Numeri 11  Nouă Traducere În Limba Română

Focul Domnului

11 După o vreme poporul a început să se plângă în auzul Domnului că-i merge rău; Domnul a auzit şi s-a aprins de mânie. Focul Domnului s-a aprins împotriva lor şi a mistuit o parte din marginea taberei. ² Atunci poporul a strigat către Moise; Moise s-a rugat Domnului şi focul s-a stins. ³ Locul acela s-a numit Tabera^[a] pentru că focul Domnului s-a aprins împotriva lor.

Prepeliţele

⁴ După aceea, adunătura de oameni^[b] care era în mijlocul lor a început să poftească cu nesaţ, astfel că şi israeliţii s-au plâns din nou şi au zis: „Cine ne va da carne să mâncăm? ⁵ Ne aducem aminte de peştele pe care-l mâncam fără plată în Egipt, de castraveţi, de pepeni, de praz, de ceapă şi de usturoi. ⁶ Acum însă ni s-a uscat sufletul! Nu mai este nimic înaintea ochilor noştri, decât mana aceasta!“

⁷ Mana era ca sămânţa de coriandru, iar la culoare era ca răşina. ⁸ Poporul umbla prin împrejurimi şi o aduna, o măcina în râşniţă sau o pisa într-o piuă mică, apoi o fierbea în oale şi făcea turte din ea; la gust era ca o turtă coaptă cu ulei. ⁹ Mana cădea în tabără în timpul nopţii, odată cu lăsarea rouăi.

¹⁰ Moise a auzit poporul plângând, fiecare în clanul lui şi la intrarea cortului lui. Atunci mânia Domnului s-a aprins foarte tare; Moise a înţeles că ceea ce făceau ei era un lucru rău. ¹¹ Moise i-a zis Domnului:

– De ce te-ai purtat atât de rău cu robul Tău? De ce n-am găsit bunăvoinţă la Tine şi ai lăsat asupra mea povara acestui popor? ¹² Oare eu am conceput poporul acesta? I-am născut eu ca să-mi spui: „Poartă-i la sân cum poartă o doică un sugar“ înspre ţara pe care ai jurat părinţilor lor că le-o vei da? ¹³ De unde să iau carne pentru tot poporul acesta? Căci vin şi plâng înaintea mea şi zic: „Dă-ne carne să mâncăm!“ ¹⁴ Nu pot duce singur acest popor, căci este o povară prea grea pentru mine. ¹⁵ Dacă aşa te porţi cu mine, mai bine, Te rog, omoară-mă! Omoară-mă, dacă am găsit bunăvoinţă la Tine şi nu mă mai lăsa să-mi văd nenorocirea!

¹⁶ Domnul i-a răspuns lui Moise:

– Adună-Mi şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii lui Israel, despre care ştii că sunt sfetnici ai poporului şi supraveghetori peste el; adu-i la Cortul Întâlnirii ca să stea acolo împreună cu tine. ¹⁷ Eu Mă voi coborî şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din Duhul Care este peste tine şi-L voi pune peste ei; ei vor purta povara poporului împreună cu tine şi astfel n-o vei mai purta singur.

¹⁸ Să spui poporului: „Sfinţiţi-vă pentru ziua de mâine; veţi mânca şi carne, pentru că v-aţi plâns în auzul Domnului, spunând: «Cine ne va da carne să mâncăm? Ne era mai bine în Egipt.» De aceea Domnul vă va da carne să mâncaţi. ¹⁹ Nu veţi mânca doar o zi sau două sau cinci sau zece sau douăzeci de zile, ²⁰ ci o lună întreagă, până vă va ieşi pe nări şi vă veţi scârbi de ea, pentru că L-aţi respins pe Domnul Care este în mijlocul vostru, zicând: «De ce am ieşit oare din Egipt?»“

²¹ Dar Moise I-a zis:

– Poporul care este cu mine este de şase sute de mii de oameni care merg pe jos şi Tu zici: „Le voi da carne ca să mănânce o lună întreagă!“ ²² Sunt destule turme şi cirezi să tăiem? Este destul peşte în mare să prindem?

²³ Domnul i-a răspuns lui Moise:

– Este oare mâna Domnului prea scurtă? Vei vedea acum dacă se va adeveri sau nu Cuvântul Meu.

²⁴ Moise a ieşit şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat şaptezeci de bătrâni din popor şi i-a pus să stea de jur împrejurul Cortului. ²⁵ Apoi Domnul S-a coborât în nor, i-a vorbit lui Moise, a luat din Duhul Care era peste el şi L-a pus peste bătrâni; când Duhul S-a aşezat peste ei au început să profeţească. Dar după aceea n-au mai profeţit.

²⁶ În tabără rămăseseră doi oameni: pe unul îl chema Eldad, iar pe celălalt Medad. Duhul S-a aşezat şi peste ei; aceştia erau dintre cei scrişi, dar nu se duseseră la Cort aşa că au profeţit în tabără.

²⁷ Un tânăr a alergat şi i-a spus lui Moise:

– Eldad şi Medad profeţesc în tabără.

²⁸ Iosua, fiul lui Nun, care-i slujea lui Moise încă din tinereţe, i-a zis acestuia:

– Moise, stăpânul meu, opreşte-i!

²⁹ Dar Moise i-a răspuns:

– Eşti gelos de dragul meu? Eu îmi doresc ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din profeţi şi Domnul să-Şi pună Duhul Său peste ei!

³⁰ Apoi Moise şi sfatul bătrânilor lui Israel^[c] s-au întors în tabără.

³¹ Domnul a trimis un vânt puternic care a adus prepeliţe dinspre mare şi le-a făcut să zboare^[d] pe lângă tabără, cale de o zi, de o parte şi de alta a taberei, la o înălţime de doi coţi^[e] de la pământ^[f]. ³² Toată ziua şi toată noaptea şi apoi toată ziua următoare, poporul a adunat prepeliţe; cel care adunase cel mai puţin avea zece homeri^[g]. Ei şi le-au întins în jurul taberei. ³³ Dar în timp ce carnea le era încă între dinţi, înainte să o mestece, mânia Domnului s-a aprins împotriva poporului şi Domnul a lovit poporul cu o mare urgie. ³⁴ Locul acela a fost numit Chibrot-Hataava^[h] pentru că acolo i-au îngropat pe cei care au poftit.

³⁵ De la Chibrot-Hataava, poporul a călătorit spre Haţerot şi s-a oprit acolo.