan!“ Şi toţi efraimiţii s-au strâns şi au pus stăpânire pe apele de lângă Bet-Bara şi pe Iordan. ²⁵ Le-au prins pe cele două căpetenii ale midianiţilor, pe Oreb şi pe Zeeb. Pe Oreb l-au omorât la Ţur-Oreb^[k], iar pe Zeeb l-au omorât la Iecheb-Zeeb^[l]. După ce i-au urmărit pe midianiţi, i-au adus lui Ghedeon, dincolo de Iordan, capetele lui Oreb şi Zeeb.

Cearta cu efraimiţii

8 Efraimiţii i-au zis lui Ghedeon:

– Cum ai putut să te porţi astfel cu noi? De ce nu ne-ai chemat şi pe noi când te-ai dus să lupţi împotriva midianiţilor? Şi au început o ceartă aprigă cu el.

² El le-a răspuns:

– Ce-am făcut eu în comparaţie cu voi? Nu este mai bun culesul ciorchinilor rămaşi în via lui Efraim decât culesul întregii vii a lui Abiezer? ³ În mâinile voastre i-a dat Dumnezeu pe Oreb şi Zeeb, căpeteniile midianiţilor! Am putut eu oare să fac mai mult decât voi?

După ce le-a spus aceste cuvinte li s-a potolit mânia.

Ghedeon îi omoară pe regii midianiţi

⁴ Apoi Ghedeon a ajuns la Iordan şi l-a traversat împreună cu cei trei sute de oameni care erau cu el, obosiţi, dar încă în urmărirea duşmanului. ⁵ El le-a zis oamenilor din Sucot:

– Daţi-le, vă rog, câteva bucăţi de pâine oamenilor care sunt cu mine, căci sunt obosiţi şi suntem încă în urmărirea lui Zebah şi Ţalmuna, regii Midianului!

⁶ Căpeteniile din Sucot i-au răspuns:

– Sunt deja mâinile lui Zebah şi Ţalmuna în posesia ta ca să dăm pâine oştirii tale?

⁷ Ghedeon le-a zis:

– Aşa deci! Ei bine, după ce Domnul îi va da pe Zebah şi pe Ţalmuna în mâinile mele, vă voi sfârteca carnea cu spinii pustiei şi cu mărăcini!

⁸ De acolo s-au suit la Peniel şi a cerut acelaşi lucru. Oamenii din Peniel i-au răspuns aşa cum îi răspunseseră oamenii din Sucot. ⁹ Atunci el le-a zis oamenilor din Peniel: „Când mă voi întoarce în pace vă voi dărâma turnul acesta!“ ¹⁰ Zebah şi Ţalmuna erau în Karkor, împreună cu ei fiind şi oştirea lor, în jur de cincisprezece mii de bărbaţi, singurii care mai rămăseseră din oştirea popoarelor răsăritului căci căzuseră ucişi o sută douăzeci de mii de războinici. ¹¹ Ghedeon a apucat pe calea nomazilor, la răsărit de Nobah şi Iogbeha şi a atacat oştirea care se credea în siguranţă. ¹² Cei doi regi ai Midianului, Zebah şi Ţalmuna, au fugit, dar el i-a urmărit, i-a capturat şi a provocat groază în rândul întregii lor oştiri.

¹³ Apoi Ghedeon, fiul lui Ioaş, s-a întors de la luptă prin trecătoarea Heres. ¹⁴ A prins un tânăr dintre oamenii din Sucot căruia i-a pus câteva întrebări. Acesta i-a dat în scris numele căpeteniilor şi ale membrilor sfatului bătrânilor^[m] din Sucot. Erau şaptezeci şi şapte de bărbaţi. ¹⁵ S-a dus la oamenii din Sucot şi le-a zis: „Iată-i pe Zebah şi Ţalmuna din cauza cărora m-aţi batjocorit zicând: Sunt deja Zebah şi Ţalmuna în stăpânirea ta ca să dăm pâine oştirii tale?“ ¹⁶ I-a luat pe cei din sfatul bătrânilor cetăţii, a luat spini din pustie şi mărăcini şi i-a pedepsit cu ei pe oamenii din Sucot. ¹⁷ Apoi a dărâmat turnul din Peniel şi i-a ucis pe oamenii cetăţii.

¹⁸ După aceea le-a zis lui Zebah şi Ţalmuna:

– Cum erau bărbaţii pe care i-aţi ucis la Tabor?

Ei i-au răspuns:

– Erau ca tine! Fiecare era la înfăţişare ca un fiu de rege!

¹⁹ El le-a zis:

– Erau fraţii mei, fiii mamei mele! Viu este Domnul că dacă i-aţi fi lăsat în viaţă, nu v-aş ucide acum!

²⁰ Şi i-a zis lui Ieter, întâiul lui născut:

– Omoară-i!

Dar tânărul nu a scos sabia pentru că îi era frică, fiind încă un copil. ²¹ Atunci Zebah şi Ţalmuna i-au zis:

– De ce nu ne omori tu însuţi? Cum este omul aşa este şi puterea lui!

Ghedeon s-a sculat şi i-a ucis pe Zebah şi pe Ţalmuna, luând apoi lunişoarele^[n] care erau la gâtul cămilelor lor.

Idolatria lui Ghedeon şi a poporului

²² Bărbaţii lui Israel i-au zis lui Ghedeon:

– Domneşte tu peste noi fiindcă tu ne-ai eliberat din mâna midianiţilor! Domneşte tu, fiul tău şi nepotul tău!

²³ Ghedeon le-a răspuns:

– Nu eu voi domni peste voi şi nici urmaşul meu nu va domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi!

²⁴ Ghedeon le-a mai zis:

– Doresc însă să vă cer ceva: daţi-mi fiecare câte un cercel din prada voastră!

Duşmanii lor purtaseră cercei de aur, pentru că fuseseră ismaeliţi.

²⁵ – Ţi-i vom da! i-au răspuns ei.

Apoi au aşternut o învelitoare şi fiecare om a aruncat pe ea cerceii luaţi ca pradă. ²⁶ Greutatea cerceilor de aur pe care i-a cerut a ajuns la o mie şapte sute de şecheli^[o] de aur, în afară de lunişoare, ornamente şi hainele de purpură pe care le purtau regii Midianului şi în afară de lănţişoarele de la gâtul cămilelor lor. ²⁷ Ghedeon a făcut din ei un efod^[p] pe care l-a pus în cetatea sa, la Ofra. Tot Israelul s-a prostituat închinându-se la el acolo; el a devenit o capcană pentru Ghedeon şi familia lui.

²⁸ Astfel, midianiţii au fost smeriţi înaintea israeliţilor şi n-au mai îndrăznit să-şi ridice capetele. Pe vremea lui Ghedeon, în ţară a fost pace timp de patruzeci de ani. ²⁹ Apoi Ierub-Baal, fiul lui Ioaş, s-a retras şi a locuit în casa lui.

³⁰ Ghedeon a avut şaptezeci de fii^[q], pentru că a avut multe soţii. ³¹ Ţiitoarea lui din Şehem i-a născut şi ea un fiu, căruia i-a pus numele Abimelek^[r]. ³² Ghedeon, fiul lui Ioaş, a murit după o bătrâneţe fericită şi a fost înmormântat în mormântul tatălui său, Ioaş, la Ofra, pe proprietatea familiei Abiezer.

³³ După ce a murit Ghedeon, israeliţii s-au întors la păcatele dinainte, prostituându-se înaintea baalilor^[s]. Ei l-au înălţat pe Baal-Berit^[t] ca dumnezeu al lor. ³⁴ Astfel, israeliţii nu şi-au amintit de Domnul, Dumnezeul lor, Care îi eliberase din mâna tuturor duşmanilor dimprejur ³⁵ şi nici n-au fost loiali familiei lui Ierub-Baal, adică Ghedeon, în ciuda binelui pe care el îl făcuse lui Israel.