¹¹ „Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor^(A) voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile-de-tot ale berbecilor şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor şi ţapilor.

⁸ Căci Eu^(A), Domnul, iubesc dreptatea, urăsc^(B) răpirea şi nelegiuirea; le voi da cu credincioşie răsplata lor şi^(C) voi încheia cu ei un legământ veşnic.

³ Cine junghie^(A) un bou ca jertfă nu este mai bun decât cel ce ucide un om; cine jertfeşte un miel este ca cel ce ar rupe gâtul unui câine^(B), cine aduce un dar de mâncare este ca cel ce ar vărsa sânge de porc, cine arde tămâie este ca cel ce s-ar închina la idoli; toţi aceştia îşi aleg căile lor, şi sufletul lor găseşte plăcere în urâciunile lor.

²⁰ Ce nevoie am^(A) Eu de tămâia care vine din Seba^(B), de trestia mirositoare dintr-o ţară depărtată? Arderile^(C) voastre de tot nu-Mi plac şi jertfele voastre nu-Mi sunt plăcute.’

²² Căci n-am vorbit^(A) nimic cu părinţii voştri şi nu le-am dat nicio poruncă cu privire la arderi-de-tot şi jertfe în ziua când i-am scos din ţara Egiptului.

²² Când Îmi aduceţi^(A) arderi-de-tot şi daruri de mâncare, n-am nicio plăcere de ele, şi viţeii îngrăşaţi pe care-i aduceţi ca jertfe de mulţumire, nici nu Mă uit la ei.