⁴⁴ Deci Moise a venit împreună cu Iosua^[i], fiul lui Nun, şi a rostit toate cuvintele acestei cântări în auzul poporului. ⁴⁵ Când Moise a terminat de rostit toate cuvintele acestea către întreg Israelul, ⁴⁶ le-a zis: „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care eu vi le-am rostit astăzi, astfel încât să porunciţi copiilor voştri să păzească şi să împlinească toate cuvintele acestei Legi. ⁴⁷ Căci nici un cuvânt nu este fără însemnătate, ele sunt viaţa voastră. Prin cuvintele acestea vă veţi lungi zilele în ţara voastră pe care o veţi stăpâni după ce veţi traversa Iordanul.“

Moise priveşte ţara de pe muntele Nebo

⁴⁸ În aceeaşi zi Domnul i-a vorbit lui Moise: ⁴⁹ „Urcă-te pe muntele Abarim, adică pe muntele Nebo^[j], în ţara Moab, care este înaintea Ierihonului şi priveşte Canaanul pe care Eu îl dau lui Israel în stăpânire. ⁵⁰ Tu vei muri pe muntele pe care te vei urca şi vei fi astfel adăugat la strămoşii tăi, după cum fratele tău Aaron a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la strămoşii lui, ⁵¹ din cauză că aţi fost necredincioşi faţă de Mine înaintea israeliţilor, la apele Meribei din Kadeş, în pustia Ţin, unde nu M-aţi sfinţit în mijlocul lui Israel. ⁵² Tu vei vedea pământul promisiunii de la distanţă, dar nu vei intra în ţara pe care o dau poporului Israel.“

Moise binecuvântează cele douăsprezece seminţii

33 Aceasta este binecuvântarea pe care Moise, omul lui Dumnezeu, a rostit-o pentru Israel, înainte de moartea sa. ² El a vorbit astfel:

⁷ Despre Iuda a zis:

⁸ Despre Levi a zis:

¹² Despre Beniamin a zis:

¹³ Despre Iosif a zis:

¹⁸ Despre Zabulon a zis:

²⁰ Despre Gad a zis:

²² Despre Dan a zis:

²³ Despre Neftali a zis:

²⁴ Despre Aşer a zis:

Moartea lui Moise

34 Moise s-a urcat din câmpiile Moabului pe muntele Nebo, pe vârful Pisga, care este înaintea Ierihonului. Domnul i-a arătat întreaga ţară, de la Ghilad până la Dan, ² ţara lui Neftali, ţara lui Efraim şi a lui Manase, toată ţara lui Iuda până la Marea de Apus^[u], ³ Neghevul^[v] şi toată regiunea din Valea Ierihonului, Cetatea de Palmieri, până la Ţoar. ⁴ Atunci Domnul i-a vorbit: „Aceasta este ţara pe care am promis-o lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov când am spus: «Seminţei^[w] tale i-o voi da!». Te-am lăsat să o vezi, dar nu vei intra în ea.“

⁵ Moise, robul Domnului, a murit în ţara Moab, după Cuvântul Domnului. ⁶ El^[x] l-a înmormântat în ţara Moab, în valea care este faţă în faţă cu Bet-Peor, dar nimeni nu i-a cunoscut mormântul până în ziua de azi. ⁷ Moise era în vârstă de o sută douăzeci de ani când a murit, însă vederea nu-i slăbise şi puterea nu-l părăsise. ⁸ Israeliţii l-au plâns pe Moise în câmpiile Moabului treizeci de zile, după care zilele de plâns şi de doliu pentru Moise s-au încheiat.

⁹ Iosua, fiul lui Nun, era plin de duhul înţelepciunii, deoarece Moise îşi pusese mâinile peste el. Israeliţii au ascultat de el şi au împlinit ceea ce Domnul i-a poruncit prin Moise.

¹⁰ De atunci nu s-a mai ridicat în Israel nici un alt profet asemenea lui Moise, pe care Domnul să-l fi cunoscut faţă în faţă. ¹¹ Căci doar pe el Domnul l-a trimis în ţara Egiptului ca să facă toate acele semne şi minuni împotriva lui Faraon, a slujitorilor lui şi împotriva întregii ţări ¹² şi doar Moise a înfăptuit cu mână tare înaintea întregului Israel, toate acele fapte măreţe.

Iosua – noul conducător al lui Israel

1 După moartea lui Moise, robul Domnului, Domnul i-a vorbit lui Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Moise, astfel:

² „Moise, robul Meu, a murit. Acum dar traversează de îndată Iordanul, împreună cu tot poporul acesta, spre ţara pe care o dau israeliţilor. ³ Vă voi da orice teritoriu peste care va trece talpa piciorului vostru, întocmai cum i-am promis lui Moise. ⁴ Teritoriul vostru se va întinde de la pustie până la Liban şi de la Râul cel Mare, râul Eufrat, cuprinzând toată ţara hitiţilor, până la Marea cea Mare^[a], în apus. ⁵ Nici un om nu-ţi va putea sta împotrivă cât vei trăi. Cum am fost cu Moise, tot aşa voi fi şi cu tine! Nu te voi lăsa şi nu te voi părăsi!

⁶ Fii tare şi curajos, pentru că tu vei da în stăpânire acestui popor ţara pe care am jurat că le-o voi da părinţilor lor. ⁷ Fii deci tare şi foarte curajos, veghind să împlineşti toată Legea pe care ţi-a poruncit-o robul Meu Moise. Nu te abate de la ea nici la dreapta, nici la stânga, ca să prosperi oriunde vei merge. ⁸ Cartea aceasta a Legii să nu să se depărteze de gura ta! Meditează asupra ei zi şi noapte, veghind, astfel încât să poţi împlini tot ceea ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi oriunde vei merge şi vei prospera! ⁹ Oare nu Eu te-am împuternicit? Fii tare şi curajos! Nu te teme şi nu te înspăimânta, fiindcă Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine oriunde vei merge!“

¹⁰ Iosua le-a poruncit conducătorilor poporului următoarele:

¹¹ – Treceţi prin tabără şi porunciţi poporului să-şi pregătească provizii, căci peste trei zile veţi traversa Iordanul ca să intraţi şi să cuceriţi ţara pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-o dă în stăpânire.

¹² Rubeniţilor, gadiţilor şi jumătăţii seminţiei lui Manase, Iosua le-a zis:

¹³ – Aduceţi-vă aminte de însărcinarea pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului, când a zis că Domnul, Dumnezeul vostru, vă dă odihnă şi vă dă ţara aceasta. ¹⁴ Prin urmare, soţiile voastre, copiii voştri şi vitele voastre vor trebui să rămână în ţara pe care v-a dat-o Moise în partea aceasta a Iordanului. Însă toţi războinicii voştri vor trebui să traverseze înarmaţi înaintea fraţilor voştri ca să-i ajute, ¹⁵ până când Domnul, Dumnezeul vostru, le va da şi lor odihnă asemenea vouă şi până când şi ei vor lua în stăpânire ţara pe care Domnul, Dumnezeul vostru, le-o dă. După aceea vă veţi întoarce să stăpâniţi ţara care v-a fost dată ca moştenire de către Moise, robul Domnului, dincoace de Iordan, spre răsăritul soarelui.“

¹⁶ – Vom face tot ceea ce ne-ai poruncit şi vom merge oriunde ne vei trimite! i-au răspuns ei lui Iosua. ¹⁷ Te vom asculta tot aşa cum l-am ascultat şi pe Moise! Numai să fie acum Domnul, Dumnezeul tău, şi cu tine la fel cum a fost cu Moise. ¹⁸ Orice om care se va răzvrăti împotriva poruncii tale şi care nu va asculta de toate cuvintele pe care ni le porunceşti, va fi omorât. Tu însă fii tare şi curajos!

Iscoadele la Ierihon. Rahab

2 După aceea, Iosua, fiul lui Nun, a trimis în secret, din Şitim, două iscoade şi le-a zis: „Duceţi-vă să cercetaţi ţara şi mai ales Ierihonul!“

Ei au plecat şi au intrat în casa unei prostituate numită Rahab, culcându-se acolo.

² Regelui Ierihonului i s-a spus: „Iată că nişte israeliţi au venit aici în timpul nopţii ca să cerceteze ţara“. ³ Atunci regele Ierihonului a trimis să i se spună prostituatei Rahab:

– Scoate-i afară pe bărbaţii care au venit la tine şi au intrat în casa ta fiindcă au venit să cerceteze întreaga ţară! ⁴ Femeia însă îi luase pe cei doi bărbaţi şi-i ascunsese.

– Este adevărat că acei bărbaţi au venit la mine, a răspuns ea, dar eu nu ştiam de unde sunt. ⁵ Spre seară, când poarta trebuia să se închidă, bărbaţii au plecat şi nu ştiu unde s-au dus. Urmăriţi-i repede şi îi veţi ajunge!

⁶ Ea îi urcase pe acoperiş, ascunzându-i sub snopii de in pe care îi avea întinşi acolo.

⁷ Ei i-au urmărit pe drumul care duce la vadurile Iordanului. După ce au plecat în urmărire, poarta s-a închis în urma lor. ⁸ Înainte ca iscoadele să adoarmă, Rahab s-a urcat la ei pe acoperiş ⁹ şi le-a spus:

– Ştiu că Domnul v-a dat ţara aceasta. Din cauza voastră noi suntem îngroziţi, iar locuitorii ţării sunt topiţi de frică. ¹⁰ Am auzit cum, la ieşirea voastră din Egipt, Domnul a secat înaintea voastră apele Mării Roşii^[b] şi am aflat ce le-aţi făcut lui Sihon şi lui Og, cei doi regi amoriţi de la răsărit de Iordan, pe care i-aţi nimicit cu totul^[c]. ¹¹ Când am auzit lucrurile acestea, ni s-au înmuiat inimile şi fiecare om şi-a pierdut curajul din cauza voastră, fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în ceruri şi jos pe pământ! ¹² Acum dar, vă rog, juraţi-mi pe Domnul că veţi arăta faţă de familia tatălui meu, aceeaşi bunătate pe care şi eu am avut-o faţă de voi. Daţi-mi un semn demn de încredere ¹³ că veţi cruţa viaţa tatălui meu, a mamei mele, a fraţilor mei şi a surorilor mele împreună cu tot ce au şi că ne veţi salva de la moarte.

¹⁴ – Suntem gata să ne dăm viaţa pentru voi, i-au răspuns bărbaţii, dacă nu ne vei trăda! Iar atunci când Domnul ne va da ţara, ne vom purta cu tine cu bunătate şi credincioşie.

¹⁵ Ea i-a coborât atunci prin fereastră cu o frânghie, căci casa ei era construită deasupra zidului cetăţii, locuind chiar deasupra zidului, ¹⁶ şi i-a sfătuit astfel:

– Mergeţi spre munte ca să nu vă întâlniţi cu cei care vă urmăresc şi ascundeţi-vă acolo timp de trei zile, până se vor întoarce. După aceea veţi putea să vă continuaţi drumul.

¹⁷ Bărbaţii i-au spus:

– Noi vom fi dezlegaţi de jurământul acesta, cu care ne-ai pus să ne legăm faţă de tine, ¹⁸ dacă, atunci când vom intra în ţară, nu vei lega această frânghie din fir cărămiziu de fereastra prin care ne-ai coborât şi dacă nu vei aduce în casa ta pe tatăl tău, pe mama ta şi pe fraţii tăi, toată familia ta. ¹⁹ Dacă vreunul dintre ei va ieşi dincolo de porţile casei tale, sângele lui va cădea asupra capului lui, iar noi vom fi nevinovaţi. Dar dacă va pune cineva mâna pe vreunul din cei ce vor fi în casă cu tine, sângele lui va cădea asupra capului nostru. ²⁰ Dacă ne vei trăda, atunci vom fi dezlegaţi de jurământul acesta, pe care ne-ai pus să-l facem.

²¹ – Să fie precum aţi spus! le-a răspuns ea.

Apoi i-a trimis şi ei au plecat, iar ea a legat frânghia roşie de fereastră. ²² Ei s-au dus şi au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, până când s-au întors cei care îi urmăreau şi care îi căutaseră de-a lungul întregului drum fără să-i găsească. ²³ Apoi cei doi bărbaţi s-au întors, au coborât muntele şi au trecut Iordanul. Au venit la Iosua, fiul lui Nun, şi i-au istorisit tot ce li s-a întâmplat. ²⁴ „Într-adevăr, i-au spus ei lui Iosua, Domnul a dat în mâinile noastre întreaga ţară şi toţi locuitorii ţării tremură înaintea noastră!“

Israel traversează Iordanul

3 Dis-de-dimineaţă Iosua s-a sculat şi împreună cu tot poporul Israel au ieşit din Şitim şi au pornit spre Iordan. Ei au rămas acolo peste noapte, înainte de a traversa râul.

² După trei zile dregătorii poporului au străbătut tabăra ³ şi au poruncit poporului: „Când veţi vedea Chivotul Legământului cu Domnul, Dumnezeul vostru, dus de preoţii leviţi, să porniţi din locul în care sunteţi şi să-l urmaţi. ⁴ Dar între voi şi el să păstraţi o distanţă de două mii de coţi^[d]. Să nu vă apropiaţi de el! Prin el voi veţi cunoaşte drumul pe care trebuie să mergeţi, căci nu aţi mai trecut niciodată pe drumul acesta.“

⁵ Iosua a zis poporului: „Sfinţiţi-vă, pentru că mâine Domnul va face lucrări minunate în mijlocul vostru!“

⁶ Iosua le-a spus apoi preoţilor: „Luaţi Chivotul Legământului şi treceţi înaintea poporului!“ Ei l-au luat şi au pornit în faţa poporului.

⁷ Domnul i-a zis lui Iosua: „În această zi voi începe să te înalţ în ochii întregului Israel, ca să ştie astfel că Eu sunt cu tine tot aşa cum am fost şi cu Moise. ⁸ Porunceşte-le preoţilor care duc Chivotul Legământului şi spune-le: «Când veţi ajunge la marginea apelor Iordanului, să vă opriţi în Iordan!»“

⁹ Iosua le-a spus israeliţilor: „Apropiaţi-vă ca să ascultaţi cuvintele Domnului, Dumnezeul vostru! ¹⁰ Prin aceasta veţi cunoaşte că Dumnezeul cel Viu este în mijlocul vostru şi că va nimici dinaintea voastră pe caananiţi, hitiţi, hiviţi, periziţi, ghirgasiţi, amoriţi şi iebusiţi. ¹¹ Iată, Chivotul Legământului cu Stăpânul întregului pământ traversează Iordanul înaintea voastră. ¹² Alegeţi acum doisprezece bărbaţi israeliţi, câte un bărbat din fiecare seminţie. ¹³ Când picioarele preoţilor care duc Chivotul Domnului, Stăpânul întregului pământ, vor intra în apele Iordanului, apele care coboară din amonte se vor despica şi se vor opri grămadă.“

¹⁴ Poporul a ieşit din corturi ca să treacă Iordanul, iar preoţii care duceau Chivotul Legământului erau înaintea poporului. ¹⁵ Când preoţii ce duceau Chivotul au ajuns la Iordan, iar picioarele lor au atins marginea apelor Iordanului (căci Iordanul inundă ambele maluri pe toată perioada secerişului), ¹⁶ apele care curgeau din amonte s-au oprit adunându-se grămadă pe o mare distanţă, până la Adam, cetatea din vecinătatea Ţortanului, iar cele care coborau în aval spre Marea Arabei (Marea Sărată^[e]), s-au scurs de tot. Şi astfel poporul a traversat ajungând în faţa Ierihonului. ¹⁷ Preoţii care duceau Chivotul Legământului cu Domnul s-au oprit pe uscat, în mijlocul Iordanului, timp în care tot Israelul îl traversa, până când întregul popor a traversat Iordanul.

Mărturii pentru posteritate

4 Întregul popor a traversat Iordanul. Domnul îi spusese lui Iosua: ² „Alege doisprezece bărbaţi din popor, câte un bărbat din fiecare seminţie, ³ şi porunceşte-le să ia din mijlocul Iordanului, din locul unde vor sta picioarele preoţilor, douăsprezece pietre, pe care să le duceţi cu voi şi să le aşezaţi în locul în care veţi înnopta.“

⁴ Iosua a chemat doisprezece bărbaţi, pe care i-a ales dintre israeliţi, câte un bărbat din fiecare seminţie, şi le-a zis: ⁵ „Treceţi în faţa Chivotului Domnului, Dumnezeul vostru, în mijlocul Iordanului şi fiecare din voi să ridice pe umeri o piatră, câte una pentru fiecare seminţie din Israel. ⁶ Acestea vor fi un semn în mijlocul vostru. Când fiii voştri vă vor întreba într-o zi despre semnificaţia acestor pietre, ⁷ voi să le istorisiţi cum au fost despicate apele Iordanului înaintea Chivotului Legământului cu Domnul, atunci când acesta a traversat Iordanul. Aşadar, pietrele acestea să fie totdeauna o aducere-aminte pentru israeliţi.“

⁸ Israeliţii au făcut aşa cum le-a poruncit Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, aşa cum i-a spus Domnul lui Iosua, potrivit numărului seminţiilor lui Israel, le-au dus în locul în care urmau să înnopteze şi le-au aşezat acolo. ⁹ Iosua a ridicat şi el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, pe locul unde au stat picioarele preoţilor care au dus Chivotul Legământului. Ele se mai află acolo şi astăzi.

¹⁰ Preoţii care duceau Chivotul au stat în mijlocul Iordanului până la împlinirea celor poruncite lui Iosua de către Domnul, pentru popor, potrivit cu tot ceea ce i-a poruncit Moise lui Iosua. Şi poporul s-a grăbit să traverseze. ¹¹ După ce a traversat tot poporul, Chivotul Domnului şi preoţii au trecut înaintea poporului. ¹² Urmaşii lui Ruben, ai lui Gad şi ai jumătăţii seminţiei lui Manase au traversat şi ei, pregătiţi pentru luptă, în faţa israeliţilor, aşa cum le spusese Moise. ¹³ Aproape patruzeci de mii de bărbaţi înarmaţi au trecut, gata de luptă, înaintea Domnului în câmpiile Ierihonului.

¹⁴ În ziua aceea Domnul l-a înălţat pe Iosua în ochii întregului Israel, şi toţi israeliţii s-au temut de el în toate zilele vieţii lui, tot aşa cum se temuseră şi de Moise.

¹⁵ Atunci Domnul i-a spus lui Iosua: ¹⁶ „Porunceşte-le preoţilor care duc Chivotul Mărturiei să iasă din Iordan.“

¹⁷ „Ieşiţi din Iordan!“ le-a poruncit Iosua preoţilor.

¹⁸ Şi preoţii care duceau Chivotul Legământului cu Domnul au ieşit din mijlocul Iordanului. În momentul în care picioarele lor au atins malul, apele Iordanului s-au reîntors în albia lor, inundând din nou ambele maluri ale Iordanului.

¹⁹ Poporul a ieşit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi şi şi-a aşezat tabăra la Ghilgal, în partea de răsărit a Ierihonului. ²⁰ Cele douăsprezece pietre luate din Iordan au fost aşezate de către Iosua la Ghilgal. ²¹ El le-a zis israeliţilor: „Când urmaşii voştri îşi vor întreba părinţii într-o zi, spunând: «Ce semnificaţie au pietrele acestea?», ²² voi să-i învăţaţi şi să le spuneţi: «Israel a traversat Iordanul acesta ca pe pământ uscat.» ²³ Căci Domnul, Dumnezeul vostru, a secat apele Iordanului înaintea voastră ca să-l puteţi traversa, la fel cum Domnul, Dumnezeul vostru, făcuse la Marea Roşie^[f], când a secat-o înaintea noastră până am traversat-o. ²⁴ Astfel toate popoarele pământului vor cunoaşte că mâna Domnului este puternică, iar voi vă veţi teme de Domnul, Dumnezeul vostru, în toate zilele vieţii voastre.“

Circumcizia şi Paştele la Ghilgal

5 Când toţi regii amoriţi din partea de apus a Iordanului şi toţi regii canaaniţi de pe ţărm au auzit că Domnul a secat apele Iordanului înaintea israeliţilor până l-am traversat, li s-au înmuiat inimile şi şi-au pierdut curajul înaintea israeliţilor.

² Atunci Domnul i-a poruncit lui Iosua: „Făureşte-ţi nişte cuţite de cremene şi fă din nou circumcizia israeliţilor!“ ³ Iosua a făcut nişte cuţite de cremene şi i-a circumcis pe israeliţi la Ghivat-Haaralot^[g].

⁴ Motivul pentru care el i-a circumcis, a fost următorul: toţi aceia care ieşiseră din Egipt, şi anume toţi luptătorii^[h], muriseră în timpul călătoriilor prin pustie, după ieşirea din Egipt. ⁵ Aceştia fuseseră circumcişi, dar poporul născut în timpul călătoriilor prin pustie, după ieşirea din Egipt, nu fusese circumcis. ⁶ Israeliţii au călătorit patruzeci de ani prin pustie până când a pierit întreaga generaţie de luptători care ieşiseră din Egipt şi care nu ascultaseră de glasul Domnului. Domnul le-a jurat că nu îi va lăsa să vadă ţara despre care Domnul jurase strămoşilor lor că ne-o va da, ţară în care curge lapte şi miere. ⁷ În locul acestei generaţii, El i-a ridicat pe fiii lor, fii pe care i-a circumcis Iosua. Ei erau necircumcişi pentru că nu fuseseră circumcişi în timpul călătoriilor. ⁸ După ce a terminat de circumcis pe toţi cei din popor, aceştia au rămas în tabără până s-au vindecat.

⁹ Domnul i-a spus lui Iosua: „Astăzi am îndepărtat^[i] de peste voi ruşinea Egiptului!“ Şi locul acela a fost numit Ghilgal^[j], nume care i-a rămas până în ziua de azi.

¹⁰ Israeliţii şi-au aşezat tabăra la Ghilgal, în câmpiile Ierihonului şi au sărbătorit Paştele în seara celei de-a paisprezecea zi a lunii. ¹¹ În prima zi după Paşte, chiar în acea zi, au mâncat din roadele ţării: azime şi grăunţe prăjite. ¹² Mana a încetat la o zi după ce^[k] au mâncat din roadele Canaanului, astfel că israeliţii nu au mai avut mană şi, din anul acela, s-au hrănit din roadele ţării.

Căpetenia oştirii Domnului

¹³ În timp ce era lângă Ierihon, Iosua şi-a ridicat privirea şi a observat un bărbat^[l] care stătea înaintea lui, ţinând în mână sabia scoasă din teacă. Iosua s-a dus spre el şi l-a întrebat:

– Eşti dintre ai noştri sau dintre duşmanii noştri?

¹⁴ – Nu, a răspuns el, ci eu sunt căpetenia^[m] oştirii Domnului şi tocmai am sosit.^[n]

Iosua a căzut cu faţa la pământ înaintea lui, i s-a închinat şi l-a întrebat:

– Ce spune stăpânul meu robului său?

¹⁵ – Dă-ţi jos sandalele din picioare, i-a răspuns căpetenia oştirii Domnului, căci locul pe care stai este sfânt.

Şi Iosua a făcut întocmai.

Cucerirea Ierihonului

6 Ierihonul era închis şi fortificat din cauza israeliţilor. Nimeni nu ieşea din el şi nimeni nu intra în el.

² Domnul i-a zis lui Iosua: „Iată că dau în mâna ta Ierihonul cu regele şi cu luptătorii lui viteji. ³ Toţi oamenii înarmaţi să mărşăluiască în jurul cetăţii, înconjurând-o o singură dată. Aşa să faceţi timp de şase zile. ⁴ Şapte preoţi să meargă înaintea Chivotului, purtând fiecare câte o trâmbiţă din corn de berbec^[o]. În ziua a şaptea să înconjuraţi cetatea de şapte ori, iar preoţii să sune din trâmbiţe. ⁵ Când trâmbiţele din corn de berbec vor suna prelung şi le veţi auzi sunetul, tot poporul să scoată strigăte puternice. Atunci zidul cetăţii va cădea la pământ şi poporul va putea să atace, fiecare bărbat drept înainte!“

⁶ Iosua, fiul lui Nun, a chemat preoţii şi le-a spus: „Luaţi Chivotul Legământului şi şapte preoţi să poarte trâmbiţele înaintea Chivotului Domnului.“ ⁷ Apoi a spus poporului: „Porniţi şi înconjuraţi cetatea, iar oamenii înarmaţi să pornească înaintea Chivotului Domnului.“

⁸ După ce Iosua a vorbit poporului, cei şapte preoţi care purtau trâmbiţele înaintea Domnului au trecut în faţă, sunând din trâmbiţe, iar Chivotul Legământului cu Domnul venea în urma lor. ⁹ Oamenii înarmaţi au trecut în faţa preoţilor care sunau din trâmbiţe, iar ariergarda urma Chivotul. În timp ce mergeau, preoţii sunau din trâmbiţe. ¹⁰ Iosua poruncise poporului următorul lucru: „Să nu strigaţi, să nu vi se audă vocile şi să nu vă iasă nici un cuvânt din gură, până în ziua când vă voi porunci să strigaţi! Aşadar doar atunci să strigaţi.

¹¹ Chivotul Domnului a înconjurat o dată cetatea, după care au intrat în tabără şi au petrecut noaptea acolo.

¹² A doua zi Iosua s-a trezit în zori. Preoţii au luat Chivotul Domnului, ¹³ iar cei şapte preoţi care purtau trâmbiţele din corn de berbec înaintea Chivotului Domnului mergeau sunând din trâmbiţe. Oamenii înarmaţi mărşăluiau înaintea lor, iar ariergarda mărşăluia în urma Chivotului Domnului. În timp ce mergeau, se suna din trâmbiţe. ¹⁴ Au mai înconjurat o dată cetatea şi în cea de-a doua zi, după care s-au reîntors în tabără. La fel au procedat timp de şase zile.

¹⁵ În ziua a şaptea s-au trezit în zori şi au înconjurat cetatea ca în celelalte dăţi, dar de şapte ori. Aceasta a fost singura zi în care au înconjurat cetatea de şapte ori. ¹⁶ A şaptea oară, în timp ce preoţii sunau din trâmbiţe, Iosua a poruncit poporului: „Strigaţi, fiindcă Domnul v-a dat cetatea! ¹⁷ Cetatea cu tot ce-i în ea să fie dată Domnului spre nimicire^[p]. Cruţaţi-o doar pe prostituata Rahab împreună cu întreaga ei familie, fiindcă a ascuns iscoadele trimise de noi. ¹⁸ Nu luaţi nimic din ceea ce trebuie nimicit, pentru ca să nu fiţi şi voi nimiciţi sau să puneţi tabăra lui Israel în pericol de nimicire şi să o tulburaţi. ¹⁹ Tot argintul şi tot aurul, precum şi toate obiectele din bronz şi din fier sunt închinate Domnului. Toate acestea vor intra în vistieria Lui.“

²⁰ În timp ce se suna din trâmbiţe, poporul a început să strige. Când s-a auzit sunetul trâmbiţelor şi strigătele puternice ale poporului, zidul s-a prăbuşit. Poporul a pătruns în cetate, fiecare om în dreptul său şi a capturat cetatea. ²¹ Au nimicit cu sabia tot ce se afla în cetate: bărbat şi femeie, tânăr şi bătrân, boi, oi şi măgari.

²² Iosua le-a poruncit iscoadelor: „Intraţi în casa acelei prostituate şi scoateţi-o afară împreună cu tot ceea ce-i aparţine, după cum i-aţi jurat!“ ²³ Tinerele iscoade au intrat şi au scos-o afară pe Rahab, pe tatăl ei, pe mama ei şi pe fraţii ei împreună cu tot ceea ce-i aparţinea. Au scos afară întreaga familie şi i-au aşezat în afara taberei lui Israel.

²⁴ Au ars cetatea împreună cu tot ce era în ea, nu însă şi argintul, aurul şi obiectele din bronz şi din fier, care au fost puse în vistieria Casei Domnului. ²⁵ Iosua a cruţat viaţa prostituatei Rahab şi a familiei ei, lăsându-i totodată tot ceea ce-i aparţinea. Şi astfel, ea a locuit în poporul Israel până în ziua aceasta, deoarece a ascuns iscoadele trimise de Iosua la Ierihon.

²⁶ Cu acel prilej Iosua a rostit următorul blestem: „Blestemat să fie înaintea Domnului omul care va încerca să reconstruiască această cetate a Ierihonului.

²⁷ Domnul a fost cu Iosua şi faima lui s-a răspândit în toată ţara.

Păcatul lui Acan şi înfrângerea de la Ai

7 Israeliţii însă au fost necredincioşi cu privire la ceea ce trebuia nimicit^[q]. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zimri^[r], fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda, a luat din ceea ce trebuia nimicit şi, prin urmare, Domnul s-a aprins de mânie împotriva israeliţilor.

² Iosua a trimis câţiva bărbaţi din Ierihon la Ai, care era lângă Bet-Aven, la răsărit de Betel, zicându-le:

– Duceţi-vă să cercetaţi regiunea!

Bărbaţii s-au dus şi au cercetat cetatea Ai.

³ Când s-au întors la Iosua, i-au spus:

– Nu e nevoie să înainteze toată oştirea pentru a ataca cetatea Ai, ci doar două sau trei mii de oameni. Nu mai obosi toată oştirea, fiindcă acolo sunt puţini oameni.

⁴ Aproape trei mii de bărbaţi din popor au înaintat, dar nu au rezistat înaintea bărbaţilor din Ai. ⁵ Aceştia

le-au doborât treizeci şi şase de oameni şi i-au urmărit din faţa porţii până la carierele de piatră^[s], doborându-i în vale. Inima poporului s-a înmuiat şi s-a făcut ca apa.

⁶ Iosua şi-a sfâşiat hainele şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Chivotului Domnului, unde a stat astfel până seara, împreună cu cei din sfatul bătrânilor lui Israel^[t], având cu toţii capetele presărate cu pământ.

⁷ Iosua a zis:

– Ah, Stăpâne Doamne, de ce ai făcut pe poporul acesta să traverseze Iordanul? Ca să ne dai în mâinile amoriţilor şi să fim distruşi? Nu ar fi fost mai bine să fi rămas pe malul celălalt al Iordanului? ⁸ Dar acum, Stăpâne, ce voi spune după ce Israel s-a retras din faţa duşmanilor săi? ⁹ Canaaniţii şi toţi locuitorii ţării vor afla despre aceasta, ne vor înconjura şi ne vor şterge numele de pe pământ. Ce vei face Tu atunci pentru Numele Tău cel mare?

¹⁰ Domnul i-a răspuns:

– Ridică-te! De ce stai astfel, cu faţa la pământ? ¹¹ Israel a păcătuit încălcând legământul pe care i l-am poruncit. Şi-au însuşit din lucrurile date spre nimicire, au furat, au minţit şi le-au pus alături de bunurile lor. ¹² De aceea israeliţii nu pot rezista în faţa duşmanilor lor, fiindcă au fost daţi spre nimicire. Eu nu voi mai fi cu voi decât dacă distrugeţi din mijlocul vostru ceea ce trebuie nimicit.

¹³ Du-te şi sfinţeşte poporul. Să le spui astfel: „Sfinţiţi-vă pentru ziua de mâine, fiindcă Domnul, Dumnezeul lui Israel, a descoperit în mijlocul vostru lucruri care trebuiau date spre nimicire. Nu veţi putea ţine piept duşmanilor voştri, până când nu veţi îndepărta ceea ce trebuia nimicit din mijlocul vostru.

¹⁴ Să vă înfăţişaţi mâine dimineaţă în ordinea seminţiilor voastre. Seminţia arătată prin sorţi de Domnul să se înfăţişeze în ordinea clanurilor; clanul arătat prin sorţi de Domnul să se înfăţişeze în ordinea familiilor; familia arătată prin sorţi de Domnul să se înfăţişeze în ordinea bărbaţilor. ¹⁵ Acela care va fi arătat prin sorţi că a luat ceea ce trebuia nimicit, să fie ars în foc, împreună cu tot ceea ce îi aparţine, pentru că a încălcat legământul Domnului şi a săvârşit o mişelie în Israel.“

¹⁶ Iosua s-a sculat dis-de-dimineaţă, a convocat seminţiile lui Israel şi a fost arătată prin sorţi seminţia lui Iuda. ¹⁷ A apropiat clanurile lui Iuda şi a fost arătat prin sorţi clanul lui Zerah. A apropiat clanul lui Zerah în ordinea familiilor şi a fost arătat prin sorţi Zimri. ¹⁸ A apropiat familia acestuia în ordinea bărbaţilor din familie şi a fost arătat Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zimri, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda. Iosua i-a zis lui Acan:

¹⁹ – Fiule, dă slavă Domnului, Dumnezeul lui Israel^[u] şi laudă-L! Mărturiseşte-mi ce ai făcut şi nu-mi ascunde nimic!

²⁰ Acan i-a răspuns lui Iosua:

– Într-adevăr, eu am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeul lui Israel, şi iată ce am făcut: ²¹ am văzut în prada de război o manta frumoasă din Şinar^[v], două sute de şecheli^[w] de argint şi un obiect de aur în greutate de cincizeci de şecheli^[x]. Le-am poftit şi le-am luat. Acum sunt ascunse în pământ, în mijlocul cortului meu, iar argintul este sub ele.

²² Iosua a trimis nişte soli care au alergat spre cort. Şi iată că lucrurile erau ascunse în cortul lui, argintul fiind sub ele. ²³ Le-au luat de acolo şi le-au adus la Iosua şi la adunarea israeliţilor, înfăţişându-le înaintea Domnului.

²⁴ Atunci Iosua şi toţi cei din Israel l-au luat pe Acan, fiul lui Zerah, au luat argintul, mantaua, obiectul de aur, pe fiii şi pe fiicele lui, vitele, măgarii şi oile lui, cortul şi tot ce-i aparţinea lui şi i-au dus în valea Acor. ²⁵ „De ce ne-ai tulburat astfel?“ l-a întrebat Iosua. „Ei bine, şi pe tine te va tulbura Domnul astăzi!“ a continuat Iosua.

Şi toţi cei din Israel l-au omorât cu pietre. Apoi i-au ars în foc şi i-au acoperit cu pietre, ²⁶ ridicând peste ei un morman mare de pietre, care poate fi văzut şi astăzi. Atunci Domnul S-a întors din mânia Lui aprigă.

Valea aceea a purtat numele Acor^[y] până în ziua aceasta.

Cucerirea cetăţii Ai

8 Domnul i-a zis lui Iosua: „Nu te teme şi nu te înspăimânta. Adună întreaga oştire şi începeţi asediul cetăţii Ai! Iată că-l dau în mâna ta pe regele din Ai împreună cu poporul său, cetatea lui şi tot teritoriul lui. ² Să-i faci cetăţii Ai şi regelui ei la fel cum i-ai făcut Ierihonului şi regelui lui. Totuşi veţi putea păstra ca pradă de război lucrurile de preţ şi animalele. Pune oameni la pândă în spatele cetăţii.“

³ Iosua a pornit cu toată oştirea ca să asedieze cetatea Ai. Iosua a ales treizeci de mii de războinici şi i-a trimis în timpul nopţii, ⁴ poruncindu-le: „Puneţi-vă la pândă în spatele cetăţii, astfel încât să nu vă îndepărtaţi prea mult de cetate şi să fiţi pregătiţi cu toţii de luptă. ⁵ Eu şi toţi oamenii care sunt cu mine ne vom apropia de cetate, iar când ei vor ieşi împotriva noastră ca şi prima dată, noi ne vom retrage dinaintea lor. ⁶ Ei vor ieşi afară după noi şi astfel îi vom scoate din cetate. Căci ei vor zice: «Fug dinaintea noastră ca şi prima dată!» Când noi vom fugi dinaintea lor,