Mutarea chivotului şi cortului

8 Atunci, împăratul Solomon^(A) a adunat la el, la Ierusalim, pe bătrânii lui Israel şi pe toate căpeteniile seminţiilor, pe căpeteniile familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea^(B) lui David, adică Sionul, chivotul^(C) legământului Domnului. ² Toţi bărbaţii lui Israel s-au strâns la împăratul Solomon, în luna lui Etanim, care este a şaptea lună, în timpul praznicului^(D). ³ Când au venit toţi bătrânii lui Israel, preoţii^(E) au ridicat chivotul. ⁴ Au adus chivotul Domnului, cortul^(F) întâlnirii şi toate uneltele sfinte care erau în cort: preoţii şi leviţii le-au adus. ⁵ Împăratul Solomon şi toată adunarea lui Israel chemată la el au stat înaintea chivotului. Au jertfit^(G) oi şi boi, care n-au putut fi nici număraţi, nici socotiţi din pricina mulţimii lor. ⁶ Preoţii au dus^(H) chivotul legământului Domnului la^(I) locul lui, în Locul Preasfânt al casei, în Sfânta Sfintelor, sub^(J) aripile heruvimilor. ⁷ Căci heruvimii aveau aripile întinse peste locul chivotului şi acopereau chivotul şi drugii lui pe deasupra. ⁸ Se dăduse drugilor^(K) o aşa lungime încât capetele lor se vedeau din Locul Sfânt dinaintea Locului Preasfânt, dar nu se vedeau de afară. Ei au fost acolo până în ziua de azi. ⁹ În chivot^(L) nu erau decât^(M) cele două table de piatră, pe care le-a^(N) pus Moise în el la Horeb, când^(O) a făcut Domnul legământ cu copiii lui Israel, la ieşirea lor din ţara Egiptului. ¹⁰ În clipa când au ieşit preoţii din Locul Sfânt, norul a umplut^(P) Casa Domnului. ¹¹ Preoţii n-au putut să rămână acolo să facă slujba din pricina norului, căci slava Domnului umpluse Casa Domnului.

Solomon binecuvântează adunarea

¹² Atunci^(Q), Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric!^{(R) 13} Eu am zidit^(S) o casă care va fi locuinţa Ta, un loc^(T) unde vei locui pe vecie!” ¹⁴ Împăratul şi-a întors faţa şi a binecuvântat^(U) pe toată adunarea lui Israel. Toată adunarea lui Israel era în picioare. ¹⁵ Şi el a zis: „Binecuvântat^(V) să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a vorbit^(W) cu gura Lui tatălui meu David şi care împlineşte, prin puterea Lui, ce spusese când a zis: ¹⁶ ‘Din^(X) ziua când am scos din Egipt pe poporul Meu Israel, n-am ales nicio cetate dintre toate seminţiile lui Israel ca să Mi se zidească în ea o casă unde^(Y) să locuiască Numele Meu, ci am ales pe David^(Z) să împărăţească peste poporul Meu Israel!’ ¹⁷ Tatăl meu, David, avea de gând^(AA) să zidească o casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel. ¹⁸ Şi Domnul^(AB) a zis tatălui meu David: ‘Fiindcă ai avut de gând să zideşti o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut acest gând. ¹⁹ Numai că nu tu^(AC) vei zidi casa, ci fiul tău, ieşit din trupul tău, va zidi casa Numelui Meu.’ ²⁰ Domnul a împlinit cuvintele pe care^(AD) le rostise. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu, David, şi am şezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, şi am zidit casa Numelui Domnului, Dumnezeul lui Israel. ²¹ Am rânduit un loc pentru chivot, unde este legământul^(AE) Domnului, legământul pe care l-a făcut El cu părinţii noştri, când i-a scos din ţara Egiptului.”

Rugăciunea lui Solomon

²² Solomon s-a aşezat înaintea altarului^(AF) Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israel. Şi-a întins^(AG) mâinile spre cer ²³ şi a zis:

„Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu^(AH) este Dumnezeu ca Tine, nici sus în ceruri, nici jos pe pământ. Tu ţii^(AI) legământul şi îndurarea faţă de robii Tăi, care umblă^(AJ) înaintea Ta din toată inima lor! ²⁴ Astfel, ai ţinut cuvântul dat robului Tău David, tatăl meu, şi ce ai spus cu gura Ta, împlineşti în ziua aceasta cu puterea Ta. ²⁵ Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ţine făgăduinţa pe care ai făcut-o tatălui meu, David, când ai zis: ‘Nu^(AK) vei fi lipsit niciodată înaintea Mea de un urmaş care să şadă pe scaunul de domnie al lui Israel, numai fiii tăi să ia seama la calea lor şi să umble înaintea Mea cum ai umblat tu înaintea Mea.’ ²⁶ Oh, Dumnezeul lui Israel, împlinească-se făgăduinţa^(AL) pe care ai făcut-o robului Tău David, tatăl meu! ²⁷ Dar ce! Va locui^(AM) oare cu adevărat Dumnezeu pe pământ? Iată că cerurile şi cerurile^(AN) cerurilor nu pot să Te cuprindă, cu cât mai puţin casa aceasta pe care Ţi-am zidit-o eu! ²⁸ Totuşi, Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui; ascultă strigătul şi rugăciunea pe care Ţi-o face astăzi robul Tău. ²⁹ Ochii Tăi să fie zi şi noapte deschişi asupra casei acesteia, asupra locului despre care ai zis: ‘Acolo va fi Numele Meu!’ Ascultă rugăciunea pe care Ţi-o face robul Tău în locul^(AO) acesta. ³⁰ Binevoieşte şi ascultă^(AP) cererea robului Tău şi a poporului Tău Israel, când se vor ruga în locul acesta! Ascultă-i din locul locuinţei Tale, din ceruri, ascultă-i şi iartă-i! ³¹ Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său şi va fi silit să^(AQ) facă un jurământ şi va veni să jure înaintea altarului Tău, în casa aceasta, ³² ascultă-l din ceruri, lucrează şi fă dreptate robilor Tăi; osândeşte^(AR) pe cel vinovat şi întoarce vina purtării lui asupra capului lui; dă dreptate celui nevinovat şi fă-i după nevinovăţia lui! ³³ Când^(AS) poporul Tău Israel va fi bătut de vrăjmaş, pentru că a păcătuit împotriva Ta, dacă se vor întoarce^(AT) la Tine şi vor da slavă Numelui Tău, dacă-Ţi vor face rugăciuni şi cereri în casa aceasta, ³⁴ ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel şi întoarce-i în ţara pe care ai dat-o părinţilor lor! ³⁵ Când^(AU) se va închide cerul şi nu va fi ploaie din pricina păcatelor făcute de ei împotriva Ta, dacă se vor ruga în locul acesta şi vor da slavă Numelui Tău şi dacă se vor abate de la păcatele lor pentru că-i vei pedepsi, ³⁶ ascultă-i din ceruri, iartă păcatul robilor Tăi şi al poporului Tău Israel, învaţă-i^(AV) calea cea^(AW) bună pe care trebuie să umble şi să trimiţi ploaie pe pământul pe care l-ai dat de moştenire poporului Tău! ³⁷ Când foametea^(AX), ciuma, rugina, tăciunele, lăcustele de un fel sau altul vor fi în ţară, când vrăjmaşul va împresura pe poporul Tău în ţara lui, în cetăţile lui, când vor fi urgii sau boli de orice fel, ³⁸ dacă un om, dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni şi cereri şi fiecare îşi va cunoaşte mustrarea cugetului lui şi va întinde mâinile spre casa aceasta, ³⁹ ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi iartă-l; lucrează şi răsplăteşte fiecăruia după căile lui, Tu care cunoşti inima fiecăruia, căci numai Tu cunoşti^(AY) inima tuturor copiilor oamenilor, ⁴⁰ ca să se teamă^(AZ) de Tine în tot timpul cât vor trăi în ţara pe care ai dat-o părinţilor noştri! ⁴¹ Când străinul, care nu este din poporul Tău Israel, va veni dintr-o ţară depărtată pentru Numele Tău, ⁴² căci se va şti că Numele Tău este mare, mâna^(BA) Ta este tare şi braţul Tău este întins, când va veni să se roage în casa aceasta, ⁴³ ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi dă străinului aceluia tot ce-Ţi va cere, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască^(BB) Numele Tău, să se teamă^(BC) de Tine, ca şi poporul Tău Israel, şi să ştie că Numele Tău este chemat peste casa aceasta pe care am zidit-o eu! ⁴⁴ Când poporul Tău va ieşi la luptă împotriva vrăjmaşului său, urmând calea pe care i-o vei porunci Tu, dacă vor face rugăciuni Domnului cu privirile întoarse spre cetatea pe care ai ales-o Tu şi spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău, ⁴⁵ ascultă din ceruri rugăciunile şi cererile lor şi fă-le dreptate! ⁴⁶ Când vor păcătui împotriva Ta – căci^(BD) nu este om care să nu păcătuiască, – şi Te vei mânia împotriva lor şi-i vei da în mâna vrăjmaşului, care-i va duce robi într-o ţară^(BE) vrăjmaşă, depărtată sau apropiată, ⁴⁷ dacă^(BF) se vor coborî în ei înşişi, în ţara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine şi-Ţi vor face cereri în ţara celor ce-i vor duce în robie şi vor^(BG) zice: ‘Am păcătuit, am săvârşit fărădelegi, am făcut rău!’, ⁴⁸ dacă se vor întoarce^(BH) la Tine din toată inima lor şi din tot sufletul lor în ţara vrăjmaşilor lor care i-au luat robi, dacă-Ţi vor face rugăciuni^(BI) cu privirile întoarse spre ţara lor, pe care ai dat-o părinţilor lor, spre cetatea pe care ai ales-o şi spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău, ⁴⁹ ascultă din ceruri, din locul locuinţei Tale, rugăciunile şi cererile lor şi fă-le dreptate; ⁵⁰ iartă poporului Tău păcatele lui şi toate fărădelegile făcute împotriva Ta; trezeşte^(BJ) mila celor ce-i vor ţine robi, ca să se îndure de ei, ⁵¹ căci sunt^(BK) poporul Tău şi moştenirea Ta şi Tu i-ai scos din Egipt, din mijlocul unui cuptor^(BL) de fier! ⁵² Ochii Tăi să fie deschişi la cererea robului Tău şi la cererea poporului Tău Israel, ca să-i asculţi în tot ce-Ţi vor cere! ⁵³ Căci Tu i-ai ales din toate celelalte popoare ale pământului, ca să faci din ei moştenirea Ta, cum ai^(BM) spus prin robul Tău Moise, când ai scos din Egipt pe părinţii noştri, Doamne, Dumnezeule!” ⁵⁴ Când a isprăvit Solomon de spus Domnului toată rugăciunea aceasta şi cererea aceasta, s-a sculat dinaintea altarului Domnului, unde îngenunchease, cu mâinile întinse spre cer. ⁵⁵ Şi, stând în picioare, a binecuvântat^(BN) cu glas tare toată adunarea lui Israel, zicând: ⁵⁶ „Binecuvântat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său Israel, după toate făgăduinţele Lui! Din toate bunele cuvinte pe care le rostise prin robul Său Moise, niciunul n-a rămas^(BO) neîmplinit. ⁵⁷ Domnul, Dumnezeul nostru, să fie cu noi cum a fost cu părinţii noştri; să^(BP) nu ne părăsească şi să nu ne lase, ⁵⁸ ci să^(BQ) ne plece inimile spre El, ca să umblăm în toate căile Lui şi să păzim poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, pe care le-a poruncit părinţilor noştri! ⁵⁹ Cuvintele acestea, cuprinse în cererile mele înaintea Domnului, să fie zi şi noapte înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, şi să facă în tot timpul dreptate robului Său şi poporului Său Israel, ⁶⁰ pentru ca toate popoarele pământului să poată cunoaşte^(BR) că Domnul^(BS) este Dumnezeu şi că nu este alt Dumnezeu afară de El! ⁶¹ Inima^(BT) voastră să fie în totul a Domnului, Dumnezeului nostru, cum este astăzi, ca să urmaţi legile Lui şi să păziţi poruncile Lui.”

Sfinţirea Templului

⁶² Împăratul^(BU) şi tot Israelul împreună cu el au adus jertfe înaintea Domnului. ⁶³ Solomon a înjunghiat douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi pentru jertfa de mulţumire pe care a adus-o Domnului. Aşa au făcut împăratul şi toţi copiii lui Israel sfinţirea Casei Domnului. ⁶⁴ În ziua^(BV) aceea, împăratul a sfinţit mijlocul curţii, care este înaintea Casei Domnului, căci acolo a adus arderile-de-tot, darurile de mâncare şi grăsimile jertfelor de mulţumire, pentru că altarul de aramă^(BW) care este înaintea Domnului era prea mic ca să cuprindă arderile-de-tot, darurile de mâncare şi grăsimile jertfelor de mulţumire. ⁶⁵ Solomon a prăznuit atunci sărbătoarea^(BX) şi tot Israelul a prăznuit împreună cu el. O mare mulţime, venită de la împrejurimile^(BY) Hamatului până la pârâul^(BZ) Egiptului, s-a strâns înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, timp de şapte zile şi alte şapte zile^(CA), adică paisprezece zile. ⁶⁶ În ziua a opta^(CB), a dat drumul poporului. Şi ei au binecuvântat pe împărat şi s-au dus în corturile lor veseli şi cu inima mulţumită pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul robului Său David şi poporului Său Israel.