Aceştia

le-au doborât treizeci şi şase de oameni şi i-au urmărit din faţa porţii până la carierele de piatră[a], doborându-i în vale. Inima poporului s-a înmuiat şi s-a făcut ca apa.

Iosua şi-a sfâşiat hainele şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Chivotului Domnului, unde a stat astfel până seara, împreună cu cei din sfatul bătrânilor lui Israel[b], având cu toţii capetele presărate cu pământ.

Iosua a zis:

– Ah, Stăpâne Doamne, de ce ai făcut pe poporul acesta să traverseze Iordanul? Ca să ne dai în mâinile amoriţilor şi să fim distruşi? Nu ar fi fost mai bine să fi rămas pe malul celălalt al Iordanului?

Read full chapter

Footnotes

  1. Iosua 7:5 Sau: până la Şebarim
  2. Iosua 7:6 Lit.: bătrânii lui Israel, şefi de familii şi de clanuri, recunoscuţi ca autoritate la toate popoarele orientale; rol de judecători în cadrul comunităţii locale (Deut. 19:12; 21:1-9; 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituţie, Sfatul Bătrânilor lui Israel (lit.: bătrânii lui Israel) este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7); peste tot în carte