2 Kings 6
New American Standard Bible
The Axe Head Recovered
6 Now (A)the sons of the prophets said to Elisha, “Behold now, the place [a]before you where we are living is too cramped for us. 2 Please let us go to the Jordan, and let us each take from there a beam, and let us construct a place there for ourselves, to live there.” So he said, “Go.” 3 Then one of them said, “Please agree and go with your servants.” And he said, “I will go.” 4 So he went with them; and when they came to the Jordan, they cut down trees. 5 But it happened that as one of them was [b]cutting down a beam, [c]the axe head fell into the water; and he cried out and said, “Oh, my master! It was borrowed!” 6 Then the man of God said, “Where did it fall?” And when he showed him the place, (B)he cut off a stick and threw it in there, and made the iron float. 7 Then he said, “Pick it up for yourself.” So he reached out his hand and took it.
The Arameans Plot to Capture Elisha
8 Now the king of Aram was making war against Israel; and he consulted with his servants, saying, “In such and such a place shall be my camp.” 9 But (C)the man of God sent word to the king of Israel, saying, “Be careful that you do not pass this place, because the Arameans are coming down there.” 10 And the king of Israel sent scouts to the place about which the man of God had told him; so he warned him, so that he was on his guard there, [d]more than once or twice.
11 Now the heart of the king of Aram was enraged over this matter; and he called his servants and said to them, “Will you not tell me which of us is for the king of Israel?” 12 One of his servants said, “No, my lord, the king; but Elisha, the prophet who is in Israel, tells the king of Israel the words that you speak in your bedroom.” 13 So he said, “Go and see where he is, so that I may send men and take him.” And it was told to him, saying, “Behold, he is in (D)Dothan.” 14 So he sent horses and chariots and a substantial army there, and they came by night and surrounded the city.
15 Now when the attendant of the man of God had risen early and gone out, behold, an army with horses and chariots was circling the city. And his servant said to him, “This is hopeless, my master! [e]What are we to do?” 16 And he said, “(E)Do not be afraid, for (F)those who are with us are [f]greater than those who are with them.” 17 Then Elisha prayed and said, “(G)Lord, please, open his eyes so that he may see.” And the Lord opened the servant’s eyes, and he saw; and behold, the mountain was full of (H)horses and chariots of fire all around Elisha. 18 And when they came down to him, Elisha prayed to the Lord and said, “Please strike this [g]people with blindness.” So He (I)struck them with blindness in accordance with the word of Elisha. 19 Then Elisha said to them, “This is not the way, nor is this the city; follow me and I will bring you to the man whom you seek.” And he brought them to Samaria.
20 When they had come into Samaria, Elisha said, “(J)Lord, open the eyes of these men, so that they may see.” So the Lord opened their eyes, and they saw; and behold, they were in the midst of Samaria. 21 Then the king of Israel when he saw them, said to Elisha, “(K)My father, shall I [h]kill them? Shall I [i]kill them?” 22 But he [j]answered, “You shall not [k]kill them. Would you [l](L)kill those whom you have taken captive with your sword and your bow? (M)Set bread and water before them, so that they may eat and drink, and go to their master.” 23 So he provided a large feast for them; and when they had eaten and drunk, he sent them away, and they went to their master. And (N)the marauding bands of Arameans did not come again into the land of Israel.
The Siege of Samaria—Cannibalism
24 Now it came about after this, that (O)Ben-hadad the king of Aram gathered all his army, and went up and besieged Samaria. 25 So there was a severe (P)famine in Samaria; and behold, they kept besieging it until a donkey’s head was sold for eighty shekels of silver, and a fourth of a [m]kab of dove’s dung for five shekels of silver. 26 And as the king of Israel was passing by on the wall, a woman cried out to him, saying, “Help, my lord the king!” 27 But he said, “[n]If the Lord does not help you, from where am I to help you? From the threshing floor, or from the wine press?” 28 Then the king said to her, “(Q)What [o]is on your mind?” And she said, “This woman said to me, ‘Give your son so that we may eat him today, and we will eat my son tomorrow.’ 29 (R)So we cooked my son and ate him; and I said to her on the next day, ‘Give your son, so that we may eat him’; but she has hidden her son.” 30 When the king heard the woman’s words, (S)he tore his clothes—and he was passing by on the wall—and the people looked, and behold, he had sackcloth [p]underneath on his [q]body. 31 Then he said, “May (T)God do so to me and more so, if the head of Elisha the son of Shaphat [r]remains on him today.”
32 Now Elisha was sitting in his house, and (U)the elders were sitting with him. And the king sent a man from his presence; but before the messenger came to him, he said to the elders, “Do you (V)see how this son of a murderer has sent a man to cut off my head? Look, when the messenger comes, shut the door and [s]hold the door shut against him. Is the sound of his master’s feet not behind him?” 33 While he was still talking with them, behold, the messenger came down to him and he said, “(W)Behold, this evil is from the Lord; why should I wait for the Lord any longer?”
Footnotes
- 2 Kings 6:1 Or where we sit in your presence
- 2 Kings 6:5 Or dropping; lit felling
- 2 Kings 6:5 Lit as for the iron, it fell
- 2 Kings 6:10 Lit not once or twice
- 2 Kings 6:15 Lit How
- 2 Kings 6:16 Or more
- 2 Kings 6:18 Lit nation
- 2 Kings 6:21 Lit strike
- 2 Kings 6:21 Lit strike
- 2 Kings 6:22 Lit said
- 2 Kings 6:22 Lit strike
- 2 Kings 6:22 Lit strike
- 2 Kings 6:25 One kab equals about 2 qt. or 1.9 liters
- 2 Kings 6:27 Or No! Let the Lord help you
- 2 Kings 6:28 Lit to you
- 2 Kings 6:30 Lit within
- 2 Kings 6:30 Lit flesh
- 2 Kings 6:31 Lit stands
- 2 Kings 6:32 Lit press him with the door
2 Regi 6
Nouă Traducere În Limba Română
Securea plutitoare
6 Fiii profeţilor i-au zis lui Elisei:
– Iată că locul unde ne întâlnim cu tine este prea strâmt pentru noi. 2 Lasă-ne să mergem la Iordan, să luăm fiecare dintre noi câte un buştean şi să facem acolo un loc unde să putem sta.
– Duceţi-vă! le-a răspuns el.
3 Atunci unul din ei a zis:
– Fii bun, te rog, şi vino cu slujitorii tăi.
– Voi veni! le-a răspuns el.
4 Elisei s-a dus cu ei. Când au ajuns la Iordan au început să taie copacii. 5 Dar s-a întâmplat că, în timp ce unul dintre ei tăia un copac, fierul de la secure a căzut în apă. Atunci a strigat:
– Ah, stăpâne, era împrumutat!
6 Atunci omul lui Dumnezeu l-a întrebat:
– Unde a căzut?
Şi după ce acesta i-a arătat locul, Elisei a tăiat un băţ, l-a aruncat acolo, iar fierul securii a început să plutească. 7 Apoi a zis:
– Ridică-l!
El a întins mâna şi l-a luat.
Elisei şi arameii
8 Regele Aramului era în război cu Israel. După ce s-a sfătuit cu slujitorii săi, a zis: „Îmi voi aşeza tabăra în locul cutare.“ 9 Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună regelui lui Israel: „Ai grijă şi nu trece prin locul acela, pentru că arameii s-au dus acolo.“ 10 Regele lui Israel a trimis nişte oameni să cerceteze acel loc, despre care îl avertizase omul lui Dumnezeu. Şi a făcut aceasta nu o dată, ci de mai multe ori. 11 Regele Aramului s-a înfuriat din cauza acestor lucruri, i-a chemat pe slujitorii săi şi le-a zis:
– Care dintre voi este de partea regelui lui Israel?
12 Dar unul din slujitorii lui i-a răspuns:
– Nimeni, o, rege, stăpânul meu. Profetul Elisei însă, cel care este în Israel, face cunoscute regelui lui Israel cuvintele pe care le rosteşti chiar şi în odaia ta de dormit.
13 Şi regele a zis:
– Duceţi-vă şi cercetaţi unde este, apoi voi trimite să-l prindă.
Când s-au întors i-au zis:
– Este la Dotan.
14 Regele a trimis acolo cai, care şi o oştire puternică. Ei au ajuns noaptea şi au înconjurat cetatea. 15 Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a trezit dis-de-dimineaţă, s-a ridicat, a ieşit afară şi a văzut o oaste cu cai şi care ce înconjura cetatea. Slujitorul s-a întors şi i-a zis:
– Ah, stăpâne, ce vom face?
16 – Nu te teme, i-a răspuns acesta, căci cei ce sunt cu noi sunt mai mulţi decât cei ce sunt cu ei.
17 Apoi Elisei s-a rugat zicând: „O Doamne, deschide-i ochii ca să poată vedea!“ Şi Domnul a deschis ochii slujitorului şi el a putut să vadă muntele plin de cai şi de care de foc în jurul lui Elisei. 18 În timp ce arameii veneau, Elisei s-a rugat Domnului, zicând: „Te rog, loveşte-i pe aceşti oameni cu orbire!“ Şi Domnul i-a lovit cu orbire aşa cum a cerut Elisei. 19 Elisei le-a zis: „Nu acesta este drumul şi nu aceasta este cetatea. Urmaţi-mă şi vă voi duce la omul pe care îl căutaţi.“ Şi el i-a dus în Samaria. 20 După ce au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii acestor oameni ca ei să poată vedea!“ Şi Domnul le-a deschis ochii, iar ei au văzut că erau în mijlocul Samariei.
21 Când regele lui Israel i-a văzut, l-a întrebat pe Elisei:
– Să-i ucid, părinte? Să-i ucid?
22 – Nu-i ucide, a răspuns Elisei. I-ai ucide pe cei pe care-i iei captivi cu sabia şi cu arcul tău? Serveşte-i cu pâine şi cu apă ca să mănânce şi să bea, iar după aceea să se întoarcă la stăpânul lor. 23 Atunci regele a dat un ospăţ mare. După ce au mâncat şi au băut, le-a dat voie să plece, iar ei s-au întors la stăpânul lor. Şi trupele Aramului n-au mai continuat să năvălească în ţara lui Israel.
Foamete în Samaria asediată
24 După mai mult timp, Ben-Hadad, regele Aramului, şi-a adunat întreaga oştire, a înaintat şi a asediat Samaria. 25 Din cauză că asediul s-a prelungit, foametea în Samaria a devenit foarte mare, astfel încât un cap de măgar a ajuns să valoreze optzeci de şecheli[a] de argint, iar un sfert de cab[b] de găinaţ de porumbel[c] – cinci şecheli[d]. 26 Şi în timp ce regele lui Israel trecea pe zid, o femeie a strigat:
– Salvează-mă, o, rege, stăpânul meu!
27 Dar el i-a zis:
– Dacă nu te salvează Domnul, cu ce te-aş putea salva eu? Cu ceea ce este în arie sau în teasc?
28 Apoi regele a continuat:
– Ce problemă ai?
Ea a răspuns:
– Această femeie mi-a zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine.“ 29 Noi l-am fiert pe fiul meu şi l-am mâncat.[e] Iar în ziua următoare, când i-am zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm“, ea şi-a ascuns fiul.
30 Când a auzit regele cuvintele femeii, şi-a sfâşiat hainele în timp ce era încă pe zid. Atunci oamenii s-au uitat şi au văzut că pe trup avea un sac. 31 El a zis: „Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea, dacă capul lui Elisei, fiul lui Şafat, îi va rămâne pe umeri astăzi!“
32 Elisei şedea în casă, iar cei din sfatul bătrânilor[f] şedeau lângă el. Regele a trimis pe cineva înainte. Dar înainte de a ajunge mesagerul, Elisei le-a zis celor din sfatul bătrânilor: „Vedeţi că acest ucigaş trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultaţi! Când va veni mesagerul, închideţi uşa şi ţineţi-l la uşă. Nu se aude oare zgomotul paşilor stăpânului său în urma lui?“ 33 În timp ce le vorbea el încă, iată că mesagerul a ajuns la el. Şi el a zis:
– Acest dezastru vine de la Domnul. De ce să mai nădăjduiesc în Domnul?
Footnotes
- 2 Regi 6:25 Aproxmativ 1 kg
- 2 Regi 6:25 Aproximativ 0,3 l
- 2 Regi 6:25 Sau: ceapă sălbatică
- 2 Regi 6:25 Aproximativ 60 gr
- 2 Regi 6:29 Vezi Lev. 26:29 şi Deut. 28:53, 57; vezi şi Plângeri 4:10
- 2 Regi 6:32 Lit.: bătrânii , şefi de familii şi de clanuri, recunoscuţi ca autoritate la toate popoarele orientale; rol de judecători în cadrul comunităţii locale (Deut. 19:12; 21:1-9; 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituţie, Sfatul Bătrânilor lui Israel (lit. bătrânii lui Israel) este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7)
New American Standard Bible®, Copyright © 1960, 1971, 1977, 1995, 2020 by The Lockman Foundation. All rights reserved.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.