Añadir traducción en paralelo Imprimir Opciones de la página

POPORUL ISRAEL ÎN EGIPT

Capitolele 1—15:21.

(Geneza 15:13,14. Psalmii 105:23-39; 106:7-12; Faptele 7:7-36.)

Înmulţirea israeliţilor în Egipt

Iată(A) numele fiilor lui Israel intraţi în Egipt; au intrat cu Iacov fiecare cu familia lui: Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon, Beniamin, Dan, Neftali, Gad şi Aşer. Sufletele ieşite din coapsele lui Iacov erau şaptezeci(B) de toate. Iosif era atunci în Egipt. Iosif(C) a murit şi toţi fraţii lui, şi toată vârsta aceea de oameni. Fiii(D) lui Israel s-au înmulţit, s-au mărit, au crescut şi au ajuns foarte puternici. Şi s-a umplut ţara de ei.

Suferinţele israeliţilor

Peste Egipt s-a ridicat(E) un nou împărat, care nu cunoscuse pe Iosif. El a zis poporului său: „Iată(F) că poporul copiilor lui Israel este mai mare şi mai puternic decât noi. 10 Veniţi(G) să ne arătăm dibaci faţă de el, ca să nu crească, pentru ca nu cumva, dacă se va întâmpla un război, să se unească şi el cu vrăjmaşii noştri, să ne bată şi să iasă apoi din ţară.(H) 11 Şi au pus peste ei isprăvnicei, ca(I) să-i asuprească prin(J) munci grele. Astfel a zidit el cetăţile Pitom şi Ramses(K), ca să slujească de hambare lui Faraon. 12 Dar, cu cât îl asupreau mai mult, cu atât se înmulţea şi creştea, şi s-au scârbit de copiii lui Israel. 13 Atunci, egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspră robie. 14 Le-au făcut viaţa amară(L) prin lucrări grele de lut(M) şi cărămizi şi prin tot felul de lucrări de pe câmp; în toate muncile acestea pe care-i sileau să le facă erau fără niciun pic de milă. 15 Împăratul Egiptului a poruncit moaşelor evreilor, numite una Şifra şi cealaltă Pua, 16 şi le-a zis: „Când veţi împlini slujba de moaşe pe lângă femeile evreilor şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă este băiat, să-l omorâţi, iar dacă este fată, s-o lăsaţi să trăiască.” 17 Dar moaşele s-au temut(N) de Dumnezeu şi n-au făcut(O) ce le poruncise împăratul Egiptului, ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască. 18 Împăratul Egiptului a chemat pe moaşe şi le-a zis: „Pentru ce aţi făcut lucrul acesta şi aţi lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască?” 19 Moaşele(P) au răspuns lui Faraon: „Pentru că femeile evreilor nu sunt ca egiptencele; ele sunt vânjoase şi nasc înainte de venirea moaşei.” 20 Dumnezeu(Q) a făcut bine moaşelor şi poporul s-a înmulţit şi a ajuns foarte mare la număr. 21 Pentru că moaşele se temuseră de Dumnezeu, Dumnezeu le-a făcut case(R). 22 Atunci, Faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul lui: „Să aruncaţi în râu pe orice băiat(S) care se va naşte şi să lăsaţi pe toate fetele să trăiască.”

Naşterea lui Moise

Un om(T) din casa lui Levi luase de nevastă pe o fată a lui Levi. Femeia aceasta a rămas însărcinată şi a născut un fiu. A văzut(U) că este frumos şi l-a ascuns trei luni. Nemaiputând să-l ascundă, a luat un sicriaş de papură, pe care l-a uns cu lut şi cu smoală, a pus copilul în el şi l-a aşezat între trestii, pe malul râului. Sora(V) copilului pândea la o depărtare oarecare, ca să vadă ce are să i se întâmple. Fata(W) lui Faraon s-a pogorât la râu să se scalde, şi fetele care o însoţeau se plimbau pe marginea râului. Ea a zărit sicriaşul în mijlocul trestiilor şi a trimis pe roaba ei să-l ia. L-a deschis şi a văzut copilul: era un băieţaş care plângea. I-a fost milă de el şi a zis: „Este un copil de al evreilor!” Atunci, sora copilului a zis fetei lui Faraon: „Să mă duc să-ţi chem o doică dintre femeile evreilor ca să-ţi alăpteze copilul?” „Du-te”, i-a răspuns fata lui Faraon. Şi fata s-a dus şi a chemat pe mama copilului. Fata lui Faraon i-a zis: „Ia copilul acesta, alăptează-mi-l şi îţi voi plăti.” Femeia a luat copilul şi l-a alăptat. 10 Copilul a crescut şi ea l-a adus fetei lui Faraon, şi el i-a fost fiu(X). I-a pus numele Moise (Scos), „căci”, a zis ea, „l-am scos din ape.”

Fuga lui Moise în Madian

11 În vremea aceea, Moise, crescând mare(Y), a ieşit pe la fraţii săi şi a fost martor la muncile(Z) lor grele. A văzut pe un egiptean care bătea pe un evreu, unul dintre fraţii lui. 12 S-a uitat în toate părţile şi, văzând că nu este nimeni, a omorât(AA) pe egiptean şi l-a ascuns în nisip. 13 A ieşit(AB) şi în ziua următoare şi iată că doi evrei se certau. A zis celui ce n-avea dreptate: „Pentru ce loveşti pe semenul tău?” 14 Şi omul acela a răspuns: „Cine(AC) te-a pus pe tine mai-mare şi judecător peste noi? Nu cumva ai de gând să mă omori şi pe mine cum ai omorât pe egipteanul acela?” Moise s-a temut şi a zis: „Nu mai încape îndoială că faptul este cunoscut.” 15 Faraon a aflat ce se petrecuse şi căuta să-l omoare pe Moise. Dar Moise(AD) a fugit dinaintea lui Faraon şi a locuit în ţara Madian. A şezut lângă o fântână(AE). 16 Preotul(AF) din Madian avea şapte fete(AG). Ele au venit să scoată apă şi au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor. 17 Dar au venit păstorii şi le-au luat la goană. Atunci, Moise s-a sculat, le-a ajutat şi le-a(AH) adăpat turma. 18 Când s-au întors ele la tatăl lor, Reuel(AI), el a zis: „Pentru ce vă întoarceţi aşa de curând azi?” 19 Ele au răspuns: „Un egiptean ne-a scăpat din mâna păstorilor şi chiar ne-a scos apă şi a adăpat turma.” 20 Şi el a zis fetelor: „Unde este? Pentru ce aţi lăsat acolo pe omul acela! Chemaţi-l(AJ) să mănânce pâine!” 21 Moise s-a hotărât să locuiască la omul acela, care i-a dat de nevastă pe fiică-sa(AK) Sefora. 22 Ea a născut un fiu, căruia el i-a pus numele(AL) Gherşom (Sunt străin aici); „căci”, a zis el, „locuiesc ca(AM) străin într-o ţară străină.”

Dumnezeu aude strigătul israeliţilor

23 După(AN) multă vreme, împăratul Egiptului a murit, şi copiii lui Israel(AO) gemeau încă din pricina robiei şi scoteau(AP) strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit până la Dumnezeu. 24 Dumnezeu a(AQ) auzit gemetele lor şi Şi-a adus(AR) aminte de(AS) legământul Său făcut cu Avraam, Isaac şi Iacov. 25 Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel şi a luat cunoştinţăt(AT) de ei.

Rugul aprins

Moise păştea turma socrului său, Ietro, preotul(AU) Madianului. Odată, a mânat turma până dincolo de pustie şi a ajuns la muntele(AV) lui Dumnezeu, la Horeb. Îngerul(AW) Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat şi iată că rugul era tot un foc şi rugul nu se mistuia deloc. Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie(AX) minunată şi pentru ce nu se mistuie rugul.” Domnul a văzut că el se întoarce să vadă şi Dumnezeu l-a chemat(AY) din mijlocul rugului şi a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!” Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi(AZ) încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt.” Şi a adăugat: „Eu sunt(BA) Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea(BB) să-L privească pe Dumnezeu. Domnul a zis: „Am(BC) văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor(BD) lui, căci îi(BE) cunosc durerile. M-am pogorât(BF) ca să-l izbăvesc(BG) din mâna egiptenilor şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară(BH) bună şi întinsă, într-o ţară unde curge(BI) lapte şi miere, şi anume în locurile pe care le locuiesc canaaniţii(BJ), hetiţii, amoriţii, fereziţii, heviţii şi iebusiţii. Iată(BK) că strigătele israeliţilor au ajuns până la Mine şi am văzut chinul cu care îi chinuiesc(BL) egiptenii. 10 Acum(BM) vino. Eu te voi trimite la Faraon şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.”

Trimiterea lui Moise

11 Moise a zis lui Dumnezeu: „Cine(BN) sunt eu, ca să mă duc la Faraon şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?” 12 Dumnezeu a zis: „Eu voi(BO) fi negreşit cu tine, şi iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimis: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.” 13 Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel şi le voi spune: ‘Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi’ şi mă vor întreba: ‘Care este Numele Lui?’ ce le voi răspunde?” 14 Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.” Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: ‘Cel ce se numeşte Eu(BP) sunt m-a trimis la voi’.” 15 Dumnezeu a mai zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: ‘Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este Numele(BQ) Meu pentru veşnicie, acesta este Numele Meu din neam în neam’. 16 Du-te, strânge(BR) pe bătrânii lui Israel şi spune-le: ‘Mi s-a arătat Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. El a zis(BS): «V-am văzut şi am văzut ce vi se face în Egipt 17 şi am zis: Vă(BT) voi scoate din suferinţa Egiptului şi vă voi duce în ţara canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, fereziţilor, heviţilor şi iebusiţilor, într-o ţară unde curge lapte şi miere».’ 18 Ei vor asculta(BU) de glasul tău şi te vei duce, tu şi bătrânii lui Israel, la împăratul Egiptului şi îi veţi spune: ‘Domnul, Dumnezeul evreilor, S-a întâlnit(BV) cu noi. Dă-ne voie să mergem cale de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeului nostru.’ 19 Ştiu că împăratul Egiptului n-are(BW) să vă lase să plecaţi decât silit de o mână puternică. 20 Eu Îmi voi întinde(BX) mâna şi voi lovi Egiptul cu tot(BY) felul de minuni, pe care le voi face în mijlocul lui. După aceea, are să vă lase să plecaţi. 21 Voi face(BZ) chiar ca poporul acesta să capete trecere înaintea egiptenilor, şi, când veţi pleca, nu veţi pleca cu mâinile goale. 22 Fiecare femeie(CA) va cere de la vecina ei şi de la cea care locuieşte în casa ei vase de argint, vase de aur şi haine, pe care le veţi pune pe fiii şi fiicele voastre. Şi veţi jefui(CB) astfel pe egipteni.”

Asuprirea israeliţilor în Egipt

Acestea sunt numele israeliţilor care au venit în Egipt împreună cu Iacov şi împreună cu familiile lor: Ruben, Simeon, Levi şi Iuda, Isahar, Zabulon şi Beniamin, Dan şi Neftali, Gad şi Aşer. Toţi urmaşii lui Iacov erau în număr de şaptezeci[a]. Iosif se afla deja în Egipt. După o vreme, Iosif a murit; apoi au murit toţi fraţii săi şi toată generaţia de atunci. Israeliţii s-au înmulţit foarte mult; ei au devenit numeroşi şi au ajuns puternici, astfel încât ţara s-a umplut de ei.

Peste Egipt s-a ridicat un nou monarh, care nu-l cunoscuse pe Iosif. El a zis poporului său: „Iată că poporul israeliţilor este prea mare şi prea puternic pentru noi. 10 Haideţi să ne purtăm cu dibăcie faţă de ei, căci altfel se vor înmulţi şi, dacă se va întâmpla să fim în război, s-ar putea să li se alăture duşmanilor noştri, să lupte împotriva noastră şi să fugă din ţară.“ 11 Astfel, au pus peste ei supraveghetori de sclavi, ca să-i asuprească prin poveri grele; în acest fel au zidit Pitomul şi Ramsesul ca cetăţi cu hambare pentru Faraon[b]. 12 Însă cu cât erau ei mai asupriţi, cu atât se înmulţeau şi se răspândeau mai mult; egiptenii au ajuns să se teamă de israeliţi 13 şi i-au supus la o muncă foarte grea; 14 le-au făcut vieţile amare, punându-i să muncească din greu la facerea mortarului, a cărămizilor şi la tot felul de lucrări pe câmp. În toate sarcinile pe care le dădeau israeliţilor, egiptenii erau foarte aspri.

15 Monarhul Egiptului le-a zis moaşelor evreilor (pe una o chema Şifra, iar pe cealaltă Pua): 16 „Când vă veţi împlini slujba de moaşe la femeile evreilor şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă cel care se va naşte va fi băiat, omorâţi-l, dar dacă va fi fată, lăsaţi-o să trăiască.“ 17 Însă moaşele s-au temut de Dumnezeu şi n-au făcut cum le-a poruncit monarhul Egiptului, ci au lăsat şi băieţii să trăiască. 18 Monarhul Egiptului le-a chemat pe moaşe şi le-a întrebat:

– De ce aţi făcut acest lucru şi i-aţi lăsat şi pe băieţi să trăiască?

19 Moaşele i-au răspuns lui Faraon:

– Deoarece femeile evreilor nu sunt ca şi femeile egiptene; ele sunt vânjoase şi nasc înainte ca moaşa să ajungă la ele.

20 Dumnezeu le-a făcut bine moaşelor, iar poporul s-a înmulţit şi a ajuns foarte puternic. 21 Pentru că moaşele s-au temut de Dumnezeu, El le-a întemeiat familii. 22 Apoi Faraon a poruncit întregului său popor: „Aruncaţi în Nil orice băiat care li se va naşte[c] evreilor! Doar pe fete să le lăsaţi să trăiască!“

Naşterea şi tinereţea lui Moise

Un bărbat din casa lui Levi îşi luase de soţie o fată a lui Levi. Femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu; fiindcă a văzut că era un copil frumos[d], ea l-a ascuns timp de trei luni. Când nu l-a mai putut ascunde, a luat un coş de papirus, l-a uns cu lut şi smoală, a pus copilul în el şi l-a pus între trestii, pe malul râului. Sora lui stătea la distanţă, ca să vadă ce se va întâmpla cu el. Fiica lui Faraon a coborât la râu să se scalde şi fetele care erau cu ea se plimbau pe malul râului; ea a văzut coşul între trestii şi şi-a trimis sclava să i-l aducă. Când l-a deschis, a văzut înăuntru copilul. Acesta plângea, iar fiicei lui Faraon i s-a făcut milă de el şi a zis: „Trebuie să fie unul dintre copiii evreilor.“ Atunci sora copilului a întrebat-o pe fiica lui Faraon:

– Să merg şi să chem o doică dintre femeile evreilor ca să alăpteze copilul pentru tine?

– Du-te! i-a răspuns fiica lui Faraon.

Fata s-a dus şi a chemat-o pe mama copilului. Fiica lui Faraon i-a zis: „Ia acest copil şi alăptează-l pentru mine, iar eu îţi voi plăti.“ Femeia a luat copilul şi l-a alăptat. 10 Când copilul a crescut, ea l-a adus la fiica lui Faraon şi el a devenit fiul acesteia; ea i-a pus numele Moise[e], deoarece l-a scos din apă.

Fuga lui Moise în Midian

11 Într-o zi, pe când crescuse deja, Moise a ieşit să vadă greutăţile celor din poporul său; el a văzut cum un egiptean îl bătea pe un evreu, unul dintre cei din poporul său. 12 S-a uitat într-o parte şi într-alta şi, nevăzând pe nimeni, l-a ucis pe egiptean şi l-a ascuns în nisip. 13 A doua zi, pe când ieşea din nou, a văzut doi evrei bătându-se. El l-a întrebat pe cel vinovat:

– De ce-ţi loveşti semenul?

14 Acesta i-a răspuns:

– Cine te-a pus pe tine conducător şi judecător peste noi? Vrei să mă ucizi şi pe mine aşa cum l-ai ucis pe egiptean?

Atunci Moise s-a temut şi şi-a zis: „Cu siguranţă că acest lucru este cunoscut.“ 15 Când a aflat Faraon acest lucru, a căutat să-l omoare pe Moise. Însă Moise a fugit de Faraon şi s-a refugiat în ţara Midian; el s-a aşezat lângă o fântână. 16 Preotul din Midian avea şapte fiice. Ele au venit la fântână, au scos apă şi au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor. 17 Au sosit însă acolo nişte păstori care le-au izgonit; Moise s-a ridicat, le-a luat apărarea şi apoi le-a adăpat turmele. 18 Când ele s-au întors la tatăl lor, Reuel, acesta le-a întrebat:

– Cum se face că aţi venit mai repede astăzi?

19 Ele i-au răspuns:

– Un egiptean ne-a scăpat din mâna păstorilor, ne-a scos apă şi ne-a adăpat turma.

20 Atunci el le-a spus fiicelor sale:

– Şi unde este acum omul acela? Cum de l-aţi lăsat acolo? Invitaţi-l la masă!

21 Moise a fost de acord să locuiască la acel om şi acesta i-a dat-o de soţie pe fiica sa, Sefora. 22 Ea a născut un fiu, iar Moise i-a pus numele Gherşom[f], zicându-şi: „Sunt un străin într-o ţară străină.“

Dumnezeu ia aminte la suferinţa israeliţilor

23 După o perioadă lungă de timp, monarhul Egiptului a murit. Israeliţii încă gemeau în sclavia lor şi strigau după ajutor; strigătul lor din cauza sclaviei a ajuns la cunoştinţa lui Dumnezeu. 24 Dumnezeu le-a auzit geamătul şi Şi-a adus aminte de legământul Său cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov. 25 Astfel, Dumnezeu a luat aminte la starea israeliţilor şi I-a păsat de ei[g].

Tufişul în flăcări – delegarea lui Moise

Moise păştea turma socrului său, Ietro, preotul din Midian. El şi-a dus turma dincolo de pustie şi a ajuns la Horeb, muntele lui Dumnezeu. Acolo i S-a arătat Îngerul Domnului într-o flacără de foc care ieşea dintr-un tufiş. Moise s-a uitat într-acolo şi a văzut că, deşi tufişul ardea, totuşi nu se mistuia. Atunci Moise şi-a zis: „Trebuie să mă apropii ca să văd această privelişte deosebită; oare de ce nu se mistuie tufişul?“ Când Domnul a văzut că el s-a apropiat să privească la ce se întâmpla, l-a chemat din tufiş şi i-a zis:

– Moise, Moise!

– Iată-mă! a răspuns el.

Dumnezeu i-a zis:

– Nu te apropia! Dă-ţi jos sandalele, căci locul pe care stai este un pământ sfânt.

El i-a mai zis:

– Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.

Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să se uite la Dumnezeu.

Domnul i-a mai zis:

– Am văzut asuprirea poporului Meu care este în Egipt şi i-am auzit strigătul scos din cauza asupritorilor lui. Cunosc suferinţele lui, aşa că M-am coborât să-l eliberez din mâna egiptenilor şi să-l duc din ţara aceea într-o ţară în care curge lapte şi miere, în locul canaaniţilor, al hitiţilor, al amoriţilor, al periziţilor, al hiviţilor şi al iebusiţilor. Strigătul israeliţilor a ajuns până la Mine; am văzut cum îi asupresc egiptenii. 10 Acum, vino, căci te voi trimite la Faraon să-Mi scoţi poporul din Egipt!

11 Moise I-a răspuns lui Dumnezeu:

– Cine sunt eu, să merg la Faraon şi să-i scot pe israeliţi din Egipt?

12 El i-a zis:

– Eu voi fi cu tine; acesta va fi semnul pentru tine că Eu te-am trimis: când vei scoate poporul Meu din Egipt, vă veţi închina lui Dumnezeu pe muntele acesta.

13 Dar Moise I-a răspuns lui Dumnezeu:

– Dacă voi merge la israeliţi şi le voi spune că Dumnezeul părinţilor lor m-a trimis la ei, iar ei mă vor întreba Care este Numele Său, ce le voi răspunde?

14 Dumnezeu i-a zis lui Moise:

– EU SUNT CEL CE SUNT![h] Să le spui israeliţilor că Cel Ce Îşi spune „EU SUNT“ te-a trimis la ei.

15 Dumnezeu i-a mai zis lui Moise:

– Aşa să le vorbeşti israeliţilor: „Domnul[i], Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov m-a trimis la voi.“ Acesta este Numele Meu pentru veci de veci; acest Nume este o aducere-aminte pentru toate generaţiile. 16 Du-te, convoacă sfatul bătrânilor lui Israel[j] şi spune-le: „Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, mi S-a arătat şi mi-a zis: «Am luat aminte la voi şi la ce vi se face în Egipt; 17 am hotărât că vă voi scoate de sub asuprirea Egiptului şi vă voi duce în ţara canaaniţilor, a hitiţilor, a amoriţilor, a periziţilor, a hiviţilor şi a iebusiţilor, o ţară în care curge lapte şi miere.»“ 18 Ei vor asculta glasul tău şi astfel, tu împreună cu cei din sfatul bătrânilor veţi merge la monarhul Egiptului şi îi veţi spune: „Domnul, Dumnezeul evreilor, ne-a ieşit în cale; lasă-ne să facem o călătorie de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeul nostru.“ 19 Totuşi Eu ştiu că monarhul Egiptului nu vă va lăsa să ieşiţi până nu-l voi sili cu mâna Mea puternică. 20 Eu Îmi voi întinde mâna şi voi lovi Egiptul cu toate minunile Mele, pe care le voi face în el; după aceea monarhul Egiptului vă va lăsa să plecaţi. 21 Eu voi face ca acest popor să găsească bunăvoinţă la egipteni în aşa fel încât, atunci când veţi pleca, să nu ieşiţi cu mâinile goale. 22 Fiecare femeie israelită va cere vecinei ei şi oricărei femei care locuieşte în casa vecinilor, lucruri de argint, lucruri de aur şi îmbrăcăminte; acestea le veţi pune pe fiii şi pe fiicele voastre şi astfel îi veţi prăda pe egipteni.

Notas al pie

  1. Exodul 1:5 TM (vezi şi Gen. 46:27); Q, LXX (vezi şi nota la Gen. 46:27): şaptezeci şi cinci
  2. Exodul 1:11 Denumire a suveranului Egiptului; lit.: Marea (sau cea mai mare) Casă, indicând iniţial palatul regal iar apoi instituţia şi persoana suveranului (vezi, de ex., Înalta Poartă otomană, Casa Albă)
  3. Exodul 1:22 LXX, PentSam şi Tg; TM: fiecare băiat născut
  4. Exodul 2:2 Lit.: bun, probabil cu trimitere la Gen. 1
  5. Exodul 2:10 Moise (ebr.: Moşe) sună asemănător cu verbul ebraic a scoate (maşa) însă cel mai probabil este de origine egipteană, însemnând fiu (vezi nume ca: Ahmosis, Tuthmosis, Ramses)
  6. Exodul 2:22 Gherşom sună asemănător cu expresia sunt (sau: am fost) străin acolo
  7. Exodul 2:25 TM; LXX: şi li S-a făcut cunoscut
  8. Exodul 3:14 Sau: EU SUNT CEL CE PURUREA SUNT (în ebraică verbele sunt la timpul imperfect, deoarece în gândirea ebraică fiinţa este un concept dinamic; sensul nu implică numai existenţa, ci, în primul rand, prezenţa lui YHWH ca izbăvitor şi susţinător al lui Israel de aici înainte); LXX, influenţată de gândirea greacă, pentru care fiinţa era un concept static, traduce cu EU SUNT CEL CARE ESTE
  9. Exodul 3:15 Tetragrama divină YHWH, cu sensul de El este, tradusă peste tot cu Domnul
  10. Exodul 3:16 Lit.: bătrânii lui Israel, şefi de familii şi de clanuri, recunoscuţi ca autoritate la toate popoarele orientale; rol de judecători în cadrul comunităţii locale (Deut. 19:12; 21:1-9; 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituţie, Sfatul Bătrânilor lui Israel (lit.: bătrânii lui Israel) este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7); peste tot în carte