POPORUL ISRAEL ÎN EGIPT

Capitolele 1—15:21.

(Geneza 15:13,14. Psalmii 105:23-39; 106:7-12; Faptele 7:7-36.)

Înmulţirea israeliţilor în Egipt

1 Iată^(A) numele fiilor lui Israel intraţi în Egipt; au intrat cu Iacov fiecare cu familia lui: ² Ruben, Simeon, Levi, Iuda, ³ Isahar, Zabulon, Beniamin, ⁴ Dan, Neftali, Gad şi Aşer. ⁵ Sufletele ieşite din coapsele lui Iacov erau şaptezeci^(B) de toate. Iosif era atunci în Egipt. ⁶ Iosif^(C) a murit şi toţi fraţii lui, şi toată vârsta aceea de oameni. ⁷ Fiii^(D) lui Israel s-au înmulţit, s-au mărit, au crescut şi au ajuns foarte puternici. Şi s-a umplut ţara de ei.

Suferinţele israeliţilor

⁸ Peste Egipt s-a ridicat^(E) un nou împărat, care nu cunoscuse pe Iosif. ⁹ El a zis poporului său: „Iată^(F) că poporul copiilor lui Israel este mai mare şi mai puternic decât noi. ¹⁰ Veniţi^(G) să ne arătăm dibaci faţă de el, ca să nu crească, pentru ca nu cumva, dacă se va întâmpla un război, să se unească şi el cu vrăjmaşii noştri, să ne bată şi să iasă apoi din ţară.^(H)” ¹¹ Şi au pus peste ei isprăvnicei, ca^(I) să-i asuprească prin^(J) munci grele. Astfel a zidit el cetăţile Pitom şi Ramses^(K), ca să slujească de hambare lui Faraon. ¹² Dar, cu cât îl asupreau mai mult, cu atât se înmulţea şi creştea, şi s-au scârbit de copiii lui Israel. ¹³ Atunci, egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspră robie. ¹⁴ Le-au făcut viaţa amară^(L) prin lucrări grele de lut^(M) şi cărămizi şi prin tot felul de lucrări de pe câmp; în toate muncile acestea pe care-i sileau să le facă erau fără niciun pic de milă. ¹⁵ Împăratul Egiptului a poruncit moaşelor evreilor, numite una Şifra şi cealaltă Pua, ¹⁶ şi le-a zis: „Când veţi împlini slujba de moaşe pe lângă femeile evreilor şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă este băiat, să-l omorâţi, iar dacă este fată, s-o lăsaţi să trăiască.” ¹⁷ Dar moaşele s-au temut^(N) de Dumnezeu şi n-au făcut^(O) ce le poruncise împăratul Egiptului, ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască. ¹⁸ Împăratul Egiptului a chemat pe moaşe şi le-a zis: „Pentru ce aţi făcut lucrul acesta şi aţi lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască?” ¹⁹ Moaşele^(P) au răspuns lui Faraon: „Pentru că femeile evreilor nu sunt ca egiptencele; ele sunt vânjoase şi nasc înainte de venirea moaşei.” ²⁰ Dumnezeu^(Q) a făcut bine moaşelor şi poporul s-a înmulţit şi a ajuns foarte mare la număr. ²¹ Pentru că moaşele se temuseră de Dumnezeu, Dumnezeu le-a făcut case^(R). ²² Atunci, Faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul lui: „Să aruncaţi în râu pe orice băiat^(S) care se va naşte şi să lăsaţi pe toate fetele să trăiască.”

Naşterea lui Moise

2 Un om^(T) din casa lui Levi luase de nevastă pe o fată a lui Levi. ² Femeia aceasta a rămas însărcinată şi a născut un fiu. A văzut^(U) că este frumos şi l-a ascuns trei luni. ³ Nemaiputând să-l ascundă, a luat un sicriaş de papură, pe care l-a uns cu lut şi cu smoală, a pus copilul în el şi l-a aşezat între trestii, pe malul râului. ⁴ Sora^(V) copilului pândea la o depărtare oarecare, ca să vadă ce are să i se întâmple. ⁵ Fata^(W) lui Faraon s-a pogorât la râu să se scalde, şi fetele care o însoţeau se plimbau pe marginea râului. Ea a zărit sicriaşul în mijlocul trestiilor şi a trimis pe roaba ei să-l ia. ⁶ L-a deschis şi a văzut copilul: era un băieţaş care plângea. I-a fost milă de el şi a zis: „Este un copil de al evreilor!” ⁷ Atunci, sora copilului a zis fetei lui Faraon: „Să mă duc să-ţi chem o doică dintre femeile evreilor ca să-ţi alăpteze copilul?” ⁸ „Du-te”, i-a răspuns fata lui Faraon. Şi fata s-a dus şi a chemat pe mama copilului. ⁹ Fata lui Faraon i-a zis: „Ia copilul acesta, alăptează-mi-l şi îţi voi plăti.” Femeia a luat copilul şi l-a alăptat. ¹⁰ Copilul a crescut şi ea l-a adus fetei lui Faraon, şi el i-a fost fiu^(X). I-a pus numele Moise (Scos), „căci”, a zis ea, „l-am scos din ape.”

Fuga lui Moise în Madian

¹¹ În vremea aceea, Moise, crescând mare^(Y), a ieşit pe la fraţii săi şi a fost martor la muncile^(Z) lor grele. A văzut pe un egiptean care bătea pe un evreu, unul dintre fraţii lui. ¹² S-a uitat în toate părţile şi, văzând că nu este nimeni, a omorât^(AA) pe egiptean şi l-a ascuns în nisip. ¹³ A ieşit^(AB) şi în ziua următoare şi iată că doi evrei se certau. A zis celui ce n-avea dreptate: „Pentru ce loveşti pe semenul tău?” ¹⁴ Şi omul acela a răspuns: „Cine^(AC) te-a pus pe tine mai-mare şi judecător peste noi? Nu cumva ai de gând să mă omori şi pe mine cum ai omorât pe egipteanul acela?” Moise s-a temut şi a zis: „Nu mai încape îndoială că faptul este cunoscut.” ¹⁵ Faraon a aflat ce se petrecuse şi căuta să-l omoare pe Moise. Dar Moise^(AD) a fugit dinaintea lui Faraon şi a locuit în ţara Madian. A şezut lângă o fântână^(AE). ¹⁶ Preotul^(AF) din Madian avea şapte fete^(AG). Ele au venit să scoată apă şi au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor. ¹⁷ Dar au venit păstorii şi le-au luat la goană. Atunci, Moise s-a sculat, le-a ajutat şi le-a^(AH) adăpat turma. ¹⁸ Când s-au întors ele la tatăl lor, Reuel^(AI), el a zis: „Pentru ce vă întoarceţi aşa de curând azi?” ¹⁹ Ele au răspuns: „Un egiptean ne-a scăpat din mâna păstorilor şi chiar ne-a scos apă şi a adăpat turma.” ²⁰ Şi el a zis fetelor: „Unde este? Pentru ce aţi lăsat acolo pe omul acela! Chemaţi-l^(AJ) să mănânce pâine!” ²¹ Moise s-a hotărât să locuiască la omul acela, care i-a dat de nevastă pe fiică-sa^(AK) Sefora. ²² Ea a născut un fiu, căruia el i-a pus numele^(AL) Gherşom (Sunt străin aici); „căci”, a zis el, „locuiesc ca^(AM) străin într-o ţară străină.”

Dumnezeu aude strigătul israeliţilor

²³ După^(AN) multă vreme, împăratul Egiptului a murit, şi copiii lui Israel^(AO) gemeau încă din pricina robiei şi scoteau^(AP) strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit până la Dumnezeu. ²⁴ Dumnezeu a^(AQ) auzit gemetele lor şi Şi-a adus^(AR) aminte de^(AS) legământul Său făcut cu Avraam, Isaac şi Iacov. ²⁵ Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel şi a luat cunoştinţăt^(AT) de ei.

Rugul aprins

3 Moise păştea turma socrului său, Ietro, preotul^(AU) Madianului. Odată, a mânat turma până dincolo de pustie şi a ajuns la muntele^(AV) lui Dumnezeu, la Horeb. ² Îngerul^(AW) Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat şi iată că rugul era tot un foc şi rugul nu se mistuia deloc. ³ Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie^(AX) minunată şi pentru ce nu se mistuie rugul.” ⁴ Domnul a văzut că el se întoarce să vadă şi Dumnezeu l-a chemat^(AY) din mijlocul rugului şi a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!” ⁵ Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi^(AZ) încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt.” ⁶ Şi a adăugat: „Eu sunt^(BA) Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea^(BB) să-L privească pe Dumnezeu. ⁷ Domnul a zis: „Am^(BC) văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor^(BD) lui, căci îi^(BE) cunosc durerile. ⁸ M-am pogorât^(BF) ca să-l izbăvesc^(BG) din mâna egiptenilor şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară^(BH) bună şi întinsă, într-o ţară unde curge^(BI) lapte şi miere, şi anume în locurile pe care le locuiesc canaaniţii^(BJ), hetiţii, amoriţii, fereziţii, heviţii şi iebusiţii. ⁹ Iată^(BK) că strigătele israeliţilor au ajuns până la Mine şi am văzut chinul cu care îi chinuiesc^(BL) egiptenii. ¹⁰ Acum^(BM) vino. Eu te voi trimite la Faraon şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.”

Trimiterea lui Moise

¹¹ Moise a zis lui Dumnezeu: „Cine^(BN) sunt eu, ca să mă duc la Faraon şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?” ¹² Dumnezeu a zis: „Eu voi^(BO) fi negreşit cu tine, şi iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimis: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.” ¹³ Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel şi le voi spune: ‘Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi’ şi mă vor întreba: ‘Care este Numele Lui?’ ce le voi răspunde?” ¹⁴ Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.” Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: ‘Cel ce se numeşte Eu^(BP) sunt m-a trimis la voi’.” ¹⁵ Dumnezeu a mai zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: ‘Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este Numele^(BQ) Meu pentru veşnicie, acesta este Numele Meu din neam în neam’. ¹⁶ Du-te, strânge^(BR) pe bătrânii lui Israel şi spune-le: ‘Mi s-a arătat Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. El a zis^(BS): «V-am văzut şi am văzut ce vi se face în Egipt ¹⁷ şi am zis: Vă^(BT) voi scoate din suferinţa Egiptului şi vă voi duce în ţara canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, fereziţilor, heviţilor şi iebusiţilor, într-o ţară unde curge lapte şi miere».’ ¹⁸ Ei vor asculta^(BU) de glasul tău şi te vei duce, tu şi bătrânii lui Israel, la împăratul Egiptului şi îi veţi spune: ‘Domnul, Dumnezeul evreilor, S-a întâlnit^(BV) cu noi. Dă-ne voie să mergem cale de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeului nostru.’ ¹⁹ Ştiu că împăratul Egiptului n-are^(BW) să vă lase să plecaţi decât silit de o mână puternică. ²⁰ Eu Îmi voi întinde^(BX) mâna şi voi lovi Egiptul cu tot^(BY) felul de minuni, pe care le voi face în mijlocul lui. După aceea, are să vă lase să plecaţi. ²¹ Voi face^(BZ) chiar ca poporul acesta să capete trecere înaintea egiptenilor, şi, când veţi pleca, nu veţi pleca cu mâinile goale. ²² Fiecare femeie^(CA) va cere de la vecina ei şi de la cea care locuieşte în casa ei vase de argint, vase de aur şi haine, pe care le veţi pune pe fiii şi fiicele voastre. Şi veţi jefui^(CB) astfel pe egipteni.”