1 Samuel 1-12

Nouă Traducere În Limba Română

Naşterea şi consacrarea lui Samuel

1 Era un bărbat din Ramatayim-Ţofim^[a], din ţinutul muntos al lui Efraim, numit Elkana. El era fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, şi era efratit. ² El avea două soţii. Numele celei dintâi era Ana, iar numele celei de-a doua era Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea.

³ În fiecare an, bărbatul acesta se ducea din cetatea sa la Şilo ca să se închine şi să aducă jertfe Domnului Oştirilor^[b]. Acolo slujeau ca preoţi ai Domnului cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas. ⁴ În ziua în care Elkana aducea jertfa, el dădea câte o parte soţiei sale, Penina, şi tuturor fiilor şi fiicelor pe care le avea de la ea, ⁵ dar Anei îi dădea o parte mai aleasă fiindcă o iubea. Domnul însă o făcuse stearpă. ⁶ Potrivnica ei obişnuia s-o necăjească^[c] ca s-o facă să se mânie din cauză că Domnul o făcuse stearpă. ⁷ Potrivnica ei făcea lucrul acesta în fiecare an. Ori de câte ori se ducea Ana la Casa Domnului, ea o necăjea în felul acesta, iar Ana plângea şi nu mânca nimic. ⁸ Atunci Elkana, bărbatul ei, îi spunea: „Ana, de ce plângi şi nu mănânci şi de ce îţi este mâhnită inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?“

⁹ Odată, după ce a mâncat şi a băut la Şilo, Ana s-a ridicat de la locul ei. Preotul Eli şedea pe scaunul său, lângă uşorul porţii Templului^[d] Domnului. ¹⁰ Ea a început să se roage Domnului cu sufletul amărât şi plângând cu amar. ¹¹ A făcut următorul jurământ, spunând: „Doamne al Oştirilor, dacă, într-adevăr, vei privi la suferinţa slujitoarei Tale, dacă Îţi vei aduce aminte de mine şi n-o vei uita pe slujitoarea Ta şi dacă-i vei da slujitoarei Tale un fiu, atunci îl voi dărui Domnului pentru toate zilele vieţii lui, iar briciul nu va trece peste capul lui.“

¹² Fiindcă ea stătea mult în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu atenţie la gura ei. ¹³ Ana vorbea în inima ei şi numai buzele i se mişcau, fără să i se audă vocea. Atunci Eli, crezând că este beată, ¹⁴ i-a vorbit astfel:

– Femeie, cât timp vei mai fi beată? Lasă-te de vin!

¹⁵ Ana i-a răspuns:

– Stăpânul meu, nu sunt beată, ci sunt o femeie cu duhul întristat. N-am băut nici vin şi nici băutură tare, ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului. ¹⁶ Să nu o consideri pe slujitoarea ta drept o femeie stricată, căci din prea multa mea durere şi supărare am vorbit până acum.

¹⁷ Atunci Eli i-a zis:

– Mergi în pace şi Dumnezeul lui Israel să răspundă cererii pe care I-ai făcut-o.

¹⁸ Ana i-a răspuns:

– Fie ca slujitoarea ta să găsească bunăvoinţă la tine!

Spunând acestea, femeia a plecat. A început să mănânce şi faţa ei n-a mai fost mâhnită.

¹⁹ În dimineaţa următoare s-au trezit devreme cu toţii, s-au închinat înaintea Domnului, după care s-au întors acasă, în Rama. Elkana a cunoscut-o pe^[e] soţia sa, iar Domnul Şi-a adus aminte de ea. ²⁰ Astfel, după o vreme, Ana a rămas însărcinată şi^[f] a născut un băiat pe care l-a numit Samuel^[g], căci ea spunea: „De la Domnul l-am cerut.“

²¹ Elkana a plecat cu toată familia lui ca să aducă Domnului jertfa anuală şi ca să-şi împlinească jurământul. ²² Ana însă nu s-a dus, ci i-a spus soţului ei:

– După ce-l voi înţărca pe băiat, îl voi aduce şi-l voi înfăţişa înaintea Domnului, unde va locui pentru totdeauna.

²³ Elkana, soţul ei, i-a răspuns:

– Fă ceea ce crezi că este bine! Rămâi până îl vei înţărca. Fie numai ca Domnul să-Şi împlinească cuvântul^[h]!

Femeia a rămas şi a alăptat copilul până l-a înţărcat. ²⁴ După ce l-a înţărcat pe băiat, l-a luat cu ea, împreună cu un taur de trei ani^[i], o efă^[j] de făină şi un burduf cu vin şi l-a adus la Casa Domnului, în Şilo; copilul era mic. ²⁵ După ce au jertfit taurul, l-au adus pe băiat la Eli. ²⁶ Ana i-a zis lui Eli:

– Oh, stăpânul meu! Viu este sufletul tău că eu sunt femeia care stătea aici, lângă tine, rugându-se Domnului. ²⁷ Pentru copilul acesta mă rugam, iar Domnul mi-a dăruit ceea ce am cerut de la El. ²⁸ De aceea îl dăruiesc Domnului. Pentru toate zilele vieţii lui, el va fi dăruit Domnului.

Ei^[k] s-au închinat acolo Domnului.

Rugăciunea Anei

2 Ana s-a rugat spunând:

¹¹ După aceea, Elkana a plecat acasă, la Rama, iar băiatul a rămas să slujească Domnului în prezenţa preotului Eli.

Ticăloşia fiilor lui Eli

¹² Fiii lui Eli erau nişte oameni nelegiuiţi; ei nu-L cunoşteau pe Domnul. ¹³ Obiceiul preoţilor faţă de popor era acesta: slujitorul preotului venea, în timp ce se fierbea carnea, la fiecare om care îşi aducea jertfa şi, ţinând în mână o furculiţă cu trei dinţi, ¹⁴ o băga în tigaie, în cratiţă, în cazan sau în oală şi tot ceea ce era apucat cu furculiţa, preotul lua pentru sine. În felul acesta făceau cu toţi israeliţii care veneau acolo, la Şilo. ¹⁵ Pe lângă aceasta, înainte de a arde grăsimea,^[n] slujitorul preotului venea şi îi spunea omului care jertfea: „Dă pentru preot carne de fript, căci el nu va lua de la tine carne fiartă, ci doar crudă!“ ¹⁶ Dacă omul îi răspundea: „Să ardem mai întâi grăsimea, iar după aceea vei lua atât cât doreşti“, slujitorul îi spunea: „Chiar acum trebuie să dai! Dacă nu, voi lua cu forţa!“ ¹⁷ Păcatul acestor tineri era foarte mare în ochii Domnului, pentru că dispreţuiau darurile Domnului.

¹⁸ Samuel însă slujea înaintea Domnului; şi copilul acesta era încins cu un efod de in. ¹⁹ Mama sa îi făcea în fiecare an câte o mantie mică pe care i-o aducea atunci când se suia împreună cu soţul ei pentru a aduce jertfa anuală. ²⁰ Eli binecuvânta pe Elkana şi pe soţia acestuia, spunând: „Să-ţi dea Domnul copii din femeia aceasta, în schimbul celui pe care ea l-a oferit Domnului.“ Apoi ei plecau acasă. ²¹ Domnul a binecuvântat-o pe Ana, iar aceasta a rămas însărcinată şi a născut trei fii şi două fiice. Cât despre tânărul Samuel, el creştea în prezenţa Domnului.

²² Eli era foarte bătrân şi când a auzit tot ce făceau fiii lui cu întregul Israel şi cum se culcau cu femeile care slujeau la intrarea Cortului Întâlnirii, ²³ le-a spus: „Pentru ce faceţi asemenea lucruri? Am auzit despre faptele voastre rele de la întregul popor. ²⁴ Nu, fiii mei! Nu este bine ceea ce aud spunându-se despre voi în poporul Domnului. ²⁵ Dacă un om păcătuieşte împotriva altui om, poate Dumnezeu^[o] îi va lua apărarea. Dar dacă un om păcătuieşte împotriva Domnului, cine va interveni pentru el?“ Dar ei nu au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul dorea să-i omoare.

²⁶ Tânărul Samuel însă creştea în statură şi era tot mai plăcut Domnului şi oamenilor.

Vestirea pedepsei împotriva familiei lui Eli

²⁷ Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli şi i-a spus: „Aşa vorbeşte Domnul: «Nu M-am descoperit Eu familiei tatălui tău atunci când erau în Egipt, sub stăpânirea lui Faraon? ²⁸ Nu l-am ales pe el dintre toate seminţiile lui Israel ca să fie preotul Meu, să se suie la altarul Meu, să ardă tămâia şi să poarte efodul înaintea Mea? Nu am dat eu familiei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc ale israeliţilor? ²⁹ De ce aţi nesocotit jertfa şi darurile Mele, care am poruncit să fie aduse în locuinţa Mea şi cum de i-ai onorat pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, îngrăşându-vă voi înşivă din partea aleasă a fiecărei jertfe aduse de poporul Meu, Israel?»

³⁰ De aceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Am promis cu privire la familia ta şi la familia tatălui tău că vor umbla înaintea Mea pentru totdeauna. Acum însă, zice Domnul, departe de Mine lucrul acesta! Voi cinsti doar pe cei care Mă cinstesc, însă cei care Mă dispreţuiesc vor fi dispreţuiţi. ³¹ Iată că vine timpul când voi reteza puterea ta şi puterea familiei tatălui tău, astfel încât nu va mai fi nici un bătrân în familia ta. ³² Vei privi suferinţa din locuinţa Mea. Israel va avea parte de tot binele, însă în familia ta nu va mai fi vreodată un bătrân. ³³ Fiecăruia dintre ai tăi, pe care nu-l voi nimici de la altarul Meu, i se vor topi ochii de durere şi i se va întrista sufletul. Toţi ceilalţi vor muri în floarea vârstei^[p]. ³⁴ Soarta celor doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, va fi pentru tine semnul celor ce se vor întâmpla: amândoi vor muri în aceeaşi zi. ³⁵ Eu Îmi voi ridica un preot credincios care va împlini dorinţa şi voia Mea. Eu Însumi îi voi ridica acestuia o Casă trainică şi el va umbla înaintea unsului Meu pentru totdeauna. ³⁶ Oricine va mai rămâne din familia ta va veni să se plece înaintea lui pentru un şechel de argint^[q] şi pentru o bucată de pâine şi-l va ruga să-l pună într-una din slujbele preoţiei ca să câştige o bucată de pâine.»“

Chemarea lui Samuel

3 Tânărul Samuel slujea Domnului în prezenţa lui Eli. În zilele acelea Cuvântul Domnului era rar, iar vedeniile nu erau dese. ² Într-o noapte, Eli, care era acum aproape orb, stătea culcat în locul său obişnuit. ³ Candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă^[r], iar Samuel era culcat în Templul^[s] Domnului, unde se afla Chivotul lui Dumnezeu. ⁴ Domnul l-a chemat pe Samuel. El a răspuns:

– Iată-mă!

⁵ A alergat la Eli şi i-a spus:

– Am venit căci m-ai chemat.

Eli i-a răspuns:

– Nu te-am chemat. Întoarce-te şi culcă-te!

El s-a dus şi s-a culcat. ⁶ Domnul l-a chemat din nou pe Samuel, iar acesta s-a sculat, s-a dus la Eli şi i-a spus:

– Am venit căci m-ai chemat.

Eli însă i-a răspuns:

– Nu te-am chemat, fiul meu! Întoarce-te şi culcă-te!

⁷ Samuel nu-L cunoştea încă pe Domnul, iar Cuvântul Domnului nu i se descoperise încă. ⁸ Domnul l-a chemat pe Samuel din nou, pentru a treia oară, iar Samuel s-a sculat, a venit la Eli şi i-a spus:

– Am venit căci m-ai chemat.

Atunci Eli a înţeles că Domnul îl cheamă pe tânăr. ⁹ El i-a spus lui Samuel:

– Du-te şi culcă-te, iar dacă te va mai chema să spui: „Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă!“

Samuel a plecat şi s-a culcat la locul lui. ¹⁰ Domnul a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi:

– Samuel! Samuel!

– Vorbeşte, căci robul Tău ascultă! a răspuns Samuel.

¹¹ Atunci Domnul i-a spus lui Samuel:

– Iată că sunt gata să fac în Israel un lucru care va asurzi urechile oricui îl va auzi. ¹² În ziua aceea, voi împlini împotriva lui Eli tot ceea ce am rostit cu privire la familia lui, de la început până la sfârşit. ¹³ I-am făcut cunoscut că voi judeca familia lui pentru totdeauna din cauza fărădelegii de care a avut cunoştinţă şi prin care fiii săi s-au făcut vrednici de dispreţ^[t], fără ca el să-i fi mustrat. ¹⁴ De aceea jur familiei lui Eli că vina ei nu va fi niciodată ispăşită prin jertfă sau prin dar de mâncare.

¹⁵ Samuel a rămas culcat acolo până dimineaţa, apoi a deschis uşile Casei Domnului. El se temea să-i spună lui Eli vedenia, ¹⁶ dar Eli l-a chemat spunându-i:

– Samuel, fiul meu!

– Iată-mă! i-a răspuns Samuel.

¹⁷ – Ce ţi-a zis domnul? l-a întrebat Eli. Să nu ascunzi nimic de mine! Dumnezeu să se poarte cu tine cu toată asprimea^[u] dacă vei ascunde de mine ceva din tot ceea ce El ţi-a spus!

¹⁸ Samuel i-a spus tot şi nu a ascuns nimic de el. Atunci Eli a zis:

– Acesta este Domnul! El să facă ceea ce este bine în ochii Lui!

¹⁹ Samuel creştea, iar Domnul era cu el, nelăsând neîmplinit nici unul din cuvintele Lui.^{[v] 20} Întreg Israelul, de la Dan şi până la Beer-Şeba^[w], a recunoscut că Samuel a fost pus ca profet al Domnului. ²¹ Domnul continua să Se arate în Şilo, descoperindu-i-Se acolo lui Samuel prin Cuvântul Domnului.

Capturarea Chivotului de către filisteni

4 Cuvântul lui Samuel a ajuns la tot Israelul^[x]. În vremea aceea, Israel a ieşit la război împotriva filistenilor, aşezându-şi tabăra la Eben-Ezer, în timp ce filistenii şi-au aşezat tabăra la Afek. ² Filistenii s-au aliniat împotriva Israelului şi lupta a început. Israel a fost înfrânt de către filisteni, care au ucis pe câmpul de luptă aproape patru mii de luptători. ³ Când s-au întors luptătorii în tabără, cei din sfatul bătrânilor lui Israel^[y] au spus: „De ce a adus Domnul astăzi peste noi această înfrângere din partea filistenilor? Să aducem din Şilo Chivotul Legământului cu Domnul ca să meargă^[z] cu noi şi să ne elibereze de sub puterea duşmanilor noştri.“

⁴ Poporul a trimis la Şilo şi au adus de acolo Chivotul Legământului Domnului Oştirilor, care şade între heruvimi. Acolo, împreună cu Chivotul Legământului cu Dumnezeu, se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas. ⁵ Când a intrat Chivotul Legământului cu Domnul în tabără, tot Israelul a scos un strigăt puternic, încât a răsunat pământul. ⁶ Auzind răsunetul strigătului, filistenii au zis: „Ce înseamnă răsunetul acestui strigăt puternic, care vine din tabăra evreilor?“ Când au aflat că sosise Chivotul Domnului în tabără, ⁷ filistenii s-au temut, căci îşi spuneau că un zeu a venit în tabără. Ei mai spuneau: „Vai de noi! N-a mai fost aşa ceva până acum. ⁸ Vai de noi! Cine ne va izbăvi de sub puterea acestor zei puternici? Aceştia sunt zeii care i-au lovit pe egipteni cu tot felul de plăgi în deşert. ⁹ Fiţi tari, filistenilor! Fiţi bărbaţi, ca nu cumva să deveniţi supuşii evreilor aşa cum v-au fost ei vouă. Fiţi bărbaţi şi luptaţi!“ ¹⁰ Astfel, filistenii au luptat, iar Israel a fost înfrânt, fiecare bărbat dând bir cu fugiţii. Pierderea a fost foarte mare, din Israel căzând pe câmpul de luptă treizeci de mii de pedestraşi. ¹¹ Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat, iar cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, au murit.

Moartea lui Eli

¹² În aceeaşi zi, un beniamit a fugit de pe câmpul de luptă şi a venit la Şilo. Hainele lui erau sfâşiate, iar pe cap avea ţărână. ¹³ Când a sosit el, Eli şedea pe scaunul său, aşteptând lângă drum, căci inima lui tremura din pricina Chivotului lui Dumnezeu. Bărbatul a intrat în cetate, a spus ce s-a întâmplat şi întreaga cetate a început să ţipe. ¹⁴ Când a auzit Eli vuietul, a spus: „Ce înseamnă vuietul acesta?“ Bărbatul a venit repede şi l-a înştiinţat pe Eli. ¹⁵ Eli era în vârstă de nouăzeci şi opt de ani şi orbise. ¹⁶ Bărbatul i-a spus lui Eli:

– Tocmai am sosit de pe câmpul de luptă; astăzi am fugit de acolo.

– Ce s-a întâmplat, fiul meu? l-a întrebat Eli.

¹⁷ Cel care aducea veştile a răspuns:

– Israel a fugit dinaintea filistenilor şi oştirea a suferit o mare înfrângere. De asemenea, cei doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, au murit, iar Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat.

¹⁸ Când a pomenit el de Chivotul lui Dumnezeu, Eli a căzut de pe scaunul său pe spate, lângă poartă, şi-a rupt gâtul şi a murit, pentru că era un om bătrân şi greu.

Eli a judecat Israelul timp de patruzeci de ani. ¹⁹ Nora sa, soţia lui Fineas, era însărcinată şi urma să nască. Când a auzit ea vestea despre capturarea Chivotului lui Dumnezeu şi despre moartea socrului şi a soţului ei, s-a încovoiat şi a născut pentru că o apucaseră durerile naşterii. ²⁰ În timp ce era pe moarte, femeile care o îngrijeau i-au spus: „Nu-ţi fie teamă, căci ai născut un fiu!“ Însă ea nu a răspuns şi nu a luat în seamă ce i se spunea. ²¹ L-a numit pe copil I-Cabod^[aa], zicând: „S-a dus slava din Israel“ – spunea acest lucru din cauza capturării Chivotului lui Dumnezeu şi din cauza socrului şi a soţului ei. ²² Ea a zis: „S-a dus slava din Israel, căci Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat.“

Chivotului Domnului şi filistenii

5 După ce au capturat Chivotul lui Dumnezeu, filistenii l-au luat din Eben-Ezer şi l-au adus la Aşdod. ² Au luat Chivotul lui Dumnezeu şi l-au pus în templul lui Dagon^[ab], aşezându-l lângă acesta. ³ Când s-au trezit dis-de-dimineaţă, aşdodiţii au văzut că Dagon era căzut cu faţa la pământ înaintea Chivotului Domnului. Ei l-au luat pe Dagon şi l-au pus înapoi la locul lui. ⁴ În dimineaţa următoare însă, trezindu-se devreme, au văzut că Dagon era din nou căzut cu faţa la pământ înaintea Chivotului Domnului. De data aceasta, capul şi ambele mâini ale lui erau tăiate pe prag, numai trunchiul rămânând din el. ⁵ De aceea, până în ziua de azi, preoţii lui Dagon şi toţi cei ce intră în templul lui din Aşdod nu calcă pe prag.

⁶ Mâna Domnului apăsa greu asupra celor din Aşdod, îngrozind şi lovind atât Aşdodul, cât şi împrejurimile sale cu bube^[ac]. ⁷ Când bărbaţii din Aşdod au văzut ce se întâmplă, au zis: „Chivotul Dumnezeului lui Israel nu mai trebuie să rămână la noi căci mâna lui apasă asupra noastră şi asupra lui Dagon, zeul nostru.“ ⁸ Astfel, au chemat la o întâlnire pe toţi domnitorii filistenilor şi i-au întrebat:

– Ce să facem cu Chivotul Dumnezeului lui Israel?

– Chivotul Dumnezeului lui Israel să fie dus la Gat! au răspuns ei.

Şi au dus acolo Chivotul Dumnezeului lui Israel. ⁹ După ce l-au dus acolo, mâna Domnului a fost împotriva cetăţii, stârnind o panică foarte mare. Domnul a lovit oamenii din cetate, de la copil şi până la bătrân, cu o mulţime de bube^[ad]. ¹⁰ Prin urmare, au trimis Chivotul lui Dumnezeu la Ekron. Însă când a sosit Chivotul lui Dumnezeu în Ekron, cei din Ekron au început să ţipe spunând:

– Au adus la noi Chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne omoare pe noi şi pe poporul nostru!

¹¹ Au convocat o întâlnire cu toţi domnitorii filistenilor şi le-au spus:

– Trimiteţi de la noi Chivotul Dumnezeului lui Israel ca să se întoarcă la locul său şi astfel să nu ne omoare pe noi şi pe poporul nostru – căci era o panică de moarte în toată cetatea, deoarece mâna Domnului apăsa foarte greu acolo. ¹² Cei care nu mureau, erau loviţi cu bube, iar ţipătul cetăţii se înălţa până la cer.

Repatrierea Chivotului

6 Chivotul Domnului s-a aflat în ţara filistenilor timp de şapte luni. ² Filistenii i-au chemat pe preoţi şi pe ghicitori şi i-au întrebat:

– Ce trebuie să facem cu Chivotul Domnului? Spuneţi-ne cu ce să-l trimitem înapoi la locul lui?

³ Ei le-au răspuns:

– Dacă veţi trimite înapoi Chivotul Dumnezeului lui Israel, să nu-l trimiteţi gol, ci, cu orice preţ, oferiţi-I un dar pentru vină. Atunci veţi fi vindecaţi şi veţi şti de ce nu s-a îndepărtat mâna Lui de peste voi.

⁴ – Ce dar pentru vină să-i oferim? au mai întrebat filistenii.

Atunci ei le-au răspuns:

– Cinci bube de aur şi cinci şoareci de aur după numărul domnitorilor filistenilor, pentru că aceeaşi plagă a fost atât peste voi toţi, cât şi peste domnitorii voştri. ⁵ Faceţi, aşadar, nişte chipuri ale bubelor voastre şi ale şoarecilor care vă pustiesc ţara şi daţi slavă Dumnezeului lui Israel. În felul acesta poate El Îşi va ridica mâna de peste voi, de peste zeii voştri şi de peste ţara voastră. ⁶ De ce să vă împietriţi inimile aşa cum şi le-au împietrit egiptenii şi Faraon? Nu s-a purtat El aspru cu ei, aşa încât i-au lăsat pe evrei să plece, iar aceştia au plecat? ⁷ Acum dar, pregătiţi un car nou şi două vaci care alăptează şi care n-au fost puse la jug niciodată. Înjugaţi vacile la car şi trimiteţi viţeii lor înapoi acasă. ⁸ Luaţi Chivotul Domnului şi puneţi-l în car. Alături de el, într-o ladă, puneţi obiectele din aur pe care I le trimiteţi ca dar pentru vină. Apoi trimiteţi-l şi el va merge. ⁹ Uitaţi-vă după el, iar dacă, pe drumul spre teritoriul său, o va lua spre Bet-Şemeş, atunci Domnul ne-a făcut acest mare rău; dacă nu, atunci vom şti că nu mâna Lui a fost cea care ne-a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din întâmplare.

¹⁰ Oamenii au făcut aşa: au luat două vaci care alăptau, le-au înjugat la car, iar pe viţeii lor i-au închis în ţarc. ¹¹ Au pus Chivotul Domnului în car împreună cu lada în care erau şoarecii de aur şi chipurile bubelor lor. ¹² Vacile au mers direct pe drumul care duce la Bet-Şemeş; ele au ţinut mereu acelaşi drum, mugind, şi nu s-au întors nici la dreapta, nici la stânga. Domnitorii filistenilor au mers după ele până la marginea cetăţii Bet-Şemeş. ¹³ Locuitorii din Bet-Şemeş tocmai secerau grâul în vale. Când şi-au ridicat privirile şi au zărit Chivotul s-au bucurat să-l vadă. ¹⁴ Carul a intrat în câmpul lui Iosua din Bet-Şemeş şi s-a oprit acolo. Acolo se afla o piatră mare. Ei au despicat lemnele carului şi au adus vacile ca ardere de tot Domnului. ¹⁵ Leviţii au dat jos Chivotul Domnului împreună cu lada care se afla lângă el şi în care se aflau obiectele din aur şi le-au aşezat pe piatra aceea mare. În ziua aceea, bărbaţii din Bet-Şemeş au adus o ardere de tot şi jertfe Domnului. ¹⁶ Cei cinci domnitori ai filistenilor au văzut toate acestea şi s-au întors la Ekron în aceeaşi zi.

¹⁷ Iată care sunt bubele din aur, pe care le-au trimis filistenii Domnului ca dar pentru vină: câte una pentru Aşdod, Gaza, Aşchelon, Gat şi Ekron. ¹⁸ Iar şoarecii din aur erau după numărul tuturor cetăţilor filistenilor, de la cetăţi fortificate până la sate. Piatra aceea mare, pe care^[ae] au aşezat Chivotul Domnului, a rămas până în ziua de azi în câmpul lui Iosua, din Bet-Şemeş.

¹⁹ Domnul i-a lovit de moarte pe oamenii din Bet-Şemeş pentru că s-au uitat în Chivotul Domnului; a lovit de moarte cincizeci de mii şaptezeci^[af] de bărbaţi dintre ei. Poporul a jelit din cauza acestei mari urgii cu care i-a lovit Domnul. ²⁰ Atunci bărbaţii din Bet-Şemeş au zis: „Cine ar putea să stea înaintea Domnului, înaintea acestui Dumnezeu sfânt? Şi la cine trebuie să se ducă Chivotul de la noi?“ ²¹ Apoi au trimis mesageri la locuitorii din Chiriat-Iearim ca să le spună: „Filistenii au adus înapoi Chivotul Domnului. Veniţi şi luaţi-l la voi!“

7 Oamenii din Chiriat-Iearim au venit şi au luat Chivotul Domnului; l-au adus în casa lui Abinadab, pe deal, iar pe fiul său Elazar l-au sfinţit ca să aibă grijă de Chivotul Domnului.

Prima biruinţă a lui Israel sub jurisdicţia lui Samuel

² Trecuse mult timp – douăzeci de ani – de când Chivotul se afla la Chiriat-Iearim şi întregii Case a lui Israel îi părea rău după Domnul. ³ Atunci Samuel a vorbit întregii Case a lui Israel:

– Dacă din toată inima voastră vă întoarceţi la Domnul, atunci îndepărtaţi dumnezeii străini şi aştoretele^[ag] din mijlocul vostru, îndreptaţi-vă inima spre Domnul şi slujiţi-I numai Lui. Şi El vă va elibera de sub puterea filistenilor.

⁴ Israeliţii au îndepărtat baalii^[ah] şi aştoretele şi au slujit numai Domnului. ⁵ Apoi Samuel a spus:

– Adunaţi tot Israelul la Miţpa şi eu mă voi ruga Domnului pentru voi.

⁶ S-au adunat deci la Miţpa, au scos apă şi au vărsat-o înaintea Domnului^[ai]. În ziua aceea, ei au postit şi au recunoscut acolo că au păcătuit împotriva Domnului. Samuel îi judeca^[aj] pe israeliţi la Miţpa.

⁷ Filistenii au auzit că israeliţii s-au adunat la Miţpa. Atunci domnitorii filistenilor s-au ridicat împotriva lui Israel. Când au auzit israeliţii lucrul acesta, le-a fost teamă de filisteni ⁸ şi i-au zis lui Samuel:

– Nu înceta să strigi pentru noi la Domnul, Dumnezeul nostru, ca să ne elibereze de sub puterea filistenilor.

⁹ Samuel a luat un miel care încă era alăptat şi l-a adus întreg ca ardere de tot Domnului. Apoi a strigat către Domnul pentru Israel, iar Domnul i-a răspuns. ¹⁰ În timp ce Samuel aducea arderea de tot, filistenii se apropiau ca să se lupte cu Israel. Domnul însă a tunat în ziua aceea cu un vuiet puternic împotriva filistenilor, aducând o aşa groază între ei, încât au fost puşi pe fugă dinaintea lui Israel. ¹¹ Bărbaţii lui Israel au ieşit din Miţpa, i-au urmărit pe filisteni şi i-au zdrobit până în apropiere de Bet-Car. ¹² Samuel a luat atunci o piatră, a aşezat-o între Miţpa şi Şen şi i-a pus numele Eben-Ezer^[ak], spunând: „Până aici Domnul ne-a ajutat.“

¹³ Astfel, filistenii au fost supuşi şi n-au mai invadat din nou teritoriul Israelului, iar mâna Domnului a fost împotriva filistenilor cât timp a trăit Samuel. ¹⁴ Cetăţile pe care filistenii le-au capturat de la Israel, cele de la Ekron şi până la Gat, au fost luate înapoi. Israel şi-a eliberat teritoriile de sub stăpânirea filistenilor. În acelaşi timp, a fost pace şi între Israel şi amoriţi.

¹⁵ Samuel a continuat să judece pe Israel în toate zilele vieţii lui. ¹⁶ El mergea an de an, făcând înconjurul Betelului, Ghilgalului şi Miţpei şi judeca pe Israel în toate aceste locuri. ¹⁷ Apoi se întorcea la Rama – deoarece acolo era casa lui – judecând şi acolo pe Israel. Tot acolo a construit un altar Domnului.

Israel cere un rege

8 Când Samuel a îmbătrânit, i-a pus pe fiii săi drept judecători^[al] peste Israel. ² Numele fiului său întâi născut era Ioel, iar numele celui de-al doilea era Abia. Ei erau judecători la Beer-Şeba. ³ Fiii săi însă nu călcau pe urmele lui, ci umblau după câştig, luau mită şi perverteau dreptatea.

⁴ Toţi cei din sfatul bătrânilor lui Israel s-au adunat şi au venit la Samuel, la Rama, ⁵ spunându-i: „Tu eşti bătrân, iar fiii tăi nu-ţi calcă pe urme. Acum dar, pune un rege care să domnească peste noi, aşa cum au toate neamurile!“

⁶ Samuel a văzut ca un lucru rău faptul că ei au cerut un rege să domnească peste ei şi s-a rugat Domnului. ⁷ Domnul însă i-a zis lui Samuel: „Ascultă glasul poporului în tot ce îţi va spune, pentru că nu pe tine te leapădă, ci pe Mine, ca să nu mai domnesc peste ei. ⁸ Aşa au făcut din ziua în care i-am scos din Egipt şi până astăzi: M-au părăsit şi au slujit altor dumnezei. Ei fac aşa şi cu tine. ⁹ Ascultă-le deci glasul, însă avertizează-i şi fă-le cunoscut care vor fi drepturile regelui care va domni peste ei.“

Drepturile regelui

¹⁰ Samuel a spus poporului care a cerut de la el un rege toate cuvintele Domnului. ¹¹ Le-a spus:

– Acestea vor fi drepturile regelui care va domni peste voi: îi va lua pe fiii voştri şi îi va folosi la carele lui; ei vor fi călăreţii lui şi vor alerga înaintea carelor sale. ¹² Îi va folosi pentru sine drept căpetenii peste mii şi căpetenii peste cincizeci; îi va folosi pentru a-i ara ogorul şi pentru a-i culege recolta, pentru a-i face echipament de război şi echipament pentru carele lui. ¹³ Le va lua pe fiicele voastre pentru a-i face miresme, pentru a-i găti mâncare şi pentru a-i coace. ¹⁴ Va lua partea cea mai bună din ogoarele voastre, din viile voastre şi din smochinii voştri şi o va da slujitorilor săi. ¹⁵ Va lua a zecea parte din rodul seminţelor voastre şi din viile voastre şi o va da căpeteniilor^[am] şi slujitorilor săi. ¹⁶ Îi va lua pe slujitorii voştri, pe slujitoarele voastre, cele mai bune dintre vitele^[an] şi măgarii voştri şi îi va folosi pentru lucrările lui. ¹⁷ Îi veţi da a zecea parte din turmele voastre şi îi veţi fi slujitori. ¹⁸ În ziua aceea, veţi striga să fiţi izbăviţi dinaintea regelui pe care vi l-aţi ales, dar Domnul nu vă va răspunde în ziua aceea.

¹⁹ Dar poporul nu a vrut să asculte de glasul lui Samuel şi a zis:

– Nu vrem să facem cum zici tu, ci să fie un rege peste noi! ²⁰ În felul acesta vom fi la fel ca toate neamurile: regele nostru va domni peste noi şi ne va conduce în războaiele noastre.

²¹ Samuel, după ce a auzit toate cuvintele poporului, le-a spus în auzul Domnului. ²² Atunci Domnul i-a zis lui Samuel: „Ascultă de glasul lor şi pune un rege peste ei.“ Samuel le-a zis israeliţilor:

– Întoarceţi-vă fiecare în cetatea lui!

Saul, uns drept rege al lui Israel

9 Era un om cu renume din seminţia lui Beniamin, care se numea Chiş. El era fiul lui Abiel, fiul lui Ţeror, fiul lui Behorat, fiul lui Afiah, un beniamit. ² Omul acesta avea un fiu, al cărui nume era Saul, un tânăr chipeş şi fără egal printre israeliţi. Era mai înalt cu un cap decât toţi ceilalţi.

³ Într-o zi, măgăriţele lui Chiş, tatăl lui Saul, s-au pierdut. Atunci Chiş i-a zis fiului său Saul: „Ia cu tine pe unul dintre slujitori şi duceţi-vă să căutaţi măgăriţele!“ ⁴ Au traversat ţinutul muntos al lui Efraim şi regiunea Şalişa fără să le găsească. După aceea, au traversat şi regiunea Şaalim, dar tot nu le-au găsit. Apoi au traversat şi teritoriul lui Beniamin fără a le găsi. ⁵ Când au ajuns în regiunea Ţuf, Saul i-a zis slujitorului său, care era cu el:

– Haide să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu să fie mai degrabă îngrijorat pentru noi decât pentru măgăriţe!

⁶ Dar slujitorul i-a zis:

– Iată! În cetatea aceasta se află un om al lui Dumnezeu, un om respectat; tot ceea ce spune el se adevereşte. Să mergem acolo acum şi poate ne va spune pe ce drum să o luăm.

⁷ Saul i-a răspuns slujitorului său:

– Dacă mergem, ce am putea să-i ducem acelui om? Mâncare în saci nu mai este şi nu avem nici vreun dar pentru omul lui Dumnezeu. Deci ce avem?

⁸ Slujitorul i-a zis din nou lui Saul:

– Uite, am găsit la mine un sfert de şechel^[ao] de argint. Îl voi da omului lui Dumnezeu ca să ne spună pe ce drum să mergem.

⁹ Pe vremuri, în Israel, omul care mergea să-L întrebe pe Dumnezeu zicea că merge la văzător, deoarece cel care se numeşte astăzi profet, atunci se numea văzător.

¹⁰ Saul i-a răspuns slujitorului său:

– Bine ai spus! Hai să mergem!

Astfel au intrat în cetatea în care se afla omul lui Dumnezeu. ¹¹ În timp ce urcau dealul spre cetate, au întâlnit nişte fete care ieşeau să scoată apă. Ei le-au întrebat:

– Este aici văzătorul?

¹² Ele le-au răspuns:

– Este aici! Este chiar în faţa voastră. Grăbiţi-vă dar! A sosit în cetate chiar astăzi, deoarece poporul aduce o jertfă pe înălţime. ¹³ Imediat după ce veţi intra în cetate îl veţi găsi, chiar înainte de a urca pe înălţime să mănânce. Poporul nu mănâncă până nu vine el, fiindcă el trebuie să binecuvânteze jertfa, şi doar după aceea cei poftiţi mănâncă. Mergeţi chiar acum şi-l veţi găsi.

¹⁴ Ei au urcat în cetate. Cum au intrat în cetate, iată că Samuel venea înspre ei mergând către locul înalt. ¹⁵ Domnul Se descoperise lui Samuel cu o zi înainte ca Saul să vină şi-i spusese: ¹⁶ „Mâine, cam pe timpul acesta, am să trimit la tine un bărbat din teritoriul lui Beniamin. Să-l ungi drept conducător peste poporul Meu, Israel. El îl va elibera pe poporul Meu de sub puterea filistenilor. Şi aceasta fiindcă am privit spre poporul Meu, căci strigătul lui a ajuns până la Mine.“

¹⁷ Când Samuel l-a văzut pe Saul, Domnul i-a zis: „Iată bărbatul despre care ţi-am vorbit! El va domni peste poporul Meu!“ ¹⁸ Saul s-a apropiat de Samuel în dreptul porţii şi i-a zis:

– Spune-mi, te rog, unde se află casa văzătorului?

¹⁹ Samuel i-a răspuns:

– Eu sunt văzătorul. Urcă înaintea mea pe înălţime, căci astăzi vei mânca împreună cu mine. Dimineaţă te voi lăsa să pleci şi-ţi voi spune tot ceea ce se află în inima ta. ²⁰ În ceea ce priveşte măgăriţele pe care le-ai pierdut cu trei zile în urmă, nu te îngrijora pentru ele căci au fost găsite. Însă către cine este îndreptată toată dorinţa lui Israel dacă nu către tine şi către întreaga ta familie?

²¹ Dar Saul i-a răspuns:

– Nu sunt eu oare un beniamit, din cea mai mică seminţie din Israel? Şi clanul meu nu este cel mai neînsemnat dintre toate clanurile seminţiei lui Beniamin? De ce îmi vorbeşti în felul acesta?

²² Atunci Samuel l-a luat pe Saul şi pe slujitorul său, i-a dus în sală^[ap] şi i-a aşezat în fruntea celor poftiţi, vreo treizeci la număr. ²³ Samuel i-a zis bucătarului:

– Adu bucata de carne pe care ţi-am dat-o şi despre care ţi-am spus s-o pui deoparte!

²⁴ Bucătarul a luat coapsa cu ce era pe ea şi a aşezat-o în faţa lui Saul. Samuel a zis:

– Aceasta a fost păstrată pentru tine. Mănâncă, pentru că am pus-o deoparte pentru tine de când am chemat poporul.

Astfel, în acea zi, Saul a mâncat împreună cu Samuel. ²⁵ După aceea au coborât de pe înălţime în cetate, iar Samuel a stat de vorbă cu Saul pe acoperiş. ²⁶ S-au trezit devreme, în revărsatul zorilor, iar Samuel l-a chemat pe Saul pe acoperiş, spunându-i:

– Scoală-te, căci urmează să te trimit acasă.

Saul s-a sculat şi a ieşit afară împreună cu Samuel. ²⁷ În timp ce se îndreptau spre marginea cetăţii, Samuel i-a zis lui Saul:

– Spune-i slujitorului să meargă înaintea noastră; tu însă să te opreşti pentru că îţi voi face cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu.

Şi slujitorul a făcut întocmai.

10 Samuel a luat sticluţa cu untdelemn, l-a turnat pe capul lui Saul şi l-a sărutat spunând:

– Nu te-a uns Domnul să fii conducător peste moştenirea Lui?^{[aq] 2} După ce vei pleca de la mine, vei întâlni doi bărbaţi lângă mormântul Rahelei, la hotarul lui Beniamin, la Ţelţah. Ei îţi vor spune: „Măgăriţele, pe care te-ai dus să le cauţi, au fost găsite. Tatăl tău însă nu mai este îngrijorat pentru măgăriţe, ci este îngrijorat pentru voi. El întreabă: «Ce să fac pentru fiul meu?»“ ³ Treci de locul acela şi mergi mai departe până la stejarul din Tabor. Acolo te vor întâlni trei bărbaţi care se suie la Dumnezeu, la Betel. Unul dintre ei duce cu el trei iezi, altul trei pâini, iar altul un burduf cu vin. ⁴ Ei te vor saluta şi îţi vor dărui două pâini pe care le vei lua din mâna lor. ⁵ După aceea vei merge la Ghiva lui Dumnezeu unde se află o garnizoană de-a filistenilor. Cum vei intra în cetate, vei întâlni un grup de profeţi coborând de pe înălţime cu harfe, tamburine, flaute şi lire înaintea lor, iar ei profeţind. ⁶ Duhul Domnului va veni peste tine cu putere, vei profeţi împreună cu ei şi vei fi preschimbat într-un alt om. ⁷ Când aceste semne ţi se vor împlini, fă ceea ce mâinile tale vor găsi potrivit să facă, pentru că Domnul este cu tine. ⁸ Coboară-te înaintea mea la Ghilgal. După aceea voi veni şi eu la tine ca să aduc arderi de tot şi jertfe de pace^[ar]. Vei aştepta şapte zile până voi veni la tine ca să-ţi fac cunoscut ce vei avea de făcut.

⁹ De îndată ce Saul s-a întors cu spatele ca să se despartă de Samuel, Dumnezeu i-a dat o altă inimă şi toate semnele acestea s-au împlinit în acea zi. ¹⁰ Când au ajuns la Ghiva, Saul s-a întâlnit cu un grup de profeţi. Duhul lui Dumnezeu a venit cu putere peste el şi el a început să profeţească în mijlocul lor. ¹¹ Când toţi cei care-l cunoşteau dinainte au văzut că profeţea împreună cu ei, au zis unul către celălalt: „Ce i s-a întâmplat fiului lui Chiş? Este cumva şi Saul printre profeţi?“ ¹² Iar un localnic a zis: „Şi cine este tatăl lor?” Astfel s-a ajuns la zicala următoare: „Este cumva şi Saul printre profeţi?“

¹³ Când a terminat de profeţit, Saul a venit pe înălţime. ¹⁴ Atunci unchiul său l-a întrebat pe el şi pe slujitorul său:

– Pe unde aţi umblat?

Saul i-a răspuns:

– În căutarea măgăriţelor. Însă când am văzut că nu sunt de găsit ne-am dus la Samuel.

¹⁵ – Spune-mi, ce v-a zis Samuel? l-a întrebat unchiul lui.

¹⁶ – Ne-a zis că măgăriţele au fost găsite, i-a răspuns Saul.

Însă nu i-a spus nimic din ce i-a vorbit Samuel cu privire la domnie.

Saul, desemnat oficial drept rege al lui Israel

¹⁷ Samuel a convocat poporul înaintea Domnului la Miţpa ¹⁸ şi le-a spus: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu l-am scos pe Israel din Egipt şi v-am eliberat de sub puterea egiptenilor şi a tuturor regatelor care vă asupreau.» ¹⁹ Voi însă Îl respingeţi astăzi pe Dumnezeul vostru Care v-a izbăvit din toate nenorocirile şi necazurile voastre, spunând: «Nu vrem să facem cum zici tu, ci pune un rege peste noi!» De aceea înfăţişaţi-vă acum înaintea Domnului, după seminţiile şi clanurile voastre.“

²⁰ Samuel a apropiat toate seminţiile lui Israel, iar sorţul a căzut pe seminţia lui Beniamin. ²¹ Apoi a apropiat seminţia lui Beniamin după clanuri, iar sorţul a căzut pe clanul lui Matri. În cele din urmă sorţul a căzut pe Saul, fiul lui Chiş. Când l-au căutat însă, n-a fost găsit. ²² Ei l-au întrebat în continuare pe Domnul:

– A sosit omul acesta aici?

– Da! le-a răspuns Domnul. Este ascuns printre bagaje.

²³ Ei au alergat şi l-au scos de acolo. Când a stat în picioare în mijlocul poporului, era mai înalt cu un cap decât oricare altul. ²⁴ Atunci Samuel a zis întregului popor:

– Îl vedeţi pe acela pe care l-a ales Domnul? Nu este altul ca el în tot poporul.

Şi toţi au strigat:

– Trăiască regele!

²⁵ Samuel a făcut cunoscută poporului legea monarhiei şi a scris-o într-un sul, pe care l-a aşezat înaintea Domnului. După aceea, Samuel a trimis întregul popor, pe fiecare în parte, la casa lui. ²⁶ De asemenea, şi Saul a plecat acasă la el, în Ghiva, însoţit de vitejii ale căror inimi le atinsese Domnul. ²⁷ S-au găsit însă şi nişte oameni nelegiuiţi care au zis: „Cum ar putea acesta să ne elibereze?“ L-au dispreţuit şi nu i-au adus nici un dar. Saul însă s-a făcut că nu-i aude.

Saul îi învinge pe amoniţi şi este confirmat drept rege

11 Amonitul Nahaş a venit şi şi-a aşezat tabăra împotriva Iabeşului din Ghilad. Atunci toţi bărbaţii din Iabeş i-au zis lui Nahaş:

– Încheie cu noi un legământ, iar noi îţi vom sluji.

² Dar Nahaş, amonitul, le-a zis:

– Voi încheia un legământ cu voi doar dacă mă lăsaţi să vă scot la toţi ochiul drept, aruncând în acest fel ruşinea peste întregul Israel.

³ Cei din sfatul bătrânilor Iabeşului i-au zis:

– Lasă-ne un răgaz de şapte zile pentru a putea trimite mesageri în toate teritoriile lui Israel, iar dacă nu va fi nimeni care să ne elibereze, ne vom preda ţie.

⁴ Când au sosit mesagerii în Ghiva lui Saul şi au spus aceste cuvinte în auzul poporului, tot poporul a început să plângă în hohote. ⁵ Saul tocmai se întorcea de la câmp în urma boilor şi a întrebat: „Ce s-a întâmplat cu poporul de plânge?“

Atunci ei i-au povestit despre mesajul bărbaţilor din Iabeş. ⁶ Când a auzit Saul aceste cuvinte, Duhul lui Dumnezeu a venit cu putere peste el şi el s-a aprins de mânie. ⁷ A luat o pereche de boi, i-a tăiat în bucăţi şi a trimis bucăţile, prin mesageri, în toate teritoriile lui Israel, spunând: „Aşa se va face cu boii oricui nu îl urmează pe Saul şi pe Samuel.“ Groaza Domnului a intrat în popor, astfel că ei au ieşit la luptă ca un singur om. ⁸ Când Saul i-a numărat la Bezek, din Israel erau trei sute de mii de bărbaţi, iar din Iuda erau treizeci de mii de bărbaţi. ⁹ Atunci le-a zis mesagerilor care au venit: „Aşa să spuneţi bărbaţilor din Iabeş-Ghilad: «Mâine, când va dogori soarele, veţi fi izbăviţi!»“ Când au sosit mesagerii şi le-au spus aceste lucruri bărbaţilor din Iabeş, aceştia s-au bucurat. ¹⁰ Ei le-au zis amoniţilor: „Mâine ne vom preda vouă şi veţi putea să faceţi cu noi tot ce veţi vrea.“

¹¹ În ziua următoare, Saul a împărţit oamenii în trei cete. În timpul străjii de dimineaţă^[as] au pătruns în tabăra amoniţilor şi i-au zdrobit până la arşiţa zilei. Cei care au supravieţuit s-au împrăştiat, astfel încât n-au mai fost lăsaţi împreună nici măcar doi dintre ei.

¹² Atunci poporul i-a zis lui Samuel:

– Care au fost cei ce n-au vrut ca Saul să domnească peste noi? Aduceţi-i la noi pe aceşti oameni, ca să-i ucidem.

¹³ Dar Saul a zis:

– Nici un om nu va fi dat la moarte în această zi, pentru că astăzi Domnul l-a izbăvit pe Israel.

¹⁴ Atunci Samuel a spus poporului:

– Să mergem la Ghilgal şi să reafirmăm acolo monarhia.

¹⁵ Astfel, tot poporul s-a dus la Ghilgal şi l-au încoronat pe Saul în prezenţa Domnului. Au adus acolo jertfe de pace^[at] înaintea Domnului şi s-au bucurat foarte mult, atât Saul, cât şi toţi israeliţii.

Discursul de bun-rămas al lui Samuel

12 Samuel a zis întregului Israel:

– Am ascultat de tot ceea ce mi-aţi cerut şi am pus astfel un rege peste voi. ² Acum, iată, aveţi un rege care să vă conducă! Cât despre mine, eu am îmbătrânit şi am încărunţit, iar fiii mei se află aici cu voi. Am fost conducătorul vostru din tinereţea mea şi până astăzi.