8 Nu strigă înţelepciunea^(A)
şi nu-şi înalţă priceperea glasul?
² Ea se aşază sus pe înălţimi,
afară pe drum, la răspântii,
³ şi strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii,
la intrarea porţilor:
⁴ „Oamenilor, către voi strig
şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
⁵ Învăţaţi-vă minte, proştilor,
şi înţelepţiţi-vă, nebunilor!
⁶ Ascultaţi, căci am lucruri^(B) mari de spus
şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.
⁷ Căci gura mea vesteşte adevărul
şi buzele mele urăsc minciuna!
⁸ Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,
n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele.
⁹ Toate sunt lămurite pentru cel priceput
şi drepte pentru cei ce au găsit ştiinţa.
¹⁰ Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul
şi mai degrabă ştiinţa decât aurul scump.
¹¹ Căci^(C) înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele
şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.
¹² Eu, înţelepciunea, am ca locuinţă mintea
şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.
¹³ Frica^(D) de Domnul este urârea răului;
trufia şi mândria^(E), purtarea rea
şi gura^(F) mincinoasă – iată ce urăsc eu.
¹⁴ De la mine vin sfatul şi izbânda,
eu sunt priceperea, a mea^(G) este puterea.
¹⁵ Prin^(H) mine împărăţesc împăraţii
şi dau voievozii porunci drepte.
¹⁶ Prin mine cârmuiesc dregătorii
şi mai-marii, toţi judecătorii pământului.
¹⁷ Eu^(I) iubesc pe cei ce mă iubesc,
şi cei^(J) ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.
¹⁸ Cu mine sunt bogăţia^(K) şi slava,
avuţiile trainice şi dreptatea.
¹⁹ Rodul^(L) meu este mai bun decât aurul cel mai curat
şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.
²⁰ Eu umblu pe calea nevinovăţiei,
pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
²¹ ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc
şi să le umplu vistieriile.

²² Domnul^(M) m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui,
înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
²³ Eu am fost aşezată din^(N) veşnicie, înainte de orice început,
înainte de a fi pământul.
²⁴ Am fost născută când încă nu erau adâncuri,
nici izvoare încărcate cu ape;
²⁵ am fost născută înainte^(O) de întărirea munţilor,
înainte de a fi dealurile,
²⁶ când nu era încă nici pământul, nici câmpiile,
nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.
²⁷ Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă;
când a tras o zare pe faţa adâncului,
²⁸ când a pironit norii sus
şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului,
²⁹ când^(P) a pus un hotar mării,
ca apele să nu treacă peste porunca Lui,
când a pus temeliile pământului,
³⁰ eu eram^(Q) meşterul Lui, la lucru lângă El,
şi în toate zilele eram desfătarea^(R) Lui,
jucând neîncetat înaintea Lui,
³¹ jucând pe rotocolul pământului Său
şi găsindu-mi plăcerea^(S) în fiii oamenilor.
³² Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă,
căci ferice^(T) de cei ce păzesc căile mele!
³³ Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi,
şi nu lepădaţi sfatul meu!
³⁴ Ferice^(U) de omul care m-ascultă,
care veghează zilnic la porţile mele
şi păzeşte pragul uşii mele!
³⁵ Căci cel ce mă găseşte, găseşte viaţa
şi capătă bunăvoinţa^(V) Domnului.
³⁶ Dar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă^(W) sufletul său;
toţi cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea.”