Necredinţa şi pedeapsa lui Israel

1 Prorocia^(A) lui Isaia, fiul lui Amoţ, despre Iuda şi Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, împăraţii lui Iuda. ² Ascultaţi^(B), ceruri, şi ia aminte, Pământule, căci Domnul vorbeşte: „Am hrănit şi am crescut nişte copii^(C), dar ei s-au răsculat împotriva Mea. ³ Boul^(D) îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său, dar Israel nu^(E) Mă cunoaşte, poporul Meu nu^(F) ia aminte la Mine.” ⁴ Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânţă^(G) de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele… ⁵ Ce^(H) pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiţi din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav şi toată inima suferă de moarte! ⁶ Din tălpi până-n creştet, nimic nu-i sănătos, ci numai răni, vânătăi şi carne vie, nestoarse^(I), nelegate şi nealinate cu untdelemn: ⁷ ţara^(J) vă este pustiită, cetăţile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voştri, pustiesc şi nimicesc, ca nişte sălbatici. ⁸ Şi fiica Sionului a rămas ca^(K) o colibă în vie, ca o covercă într-un câmp de castraveţi, ca^(L) o cetate împresurată. ⁹ De^(M) nu ne-ar fi lăsat Domnul oştirilor o mică rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma^(N) şi ne-am fi asemănat cu Gomora.

Nu jertfe şi sărbători

¹⁰ Ascultaţi Cuvântul Domnului, căpetenii^(O) ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei! ¹¹ „Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor^(P) voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile-de-tot ale berbecilor şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor şi ţapilor. ¹² Când veniţi să^(Q) vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile? ¹³ Nu mai aduceţi daruri^(R) de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare^(S), nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! ¹⁴ Urăsc lunile^(T) voastre cele noi şi praznicele^(U) voastre; Mi-au ajuns o povară, nu^(V) le mai pot suferi. ¹⁵ Când^(W) vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi şi, oricât^(X) de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge^(Y)!”

Îndemn la pocăinţă

¹⁶ „Spălaţi-vă^(Z) deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi^(AA) să mai faceţi răul! ¹⁷ Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi^(AB) dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! – ¹⁸ Veniţi totuşi să^(AC) ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face^(AD) albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna. ¹⁹ De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării, ²⁰ dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci^(AE) gura Domnului a vorbit.” ²¹ Vai, cetatea^(AF) aceea credincioasă cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, şi acum e plină de ucigaşi! ²² Argintul^(AG) tău s-a prefăcut în zgură şi vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă. ²³ Mai-marii^(AH) tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi^(AI) cu hoţii, toţi^(AJ) iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului^(AK) nu-i fac dreptate şi pricina văduvei n-ajunge până la ei. ²⁴ De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, Puternicul lui Israel: „Ah! Voi cere socoteală^(AL) potrivnicilor Mei şi Mă voi răzbuna pe vrăjmaşii Mei. ²⁵ Îmi voi întinde mâna împotriva ta, îţi^(AM) voi topi zgura cum o topeşte leşia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine. ²⁶ Voi face iarăşi pe judecătorii tăi ca^(AN) odinioară şi pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, vei fi numită^(AO) cetatea neprihănită, cetatea credincioasă.” ²⁷ Sionul va fi mântuit prin judecată şi cei ce se vor întoarce la Dumnezeu în el vor fi mântuiţi prin dreptate. ²⁸ Dar pieirea^(AP) va atinge pe toţi cei răzvrătiţi şi păcătoşi, şi cei ce părăsesc pe Domnul vor pieri. ²⁹ Vă va fi ruşine de terebinţii^(AQ) în care găseaţi plăcere şi^(AR) veţi roşi din pricina grădinilor în care vă desfătaţi, ³⁰ căci veţi fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n-are apă. ³¹ Omul^(AS) tare va fi ca^(AT) un câlţ şi lucrarea lui ca o scânteie; amândoi vor arde împreună şi nimeni nu-i va stinge.