Numeri 11-15

Nouă Traducere În Limba Română

Focul Domnului

11 După o vreme poporul a început să se plângă în auzul Domnului că-i merge rău; Domnul a auzit şi s-a aprins de mânie. Focul Domnului s-a aprins împotriva lor şi a mistuit o parte din marginea taberei. ² Atunci poporul a strigat către Moise; Moise s-a rugat Domnului şi focul s-a stins. ³ Locul acela s-a numit Tabera^[a] pentru că focul Domnului s-a aprins împotriva lor.

Prepeliţele

⁴ După aceea, adunătura de oameni^[b] care era în mijlocul lor a început să poftească cu nesaţ, astfel că şi israeliţii s-au plâns din nou şi au zis: „Cine ne va da carne să mâncăm? ⁵ Ne aducem aminte de peştele pe care-l mâncam fără plată în Egipt, de castraveţi, de pepeni, de praz, de ceapă şi de usturoi. ⁶ Acum însă ni s-a uscat sufletul! Nu mai este nimic înaintea ochilor noştri, decât mana aceasta!“

⁷ Mana era ca sămânţa de coriandru, iar la culoare era ca răşina. ⁸ Poporul umbla prin împrejurimi şi o aduna, o măcina în râşniţă sau o pisa într-o piuă mică, apoi o fierbea în oale şi făcea turte din ea; la gust era ca o turtă coaptă cu ulei. ⁹ Mana cădea în tabără în timpul nopţii, odată cu lăsarea rouăi.

¹⁰ Moise a auzit poporul plângând, fiecare în clanul lui şi la intrarea cortului lui. Atunci mânia Domnului s-a aprins foarte tare; Moise a înţeles că ceea ce făceau ei era un lucru rău. ¹¹ Moise i-a zis Domnului:

– De ce te-ai purtat atât de rău cu robul Tău? De ce n-am găsit bunăvoinţă la Tine şi ai lăsat asupra mea povara acestui popor? ¹² Oare eu am conceput poporul acesta? I-am născut eu ca să-mi spui: „Poartă-i la sân cum poartă o doică un sugar“ înspre ţara pe care ai jurat părinţilor lor că le-o vei da? ¹³ De unde să iau carne pentru tot poporul acesta? Căci vin şi plâng înaintea mea şi zic: „Dă-ne carne să mâncăm!“ ¹⁴ Nu pot duce singur acest popor, căci este o povară prea grea pentru mine. ¹⁵ Dacă aşa te porţi cu mine, mai bine, Te rog, omoară-mă! Omoară-mă, dacă am găsit bunăvoinţă la Tine şi nu mă mai lăsa să-mi văd nenorocirea!

¹⁶ Domnul i-a răspuns lui Moise:

– Adună-Mi şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii lui Israel, despre care ştii că sunt sfetnici ai poporului şi supraveghetori peste el; adu-i la Cortul Întâlnirii ca să stea acolo împreună cu tine. ¹⁷ Eu Mă voi coborî şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din Duhul Care este peste tine şi-L voi pune peste ei; ei vor purta povara poporului împreună cu tine şi astfel n-o vei mai purta singur.

¹⁸ Să spui poporului: „Sfinţiţi-vă pentru ziua de mâine; veţi mânca şi carne, pentru că v-aţi plâns în auzul Domnului, spunând: «Cine ne va da carne să mâncăm? Ne era mai bine în Egipt.» De aceea Domnul vă va da carne să mâncaţi. ¹⁹ Nu veţi mânca doar o zi sau două sau cinci sau zece sau douăzeci de zile, ²⁰ ci o lună întreagă, până vă va ieşi pe nări şi vă veţi scârbi de ea, pentru că L-aţi respins pe Domnul Care este în mijlocul vostru, zicând: «De ce am ieşit oare din Egipt?»“

²¹ Dar Moise I-a zis:

– Poporul care este cu mine este de şase sute de mii de oameni care merg pe jos şi Tu zici: „Le voi da carne ca să mănânce o lună întreagă!“ ²² Sunt destule turme şi cirezi să tăiem? Este destul peşte în mare să prindem?

²³ Domnul i-a răspuns lui Moise:

– Este oare mâna Domnului prea scurtă? Vei vedea acum dacă se va adeveri sau nu Cuvântul Meu.

²⁴ Moise a ieşit şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat şaptezeci de bătrâni din popor şi i-a pus să stea de jur împrejurul Cortului. ²⁵ Apoi Domnul S-a coborât în nor, i-a vorbit lui Moise, a luat din Duhul Care era peste el şi L-a pus peste bătrâni; când Duhul S-a aşezat peste ei au început să profeţească. Dar după aceea n-au mai profeţit.

²⁶ În tabără rămăseseră doi oameni: pe unul îl chema Eldad, iar pe celălalt Medad. Duhul S-a aşezat şi peste ei; aceştia erau dintre cei scrişi, dar nu se duseseră la Cort aşa că au profeţit în tabără.

²⁷ Un tânăr a alergat şi i-a spus lui Moise:

– Eldad şi Medad profeţesc în tabără.

²⁸ Iosua, fiul lui Nun, care-i slujea lui Moise încă din tinereţe, i-a zis acestuia:

– Moise, stăpânul meu, opreşte-i!

²⁹ Dar Moise i-a răspuns:

– Eşti gelos de dragul meu? Eu îmi doresc ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din profeţi şi Domnul să-Şi pună Duhul Său peste ei!

³⁰ Apoi Moise şi sfatul bătrânilor lui Israel^[c] s-au întors în tabără.

³¹ Domnul a trimis un vânt puternic care a adus prepeliţe dinspre mare şi le-a făcut să zboare^[d] pe lângă tabără, cale de o zi, de o parte şi de alta a taberei, la o înălţime de doi coţi^[e] de la pământ^[f]. ³² Toată ziua şi toată noaptea şi apoi toată ziua următoare, poporul a adunat prepeliţe; cel care adunase cel mai puţin avea zece homeri^[g]. Ei şi le-au întins în jurul taberei. ³³ Dar în timp ce carnea le era încă între dinţi, înainte să o mestece, mânia Domnului s-a aprins împotriva poporului şi Domnul a lovit poporul cu o mare urgie. ³⁴ Locul acela a fost numit Chibrot-Hataava^[h] pentru că acolo i-au îngropat pe cei care au poftit.

³⁵ De la Chibrot-Hataava, poporul a călătorit spre Haţerot şi s-a oprit acolo.

Miriam şi Aaron cârtesc împotriva lui Moise

12 Miriam şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise din cauza femeii cuşite^[i] cu care se căsătorise (pentru că el se căsătorise cu o femeie cuşită); ² ei ziceau: „Oare numai prin Moise a vorbit Domnul? N-a vorbit şi prin noi?“ Domnul a auzit ce spuneau.

³ Moise era un om foarte blând^[j], mai blând decât orice om de pe faţa pământului.

⁴ Deodată Domnul le-a zis lui Moise, lui Aaron şi lui Miriam:

– Veniţi toţi trei la Cortul Întâlnirii!

Şi cei trei au venit. ⁵ Atunci Domnul S-a coborât într-un stâlp de nor şi i-a chemat pe Aaron şi pe Miriam; amândoi au venit în faţă. ⁶ El le-a zis:

– Ascultaţi cuvintele Mele:

⁹ Mânia Domnului s-a aprins împotriva lor şi El S-a îndepărtat. ¹⁰ Când norul s-a îndepărtat de pe Cortul Întâlnirii, Miriam era plină de lepră^[k], albă ca zăpada. Aaron s-a întors spre Miriam şi a văzut că era plină de lepră. ¹¹ Atunci Aaron i-a zis lui Moise:

– Stăpânul meu, nu ne pedepsi pentru un păcat pe care l-am făcut aşa de nebuneşte. ¹² Nu lăsa ca ea să fie ca un copil născut mort, a cărui carne este pe jumătate mâncată când iese din pântecele mamei lui.

¹³ Moise a strigat către Domnul:

– O Dumnezeule, Te rog, vindec-o!

¹⁴ Dar Domnul i-a răspuns lui Moise:

– Dacă tatăl ei ar fi scuipat-o în faţă, n-ar fi fost ea făcută de ruşine timp de şapte zile? Să fie deci închisă afară din tabără timp de şapte zile, iar după aceea poate fi primită din nou.

¹⁵ Astfel Miriam a fost închisă în afara taberei timp de şapte zile. Poporul n-a mărşăluit mai departe până ce Miriam n-a fost primită din nou. ¹⁶ După aceea poporul a plecat din Haţerot şi şi-a aşezat tabăra în pustia Paran.

Poporul trimite iscoade în Canaan

13 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Trimite oameni să iscodească ţara Canaanului pe care o dau israeliţilor. Din fiecare seminţie a părinţilor lor să trimiţi câte un om; toţi să fie dintre conducătorii lor.“ ³ Moise i-a trimis din pustia Paran, după porunca Domnului; toţi aceştia erau conducători ai israeliţilor. ⁴ Acestea sunt numele lor:

¹⁶ Acestea sunt numele oamenilor pe care i-a trimis Moise să iscodească ţara. Moise a schimbat numele lui Osea, fiul lui Nun, în Iosua^[l].

¹⁷ Moise i-a trimis să iscodescă ţara Canaan, zicându-le: „Mergeţi de aici spre Neghev^[m], urcaţi muntele ¹⁸ şi vedeţi cum este ţara: dacă poporul care locuieşte acolo este puternic sau slab, dacă sunt mulţi sau puţini, ¹⁹ dacă ţara în care locuiesc este bună sau rea, dacă oraşele în care locuiesc sunt ca nişte tabere sau sunt fortificate, ²⁰ dacă ţara este bogată sau săracă şi dacă sunt copaci în ea sau nu. Fiţi curajoşi şi aduceţi câteva din roadele ţării.“ Era pe vremea când începeau să se coacă strugurii.

²¹ Şi astfel ei s-au dus şi au iscodit ţara, începând de la pustia Ţin până la Rehob, lângă Lebo-Hamat^[n]. ²² Au urcat spre Neghev şi au ajuns la Hebron; acolo erau anachiţii Ahiman, Şeşai şi Talmai. (Hebronul a fost zidit cu şapte ani înaintea cetăţii Ţoan din Egipt). ²³ Apoi au ajuns în valea Eşcol^[o]; acolo au tăiat o ramură de viţă cu un singur ciorchine de struguri, după care doi dintre ei l-au dus pe un drug. De asemenea, au luat şi nişte rodii şi smochine. ²⁴ Locul acela a fost numit valea Eşcol, din cauza ciorchinelui pe care israeliţii l-au tăiat de acolo.

Raportul iscoadelor

²⁵ S-au întors de la iscodirea ţării după patruzeci de zile. ²⁶ Au venit înaintea lui Moise, a lui Aaron şi a întregii adunări a israeliţilor în pustia Paran, la Kadeş; le-au adus veşti, lor şi întregii adunări, şi le-au arătat roadele ţării. ²⁷ Ei i-au zis lui Moise: „Am ajuns în ţara în care ne-ai trimis şi, într-adevăr, acolo curge lapte şi miere; acesta este rodul ei. ²⁸ Însă locuitorii ţării sunt puternici, iar cetăţile lor sunt fortificate şi mari; mai mult, i-am văzut acolo şi pe anachiţi. ²⁹ Amalekiţii locuiesc în ţinutul Neghev; hitiţii, iebusiţii şi amoriţii locuiesc în munţi, iar canaaniţii locuiesc lângă mare şi de-a lungul Iordanului.“

³⁰ Atunci Caleb a liniştit poporul înaintea lui Moise şi a zis:

– Haideţi să mergem şi să o ocupăm, căci sigur vom putea s-o cucerim!

³¹ Dar oamenii care au mers cu el au zis:

– Nu putem să înaintăm împotriva acestui popor pentru că este mai puternic decât noi.

³² Astfel ei au adus israeliţilor un raport nefavorabil despre ţara pe care au iscodit-o, zicând: „Ţara pe care am străbătut-o ca s-o iscodim este o ţară care îşi mănâncă locuitorii şi toţi oamenii pe care i-am văzut în ea sunt înalţi. ³³ Acolo am văzut uriaşi^[p] (anachiţii provin din uriaşi); când ne uitam la ei, parcă eram nişte lăcuste şi aşa ne considerau şi ei.“

Rebeliunea poporului şi judecata Domnului

14 Atunci toată adunarea a început să ţipe şi în noaptea aceea poporul a plâns. ² Toţi israeliţii au cârtit împotriva lui Moise şi a lui Aaron; întreaga adunare le-a zis:

– Dacă am fi murit în ţara Egiptului sau dacă am fi murit în pustia aceasta! ³ De ce ne aduce Domnul în ţara aceasta? Ca să cădem ucişi de sabie? Soţiile noastre şi copiii noştri vor ajunge pradă; n-ar fi mai bine să ne întoarcem în Egipt?

⁴ Şi au zis unul către altul:

– Să ne alegem o căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt!

⁵ Atunci Moise şi Aaron au căzut cu feţele la pământ înaintea întregii adunări a israeliţilor. ⁶ Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, care erau dintre cei ce iscodiseră ţara, şi-au sfâşiat hainele ⁷ şi au zis întregii adunări a israeliţilor:

– Ţara pe care am străbătut-o noi ca să o iscodim este o ţară deosebit de bună. ⁸ Dacă Domnul Îşi găseşte plăcerea în noi, ne va duce în această ţară şi ne-o va da nouă; este o ţară în care curge lapte şi miere. ⁹ Dar nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu vă temeţi de poporul din ţară, căci îi vom înghiţi de vii. Ei nu mai au nici o protecţie, iar Domnul este cu noi; nu vă temeţi de ei.

¹⁰ Dar întreaga adunare a zis să-i omoare cu pietre. Atunci slava Domnului s-a arătat la Cortul Întâlnirii, înaintea israeliţilor. ¹¹ Domnul i-a zis lui Moise:

– Până când Mă va dispreţui poporul acesta? Până când vor refuza să creadă în Mine, în ciuda tuturor semnelor pe care le-am făcut între ei? ¹² Îi voi lovi cu molimă şi-i voi dezmoşteni, iar pe tine te voi face un neam mai mare şi mai puternic decât ei.

¹³ Dar Moise i-a zis Domnului:

– Egiptenii vor auzi lucrul acesta, căci prin puterea Ta ai scos acest popor din mijlocul lor, ¹⁴ şi vor spune locuitorilor acestei ţări. Ei au auzit că Tu, Doamne, eşti în mijlocul acestui popor, că Tu, Doamne, eşti văzut de ei faţă în faţă, că norul Tău stă peste ei şi că mergi înaintea lor în timpul zilei într-un stâlp de nor, iar noaptea într-un stâlp de foc. ¹⁵ Dacă omori acest popor ca pe un singur om, atunci neamurile care au auzit despre Tine vor zice: ¹⁶ „Domnul n-a putut duce acest popor în ţara pe care a jurat că le-o va da şi i-a omorât în pustie.“ ¹⁷ De aceea, Te rog, lasă acum ca puterea Domnului să se arate în măreţia ei, după cum ai promis atunci când ai spus: ¹⁸ „Domnul este încet la mânie şi plin de îndurare^[q], iertând nedreptatea şi păcatul, dar nu lasă nepedepsit pe cel vinovat, ci pedepseşte nelegiuirea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la a treia şi a patra generaţie.^[r]“ ¹⁹ Te rog, iartă nedreptatea acestui popor, potrivit măreţiei îndurării Tale, aşa cum ai iertat acest popor din Egipt până aici.

²⁰ Domnul a zis:

– I-am iertat aşa cum ai cerut; ²¹ dar, aşa cum este de adevărat faptul că Eu sunt viu şi că slava Domnului va umple tot pământul, ²² tot aşa nici unul din oamenii care au văzut slava Mea şi semnele pe care le-am făcut în Egipt şi în pustie şi care totuşi M-au ispitit de zece ori^[s] până acum şi n-au ascultat glasul Meu, ²³ nu vor vedea ţara pe care am jurat că le-o voi da părinţilor lor; nici unul dintre cei care m-au dispreţuit nu o vor vedea. ²⁴ Dar pentru că robul Meu Caleb a fost călăuzit de un alt duh şi M-a urmat pe deplin, îl voi duce în ţara în care a fost, iar urmaşii lui o vor moşteni. ²⁵ Amalekiţii şi canaaniţii locuiesc în vale. De aceea, mâine, întoarceţi-vă şi porniţi spre pustie, pe drumul către Marea Roşie^[t].

²⁶ Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: ²⁷ „Până când va cârti această adunare rea împotriva Mea? Am auzit cârtirile pe care israeliţii le-au rostit împotriva Mea. ²⁸ De aceea spuneţi-le: «Pe viaţa Mea, zice Domnul, că vă voi face precum aţi vorbit şi voi în auzul Meu: ²⁹ trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta; dintre toţi cei de la vârsta de douăzeci de ani în sus care aţi fost număraţi şi înscrişi şi care aţi cârtit împotriva Mea, ³⁰ nici unul nu veţi intra în ţara în care am jurat că vă voi aşeza, în afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun. ³¹ Pe copilaşii voştri însă, despre care aţi spus că vor fi de jaf, îi voi duce în ţară şi astfel ei vor cunoaşte ţara pe care voi aţi dispreţuit-o. ³² Cât despre voi, trupurile voastre vor cădea în pustia aceasta. ³³ Copiii voştri vor fi păstori în pustie timp de patruzeci de ani şi vor purta vina necredincioşiei voastre până când trupurile voastre îşi vor găsi sfârşitul în pustie. ³⁴ După cum timp de patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, timp de patruzeci de ani – câte un an pentru fiecare zi – vă veţi purta vina şi astfel veţi cunoaşte respingerea Mea.» ³⁵ Eu, Domnul, am vorbit; cu siguranţă aşa îi voi face acestei adunări rele care s-a adunat împotriva Mea. În pustia aceasta îşi va găsi sfârşitul, aici va muri.“

³⁶ Bărbaţii pe care Moise îi trimisese să iscodească ţara şi care, atunci când s-au întors, au făcut toată adunarea să cârtească împotriva lui, aducând un raport nefavorabil despre ţară, ³⁷ deci oamenii aceia care aduseseră un raport rău despre ţară, au murit loviţi de o urgie înaintea Domnului. ³⁸ Numai Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, au rămas în viaţă dintre bărbaţii care se duseseră să iscodească ţara.

³⁹ Când Moise le-a spus aceste cuvinte tuturor israeliţilor, poporul a fost cuprins de o mare jale. ⁴⁰ Ei s-au trezit dis-de-dimineaţă şi s-au urcat pe vârful muntelui, zicând:

– Iată-ne! Ne vom duce în locul pe care l-a promis Domnul, căci ne-am dat seama că am păcătuit.

⁴¹ Dar Moise le-a zis:

– De ce continuaţi să încălcaţi porunca Domnului? Nu veţi reuşi. ⁴² Să nu vă urcaţi pentru că Domnul nu este cu voi şi astfel veţi fi învinşi de către duşmanii voştri. ⁴³ Amalekiţii şi canaaniţii sunt înaintea voastră şi veţi cădea loviţi de sabie; fiindcă v-aţi abătut de la Domnul, El nu va fi cu voi.

⁴⁴ Ei însă au îndrăznit să se urce pe înălţimile muntelui, chiar dacă Moise şi Chivotul Legământului cu Domnul nu au părăsit tabăra. ⁴⁵ Atunci amalekiţii şi canaaniţii care locuiau în acea regiune muntoasă au venit, i-au învins şi i-au zdrobit până la Horma.

Daruri suplimentare diferitelor jertfe

15 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Spune-le israeliţilor: «Când veţi intra în ţara în care veţi locui, pe care v-o voi da, ³ şi veţi aduce Domnului o jertfă mistuită de foc – fie o ardere de tot, fie o jertfă pentru împlinirea unui jurământ deosebit sau un dar de bunăvoie sau o jertfă cu ocazia sărbătorilor periodice – ca să faceţi din cirezile sau turmele voastre o aromă plăcută Domnului, ⁴ cel care va aduce Domnului o astfel de jertfă va trebui să aducă şi un dar de mâncare dintr-o zecime de efă^[u] de făină aleasă, amestecată cu un sfert de hin^[v] de ulei. ⁵ Pentru fiecare miel adus ca jertfă sau ca ardere de tot, să aducă şi un sfert de hin de vin ca jertfă de băutură. ⁶ Pentru fiecare berbec să aducă şi un dar de mâncare din două zecimi de efă^[w] de făină aleasă, amestecată cu o treime de hin^[x] de ulei, ⁷ şi o jertfă de băutură dintr-o treime de hin de vin, de o aromă plăcută Domnului. ⁸ Când vor aduce un bou ca jertfă sau ca ardere de tot pentru împlinirea unui jurământ deosebit sau ca jertfă de pace^[y] în cinstea Domnului, ⁹ să aducă împreună cu boul un dar de mâncare din trei zecimi de efă^[z] de făină aleasă, amestecată cu o jumătate de hin^[aa] de ulei ¹⁰ şi o jertfă de băutură din jumătate de hin de vin ca jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului.

¹¹ Aşa să se facă pentru fiecare bou sau berbec sau pentru fiecare dintre miei sau iezi. ¹² Aşa să se facă pentru fiecare în parte, oricare ar fi numărul lor.

¹³ Aşa să facă orice băştinaş care îşi va aduce jertfa mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. ¹⁴ Dacă vreun străin care locuieşte cu voi sau care se naşte printre voi de-a lungul generaţiilor, va dori să aducă o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului, el va trebui să facă aşa cum faceţi voi. ¹⁵ Să fie o singură poruncă pentru toată adunarea, atât pentru voi, cât şi pentru străinul care locuieşte printre voi, o poruncă veşnică pentru toate generaţiile; şi voi şi străinul veţi fi la fel înaintea Domnului. ¹⁶ Să fie aceeaşi lege şi aceeaşi poruncă atât pentru voi, cât şi pentru străinul care locuieşte cu voi.»“

¹⁷ Domnul i-a zis lui Moise: ¹⁸ „Spune-le israeliţilor: «După ce veţi ajunge în ţara în care vă duc, ¹⁹ când veţi mânca din pâinea ţării, să aduceţi Domnului o jertfă prin ridicare. ²⁰ Din prima parte a aluatului să aduceţi o turtă ca jertfă prin ridicare; să o aduceţi aşa cum aduceţi o jertfă prin ridicare din aria de treierat. ²¹ În toate generaţiile să aduceţi Domnului această jertfă din prima parte a aluatului vostru.

Jertfe pentru păcatul fără voie

²² Dacă păcătuiţi fără voie, neîmplinind toate aceste porunci pe care Domnul i le-a spus lui Moise ²³ – tot ce v-a poruncit Domnul prin Moise, din ziua în care Domnul v-a dat porunci şi până acum, tot ce v-a spus de-a lungul generaţiilor – ²⁴ deci dacă adunarea a păcătuit fără voie, fără să-şi dea seama, atunci toată adunarea să aducă un viţel ca ardere de tot de o aromă plăcută Domnului, împreună cu un dar de mâncare potrivit poruncii şi un ţap ca jertfă pentru păcat. ²⁵ Preotul să facă ispăşire pentru toată adunarea israeliţilor şi ei vor fi iertaţi; căci au păcătuit fără voie şi şi-au adus atât jertfa, adică jertfa mistuită de foc pentru Domnul, cât şi jertfa de ispăşire înaintea Domnului pentru păcatul pe care l-au săvârşit. ²⁶ Toată adunarea israeliţilor va fi iertată, atât ei, cât şi străinii care locuiesc în mijlocul lor, pentru că tot poporul a păcătuit fără voie.

²⁷ Dacă cineva păcătuieşte fără voie, să aducă o capră de un an ca jertfă pentru păcat. ²⁸ Preotul să facă ispăşire înaintea Domnului pentru cel care a păcătuit fără voie şi după ce va face ispăşire pentru el, va fi iertat. ²⁹ Să fie aceeaşi lege pentru toţi aceia care păcătuiesc fără voie, atât pentru băştinaşul dintre israeliţi, cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor.

³⁰ Însă cel ce păcătuieşte cu voie^[ab] – indiferent dacă este băştinaş sau străin – Îl huleşte pe Domnul; omul acela va trebui să fie nimicit din mijlocul poporului. ³¹ Fiindcă a dispreţuit Cuvântul Domnului şi a încălcat porunca Lui, omul acela să fie nimicit pe deplin şi să-şi poarte vina.»“

Pedeapsa pentru călcarea Sabatului

³² În timp ce israeliţii erau în pustie, au găsit un om adunând vreascuri în ziua de Sabat. ³³ Cei care-l găsiseră adunând vreascuri l-au adus înaintea lui Moise, a lui Aaron şi a întregii adunări. ³⁴ Pentru că încă nu era clar ce trebuie să i se facă, l-au pus sub pază. ³⁵ Domnul i-a zis lui Moise: „Omul acela să fie omorât; toată adunarea să-l omoare cu pietre în afara taberei.“ ³⁶ Toată adunarea l-a dus în afara taberei şi l-a omorât cu pietre, aşa cum i-a poruncit Domnul lui Moise.

Ciucurii de la veşminte

³⁷ Domnul i-a zis lui Moise: ³⁸ „Spune-le israeliţilor să-şi facă ciucuri la colţurile hainelor în fiecare generaţie şi să pună un şnur albastru pe ciucurele de la fiecare colţ. ³⁹ Când veţi avea ciucurii aceştia, să vă uitaţi la ei şi să vă aduceţi aminte de toate poruncile Domnului ca să le puteţi împlini; şi astfel nu veţi mai umbla după poftele inimilor voastre şi ale ochilor voştri prin care comiteţi adulter. ⁴⁰ Aşa vă veţi aduce aminte să împliniţi toate poruncile Mele şi veţi fi sfinţi pentru Dumnezeul vostru. ⁴¹ Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Care v-am scos din ţara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.“