Judecători 7-11

Nouă Traducere În Limba Română

Ghedeon îi învinge pe midianiţi

7 Ierub-Baal, adică Ghedeon, împreună cu tot poporul care era cu el, s-au sculat dis-de-dimineaţă, au plecat şi şi-au aşezat tabăra lângă izvorul Harod. Tabăra lui Midian era la nord de ei, lângă dealul Moreh, în vale.

² Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Oamenii care sunt cu tine sunt prea mulţi pentru ca Eu să dau pe Midian în mâinile lor, fiindcă s-ar putea ca Israel să se mândrească faţă de Mine şi să zică că s-a eliberat singur. ³ De aceea vesteşte acum în auzul oamenilor şi zi-le: «Cine este fricos şi se teme să se întoarcă şi să se depărteze de muntele Ghilad!»“ Douăzeci şi două de mii de oameni s-au întors şi au mai rămas zece mii.

⁴ Domnul i-a zis din nou lui Ghedeon: „Oamenii sunt încă prea mulţi! Coboară-i la ape şi ţi-i voi alege acolo! Acela despre care îţi voi spune să meargă cu tine, va merge cu tine şi toţi aceia despre care îţi voi spune să nu meargă cu tine, nu vor merge cu tine!“

⁵ Ghedeon i-a dus pe oameni la apă şi Domnul i-a zis: „Pe cei care vor lipăi apa cu limba^[a] aşa cum lipăie câinele, să-i separi de toţi aceia care se vor pleca pe genunchi să bea apă!“ ⁶ Numărul celor care au lipăit apa cu limba a fost de trei sute de bărbaţi. Restul poporului s-a plecat pe genunchi să bea apă.

⁷ Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de bărbaţi care au lipăit din apă cum lipăie câinele, vă voi elibera şi-i voi da pe midianiţi în mâna ta! Toţi ceilalţi oameni să plece acasă!“ ⁸ După ce poporul şi-a luat proviziile şi trâmbiţele în mâini, Ghedeon i-a trimis pe toţi israeliţii acasă, iar el împreună cu cei trei sute de oameni s-au îmbărbătat. Tabăra lui Midian era în vale, dedesubt de el.

⁹ Chiar în noaptea aceea, Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Scoală-te şi atacă tabăra căci am dat-o în mâinile tale! ¹⁰ Dacă ţi-e frică s-o ataci, du-te cu Pura, slujitorul tău! ¹¹ Să asculţi ce vor vorbi, fiindcă după aceea ţi se vor întări mâinile şi vei putea să ataci tabăra!“ Atunci el şi cu Pura, slujitorul lui, au înaintat până la avanpostul străjerilor care erau în tabără. ¹² Midianiţii, amalekiţii şi popoarele din răsărit erau răspândiţi în vale, ca o mulţime de lăcuste; cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe ţărmul mării. ¹³ Când a sosit Ghedeon, a văzut acolo un om care îi povestea prietenului său un vis. El zicea:

– Am avut un vis: se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra midianiţilor. A ajuns până la cort, l-a izbit şi acesta a căzut răsturnându-se cu susul în jos! Astfel cortul a fost distrus!

¹⁴ Camaradul lui i-a răspuns:

– Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul israelitului Ioaş! Dumnezeu i-a dat în mâna lui pe midianiţi cu toată oştirea lor!

¹⁵ După ce a auzit Ghedeon povestirea visului şi interpretarea lui, s-a închinat şi s-a întors în tabăra lui Israel. El le-a zis: „Sculaţi-vă, căci Domnul a dat în mâinile voastre oştirea lui Midian!“ ¹⁶ A împărţit cei trei sute de oameni în trei cete, a dat fiecăruia câte o trâmbiţă şi nişte ulcioare goale cu torţe în ele, ¹⁷ şi le-a zis: „Să vă uitaţi la mine şi să faceţi la fel! Când am să ajung la capătul taberei, să faceţi aşa cum voi face eu! ¹⁸ Când eu şi cei care vor fi cu mine vom suna din trâmbiţe, atunci să sunaţi şi voi din trâmbiţele voastre de jur împrejurul întregii tabere şi să ziceţi: «Pentru Domnul şi pentru Ghedeon!»“

¹⁹ Ghedeon şi cei o sută de bărbaţi care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la miezul nopţii^[b], chiar când se schimbau străjerii. Şi au început să sune din trâmbiţe şi să spargă ulcioarele pe care le aveau în mâini. ²⁰ Toate cele trei cete au sunat din trâmbiţe şi au spart ulcioarele; au apucat de torţe cu mâna stângă, în timp ce în mâna dreaptă ţineau trâmbiţele ca să sune. Apoi au strigat: „Sabia Domnului şi sabia lui Ghedeon!“ ²¹ Fiecare rămăsese la locul lui în jurul taberei. Şi toţi cei din tabără au început să alerge, să ţipe şi să fugă.

²² Când cei trei sute de bărbaţi au sunat din trâmbiţe, Domnul a făcut ca aliaţii adunaţi în tabără să întoarcă sabia unii împotriva altora. Oştirea a fugit către Bet-Şita, înspre Ţerera, lângă hotarul de la Abel-Mehola, în apropiere de Tabat. ²³ Israeliţii din Neftali, din Aşer şi din întregul Manase au fost chemaţi să-i urmărească pe midianiţi.

²⁴ Ghedeon a trimis soli prin toată regiunea muntoasă a lui Efraim, spunând: „Coborâţi, urmăriţi-i pe midianiţi şi capturaţi-i la apele de lângă Bet-Bara şi la Iordan!“ Şi toţi efraimiţii s-au strâns şi au pus stăpânire pe apele de lângă Bet-Bara şi pe Iordan. ²⁵ Le-au prins pe cele două căpetenii ale midianiţilor, pe Oreb şi pe Zeeb. Pe Oreb l-au omorât la Ţur-Oreb^[c], iar pe Zeeb l-au omorât la Iecheb-Zeeb^[d]. După ce i-au urmărit pe midianiţi, i-au adus lui Ghedeon, dincolo de Iordan, capetele lui Oreb şi Zeeb.

Cearta cu efraimiţii

8 Efraimiţii i-au zis lui Ghedeon:

– Cum ai putut să te porţi astfel cu noi? De ce nu ne-ai chemat şi pe noi când te-ai dus să lupţi împotriva midianiţilor? Şi au început o ceartă aprigă cu el.

² El le-a răspuns:

– Ce-am făcut eu în comparaţie cu voi? Nu este mai bun culesul ciorchinilor rămaşi în via lui Efraim decât culesul întregii vii a lui Abiezer? ³ În mâinile voastre i-a dat Dumnezeu pe Oreb şi Zeeb, căpeteniile midianiţilor! Am putut eu oare să fac mai mult decât voi?

După ce le-a spus aceste cuvinte li s-a potolit mânia.

Ghedeon îi omoară pe regii midianiţi

⁴ Apoi Ghedeon a ajuns la Iordan şi l-a traversat împreună cu cei trei sute de oameni care erau cu el, obosiţi, dar încă în urmărirea duşmanului. ⁵ El le-a zis oamenilor din Sucot:

– Daţi-le, vă rog, câteva bucăţi de pâine oamenilor care sunt cu mine, căci sunt obosiţi şi suntem încă în urmărirea lui Zebah şi Ţalmuna, regii Midianului!

⁶ Căpeteniile din Sucot i-au răspuns:

– Sunt deja mâinile lui Zebah şi Ţalmuna în posesia ta ca să dăm pâine oştirii tale?

⁷ Ghedeon le-a zis:

– Aşa deci! Ei bine, după ce Domnul îi va da pe Zebah şi pe Ţalmuna în mâinile mele, vă voi sfârteca carnea cu spinii pustiei şi cu mărăcini!

⁸ De acolo s-au suit la Peniel şi a cerut acelaşi lucru. Oamenii din Peniel i-au răspuns aşa cum îi răspunseseră oamenii din Sucot. ⁹ Atunci el le-a zis oamenilor din Peniel: „Când mă voi întoarce în pace vă voi dărâma turnul acesta!“ ¹⁰ Zebah şi Ţalmuna erau în Karkor, împreună cu ei fiind şi oştirea lor, în jur de cincisprezece mii de bărbaţi, singurii care mai rămăseseră din oştirea popoarelor răsăritului căci căzuseră ucişi o sută douăzeci de mii de războinici. ¹¹ Ghedeon a apucat pe calea nomazilor, la răsărit de Nobah şi Iogbeha şi a atacat oştirea care se credea în siguranţă. ¹² Cei doi regi ai Midianului, Zebah şi Ţalmuna, au fugit, dar el i-a urmărit, i-a capturat şi a provocat groază în rândul întregii lor oştiri.

¹³ Apoi Ghedeon, fiul lui Ioaş, s-a întors de la luptă prin trecătoarea Heres. ¹⁴ A prins un tânăr dintre oamenii din Sucot căruia i-a pus câteva întrebări. Acesta i-a dat în scris numele căpeteniilor şi ale membrilor sfatului bătrânilor^[e] din Sucot. Erau şaptezeci şi şapte de bărbaţi. ¹⁵ S-a dus la oamenii din Sucot şi le-a zis: „Iată-i pe Zebah şi Ţalmuna din cauza cărora m-aţi batjocorit zicând: Sunt deja Zebah şi Ţalmuna în stăpânirea ta ca să dăm pâine oştirii tale?“ ¹⁶ I-a luat pe cei din sfatul bătrânilor cetăţii, a luat spini din pustie şi mărăcini şi i-a pedepsit cu ei pe oamenii din Sucot. ¹⁷ Apoi a dărâmat turnul din Peniel şi i-a ucis pe oamenii cetăţii.

¹⁸ După aceea le-a zis lui Zebah şi Ţalmuna:

– Cum erau bărbaţii pe care i-aţi ucis la Tabor?

Ei i-au răspuns:

– Erau ca tine! Fiecare era la înfăţişare ca un fiu de rege!

¹⁹ El le-a zis:

– Erau fraţii mei, fiii mamei mele! Viu este Domnul că dacă i-aţi fi lăsat în viaţă, nu v-aş ucide acum!

²⁰ Şi i-a zis lui Ieter, întâiul lui născut:

– Omoară-i!

Dar tânărul nu a scos sabia pentru că îi era frică, fiind încă un copil. ²¹ Atunci Zebah şi Ţalmuna i-au zis:

– De ce nu ne omori tu însuţi? Cum este omul aşa este şi puterea lui!

Ghedeon s-a sculat şi i-a ucis pe Zebah şi pe Ţalmuna, luând apoi lunişoarele^[f] care erau la gâtul cămilelor lor.

Idolatria lui Ghedeon şi a poporului

²² Bărbaţii lui Israel i-au zis lui Ghedeon:

– Domneşte tu peste noi fiindcă tu ne-ai eliberat din mâna midianiţilor! Domneşte tu, fiul tău şi nepotul tău!

²³ Ghedeon le-a răspuns:

– Nu eu voi domni peste voi şi nici urmaşul meu nu va domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi!

²⁴ Ghedeon le-a mai zis:

– Doresc însă să vă cer ceva: daţi-mi fiecare câte un cercel din prada voastră!

Duşmanii lor purtaseră cercei de aur, pentru că fuseseră ismaeliţi.

²⁵ – Ţi-i vom da! i-au răspuns ei.

Apoi au aşternut o învelitoare şi fiecare om a aruncat pe ea cerceii luaţi ca pradă. ²⁶ Greutatea cerceilor de aur pe care i-a cerut a ajuns la o mie şapte sute de şecheli^[g] de aur, în afară de lunişoare, ornamente şi hainele de purpură pe care le purtau regii Midianului şi în afară de lănţişoarele de la gâtul cămilelor lor. ²⁷ Ghedeon a făcut din ei un efod^[h] pe care l-a pus în cetatea sa, la Ofra. Tot Israelul s-a prostituat închinându-se la el acolo; el a devenit o capcană pentru Ghedeon şi familia lui.

²⁸ Astfel, midianiţii au fost smeriţi înaintea israeliţilor şi n-au mai îndrăznit să-şi ridice capetele. Pe vremea lui Ghedeon, în ţară a fost pace timp de patruzeci de ani. ²⁹ Apoi Ierub-Baal, fiul lui Ioaş, s-a retras şi a locuit în casa lui.

³⁰ Ghedeon a avut şaptezeci de fii^[i], pentru că a avut multe soţii. ³¹ Ţiitoarea lui din Şehem i-a născut şi ea un fiu, căruia i-a pus numele Abimelek^[j]. ³² Ghedeon, fiul lui Ioaş, a murit după o bătrâneţe fericită şi a fost înmormântat în mormântul tatălui său, Ioaş, la Ofra, pe proprietatea familiei Abiezer.

³³ După ce a murit Ghedeon, israeliţii s-au întors la păcatele dinainte, prostituându-se înaintea baalilor^[k]. Ei l-au înălţat pe Baal-Berit^[l] ca dumnezeu al lor. ³⁴ Astfel, israeliţii nu şi-au amintit de Domnul, Dumnezeul lor, Care îi eliberase din mâna tuturor duşmanilor dimprejur ³⁵ şi nici n-au fost loiali familiei lui Ierub-Baal, adică Ghedeon, în ciuda binelui pe care el îl făcuse lui Israel.

Abimelek

9 Abimelek, fiul lui Ierub-Baal, s-a dus la Şehem, la rudele sale dinspre mamă şi le-a zis atât lor, cât şi întregului clan al bunicului său: ² „Vă rog să spuneţi în auzul tuturor locuitorilor^[m] din Şehem: «Ce este mai bine pentru voi: să domnească peste voi şaptezeci de bărbaţi, toţi fii ai lui Ierub-Baal, sau să domnească peste voi un singur bărbat? Aduceţi-vă aminte că sunt os din oasele voastre şi carne din carnea voastră!»“ ³ Unchii lui au spus pentru el toate aceste cuvinte în auzul tuturor locuitorilor din Şehem, iar ei l-au acceptat în inima lor pe Abimelek căci îşi ziceau: «Este fratele nostru!» ⁴ I-au dat lui Abimelek şaptezeci de şecheli^[n] de argint din templul lui Baal-Berit^[o], iar acesta a plătit cu ei nişte bărbaţi de nimic şi fără căpătâi^[p], care au mers după el. ⁵ Apoi a venit la familia tatălui său, în Ofra şi i-a ucis pe o singură piatră pe fraţii lui, şaptezeci de bărbaţi, toţi fii ai lui Ierub-Baal. Însă Iotam, fiul cel mai tânăr al lui Ierub-Baal, a scăpat fiindcă se ascunsese. ⁶ După aceea, toţi locuitorii din Şehem şi din Bet-Milo s-au strâns laolaltă şi au venit să-l întroneze pe Abimelek ca rege lângă terebintul din apropierea monumentului^[q] de la Şehem.

Pilda lui Iotam

⁷ Când a auzit Iotam de lucrul acesta, s-a dus şi s-a aşezat pe vârful muntelui Garizim. Acolo le-a strigat spunându-le: „Ascultaţi-mă, locuitori ai Şehemului, ca şi Dumnezeu să vă asculte!

²¹ Apoi Iotam a fugit, a scăpat şi s-a dus la Beer; şi a locuit acolo, departe de faţa fratelui său Abimelek.

Dumnezeu pune capăt răutăţii lui Abimelek

²² Abimelek stăpânea peste Israel de trei ani. ²³ Dumnezeu a trimis un duh rău între Abimelek şi locuitorii Şehemului şi astfel locuitorii Şehemului l-au trădat pe Abimelek, ²⁴ pentru ca nelegiuirea săvârşită faţă de cei şaptezeci de fii ai lui Ierub-Baal să fie răzbunată şi sângele lor să cadă astfel asupra fratelui lor Abimelek, care i-a ucis, precum şi asupra locuitorilor din Şehem, care l-au ajutat pe acesta să-şi omoare fraţii. ²⁵ Locuitorii din Şehem au pus la pândă pe vârfurile munţilor nişte oameni care-i jefuiau pe drumeţii ce treceau pe lângă ei. Lucrul acesta a fost adus la cunoştinţa lui Abimelek.

²⁶ Gaal, fiul lui Ebed, a venit în Şehem şi locuitorii Şehemului şi-au pus încrederea în el. ²⁷ El şi oamenii lui au ieşit la câmp, le-au cules viile şi au pus strugurii în teasc, după care au dat un ospăţ; au intrat în templul zeului lor, au mâncat, au băut şi l-au blestemat pe Abimelek. ²⁸ Gaal, fiul lui Ebed, zicea: „Cine este Abimelek şi cine este Şehem ca să-i slujim? Nu este el fiul lui Ierub-Baal şi nu este Zebul reprezentantul lui? E mai bine să slujiţi oamenilor lui Hamor, tatăl lui Şehem! De ce să-i slujim lui Abimelek? ²⁹ Ah, dacă ar fi cineva care să-i pună pe oamenii aceştia sub autoritatea mea! L-aş răsturna pe Abimelek! I-aş spune lui Abimelek: «Adună-ţi oştirea şi ieşi la luptă!»^[r]“

³⁰ Zebul, conducătorul cetăţii, a auzit cuvintele lui Gaal, fiul lui Ebed, şi s-a aprins de mânie. ³¹ A trimis pe ascuns nişte soli la Abimelek ca să-i spună: „Gaal, fiul lui Ebed, împreună cu fraţii săi au venit la Şehem şi răscoală cetatea împotriva ta! ³² Pleacă noaptea împreună cu poporul care este cu tine şi stai la pândă în câmp! ³³ Apoi să te scoli dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui şi să te năpusteşti asupra cetăţii! Când Gaal şi poporul care este cu el vor ieşi împotriva ta, să le faci după cum vei putea!“

³⁴ Abimelek şi tot poporul care era cu el s-au sculat noaptea şi s-au pus la pândă în patru cete lângă Şehem. ³⁵ Când Gaal, fiul lui Ebed, a ieşit şi a stat la intrarea porţii cetăţii, Abimelek şi poporul care era cu el au ieşit din ascunzătoare.

³⁶ Când a zărit poporul, Gaal i-a zis lui Zebul:

– Văd un popor care se coboară de pe vârfurile munţilor!

Zebul i-a răspuns:

– Ceea ce vezi este umbra munţilor, nu oameni!

³⁷ Însă Gaal a zis din nou:

– Este chiar un popor care se coboară dinspre centrul ţării, iar o ceată vine pe drumul dinspre stejarul prezicătorilor!

³⁸ Atunci Zebul i-a zis:

– Unde îţi este acum curajul cu care ziceai: „Cine este Abimelek ca să-i slujim?“ Oare nu este acesta poporul pe care l-ai dispreţuit? Du-te acum şi luptă-te cu el!

³⁹ Gaal a înaintat în fruntea locuitorilor din Şehem şi s-a luptat cu Abimelek. ⁴⁰ Abimelek l-a urmărit, dar acesta a reuşit să fugă dinaintea lui. Mulţi oameni au căzut răpuşi până spre intrarea porţii. ⁴¹ Apoi Abimelek a rămas în Aruma, iar Zebul i-a izgonit pe Gaal şi pe rudele lui, astfel că n-au mai rămas în Şehem.

⁴² A doua zi, când poporul a ieşit la câmp, Abimelek a fost înştiinţat de lucrul acesta. ⁴³ Şi-a luat oamenii, i-a împărţit în trei cete şi s-a pus la pândă în câmp. După ce s-a uitat şi a văzut că poporul ieşise din cetate, a pornit la luptă împotriva lui, atacându-l. ⁴⁴ Abimelek şi cetele care erau cu el, au înaintat până la intrarea porţii cetăţii. Două din cete s-au năpustit asupra tuturor celor ce erau în câmp şi i-au ucis.

⁴⁵ Abimelek s-a luptat împotriva cetăţii toată ziua. După ce au cucerit-o şi au omorât poporul care era în ea, ei au dărâmat cetatea şi au presărat-o cu sare.

⁴⁶ Când au auzit acest lucru, toţi locuitorii turnului Şehemului au intrat într-un refugiu din templul lui El-Berit^[s]. ⁴⁷ I s-a adus la cunoştinţă lui Abimelek că toţi locuitorii turnului Şehemului s-au adăpostit acolo. ⁴⁸ Abimelek şi tot poporul care era cu el s-a suit pe muntele Ţalmon. A luat în mână un topor, a tăiat o creangă din copac şi a pus-o pe umăr. Apoi le-a zis oamenilor care erau cu el: „Aţi văzut ce am făcut eu; faceţi şi voi la fel!“ ⁴⁹ Fiecare bărbat din popor a tăiat câte o creangă şi l-a urmat pe Abimelek. Au aruncat crengile acelea peste refugiu şi i-au dat foc atât lui, cât şi oamenilor dinăuntru. Aşa au murit toţi locuitorii din turnul Şehemului, aproape o mie de bărbaţi şi femei.

⁵⁰ După aceea Abimelek a înaintat împotriva Tebeţului, l-a împresurat şi l-a cucerit. ⁵¹ În mijlocul cetăţii era un turn fortificat. Locuitorii cetăţii, bărbaţi şi femei, fugiseră acolo, se încuiaseră înăuntru şi se suiseră pe acoperişul turnului. ⁵² Abimelek a ajuns până la turn şi l-a asediat. Când s-a apropiat de uşa turnului ca să-i dea foc, ⁵³ o femeie a aruncat de pe zid piatra de sus a unei mori, care a căzut pe capul lui Abimelek şi i-a crăpat ţeasta. ⁵⁴ Atunci el l-a chemat repede pe cel care-i purta armele şi i-a zis: „Scoate-ţi sabia şi omoară-mă, ca nu cumva să se zică despre mine că m-a omorât o femeie!“ Slujitorul său l-a străpuns cu sabia şi el a murit. ⁵⁵ Când au văzut israeliţii că Abimelek a murit, au plecat fiecare la casele lor.

⁵⁶ Astfel, Dumnezeu a întors asupra lui Abimelek răul pe care acesta îl făcuse tatălui său atunci când şi-a ucis cei şaptezeci de fraţi. ⁵⁷ Tot răul făcut de locuitorii din Şehem, Dumnezeu l-a întors asupra capului lor. În acest fel a venit asupra lor blestemul lui Iotam, fiul lui Ierub-Baal.

Tola şi Iair

10 După Abimelek, cel care s-a ridicat să elibereze pe Israel a fost Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, un bărbat din Isahar. El locuia în Şamir, în regiunea muntoasă a lui Efraim. ² El a judecat^[t] Israelul timp de douăzeci şi trei de ani. Apoi a murit şi a fost îngropat la Şamir.

³ După el s-a ridicat ghiladitul Iair. El a judecat Israelul timp de douăzeci şi doi de ani. ⁴ Acesta avea treizeci de fii care călăreau pe treizeci de măgari; ei aveau treizeci de sate^[u]. Şi azi ele sunt numite Havot-Iair^[v] şi se află în ţinutul Ghiladului. ⁵ Iair a murit şi a fost îngropat la Kamon.

Oprimarea filisteană şi amonită

⁶ Israeliţii au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului şi au slujit baalilor^[w] şi aştoretelor^[x], zeilor Aramului, zeilor Sidonului, zeilor Moabului, zeilor amoniţilor şi zeilor filistenilor. L-au părăsit pe Domnul şi nu I-au mai slujit. ⁷ Atunci Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi El i-a vândut în mâinile filistenilor şi amoniţilor. ⁸ Începând cu acel an, ei i-au persecutat şi i-au asuprit pe israeliţi timp de optsprezece ani – pe acei israeliţi care erau dincolo de Iordan, pe teritoriul amoriţilor, în Ghilad. ⁹ Amoniţii au trecut Iordanul ca să se lupte împotriva seminţiei lui Iuda, împotriva seminţiei lui Beniamin şi a Casei lui Efraim. Din această cauză Israel era într-o mare strâmtorare.

¹⁰ Atunci israeliţii au cerut ajutor Domnului, zicând:

– Am păcătuit împotriva Ta căci Te-am părăsit pe Tine, Dumnezeul nostru, şi am slujit baalilor!

¹¹ Domnul le-a zis israeliţilor:

– Oare nu Eu sunt Acela Care v-am izbăvit de egipteni, de amoriţi, de amoniţi şi de filisteni? ¹² Atunci când v-au asuprit sidonienii, amalekiţii şi maoniţii^[y] şi Mi-aţi cerut ajutor, nu Eu v-am izbăvit din mâna lor? ¹³ Dar voi M-aţi părăsit şi aţi slujit altor dumnezei! De aceea nu vă voi mai izbăvi din nou! ¹⁴ Duceţi-vă şi strigaţi la zeii pe care vi i-aţi ales! Să vă izbăvească ei în vremea necazului vostru! ¹⁵ Israeliţii I-au zis Domnului:

– Am păcătuit! Fă-ne ce vei vrea, numai Te rugăm, izbăveşte-ne astăzi!

¹⁶ Apoi au renunţat la zei şi au slujit Domnului, iar El s-a îndurat de necazul lui Israel. ¹⁷ Când amoniţii s-au strâns pentru luptă şi au venit în Ghilad, israeliţii s-au grupat şi şi-au aşezat tabăra la Miţpa. ¹⁸ Poporul şi căpeteniile Ghiladului şi-au zis unul altuia: „Acela care va conduce lupta împotriva amoniţilor va fi căpetenia tuturor ghiladiţilor!“

Iefta

11 Ghiladitul Iefta, fiul unei prostituate, era un războinic viteaz, fiind fiul lui Ghilad. ² Soţia lui Ghilad îi născuse fii, iar când aceştia au crescut mari, l-au izgonit pe Iefta, zicându-i: „Tu nu vei avea moştenire în familia noastră pentru că eşti fiul unei alte femei!“ ³ Iefta a plecat dinaintea fraţilor săi şi a locuit în ţara Tob. Acolo nişte bărbaţi de nimic^[z] s-au adunat pe lângă Iefta şi au început să-l însoţească.

⁴ Deci, după câtva timp, amoniţii au declarat război lui Israel. ⁵ În timp ce amoniţii începuseră lupta cu Israel, cei din sfatul bătrânilor^[aa] Ghiladului s-au dus să-l aducă pe Iefta din regatul Tob. ⁶ Ei i-au zis lui Iefta:

– Vino, să ne fii căpetenie ca să ne luptăm cu amoniţii!

⁷ Dar Iefta i-a întrebat pe cei din sfatul bătrânilor Ghiladului:

– Oare nu voi sunteţi aceia care m-aţi urât şi m-aţi izgonit din familia tatălui meu? De ce aţi venit la mine acum când sunteţi în primejdie?

⁸ Cei din sfatul bătrânilor Ghiladului i-au răspuns lui Iefta:

– Ne întoarcem la tine pentru că am dori să vii cu noi şi să lupţi împotriva amoniţilor. După aceea, tu vei fi căpetenia noastră, a tuturor locuitorilor Ghiladului!

⁹ Iefta i-a întrebat din nou:

– Dacă mă aduceţi înapoi ca să lupt împotriva amoniţilor şi Domnul îi va da în mâna mea, voi deveni eu cu adevărat căpetenia voastră?

¹⁰ Cei din sfatul bătrânilor Ghiladului i-au răspuns:

– Domnul să ne judece dacă nu vom face întocmai cum ai zis!

¹¹ Iefta a plecat cu cei din sfatul bătrânilor Ghiladului şi poporul l-a pus în fruntea lui drept căpetenie şi conducător. Apoi Iefta a rostit din nou aceste cuvinte, înaintea Domnului, la Miţpa.

Iefta îi învinge pe amoniţi

¹² După aceea, Iefta a trimis nişte soli la regele amoniţilor ca să-i spună:

– Ce ai cu mine, de ai venit să lupţi împotriva ţării mele?

¹³ Regele amoniţilor le-a răspuns solilor lui Iefta:

– Pentru că atunci când venea din Egipt, Israel mi-a luat ţara, de la Arnon până la Iabok şi până la Iordan. Acum, înapoiază-mi-o pe cale paşnică!

¹⁴ Iefta a trimis din nou soli regelui amoniţilor ¹⁵ ca să-i spună:

²⁸ Regele amoniţilor nu a luat în seamă mesajul pe care i l-a trimis Iefta.

²⁹ Atunci Duhul Domnului a venit peste Iefta. El a străbătut Ghiladul şi Manase, a trecut prin Miţpa Ghiladului şi din Miţpa Ghiladului a înaintat împotriva amoniţilor. ³⁰ Iefta a făcut un jurământ înaintea Domnului, zicându-I: „Dacă îi vei da în mâna mea pe amoniţi, ³¹ atunci oricine mă va întâmpina la porţile locuinţei mele, când mă voi întoarce în pace de la amoniţi, va fi al Domnului şi îl voi aduce ca ardere de tot!“

³² Iefta a început lupta împotriva amoniţilor şi Domnul i-a dat în mâna lui. ³³ El i-a măcelărit de la Aroer până la intrarea în Minit şi până la Abel-Cheramim, distrugând douăzeci de cetăţi. A fost un măcel foarte mare. Astfel, amoniţii au fost umiliţi înaintea Israeliţilor.

³⁴ Iefta s-a întors acasă, la Miţpa, şi tocmai atunci fiica sa i-a ieşit în întâmpinare cu tamburine şi dansuri. Ea era singurul lui copil. Nu mai avea nici un alt fiu sau fiică. ³⁵ Când a văzut-o, şi-a sfâşiat hainele şi a zis:

– Vai, fata mea! Mi se frânge inima de durere! Nu ştiu ce să fac, căci am făcut un jurământ înaintea Domnului şi nu pot să-l retrag!

³⁶ Ea i-a răspuns:

– Tată, dacă ai făcut un jurământ înaintea Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ai jurat, mai ales acum când Domnul te-a răzbunat pe amoniţi, duşmanii tăi! ³⁷ Îngăduie-mi însă un lucru, a continuat ea. Lasă-mă singură două luni căci vreau să plec, să mă duc în munţi cu prietenele mele şi să-mi plâng fecioria!

³⁸ – Du-te! i-a răspuns el.

Şi a lăsat-o singură două luni. Ea s-a dus cu prietenele ei şi şi-a plâns fecioria în munţi. ³⁹ La sfârşitul celor două luni, s-a întors la tatăl ei şi el şi-a împlinit jurământul făcut. Ea fusese fecioară. De atunci s-a statornicit în Israel obiceiul ⁴⁰ ca în fiecare an, timp de patru zile, israelitele s-o jelească pe fata ghiladitului Iefta.