Proverbele 10-30

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

11 Cumpăna^(AI) înşelătoare este urâtă Domnului,
dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută.
² Când^(AJ) vine mândria, vine şi ruşinea,
dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.
³ Neprihănirea^(AK) oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă,
dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.
⁴ În ziua mâniei, bogăţia nu^(AL) slujeşte la nimic,
dar neprihănirea^(AM) izbăveşte de la moarte.
⁵ Nevinovăţia omului fără prihană îi netezeşte calea,
dar cel rău^(AN) cade prin însăşi răutatea lui.
⁶ Nevinovăţia oamenilor fără prihană îi scapă,
dar cei răi sunt prinşi de răutatea lor.
⁷ La^(AO) moartea celui rău, îi piere nădejdea,
şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită.
⁸ Cel neprihănit^(AP) este scăpat din strâmtorare,
şi cel rău îi ia locul.
⁹ Cu gura lui, omul nelegiuit^(AQ) pierde pe aproapele său,
dar cei neprihăniţi sunt scăpaţi prin ştiinţă.
¹⁰ Când le merge bine^(AR) celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură
şi, când pier cei răi, toţi strigă de veselie.
¹¹ Cetatea^(AS) se înalţă prin binecuvântarea oamenilor fără prihană,
dar este surpată prin gura celor răi.
¹² Cine defaimă pe aproapele său este fără minte,
dar omul cu pricepere primeşte şi tace.
¹³ Cine umblă cu bârfeli^(AT) dă pe faţă lucruri ascunse,
dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat.
¹⁴ Când^(AU) nu este chibzuinţă, poporul cade,
dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici.
¹⁵ Cui se pune chezaş pentru altul, îi merge rău^(AV),
dar cine se teme să se pună chezaş este liniştit.
¹⁶ O femeie^(AW) plăcută capătă cinste,
şi cei asupritori capătă bogăţie.
¹⁷ Omul^(AX) milostiv îşi face bine sufletului său,
dar omul fără milă îşi tulbură însăşi carnea lui.
¹⁸ Cel rău dobândeşte un câştig înşelător,
dar cel^(AY) ce seamănă neprihănirea are o adevărată plată.
¹⁹ Adevărata neprihănire duce la viaţă,
dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea.
²⁰ Cei cu inima stricată sunt o scârbă înaintea Domnului,
dar cei ce umblă fără prihană Îi sunt plăcuţi.
²¹ Hotărât: cel rău nu va rămâne^(AZ) nepedepsit,
dar sămânţa^(BA) celor neprihăniţi va fi scăpată.
²² Femeia frumoasă şi fără minte este
ca un inel de aur pus în râtul unui porc.
²³ Dorinţa celor neprihăniţi este numai bine,
dar aşteptarea celor răi este numai mânie^(BB).
²⁴ Unul care dă cu mâna largă^(BC) ajunge mai bogat;
şi altul care economiseşte prea mult nu face decât să sărăcească.
²⁵ Sufletul^(BD) binefăcător va fi săturat,
şi^(BE) cel ce udă pe alţii va fi udat şi el.
²⁶ Cine^(BF) opreşte grâul este blestemat de popor,
dar pe capul celui ce-l vinde vine binecuvântarea^(BG).
²⁷ Cine urmăreşte binele îşi câştigă bunăvoinţă,
dar^(BH) cine urmăreşte răul este atins de el.
²⁸ Cine^(BI) se încrede în bogăţii va cădea,
dar cei neprihăniţi vor înverzi ca^(BJ) frunzişul.
²⁹ Cine îşi tulbură casa va moşteni vânt^(BK),
şi nebunul va fi robul omului înţelept!
³⁰ Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă,
şi cel^(BL) înţelept câştigă suflete.
³¹ Iată^(BM), cel neprihănit este răsplătit pe pământ;
cu cât mai mult cel rău şi păcătos!

12 Cine iubeşte certarea iubeşte ştiinţa;
dar cine urăşte mustrarea este prost.
² Omul de bine^(BN) capătă bunăvoinţa Domnului,
dar Domnul osândeşte pe cel plin de răutate.
³ Omul nu se întăreşte prin răutate,
dar rădăcina^(BO) celor neprihăniţi nu se va clătina.
⁴ O femeie^(BP) cinstită este cununa bărbatului ei,
dar cea care-i face ruşine este ca^(BQ) putregaiul în oasele lui.
⁵ Gândurile celor neprihăniţi nu sunt decât dreptate,
dar sfaturile celor răi nu sunt decât înşelăciune.
⁶ Cuvintele^(BR) celor răi sunt nişte curse ca să verse sânge,
dar^(BS) gura celor fără prihană îi izbăveşte.
⁷ Cei răi^(BT) sunt răsturnaţi şi nu mai sunt,
dar casa celor neprihăniţi rămâne în picioare!
⁸ Un om este preţuit după măsura priceperii lui,
dar^(BU) cel cu inima stricată este dispreţuit.
⁹ Mai^(BV) bine să fii într-o stare smerită şi să ai o slugă,
decât^(BW) să faci pe fudulul şi să n-ai ce mânca.
¹⁰ Cel neprihănit se îndură de vite,
dar inima celui rău este fără milă.
¹¹ Cine-şi^(BX) lucrează ogorul va avea belşug de pâine,
dar cine umblă după lucruri de nimic este^(BY) fără minte.
¹² Cel rău pofteşte prada celor nelegiuiţi,
dar rădăcina celor neprihăniţi rodeşte.
¹³ În păcătuirea cu buzele este^(BZ) o cursă primejdioasă,
dar^(CA) cel neprihănit scapă din bucluc.
¹⁴ Prin rodul^(CB) gurii te saturi de bunătăţi,
şi^(CC) fiecare primeşte după lucrul mâinilor lui.
¹⁵ Calea nebunului este fără prihană în^(CD) ochii lui,
dar înţeleptul ascultă sfaturile.
¹⁶ Nebunul^(CE) îndată îşi dă pe faţă mânia,
dar înţeleptul ascunde ocara.
¹⁷ Cine^(CF) spune adevărul face o mărturisire dreaptă,
dar martorul mincinos vorbeşte înşelăciune.
¹⁸ Cine vorbeşte^(CG) în chip uşuratic răneşte ca străpungerea unei săbii,
dar^(CH) limba înţelepţilor aduce vindecare.
¹⁹ Buza care spune adevărul este întărită pe vecie,
dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă.
²⁰ Înşelătoria este în inima celor ce cugetă răul,
dar bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace.
²¹ Nicio nenorocire nu se întâmplă celui neprihănit,
dar cei răi sunt năpădiţi de rele.
²² Buzele mincinoase sunt urâte^(CI) Domnului,
dar cei ce lucrează cu adevăr îi sunt plăcuţi.
²³ Omul^(CJ) înţelept îţi ascunde ştiinţa,
dar inima nebunilor vesteşte nebunia.
²⁴ Mâna^(CK) celor harnici va stăpâni,
dar mâna leneşă va plăti bir.
²⁵ Neliniştea^(CL) din inima omului îl doboară,
dar o vorbă^(CM) bună îl înveseleşte.
²⁶ Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună,
dar calea celor răi îi duce în rătăcire.
²⁷ Leneşul nu-şi frige vânatul,
dar comoara de preţ a unui om este munca.
²⁸ Pe cărarea neprihănirii este viaţa
şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte.

13 Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său,
dar^(CN) batjocoritorul n-ascultă mustrarea.
² Prin rodul gurii^(CO) ai parte de bine,
dar cei stricaţi au parte de silnicie.
³ Cine-şi^(CP) păzeşte gura îşi păzeşte sufletul;
cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui.
⁴ Leneşul^(CQ) doreşte mult, şi totuşi n-are nimic,
dar cei harnici se satură.
⁵ Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase,
dar cel rău se face urât şi se acoperă de ruşine.
⁶ Neprihănirea^(CR) păzeşte pe cel nevinovat,
dar răutatea aduce pierzarea păcătosului.
⁷ Unul^(CS) face pe bogatul, şi n-are nimic,
altul face pe săracul, şi are totuşi mari avuţii.
⁸ Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa,
dar săracul n-ascultă mustrarea.
⁹ Lumina^(CT) celor neprihăniţi arde voioasă,
dar candela celor răi se stinge.
¹⁰ Prin mândrie se aţâţă numai certuri,
dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile.
¹¹ Bogăţia^(CU) câştigată fără trudă scade,
dar ce se strânge încetul cu încetul creşte.
¹² O nădejde amânată îmbolnăveşte inima,
dar o dorinţă^(CV) împlinită este un pom de viaţă.
¹³ Cine nesocoteşte^(CW) Cuvântul Domnului se pierde,
dar cine se teme de poruncă este răsplătit.
¹⁴ Învăţătura^(CX) înţeleptului este un izvor de viaţă,
ca să abată pe om din cursele^(CY) morţii.
¹⁵ O minte sănătoasă câştigă bunăvoinţă,
dar calea celor stricaţi este pietroasă.
¹⁶ Orice^(CZ) om chibzuit lucrează cu cunoştinţă,
dar nebunul îşi dă la iveală nebunia.
¹⁷ Un sol rău cade în nenorocire,
dar un sol credincios^(DA) aduce tămăduire.
¹⁸ Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă certarea,
dar cel^(DB) ce ia seama la mustrare este pus în cinste.
¹⁹ Împlinirea unei dorinţe^(DC) este dulce sufletului,
dar celor nebuni le este urât să se lase de rău.
²⁰ Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept,
dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău.
²¹ Nenorocirea urmăreşte pe cei^(DD) ce păcătuiesc,
dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire.
²² Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi,
dar bogăţiile^(DE) păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit.
²³ Ogorul pe care-l desţeleneşte săracul dă o hrană^(DF) îmbelşugată,
dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor.
²⁴ Cine^(DG) cruţă nuiaua urăşte pe fiul său,
dar cine-l iubeşte îl pedepseşte îndată.
²⁵ Cel^(DH) neprihănit mănâncă până se satură,
dar pântecele celor răi duce lipsă.

14 Femeia^(DI) înţeleaptă îşi zideşte^(DJ) casa,
iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei.
² Cine umblă cu neprihănire se teme de Domnul,
dar^(DK) cine apucă pe căi strâmbe Îl nesocoteşte.
³ În gura nebunului este o nuia pentru mândria lui,
dar^(DL) pe înţelepţi îi păzesc buzele lor.
⁴ Unde nu sunt boi, ieslea rămâne goală,
dar puterea boilor aduce belşug de roade.
⁵ Un martor^(DM) credincios nu minte,
dar un martor mincinos spune minciuni.
⁶ Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n-o găseşte,
dar pentru omul priceput^(DN) ştiinţa este lucru uşor.
⁷ Depărtează-te de nebun,
căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa.
⁸ Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă,
dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi.
⁹ Cei^(DO) nesocotiţi glumesc cu păcatul,
dar între cei fără prihană este bunăvoinţă.
¹⁰ Inima îşi cunoaşte necazurile
şi niciun străin nu se poate amesteca în bucuria ei.
¹¹ Casa^(DP) celor răi va fi nimicită,
dar cortul celor fără prihană va înflori.
¹² Multe căi pot^(DQ) părea bune omului,
dar la^(DR) urmă se văd că duc la moarte.
¹³ De multe ori, chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită
şi bucuria poate sfârşi^(DS) prin necaz.
¹⁴ Cel cu inima rătăcită se satură^(DT) de căile lui
şi omul de bine se satură şi el de ce este în el.
¹⁵ Omul lesne crezător crede orice vorbă,
dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.
¹⁶ Înţeleptul^(DU) se teme şi se abate de la rău,
dar nesocotitul este îngâmfat şi fără frică.
¹⁷ Cine este iute la mânie face prostii,
şi omul plin de răutate se face urât.
¹⁸ Cei proşti au parte de nebunie,
dar oamenii chibzuiţi sunt încununaţi cu ştiinţă.
¹⁹ Cei răi se pleacă înaintea celor buni
şi cei nelegiuiţi, înaintea porţilor celui neprihănit.
²⁰ Săracul^(DV) este urât chiar şi de prietenul său,
dar bogatul are foarte mulţi prieteni.
²¹ Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat,
dar^(DW) ferice de cine are milă de cei nenorociţi.
²² În adevăr, cei ce gândesc răul se rătăcesc,
dar cei ce gândesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.
²³ Oriunde se munceşte este şi câştig,
dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă.
²⁴ Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi,
dar cei nesocotiţi n-au altceva decât nebunie.
²⁵ Martorul^(DX) care spune adevărul scapă suflete,
dar cel înşelător spune minciuni.
²⁶ Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El
şi copiii lui au un loc de adăpost la El.
²⁷ Frica^(DY) de Domnul este un izvor de viaţă,
ea ne fereşte de cursele morţii.
²⁸ Mulţimea poporului este slava împăratului,
lipsa poporului este pieirea voievodului.
²⁹ Cine^(DZ) este încet la mânie are multă pricepere,
dar cine se aprinde iute face multe prostii.
³⁰ O inimă liniştită este viaţa trupului,
dar pizma^(EA) este putrezirea^(EB) oaselor.
³¹ Cine^(EC) asupreşte pe sărac batjocoreşte pe Ziditorul^(ED) său,
dar cine are milă de cel lipsit cinsteşte pe Ziditorul său.
³² Cel rău este doborât de răutatea lui,
dar cel neprihănit^(EE) chiar şi la moarte trage nădejde.
³³ Înţelepciunea se odihneşte într-o inimă pricepută,
dar în^(EF) mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol.
³⁴ Neprihănirea înalţă pe un popor,
dar păcatul este ruşinea popoarelor.
³⁵ Un împărat are plăcere^(EG) de un slujitor chibzuit,
dar pe cel de ocară, îl atinge mânia lui.

15 Un răspuns^(EH) blând potoleşte mânia,
dar o vorbă^(EI) aspră aţâţă mânia.
² Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută,
dar gura^(EJ) nesocotiţilor împroaşcă nebunie.
³ Ochii Domnului sunt în^(EK) orice loc,
ei văd pe cei răi şi pe cei buni.
⁴ Limba dulce este un pom de viaţă,
dar limba stricată zdrobeşte sufletul.
⁵ Nesocotitul^(EL) dispreţuieşte învăţătura tatălui său,
dar^(EM) cine ia seama la mustrare ajunge înţelept.
⁶ În casa celui neprihănit este mare belşug,
dar în câştigurile celui rău este tulburare.
⁷ Buzele înţelepţilor seamănă ştiinţa,
dar inima celor nesocotiţi este stricată.
⁸ Jertfa^(EN) celor răi este o scârbă înaintea Domnului,
dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută.
⁹ Calea celui rău este urâtă Domnului,
dar El iubeşte pe cel ce umblă^(EO) după neprihănire.
¹⁰ Cine părăseşte cărarea este aspru^(EP) pedepsit,
şi cine^(EQ) urăşte mustrarea va muri.
¹¹ Locuinţa morţilor^(ER) şi Adâncul sunt cunoscute Domnului,
cu cât mai mult inimile^(ES) oamenilor!
¹² Batjocoritorului^(ET) nu-i place să fie mustrat,
de aceea nu se duce la cei înţelepţi.
¹³ O inimă^(EU) veselă înseninează faţa,
dar, când^(EV) inima este tristă, duhul este mâhnit.
¹⁴ Inima celor pricepuţi caută ştiinţa,
dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie.
¹⁵ Toate zilele celui nenorocit sunt rele,
dar^(EW) cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.
¹⁶ Mai^(EX) bine puţin cu frică de Domnul,
decât o mare bogăţie cu tulburare!
¹⁷ Mai^(EY) bine un prânz de verdeţuri şi dragoste,
decât un bou îngrăşat şi ură.
¹⁸ Un om^(EZ) iute la mânie stârneşte certuri,
dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile.
¹⁹ Drumul^(FA) leneşului este ca un hăţiş de spini,
dar cărarea celor fără prihană este netezită.
²⁰ Un fiu^(FB) înţelept este bucuria tatălui său,
dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa.
²¹ Nebunia^(FC) este o bucurie pentru cel fără minte,
dar^(FD) un om priceput merge pe drumul cel drept.
²² Planurile nu izbutesc când^(FE) lipseşte o adunare care să chibzuiască,
dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.
²³ Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui.
Şi ce bună este o^(FF) vorbă spusă la vreme potrivită!
²⁴ Pentru cel înţelept, cărarea^(FG) vieţii duce în sus,
ca să-l abată de la Locuinţa morţilor, care este jos.
²⁵ Domnul surpă casa^(FH) celor mândri,
dar întăreşte hotarele^(FI) văduvei.
²⁶ Gândurile^(FJ) rele sunt urâte Domnului,
dar^(FK) cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui.
²⁷ Cel^(FL) lacom de câştig îşi tulbură casa,
dar cel ce urăşte mita va trăi.
²⁸ Inima celui neprihănit se gândeşte^(FM) ce să răspundă,
dar gura celor răi împroaşcă răutăţi.
²⁹ Domnul Se depărtează^(FN) de cei răi,
dar ascultă rugăciunea^(FO) celor neprihăniţi.
³⁰ O privire prietenoasă înveseleşte inima,
o veste bună întăreşte oasele.
³¹ Urechea^(FP) care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă
locuieşte în mijlocul înţelepţilor.
³² Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul,
dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere.
³³ Frica^(FQ) de Domnul este şcoala înţelepciunii
şi smerenia merge înaintea^(FR) slavei.

16 Planurile^(FS) pe care le face inima atârnă de om,
dar^(FT) răspunsul pe care-l dă gura vine de la Domnul.
² Toate căile omului sunt curate în^(FU) ochii lui,
dar Cel ce cercetează duhurile este Domnul^(FV).
³ Încredinţează-ţi lucrările^(FW) în mâna Domnului,
şi îţi vor izbuti planurile.
⁴ Domnul^(FX) a făcut toate pentru o ţintă,
chiar^(FY) şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii.
⁵ Orice inimă trufaşă este o scârbă^(FZ) înaintea Domnului;
hotărât^(GA), ea nu va rămâne nepedepsită.
⁶ Prin^(GB) dragoste şi credincioşie, omul ispăşeşte nelegiuirea
şi prin frica^(GC) de Domnul se abate de la rău.
⁷ Când sunt plăcute Domnului căile cuiva,
îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui.
⁸ Mai^(GD) bine puţin cu dreptate,
decât mari venituri cu strâmbătate.
⁹ Inima^(GE) omului se gândeşte pe ce cale să meargă,
dar^(GF) Domnul îi îndreaptă paşii.
¹⁰ Hotărâri dumnezeieşti sunt pe buzele împăratului,
gura lui nu trebuie să facă greşeli când judecă.
¹¹ Cântarul^(GG) şi cumpăna dreaptă vin de la Domnul;
toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.
¹² Împăraţilor le este scârbă să facă rău,
căci prin^(GH) neprihănire se întăreşte un scaun de domnie.
¹³ Buzele^(GI) neprihănite sunt plăcute împăraţilor,
şi ei iubesc pe cel ce vorbeşte cu neprihănire.
¹⁴ Mânia^(GJ) împăratului este un vestitor al morţii,
dar un om înţelept trebuie s-o potolească.
¹⁵ Seninătatea feţei împăratului este viaţa
şi bunăvoinţa^(GK) lui este ca^(GL) o ploaie de primăvară.
¹⁶ Cu cât mai mult face câştigarea^(GM) înţelepciunii decât a aurului!
Cu cât este mai de dorit câştigarea priceperii decât a argintului!
¹⁷ Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău;
acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale.
¹⁸ Mândria^(GN) merge înaintea pieirii
şi trufia merge înainte căderii.
¹⁹ Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi,
decât să împarţi prada cu cei mândri.
²⁰ Cine cugetă la Cuvântul Domnului găseşte fericirea
şi cine se încrede^(GO) în Domnul este fericit.
²¹ Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput,
dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa.
²² Înţelepciunea^(GP) este un izvor de viaţă pentru cine o are,
dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor.
²³ Cine are o inimă^(GQ) înţeleaptă îşi arată înţelepciunea când vorbeşte
şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui.
²⁴ Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere,
dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.
²⁵ Multe căi^(GR) i se par bune omului,
dar la urmă duc la moarte.
²⁶ Cine^(GS) munceşte pentru el munceşte,
căci foamea lui îl îndeamnă la lucru.
²⁷ Omul stricat pregăteşte nenorocirea
şi pe buzele lui este ca un foc aprins.
²⁸ Omul^(GT) neastâmpărat stârneşte certuri
şi pârâtorul^(GU) dezbină pe cei mai buni prieteni.
²⁹ Omul asupritor amăgeşte^(GV) pe aproapele său
şi-l duce pe o cale care nu este bună.
³⁰ Cine închide ochii ca să se dedea la gânduri stricate,
cine-şi muşcă buzele, a şi săvârşit răul.
³¹ Perii^(GW) albi sunt o cunună de cinste,
ea se găseşte pe calea neprihănirii.
³² Cel^(GX) încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz
şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi.
³³ Se aruncă sorţul în poala hainei,
dar orice hotărâre vine de la Domnul.

17 Mai bine o bucată^(GY) de pâine uscată cu pace,
decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!
² Un argat cu minte stăpâneşte peste fiul^(GZ) care face ruşine
şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.
³ Tigaia^(HA) lămureşte argintul şi cuptorul lămureşte aurul,
dar Cel ce încearcă inimile este Domnul.
⁴ Cel rău ascultă cu luare-aminte la buza nelegiuită
şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.
⁵ Cine^(HB) îşi bate joc de sărac îşi bate joc de Cel ce l-a făcut;
cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
⁶ Copiii copiilor sunt cununa^(HC) bătrânilor
şi părinţii sunt slava copiilor lor.
⁷ Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun;
cu cât mai puţin cuvintele mincinoase, în gura unui om de viţă aleasă!
⁸ Darurile par o^(HD) piatră scumpă în ochii celor ce le primesc:
oriîncotro se întorc, izbândesc.
⁹ Cine^(HE) acoperă o greşeală caută dragostea,
dar^(HF) cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui dezbină pe prieteni.
¹⁰ O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput,
decât o sută de lovituri pe cel nebun.
¹¹ Cel rău nu caută decât răscoală,
dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.
¹² Mai^(HG) bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei,
decât un nebun în timpul nebuniei lui.
¹³ Celui ce întoarce^(HH) rău pentru bine
nu-i va părăsi răul casa.
¹⁴ Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape;
de aceea, curmă^(HI) cearta înainte de a se înteţi.
¹⁵ Cel^(HJ) ce iartă pe vinovat şi cel ce osândeşte pe cel nevinovat
sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului.
¹⁶ La ce slujeşte argintul în mâna nebunului?
Să cumpere înţelepciunea?… Dar^(HK) n-are minte.
¹⁷ Prietenul^(HL) adevărat iubeşte oricând
şi în nenorocire ajunge ca un frate.
¹⁸ Omul^(HM) fără minte dă chezăşie,
se pune chezaş pentru aproapele său.
¹⁹ Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul
şi cine-şi^(HN) zideşte poarta prea înaltă îşi caută pieirea.
²⁰ Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea
şi cel cu limba^(HO) stricată cade în nenorocire.
²¹ Cine^(HP) dă naştere unui nebun va avea întristare
şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure.
²² O inimă^(HQ) veselă este un bun leac,
dar un^(HR) duh mâhnit usucă oasele.
²³ Cel rău primeşte daruri pe ascuns
ca să sucească^(HS) şi căile dreptăţii.
²⁴ Înţelepciunea^(HT) este în faţa omului priceput,
dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.
²⁵ Un fiu nebun aduce necaz^(HU) tatălui său
şi amărăciune celei ce l-a născut.
²⁶ Nu este bine să osândeşti^(HV) pe cel neprihănit la o gloabă,
nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.
²⁷ Cine^(HW) îşi înfrânează vorbele cunoaşte ştiinţa
şi cine are duhul potolit este un om priceput.
²⁸ Chiar^(HX) şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea
şi de priceput dacă şi-ar ţine gura.

18 Cel ursuz caută ce-i place lui,
se supără de orice lucru bun.
² Nebunului nu-i este de învăţătură,
ci vrea să arate ce ştie el.
³ Când vine cel rău, vine şi dispreţul
şi, odată cu ruşinea, vine şi ocara.
⁴ Cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape^(HY) adânci;
izvorul înţelepciunii este ca un şuvoi^(HZ) care curge întruna.
⁵ Nu^(IA) este bine să ai în vedere faţa celui rău,
ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată.
⁶ Vorbele nebunului aduc ceartă
şi gura lui înjură până stârneşte lovituri.
⁷ Gura^(IB) nebunului îi aduce pieirea
şi buzele îi sunt o cursă pentru suflet.
⁸ Cuvintele^(IC) bârfitorului sunt ca prăjiturile:
alunecă până în fundul măruntaielor.
⁹ Cine se leneveşte în lucrul lui
este frate^(ID) cu cel ce nimiceşte.
¹⁰ Numele Domnului este un turn^(IE) tare;
cel neprihănit fuge în el şi stă la adăpost.
¹¹ Averea^(IF) este o cetate întărită pentru cel bogat;
în închipuirea lui, ea este un zid înalt.
¹² Înainte^(IG) de pieire, inima omului se îngâmfă,
dar smerenia merge înaintea slavei.
¹³ Cine răspunde fără^(IH) să fi ascultat
face o prostie şi îşi trage ruşinea.
¹⁴ Duhul omului îl sprijină la boală.
Dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?
¹⁵ O inimă pricepută dobândeşte ştiinţa
şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa.
¹⁶ Darurile^(II) unui om îi fac loc
şi-i deschid intrarea înaintea celor mari.
¹⁷ Cel care vorbeşte întâi în pricina lui pare că are dreptate,
dar vine celălalt şi-l ia la cercetare.
¹⁸ Sorţul pune capăt neînţelegerilor
şi hotărăşte între cei puternici.
¹⁹ Fraţii nedreptăţiţi sunt mai greu de câştigat decât o cetate întărită
şi certurile lor sunt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti.
²⁰ Din rodul^(IJ) gurii lui îşi satură omul trupul,
din venitul buzelor lui se satură.
²¹ Moartea^(IK) şi viaţa sunt în puterea limbii;
oricine o iubeşte îi va mânca roadele.
²² Cine^(IL) găseşte o nevastă bună găseşte fericirea;
este un har pe care-l capătă de la Domnul.
²³ Săracul vorbeşte rugându-se,
dar bogatul răspunde cu^(IM) asprime.
²⁴ Cine îşi face mulţi prieteni îi face spre nenorocirea lui,
dar^(IN) este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.

19 Mai mult preţuieşte^(IO) săracul care umblă în neprihănirea lui,
decât un bogat cu buze stricate şi nebun.
² Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva
şi cine aleargă neghiobeşte înainte o nimereşte rău.
³ Nebunia omului îi suceşte calea
şi apoi cârteşte împotriva Domnului cu inima^(IP) lui.
⁴ Bogăţia^(IQ) aduce un mare număr de prieteni,
dar săracul este părăsit de prietenul lui.
⁵ Martorul^(IR) mincinos nu rămâne nepedepsit
şi cel ce spune minciuni nu va scăpa.
⁶ Omul darnic are mulţi^(IS) linguşitori
şi toţi^(IT) sunt prieteni cu cel ce dă daruri.
⁷ Toţi^(IU) fraţii săracului îl urăsc;
cu cât mai mult se^(IV) depărtează prietenii lui de el!
El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuţi.
⁸ Cine capătă înţelepciune îşi iubeşte sufletul;
cine păstrează priceperea găseşte^(IW) fericirea.
⁹ Martorul^(IX) mincinos nu rămâne nepedepsit
şi cel ce spune minciuni va pieri.
¹⁰ Unui nebun nu-i şade bine să trăiască în desfătări,
cu atât mai puţin unui rob^(IY) să stăpânească peste voievozi.
¹¹ Înţelepciunea^(IZ) face pe om răbdător
şi^(JA) este o cinste pentru el să uite greşelile.
¹² Mânia împăratului este ca^(JB) răcnetul unui leu
şi bunăvoinţa lui este ca roua pe iarbă.
¹³ Un fiu^(JC) nebun este o nenorocire pentru tatăl său,
şi^(JD) o nevastă gâlcevitoare este ca o streaşină de pe care picură întruna.
¹⁴ Casa^(JE) şi averea le moştenim de la părinţi,
dar o^(JF) nevastă pricepută este un dar de la Domnul.
¹⁵ Lenea^(JG) te cufundă într-un somn adânc
şi sufletul molatic suferă^(JH) de foame.
¹⁶ Cine^(JI) păzeşte porunca îşi păzeşte sufletul;
cine nu veghează asupra căii sale va muri.
¹⁷ Cine^(JJ) are milă de sărac împrumută pe Domnul,
şi El îi va răsplăti binefacerea.
¹⁸ Pedepseşte-ţi^(JK) fiul, căci tot mai este nădejde,
dar nu dori să-l omori.
¹⁹ Cel pe care-l apucă mânia trebuie să-şi ia pedeapsa;
căci, dacă-l scoţi din ea, va trebui să mai faci o dată lucrul acesta.
²⁰ Ascultă sfaturile şi primeşte învăţătura,
ca să^(JL) fii înţelept pe viitor!
²¹ Omul face multe^(JM) planuri în inima lui,
dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte.
²² Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui;
şi mai mult preţuieşte un sărac decât un mincinos.
²³ Frica^(JN) de Domnul duce la viaţă,
şi cel ce o are petrece noaptea sătul,
fără să fie cercetat de nenorocire.
²⁴ Leneşul^(JO) îşi vâră mâna în strachină
şi n-o duce înapoi la gură.
²⁵ Loveşte^(JP) pe batjocoritor, şi prostul se^(JQ) va face înţelept;
mustră^(JR) pe omul priceput, şi va înţelege ştiinţa.
²⁶ Cine jefuieşte pe tatăl său şi izgoneşte pe mamă-sa
este un fiu^(JS) care aduce ruşine şi ocară.
²⁷ Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura,
dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte.
²⁸ Un martor stricat îşi bate joc de dreptate
şi gura^(JT) celor răi înghite nelegiuirea.
²⁹ Pedepsele sunt pregătite pentru batjocoritori
şi loviturile^(JU), pentru spinările nebunilor.

20 Vinul este^(JV) batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase;
oricine se îmbată cu ele nu este înţelept.
² Frica pe care o insuflă împăratul este ca^(JW) răcnetul unui leu;
cine îl supără păcătuieşte^(JX) împotriva sa însuşi.
³ Este o cinste^(JY) pentru om să se ferească de certuri;
dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere.
⁴ Toamna^(JZ), leneşul nu ară;
la secerat, ar vrea să strângă roade, dar^(KA) nu este nimic!
⁵ Sfaturile în inima omului sunt ca^(KB) nişte ape adânci,
dar omul priceput ştie să scoată din ele.
⁶ Mulţi^(KC) oameni îşi trâmbiţează bunătatea;
dar cine poate găsi un om^(KD) credincios?
⁷ Cel neprihănit umblă în^(KE) neprihănirea lui;
ferice^(KF) de copiii lui după el!
⁸ Împăratul^(KG) care şade pe scaunul de domnie al dreptăţii
risipeşte orice rău cu privirea lui.
⁹ Cine^(KH) poate zice: „Mi-am curăţit inima,
sunt curat de păcatul meu!”?
¹⁰ Două feluri de greutăţi^(KI) şi două feluri de măsuri
sunt o scârbă înaintea Domnului.
¹¹ Copilul lasă să se vadă încă^(KJ) din faptele lui
dacă purtarea lui va fi curată şi fără prihană.
¹² Urechea care aude^(KK) şi ochiul care vede,
şi pe una, şi pe celălalt, Domnul le-a făcut.
¹³ Nu^(KL) iubi somnul, căci vei ajunge sărac;
deschide ochii, şi te vei sătura de pâine.
¹⁴ „Rău! Rău!” zice cumpărătorul
şi, plecând, se fericeşte.
¹⁵ Este aur şi sunt multe mărgăritare;
dar buzele înţelepte sunt un lucru^(KM) scump.
¹⁶ Ia-i^(KN) haina, căci s-a pus chezaş pentru altul
şi ţine-l zălog pentru alţii.
¹⁷ Pâinea minciunii este dulce^(KO) omului,
dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriş.
¹⁸ Planurile se pun la cale prin^(KP) sfat!
Fă^(KQ) războiul cu chibzuinţă.
¹⁹ Cine^(KR) umblă cu bârfeli dă pe faţă lucrurile ascunse,
şi cu cel ce nu-şi poate ţine gura^(KS) să nu te amesteci.
²⁰ Dacă cineva^(KT) blestemă pe tatăl său şi pe mamă-sa,
i se va stinge lumina^(KU) în mijlocul întunericului.
²¹ O moştenire^(KV) repede câştigată de la început
nu va fi binecuvântată la^(KW) sfârşit.
²² Nu^(KX) zice: „Îi voi întoarce eu răul!”
Nădăjduieşte^(KY) în Domnul, şi El te va ajuta.
²³ Domnul urăşte^(KZ) două feluri de greutăţi,
şi cântarul mincinos nu este un lucru bun.
²⁴ Domnul^(LA) îndreaptă paşii omului,
dar ce înţelege omul din calea sa?
²⁵ Este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduinţă sfântă
şi, abia după^(LB) ce a făcut juruinţa, să se gândească.
²⁶ Un împărat^(LC) înţelept vântură pe cei răi
şi trece cu roata peste ei.
²⁷ Suflarea omului este o lumină^(LD) a Domnului,
care pătrunde până în fundul măruntaielor.
²⁸ Bunătatea^(LE) şi credincioşia păzesc pe împărat,
şi el îşi întăreşte scaunul de domnie prin bunătate.
²⁹ Slava tinerilor este tăria,
dar podoaba^(LF) bătrânilor sunt perii albi.
³⁰ Mijloacele de vindecare pentru cel rău sunt bătăile
şi vânătăile până la rană.

21 Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului,
pe care îl îndreaptă încotro vrea.
² Omul^(LG) socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană,
dar^(LH) Cel ce cercetează inimile este Domnul.
³ A^(LI) face dreptate şi judecată,
este mai plăcut Domnului decât jertfele.
⁴ Privirile^(LJ) trufaşe şi inima îngâmfată,
această candelă a celor răi nu este decât păcat.
⁵ Planurile^(LK) omului harnic nu duc decât la belşug,
dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă.
⁶ Comorile câştigate^(LL) cu o limbă mincinoasă
sunt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte.
⁷ Silnicia celor răi îi mătură,
pentru că nu vor să facă ce este drept.
⁸ Cel vinovat merge pe căi sucite,
dar cel nevinovat face ce este bine.
⁹ Mai^(LM) bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş,
decât cu o nevastă gâlcevitoare într-o casă mare.
¹⁰ Sufletul^(LN) celui rău doreşte răul,
semenul lui n-are nicio trecere înaintea lui.
¹¹ Când^(LO) este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înţelept
şi când se dă învăţătură celui înţelept, el capătă ştiinţa.
¹² Cel neprihănit^(LP) se uită la casa celui rău
şi vede ce repede sunt aruncaţi cei răi în nenorocire.
¹³ Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului
nici el nu va căpăta răspuns când va striga.
¹⁴ Un dar^(LQ) făcut în taină potoleşte mânia
şi o mită dată pe ascuns potoleşte cea mai puternică mânie.
¹⁵ Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine,
dar^(LR) pentru cei ce fac răul este o groază.
¹⁶ Omul care se abate de la calea înţelepciunii
se va odihni în adunarea celor morţi.
¹⁷ Cine iubeşte petrecerile va duce lipsă
şi cine iubeşte vinul şi untdelemnul dresurilor nu se îmbogăţeşte.
¹⁸ Cel rău slujeşte ca preţ de răscumpărare^(LS) pentru cel neprihănit,
şi cel stricat, pentru oamenii fără prihană.
¹⁹ Mai^(LT) bine să locuieşti într-un pământ pustiu,
decât cu o nevastă gâlcevitoare şi supărăcioasă.
²⁰ Comori^(LU) de preţ şi untdelemn sunt în locuinţa celui înţelept,
dar omul fără minte le risipeşte.
²¹ Cine^(LV) urmăreşte neprihănirea şi bunătatea
găseşte viaţă, neprihănire şi slavă.
²² Înţeleptul cucereşte cetatea^(LW) vitejilor
şi doboară puterea în care se încredeau.
²³ Cine^(LX) îşi păzeşte gura şi limba
îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.
²⁴ Cel mândru şi trufaş se cheamă batjocoritor;
el lucrează cu aprinderea îngâmfării.
²⁵ Poftele leneşului^(LY) îl omoară,
pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile.
²⁶ Toată ziua o duce numai în pofte,
dar cel^(LZ) neprihănit dă fără zgârcenie.
²⁷ Jertfa^(MA) celor răi este o scârbă înaintea Domnului,
cu cât mai mult când o aduc cu gânduri nelegiuite.
²⁸ Martorul^(MB) mincinos va pieri,
dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbândă.
²⁹ Cel rău ia o înfăţişare neruşinată,
dar omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea.
³⁰ Nici^(MC) înţelepciunea, nici priceperea,
nici sfatul n-ajută împotriva Domnului.
³¹ Calul^(MD) este pregătit pentru ziua bătăliei,
dar biruinţa^(ME) este a Domnului.

22 Un nume^(MF) bun este mai de dorit decât o bogăţie mare
şi a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul.
² Bogatul^(MG) şi săracul se întâlnesc:
Domnul^(MH) i-a făcut şi pe unul, şi pe altul.
³ Omul^(MI) chibzuit vede nenorocirea şi se ascunde,
dar cei proşti merg înainte şi sunt pedepsiţi.
⁴ Răsplata^(MJ) smereniei, a fricii de Domnul,
sunt bogăţia, slava şi viaţa.
⁵ Spini^(MK) şi curse sunt pe calea omului stricat:
cel^(ML) ce-şi păzeşte sufletul se depărtează de ele.
⁶ Învaţă^(MM) pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze,
şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.
⁷ Bogatul^(MN) stăpâneşte peste cei săraci,
şi cel ce ia cu împrumut este robul celui ce-i dă cu împrumut.
⁸ Cine^(MO) seamănă nelegiuire, nelegiuire va secera,
şi nuiaua nelegiuirii lui este gata.
⁹ Omul milostiv^(MP) va fi binecuvântat,
pentru că dă săracului din pâinea lui.
¹⁰ Izgoneşte^(MQ) pe batjocoritor, şi cearta se va sfârşi,
neînţelegerile şi ocările vor înceta.
¹¹ Cine^(MR) iubeşte curăţia inimii
şi are bunăvoinţa pe buze este prieten cu împăratul.
¹² Ochii Domnului păzesc pe cel ce are ştiinţă,
dar înfruntă cuvintele celui stricat.
¹³ Leneşul^(MS) zice: „Afară este un leu,
care m-ar putea ucide pe uliţă!”
¹⁴ Gura^(MT) curvelor este o groapă adâncă;
pe cine vrea să-l pedepsească Domnul, acela^(MU) cade în ea.
¹⁵ Nebunia este lipită de inima copilului,
dar nuiaua^(MV) certării o va dezlipi de el.
¹⁶ Cine asupreşte pe sărac ca să-şi mărească avuţia
va trebui să dea şi el altuia mai bogat, şi va duce lipsă.
¹⁷ Pleacă-ţi urechea şi ascultă cuvintele înţelepţilor,
şi ia învăţătura mea în inimă.
¹⁸ Căci este bine să le păstrezi înăuntrul tău
şi să-ţi fie toate deodată pe buze.
¹⁹ Pentru ca să-ţi pui încrederea în Domnul,
vreau să te învăţ eu astăzi, da, pe tine.
²⁰ N-am aşternut eu oare în scris pentru tine
sfaturi^(MW) şi cugetări,
²¹ ca^(MX) să te învăţ lucruri temeinice, cuvinte adevărate,
ca^(MY) să răspunzi cu vorbe adevărate celui ce te trimite?
²² Nu^(MZ) despuia pe sărac, pentru că este sărac,
şi nu asupri^(NA) pe nenorocitul care stă la poartă!
²³ Căci^(NB) Domnul le va apăra pricina lor
şi va despuia viaţa celor ce-i despoaie.
²⁴ Nu te împrieteni cu omul mânios
şi nu te însoţi cu omul iute la mânie,
²⁵ ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui
şi să-ţi ajungă o cursă pentru suflet.
²⁶ Nu^(NC) fi printre cei ce pun chezăşii,
printre cei ce dau zălog pentru datorii.
²⁷ Căci, dacă n-ai cu ce să plăteşti,
pentru ce ai voi să ţi^(ND) se ia patul de sub tine?
²⁸ Nu^(NE) muta hotarul cel vechi,
pe care l-au aşezat părinţii tăi.
²⁹ Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi,
nu lângă oamenii de rând.

23 Dacă stai la masă la unul din cei mari,
ia seama ce ai dinainte:
² pune-ţi un cuţit în gât,
dacă eşti prea lacom.
³ Nu pofti mâncărurile lui alese,
căci sunt o hrană înşelătoare.
⁴ Nu^(NF) te chinui ca să te îmbogăţeşti,
nu-ţi pune^(NG) priceperea în aceasta.
⁵ Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este;
căci bogăţia îşi face aripi
şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri.
⁶ Nu^(NH) mânca pâinea celui^(NI) pizmaş
şi nu pofti mâncărurile lui alese,
⁷ căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet.
„Mănâncă şi bea”, îţi^(NJ) va zice el;
dar inima lui nu este cu tine.
⁸ Bucata pe care ai mâncat-o o vei vărsa
şi cuvintele plăcute pe care le vei spune sunt pierdute.
⁹ Nu vorbi la^(NK) urechea celui nebun,
căci el nesocoteşte cuvintele tale înţelepte.
¹⁰ Nu^(NL) muta hotarul văduvei
şi nu intra în ogorul orfanilor,
¹¹ căci^(NM) răzbunătorul lor este puternic:
El le va apăra pricina împotriva ta.
¹² Deschide-ţi inima la învăţătură
şi urechile la cuvintele ştiinţei.
¹³ Nu^(NN) cruţa copilul de mustrare,
căci, dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri.
¹⁴ Lovindu-l cu nuiaua,
îi^(NO) scoţi sufletul din Locuinţa morţilor.
¹⁵ Fiule, dacă-ţi^(NP) va fi inima înţeleaptă,
inima mea se va bucura;
¹⁶ şi înlăuntrul meu se va veseli
când buzele tale vor spune ce este bine.
¹⁷ Să nu-ţi pizmuiască inima^(NQ) pe cei păcătoşi,
ci^(NR) să aibă totdeauna frică de Domnul,
¹⁸ căci^(NS) este o răsplată
şi nu ţi se va tăia nădejdea.
¹⁹ Ascultă, fiule, şi fii înţelept;
îndreaptă-ţi^(NT) inima pe calea cea dreaptă.
²⁰ Nu^(NU) fi printre cei ce beau vin,
nici printre cei ce se îmbuibă cu carne.
²¹ Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc,
şi aţipirea te face să porţi^(NV) zdrenţe.
²² Ascultă^(NW) pe tatăl tău, care te-a născut,
şi nu nesocoti pe mamă-ta când a îmbătrânit.
²³ Cumpără^(NX) adevărul – şi nu-l vinde –,
înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.
²⁴ Tatăl^(NY) celui neprihănit se veseleşte
şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură.
²⁵ Să se bucure tatăl tău şi mama ta,
să se veselească cea care te-a născut.
²⁶ Fiule, dă-mi inima ta
şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.
²⁷ Căci^(NZ) curva este o groapă adâncă
şi străina, o fântână strâmtă.
²⁸ Ea^(OA) pândeşte ca un hoţ
şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi.
²⁹ Ale^(OB) cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile?
Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină?
Ai cui sunt ochii^(OC) roşii?
³⁰ Ale celor ce^(OD) întârzie la vin
şi se duc să golească paharul cu vin amestecat.
³¹ Nu te uita la vin^(OE) când curge roşu
şi face mărgăritare în pahar;
el alunecă uşor,
³² dar pe urmă ca un şarpe muşcă
şi înţeapă ca un basilisc.
³³ Ochii ţi se vor uita după femeile altora
şi inima îţi va vorbi prostii.
³⁴ Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării,
ca un om culcat pe vârful unui catarg.
³⁵ „M-a lovit^(OF)…, dar nu mă doare!…
M-a bătut…, dar nu^(OG) simt nimic!
Când^(OH) mă voi trezi? Mai vreau vin!”

24 Nu pizmui^(OI) pe oamenii cei răi
şi nu^(OJ) dori să fii cu ei;
² căci^(OK) inima lor se gândeşte la prăpăd
şi buzele lor vorbesc nelegiuiri.
³ Prin înţelepciune se înalţă o casă
şi prin pricepere se întăreşte;
⁴ prin ştiinţă se umplu cămările ei
de toate bunătăţile de preţ şi plăcute.
⁵ Un om^(OL) înţelept este plin de putere
şi cel priceput îşi oţeleşte vlaga.
⁶ Căci^(OM) prin măsuri chibzuite câştigi bătălia,
şi prin marele număr al sfetnicilor ai biruinţa.
⁷ Înţelepciunea este prea^(ON) înaltă pentru cel nebun:
el nu va deschide gura la judecată.
⁸ Cine se^(OO) gândeşte să facă rău
se cheamă un om plin de răutate.
⁹ Gândul celui nebun nu este decât păcat
şi batjocoritorul este o scârbă pentru oameni.
¹⁰ Dacă slăbeşti în ziua necazului,
mică îţi este puterea.
¹¹ Izbăveşte^(OP) pe cei târâţi la moarte
şi scapă pe cei ce sunt aproape să fie înjunghiaţi.
¹² Dacă zici: „Ah! n-am ştiut!”…
Crezi că nu vede Cel ce^(OQ) cântăreşte inimile
şi Cel ce veghează asupra sufletului tău?
Şi nu va răsplăti El fiecăruia după^(OR) faptele lui?
¹³ Fiule, mănâncă^(OS) miere, căci este bună
şi fagurul de miere este dulce pentru cerul gurii tale.
¹⁴ Tot^(OT) aşa şi înţelepciunea este bună pentru sufletul tău:
dacă o vei găsi, ai un viitor^(OU)
şi nu ţi se va tăia nădejdea.
¹⁵ Nu^(OV) întinde curse, nelegiuitule, la locuinţa celui neprihănit
şi nu-i tulbura odihna.
¹⁶ Căci^(OW) cel neprihănit de şapte ori cade şi se ridică,
dar^(OX) cei răi se prăbuşesc în nenorocire.
¹⁷ Nu^(OY) te bucura de căderea vrăjmaşului tău
şi să nu ţi se veselească inima când se poticneşte el,
¹⁸ ca nu cumva Domnul să vadă, să nu-I placă
şi să-Şi întoarcă mânia de la el.
¹⁹ Nu^(OZ) te mânia din pricina celor ce fac rău
şi nu pizmui pe cei răi!
²⁰ Căci^(PA) cel ce face răul n-are niciun viitor
şi lumina^(PB) celor răi se stinge.
²¹ Fiule, teme-te^(PC) de Domnul şi de împăratul
şi să nu te amesteci cu cei neastâmpăraţi!
²² Căci deodată le va veni pieirea.
Şi cine poate şti sfârşitul amândurora?
²³ Iată ce mai spun înţelepţii:
„Nu^(PD) este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi.”
²⁴ Pe cine^(PE) zice celui rău: „Tu eşti bun!”
îl blestemă popoarele şi-l urăsc neamurile.
²⁵ Dar celor ce judecă drept le merge bine
şi o mare binecuvântare vine peste ei.
²⁶ Un răspuns bun este
ca un sărut pe buze.
²⁷ Vezi-ţi^(PF) întâi de treburi afară,
îngrijeşte de lucrul câmpului,
şi apoi apucă-te să-ţi zideşti casa!
²⁸ Nu^(PG) vorbi în chip uşuratic împotriva aproapelui tău;
ori ai vrea să înşeli cu buzele tale?
²⁹ Nu^(PH) zice: „Cum mi-a făcut el, aşa am să-i fac şi eu;
îi vor răsplăti după faptele lui!”
³⁰ Am trecut pe lângă ogorul unui leneş
şi pe lângă via unui om fără minte.
³¹ Şi era^(PI) numai spini, acoperit de mărăcini,
şi zidul de piatră era prăbuşit.
³² M-am uitat bine şi cu luare-aminte,
şi am tras învăţătură din ce am văzut.
³³ „Să mai dorm puţin^(PJ), să mai aţipesc puţin,
să mai încrucişez mâinile puţin, ca să mă odihnesc!”
³⁴ Şi sărăcia vine peste tine pe neaşteptate,
ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.

25 Iată încă^(PK) vreo câteva din Pildele lui Solomon, strânse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda.
² Slava^(PL) lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor,
dar slava împăraţilor stă în cercetarea^(PM) lucrurilor.
³ Înălţimea cerurilor, adâncimea pământului
şi inima împăraţilor sunt nepătrunse.
⁴ Scoate^(PN) zgura din argint,
şi argintarul va face din el un vas ales.
⁵ Scoate^(PO) şi pe cel rău dinaintea împăratului
şi scaunul lui de domnie^(PP) se va întări prin neprihănire.
⁶ Nu te făli înaintea împăratului
şi nu lua locul celor mari;
⁷ căci^(PQ) este mai bine să ţi se zică: „Suie-te mai sus!”
decât să fii pogorât înaintea voievodului
pe care ţi-l văd ochii.
⁸ Nu^(PR) te grăbi să te iei la ceartă,
ca nu cumva, la urmă, să nu ştii ce să faci,
când te va lua la ocări aproapele tău.
⁹ Apără-ţi^(PS) pricina împotriva aproapelui tău,
dar nu da pe faţă taina altuia,
¹⁰ ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de ruşine
şi să-ţi iasă nume rău, care să nu se mai şteargă.
¹¹ Un cuvânt spus la vremea potrivită
este ca nişte mere^(PT) de aur într-un coşuleţ de argint.
¹² Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat,
aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare.
¹³ Ca^(PU) răcoreala zăpezii pe vremea secerişului,
aşa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite:
el înviorează sufletul stăpânului său.
¹⁴ Ca norii^(PV) şi vântul fără ploaie,
aşa este un om care^(PW) se laudă pe nedrept cu dărniciile lui.
¹⁵ Prin^(PX) răbdare se înduplecă un voievod
şi o limbă dulce poate zdrobi oase.
¹⁶ Dacă^(PY) dai peste miere, nu mânca decât atât cât îţi ajunge,
ca să nu ţi se scârbească şi s-o verşi din gură.
¹⁷ Calcă rar în casa aproapelui tău,
ca să nu se sature de tine şi să te urască.
¹⁸ Ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită,
aşa este un om care^(PZ) face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său.
¹⁹ Ca un dinte stricat şi ca un picior care şchioapătă,
aşa este încrederea într-un stricat la ziua necazului.
²⁰ Ca unul care îşi scoate haina pe o zi rece sau varsă oţet pe silitră,
aşa este cine cântă cântece unei inimi în nenorocire.
²¹ Dacă^(QA) este flămând vrăjmaşul tău, dă-i pâine să mănânce,
dacă-i este sete, dă-i apă să bea.
²² Căci^(QB), făcând aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui,
şi^(QC) Domnul îţi va răsplăti.
²³ Vântul^(QD) de miazănoapte aduce ploaia
şi limba^(QE) clevetitoare aduce o faţă mâhnită.
²⁴ Mai^(QF) bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş,
decât să locuieşti într-o casă mare cu o nevastă gâlcevitoare.
²⁵ Ca apa proaspătă pentru un om obosit,
aşa este o veste bună venită dintr-o ţară depărtată.
²⁶ Ca o fântână tulbure şi ca un izvor stricat,
aşa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău.
²⁷ Nu^(QG) este bine să mănânci multă miere:
tot aşa, nu este o cinste să^(QH) alergi după slava ta însuţi.
²⁸ Omul care^(QI) nu este stăpân pe sine
este ca o cetate surpată şi fără ziduri.

26 Cum nu se potrivesc zăpada vara şi^(QJ) ploaia în timpul secerişului,
aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun.
² Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum zboară rândunica,
aşa nu nimereşte blestemul^(QK) neîntemeiat.
³ Biciul^(QL) este pentru cal, frâul, pentru măgar
şi nuiaua, pentru spinarea nebunilor.
⁴ Nu răspunde nebunului după nebunia lui,
ca să nu semeni şi tu cu el.
⁵ Răspunde^(QM) însă nebunului după nebunia lui,
ca să nu se creadă înţelept.
⁶ Cel ce trimite o solie printr-un nebun
îşi taie singur picioarele şi bea nedreptatea.
⁷ Cum sunt picioarele ologului,
aşa este şi o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni.
⁸ Cum ai pune o piatră în praştie,
aşa este când dai mărire unui nebun.
⁹ Ca un spin care vine în mâna unui om beat,
aşa este o vorbă înţeleaptă în gura nebunilor.
¹⁰ Ca un arcaş care răneşte pe toată lumea,
aşa este cel ce tocmeşte pe nebuni şi pe întâii veniţi.
¹¹ Cum^(QN) se întoarce câinele la ce a vărsat,
aşa se întoarce nebunul^(QO) la nebunia lui.
¹² Dacă vezi^(QP) un om care se crede înţelept,
poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el.
¹³ Leneşul^(QQ) zice: „Afară este un leu,
pe uliţe este un leu!”
¹⁴ Cum se învârteşte uşa pe ţâţânile ei,
aşa se învârteşte leneşul^(QR) în patul lui.
¹⁵ Leneşul îşi vâră mâna în blid
şi-i vine greu s-o ducă iarăşi la gură.
¹⁶ Leneşul se crede mai înţelept
decât şapte oameni care răspund cu judecată.
¹⁷ Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l priveşte
este ca unul care apucă un câine de urechi.
¹⁸ Ca nebunul care aruncă
săgeţi aprinse şi ucigătoare,
¹⁹ aşa este omul care înşală pe aproapele său
şi apoi zice: „Am^(QS) vrut doar să glumesc!”
²⁰ Când nu mai sunt lemne, focul se stinge,
şi, când nu^(QT) mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte.
²¹ După cum^(QU) cărbunele face jăratic şi lemnul foc,
tot aşa şi omul gâlcevitor aprinde cearta.
²² Cuvintele^(QV) clevetitorului sunt ca nişte prăjituri,
alunecă până în fundul măruntaielor.
²³ Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pământ,
aşa sunt buzele aprinse şi o inimă rea.
²⁴ Cel ce urăşte se preface cu buzele lui
şi înăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea.
²⁵ Când^(QW) îţi vorbeşte cu glas dulce, nu-l crede,
căci şapte urâciuni sunt în inima lui.
²⁶ Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie,
totuşi răutatea lui se va descoperi în adunare.
²⁷ Cine^(QX) sapă groapa altuia cade el în ea
şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte.
²⁸ Limba mincinoasă urăşte pe cei pe care-i doboară ea
şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea.

27 Nu^(QY) te făli cu ziua de mâine,
căci nu ştii ce poate aduce o zi.
² Să te laude altul^(QZ), nu gura ta,
un străin, nu buzele tale.
³ Piatra este grea şi nisipul este greu,
dar supărarea pe care o pricinuieşte nebunul este mai grea decât amândouă.
⁴ Furia este fără milă şi mânia năvalnică,
dar cine^(RA) poate sta împotriva geloziei?
⁵ Mai bine o mustrare^(RB) pe faţă
decât o prietenie ascunsă.
⁶ Rănile^(RC) făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui,
dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase.
⁷ Sătulul calcă în picioare fagurul de miere,
dar pentru cel^(RD) flămând toate amărăciunile sunt dulci.
⁸ Ca pasărea plecată din cuibul ei,
aşa este omul plecat din locul său.
⁹ Cum înveselesc untdelemnul şi tămâia inima,
aşa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten.
¹⁰ Nu părăsi pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău,
dar nu intra în casa fratelui tău în ziua necazului tău:
mai^(RE) bine un vecin aproape decât un frate departe.
¹¹ Fiule^(RF), fii înţelept şi înveseleşte-mi inima,
şi^(RG) atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte.
¹² Omul chibzuit^(RH) vede răul şi se ascunde,
dar proştii merg spre el şi sunt pedepsiţi.
¹³ Ia-i^(RI) haina, căci s-a pus chezaş pentru altul,
ia-l zălog în locul unei străine.
¹⁴ Binecuvântarea aproapelui cu glas tare dis-de-dimineaţă
este privită ca un blestem.
¹⁵ O^(RJ) streaşină, care picură necurmat într-o zi de ploaie,
şi o nevastă gâlcevitoare sunt totuna.
¹⁶ Cine o opreşte, parcă opreşte vântul
şi parcă ţine untdelemnul în mâna dreaptă.
¹⁷ După cum fierul ascute fierul,
tot aşa şi omul aţâţă mânia altui om.
¹⁸ Cine^(RK) îngrijeşte de un smochin va mânca din rodul lui
şi cine-şi păzeşte stăpânul va fi preţuit.
¹⁹ Cum răspunde în apă faţa la faţă,
aşa răspunde inima omului inimii omului.
²⁰ După cum Locuinţa morţilor^(RL) şi adâncul nu se pot sătura,
tot aşa nici ochii^(RM) omului nu se pot sătura.
²¹ Ce este tigaia^(RN) pentru lămurirea argintului şi cuptorul pentru lămurirea aurului,
aceea este bunul nume pentru un om.
²² Pe nebun, chiar^(RO) dacă l-ai pisa cu pisălogul în piuă, în mijlocul grăunţelor,
nebunia tot n-ar ieşi din el.
²³ Îngrijeşte bine de oile tale,
şi ia seama la turmele tale.
²⁴ Căci nicio bogăţie nu ţine veşnic
şi nici cununa nu rămâne pe vecie.
²⁵ După ce se ridică fânul^(RP), se arată verdeaţa nouă,
şi ierburile de pe munţi sunt strânse.
²⁶ Mieii sunt pentru îmbrăcăminte
şi ţapii, pentru plata ogorului;
²⁷ laptele caprelor ţi-ajunge pentru hrana ta, a casei tale
şi pentru întreţinerea slujnicelor tale.

28 Cel rău^(RQ) fuge fără să fie urmărit,
dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr.
² Când este răscoală într-o ţară, sunt mulţi capi,
dar cu un om priceput şi încercat, domnia dăinuieşte.
³ Un om^(RR) sărac care apasă pe cei obijduiţi
este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pâine.
⁴ Cei ce^(RS) părăsesc Legea laudă pe cel rău,
dar^(RT) cei ce păzesc Legea se mânie pe el.
⁵ Oamenii^(RU) dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept,
dar cei ce^(RV) caută pe Domnul înţeleg totul.
⁶ Mai^(RW) mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui,
decât bogatul care umblă pe căi sucite.
⁷ Cel ce^(RX) păzeşte legea este un fiu priceput,
dar cel ce^(RY) umblă cu cei desfrânaţi face ruşine tatălui său.
⁸ Cine^(RZ) îşi înmulţeşte avuţiile prin dobândă şi camătă,
le strânge pentru cel ce are milă de săraci.
⁹ Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte Legea,
chiar^(SA) şi rugăciunea lui este o scârbă.
¹⁰ Cine^(SB) rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea
cade în groapa pe care a săpat-o,
dar^(SC) oamenii fără prihană moştenesc fericirea.
¹¹ Omul bogat se crede înţelept,
dar săracul care este priceput îl cercetează.
¹² Când^(SD) biruie cei neprihăniţi, este o mare slavă,
dar când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde.
¹³ Cine^(SE) îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte,
dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare.
¹⁴ Ferice de omul care^(SF) se teme necontenit,
dar^(SG) cel ce-şi împietreşte inima cade în nenorocire.
¹⁵ Ca un leu^(SH) care răcneşte şi ca un urs flămând,
aşa este^(SI) cel rău care stăpâneşte peste un popor sărac.
¹⁶ Un voievod fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire,
dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele.
¹⁷ Un om^(SJ) al cărui cuget este încărcat cu sângele altuia
fuge până la groapă: nimeni să nu-l oprească.
¹⁸ Cine^(SK) umblă în neprihănire găseşte mântuirea,
dar cine^(SL) umblă pe două căi strâmbe cade într-o groapă.
¹⁹ Cine^(SM) îşi lucrează câmpul are belşug de pâine,
dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie.
²⁰ Un om credincios este năpădit de binecuvântări,
dar^(SN) cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit.
²¹ Nu este bine să^(SO) cauţi la faţa oamenilor;
chiar pentru^(SP) o bucată de pâine poate un om să se dedea la păcat.
²² Un om^(SQ) pizmaş se grăbeşte să se îmbogăţească,
şi nu ştie că lipsa va veni peste el.
²³ Cine^(SR) mustră pe alţii găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă,
decât cel cu limba linguşitoare.
²⁴ Cine fură pe tatăl său şi pe mama sa şi zice că nu este un păcat
este tovarăş^(SS) cu nimicitorul.
²⁵ Cel lacom^(ST) stârneşte certuri,
dar^(SU) cel ce se încrede în Domnul este săturat din belşug.
²⁶ Cine se încrede în inima lui este un nebun,
dar cine umblă în înţelepciune va fi mântuit.
²⁷ Cine^(SV) dă săracului nu duce lipsă,
dar cine închide ochii este încărcat cu blesteme.
²⁸ Când^(SW) se înalţă cei răi, fiecare^(SX) se ascunde,
dar, când pier ei, cei buni se înmulţesc.

29 Un^(SY) om care se împotriveşte tuturor mustrărilor
va fi zdrobit deodată şi fără leac.
² Când^(SZ) se înmulţesc cei buni, poporul se bucură,
dar când stăpâneşte cel rău, poporul^(TA) geme.
³ Cine^(TB) iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său,
dar^(TC) cine umblă cu curvele risipeşte averea.
⁴ Un împărat întăreşte ţara prin dreptate,
dar cine ia mită o nimiceşte.
⁵ Cine linguşeşte pe aproapele său
îi întinde un laţ sub paşii lui.
⁶ În păcatul omului rău este o cursă,
dar cel bun biruie şi se bucură.
⁷ Cel^(TD) bun pricepe pricina săracilor,
dar cel rău nu poate s-o priceapă.
⁸ Cei^(TE) uşuratici aprind focul în cetate,
dar înţelepţii potolesc^(TF) mânia.
⁹ Când se ceartă un înţelept cu un nebun,
să se tot supere sau^(TG) să tot râdă, căci pace nu se face.
¹⁰ Oamenii^(TH) setoşi de sânge urăsc pe omul fără prihană,
dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa.
¹¹ Nebunul^(TI) îşi arată toată patima,
dar înţeleptul o stăpâneşte.
¹² Când cel ce stăpâneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase,
toţi slujitorii lui sunt nişte răi.
¹³ Săracul şi asupritorul se^(TJ) întâlnesc,
dar Domnul^(TK) le luminează ochii la amândoi.
¹⁴ Un împărat^(TL) care judecă pe săraci după^(TM) adevăr
îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie.
¹⁵ Nuiaua^(TN) şi certarea dau înţelepciunea,
dar copilul^(TO) lăsat de capul lui face ruşine mamei sale.
¹⁶ Când se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul,
dar^(TP) cei buni le vor vedea căderea.
¹⁷ Pedepseşte-ţi^(TQ) fiul, şi el îţi va da odihnă
şi îţi va aduce desfătare sufletului.
¹⁸ Când^(TR) nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu;
dar^(TS) ferice de poporul care păzeşte Legea!
¹⁹ Nu prin vorbe se pedepseşte un rob,
căci, chiar dacă pricepe, n-ascultă.
²⁰ Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit,
poţi să nădăjduieşti mai^(TT) mult de la un nebun decât de la el.
²¹ Slujitorul pe care-l răsfeţi din copilărie
la urmă ajunge de se crede fiu.
²² Un om^(TU) mânios stârneşte certuri
şi un înfuriat face multe păcate.
²³ Mândria^(TV) unui om îl coboară,
dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.
²⁴ Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa,
aude blestemul şi nu spune nimic.
²⁵ Frica^(TW) de oameni este o cursă,
dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.
²⁶ Mulţi^(TX) umblă după bunăvoinţa celui ce stăpâneşte,
dar Domnul este Acela care face dreptate fiecăruia.
²⁷ Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniţi,
dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.

30 Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache. Cuvintele^(TY) înţelepte rostite de omul acesta pentru Itiel, pentru Itiel şi pentru Ucal.
² Negreşit^(TZ), sunt mai prost decât oricine
şi n-am pricepere de om.
³ N-am învăţat înţelepciunea
şi nu cunosc ştiinţa sfinţilor.
⁴ Cine^(UA) s-a suit la ceruri şi cine s-a pogorât din ele?
Cine^(UB) a adunat vântul în pumnii lui?
Cine a strâns apele în haina lui?
Cine a hotărât toate marginile pământului?
Cum se numeşte el şi cum cheamă pe fiul său? Ştii tu lucrul acesta?
⁵ Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat^(UC).
El este un scut pentru cei ce se încred în El.
⁶ N-adăuga^(UD) nimic la cuvintele Lui,
ca să nu te pedepsească şi să fii găsit mincinos.
⁷ Două lucruri Îţi cer;
nu mi le opri înainte de moarte!
⁸ Depărtează de la mine neadevărul şi cuvântul mincinos;
nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie,
dă-mi^(UE) pâinea care-mi trebuie.
⁹ Ca^(UF) nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine şi să zic: „Cine este Domnul?”
Sau ca nu cumva în sărăcie să fur
şi să iau în deşert Numele Dumnezeului meu.
¹⁰ Nu cleveti pe un slujitor la stăpânul lui,
ca să nu te blesteme şi să te faci vinovat.
¹¹ Este un neam de oameni care blestemă pe tatăl său
şi nu binecuvântează pe mamă-sa.
¹² Este un neam de oameni care^(UG) se crede curat,
şi totuşi nu este spălat de întinăciunea lui.
¹³ Este un neam de oameni ai căror ochi sunt trufaşi^(UH)
şi care îşi ţin pleoapele sus.
¹⁴ Este^(UI) un neam de oameni ai căror dinţi sunt nişte săbii şi ale căror măsele sunt nişte cuţite,
ca^(UJ) să mănânce pe cel nenorocit de pe pământ şi pe cei lipsiţi dintre oameni.
¹⁵ Lipitoarea are două fete: „Dă! dă!”
Trei lucruri sunt nesăţioase,
patru lucruri nu zic niciodată: „Destul!”,
¹⁶ şi anume: Locuinţa morţilor^(UK), femeia stearpă,
pământul, care nu este sătul de apă, şi focul, care nu zice niciodată: „Destul!”
¹⁷ Pe ochiul^(UL) care îşi bate joc de tatăl său
şi nesocoteşte ascultarea de mamă
îl vor scobi corbii de la pârâu
şi îl vor mânca puii de vultur.
¹⁸ Trei lucruri sunt mai presus de puterile mele
şi chiar patru pe care nu le pot pricepe:
¹⁹ urma vulturului pe cer,
urma şarpelui pe stâncă,
urma corabiei în mijlocul mării
şi urma omului la o fată.
²⁰ Tot aşa este şi calea femeii preacurve:
ea mănâncă şi se şterge la gură
şi apoi zice: „N-am făcut nimic rău.”
²¹ Trei lucruri fac să se răscoale o ţară
şi patru lucruri nu le poate suferi:
²² un rob^(UM) care a început să împărăţească,
un nebun care are pâine din belşug,
²³ o femeie dispreţuită care se mărită
şi o roabă care moşteneşte pe stăpână-sa.
²⁴ Patru vietăţi sunt mai mici pe pământ,
şi totuşi dintre cele mai înţelepte:
²⁵ furnicile^(UN), care nu sunt un popor tare,
dar îşi pregătesc hrana vara;
²⁶ şoarecii^(UO) de munte, care nu sunt un popor puternic,
dar îşi aşază locuinţa în stânci;
²⁷ lăcustele, care n-au împărat,
şi totuşi pornesc toate în cete;
²⁸ păianjenul îl poţi prinde cu mâinile
şi se găseşte totuşi în casele împăraţilor.
²⁹ Trei fiinţe au o ţinută frumoasă
şi patru au mers măreţ:
³⁰ leul, viteazul dobitoacelor,
care nu se dă înapoi dinaintea nimănui,
³¹ calul închingat gata şi ţapul,
şi împăratul căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă.
³² Dacă mândria te împinge la fapte de nebunie
şi dacă ai gânduri rele,
pune^(UP) mâna la gură:
³³ căci baterea laptelui dă smântână, scărpinarea nasului dă sânge
şi stoarcerea mâniei dă certuri.