Exodul 2-4

Nouă Traducere În Limba Română

Naşterea şi tinereţea lui Moise

2 Un bărbat din casa lui Levi îşi luase de soţie o fată a lui Levi. ² Femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu; fiindcă a văzut că era un copil frumos^[a], ea l-a ascuns timp de trei luni. ³ Când nu l-a mai putut ascunde, a luat un coş de papirus, l-a uns cu lut şi smoală, a pus copilul în el şi l-a pus între trestii, pe malul râului. ⁴ Sora lui stătea la distanţă, ca să vadă ce se va întâmpla cu el. ⁵ Fiica lui Faraon a coborât la râu să se scalde şi fetele care erau cu ea se plimbau pe malul râului; ea a văzut coşul între trestii şi şi-a trimis sclava să i-l aducă. ⁶ Când l-a deschis, a văzut înăuntru copilul. Acesta plângea, iar fiicei lui Faraon i s-a făcut milă de el şi a zis: „Trebuie să fie unul dintre copiii evreilor.“ ⁷ Atunci sora copilului a întrebat-o pe fiica lui Faraon:

– Să merg şi să chem o doică dintre femeile evreilor ca să alăpteze copilul pentru tine?

⁸ – Du-te! i-a răspuns fiica lui Faraon.

Fata s-a dus şi a chemat-o pe mama copilului. ⁹ Fiica lui Faraon i-a zis: „Ia acest copil şi alăptează-l pentru mine, iar eu îţi voi plăti.“ Femeia a luat copilul şi l-a alăptat. ¹⁰ Când copilul a crescut, ea l-a adus la fiica lui Faraon şi el a devenit fiul acesteia; ea i-a pus numele Moise^[b], deoarece l-a scos din apă.

Fuga lui Moise în Midian

¹¹ Într-o zi, pe când crescuse deja, Moise a ieşit să vadă greutăţile celor din poporul său; el a văzut cum un egiptean îl bătea pe un evreu, unul dintre cei din poporul său. ¹² S-a uitat într-o parte şi într-alta şi, nevăzând pe nimeni, l-a ucis pe egiptean şi l-a ascuns în nisip. ¹³ A doua zi, pe când ieşea din nou, a văzut doi evrei bătându-se. El l-a întrebat pe cel vinovat:

– De ce-ţi loveşti semenul?

¹⁴ Acesta i-a răspuns:

– Cine te-a pus pe tine conducător şi judecător peste noi? Vrei să mă ucizi şi pe mine aşa cum l-ai ucis pe egiptean?

Atunci Moise s-a temut şi şi-a zis: „Cu siguranţă că acest lucru este cunoscut.“ ¹⁵ Când a aflat Faraon acest lucru, a căutat să-l omoare pe Moise. Însă Moise a fugit de Faraon şi s-a refugiat în ţara Midian; el s-a aşezat lângă o fântână. ¹⁶ Preotul din Midian avea şapte fiice. Ele au venit la fântână, au scos apă şi au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor. ¹⁷ Au sosit însă acolo nişte păstori care le-au izgonit; Moise s-a ridicat, le-a luat apărarea şi apoi le-a adăpat turmele. ¹⁸ Când ele s-au întors la tatăl lor, Reuel, acesta le-a întrebat:

– Cum se face că aţi venit mai repede astăzi?

¹⁹ Ele i-au răspuns:

– Un egiptean ne-a scăpat din mâna păstorilor, ne-a scos apă şi ne-a adăpat turma.

²⁰ Atunci el le-a spus fiicelor sale:

– Şi unde este acum omul acela? Cum de l-aţi lăsat acolo? Invitaţi-l la masă!

²¹ Moise a fost de acord să locuiască la acel om şi acesta i-a dat-o de soţie pe fiica sa, Sefora. ²² Ea a născut un fiu, iar Moise i-a pus numele Gherşom^[c], zicându-şi: „Sunt un străin într-o ţară străină.“

Dumnezeu ia aminte la suferinţa israeliţilor

²³ După o perioadă lungă de timp, monarhul Egiptului a murit. Israeliţii încă gemeau în sclavia lor şi strigau după ajutor; strigătul lor din cauza sclaviei a ajuns la cunoştinţa lui Dumnezeu. ²⁴ Dumnezeu le-a auzit geamătul şi Şi-a adus aminte de legământul Său cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov. ²⁵ Astfel, Dumnezeu a luat aminte la starea israeliţilor şi I-a păsat de ei^[d].

Tufişul în flăcări – delegarea lui Moise

3 Moise păştea turma socrului său, Ietro, preotul din Midian. El şi-a dus turma dincolo de pustie şi a ajuns la Horeb, muntele lui Dumnezeu. ² Acolo i S-a arătat Îngerul Domnului într-o flacără de foc care ieşea dintr-un tufiş. Moise s-a uitat într-acolo şi a văzut că, deşi tufişul ardea, totuşi nu se mistuia. ³ Atunci Moise şi-a zis: „Trebuie să mă apropii ca să văd această privelişte deosebită; oare de ce nu se mistuie tufişul?“ ⁴ Când Domnul a văzut că el s-a apropiat să privească la ce se întâmpla, l-a chemat din tufiş şi i-a zis:

– Moise, Moise!

– Iată-mă! a răspuns el.

⁵ Dumnezeu i-a zis:

– Nu te apropia! Dă-ţi jos sandalele, căci locul pe care stai este un pământ sfânt.

⁶ El i-a mai zis:

– Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.

Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să se uite la Dumnezeu.

⁷ Domnul i-a mai zis:

– Am văzut asuprirea poporului Meu care este în Egipt şi i-am auzit strigătul scos din cauza asupritorilor lui. Cunosc suferinţele lui, ⁸ aşa că M-am coborât să-l eliberez din mâna egiptenilor şi să-l duc din ţara aceea într-o ţară în care curge lapte şi miere, în locul canaaniţilor, al hitiţilor, al amoriţilor, al periziţilor, al hiviţilor şi al iebusiţilor. ⁹ Strigătul israeliţilor a ajuns până la Mine; am văzut cum îi asupresc egiptenii. ¹⁰ Acum, vino, căci te voi trimite la Faraon să-Mi scoţi poporul din Egipt!

¹¹ Moise I-a răspuns lui Dumnezeu:

– Cine sunt eu, să merg la Faraon şi să-i scot pe israeliţi din Egipt?

¹² El i-a zis:

– Eu voi fi cu tine; acesta va fi semnul pentru tine că Eu te-am trimis: când vei scoate poporul Meu din Egipt, vă veţi închina lui Dumnezeu pe muntele acesta.

¹³ Dar Moise I-a răspuns lui Dumnezeu:

– Dacă voi merge la israeliţi şi le voi spune că Dumnezeul părinţilor lor m-a trimis la ei, iar ei mă vor întreba Care este Numele Său, ce le voi răspunde?

¹⁴ Dumnezeu i-a zis lui Moise:

– EU SUNT CEL CE SUNT!^[e] Să le spui israeliţilor că Cel Ce Îşi spune „EU SUNT“ te-a trimis la ei.

¹⁵ Dumnezeu i-a mai zis lui Moise:

– Aşa să le vorbeşti israeliţilor: „Domnul^[f], Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov m-a trimis la voi.“ Acesta este Numele Meu pentru veci de veci; acest Nume este o aducere-aminte pentru toate generaţiile. ¹⁶ Du-te, convoacă sfatul bătrânilor lui Israel^[g] şi spune-le: „Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, mi S-a arătat şi mi-a zis: «Am luat aminte la voi şi la ce vi se face în Egipt; ¹⁷ am hotărât că vă voi scoate de sub asuprirea Egiptului şi vă voi duce în ţara canaaniţilor, a hitiţilor, a amoriţilor, a periziţilor, a hiviţilor şi a iebusiţilor, o ţară în care curge lapte şi miere.»“ ¹⁸ Ei vor asculta glasul tău şi astfel, tu împreună cu cei din sfatul bătrânilor veţi merge la monarhul Egiptului şi îi veţi spune: „Domnul, Dumnezeul evreilor, ne-a ieşit în cale; lasă-ne să facem o călătorie de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeul nostru.“ ¹⁹ Totuşi Eu ştiu că monarhul Egiptului nu vă va lăsa să ieşiţi până nu-l voi sili cu mâna Mea puternică. ²⁰ Eu Îmi voi întinde mâna şi voi lovi Egiptul cu toate minunile Mele, pe care le voi face în el; după aceea monarhul Egiptului vă va lăsa să plecaţi. ²¹ Eu voi face ca acest popor să găsească bunăvoinţă la egipteni în aşa fel încât, atunci când veţi pleca, să nu ieşiţi cu mâinile goale. ²² Fiecare femeie israelită va cere vecinei ei şi oricărei femei care locuieşte în casa vecinilor, lucruri de argint, lucruri de aur şi îmbrăcăminte; acestea le veţi pune pe fiii şi pe fiicele voastre şi astfel îi veţi prăda pe egipteni.

Semnele care-l vor însoţi pe Moise

4 Moise I-a răspuns:

– Dar dacă nu mă vor crede şi nu mă vor asculta, ci vor zice: „Nu ţi S-a arătat Domnul!“

² – Ce ai în mână? l-a întrebat Domnul.

– Un toiag, I-a răspuns Moise.

³ – Aruncă-l la pământ! i-a zis Dumnezeu.

El l-a aruncat la pământ şi acesta s-a transformat într-un şarpe; Moise a fugit de el. ⁴ Apoi Domnul i-a zis lui Moise:

– Întinde-ţi mâna şi prinde-l de coadă!

El şi-a întins mâna, l-a prins şi acesta s-a transformat în mâna lui într-un toiag.

⁵ – Vei înfăptui această minune pentru ca ei să creadă că Domnul, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, ţi S-a arătat.

⁶ Domnul i-a mai zis:

– Bagă-ţi mâna în sân!

Moise şi-a băgat mâna în sân şi când a scos-o era plină de lepră^[h], albă ca zăpada. ⁷ Apoi Dumnezeu i-a zis:

– Bagă-ţi mâna înapoi în sân!

El şi-a băgat mâna înapoi în sân, însă când a scos-o, era la fel de sănătoasă ca tot trupul său.

⁸ – Dacă nu te vor crede şi nu vor lua în seamă mesajul primului semn, îl vor crede pe cel de-al doilea. ⁹ Dacă nu vor crede nici aceste două semne şi nu te vor lua în seamă, să iei apă din Nil şi să o verşi pe pământ. Apa pe care o vei lua din Nil se va preface în sânge pe pământul uscat.

¹⁰ Dar Moise I-a zis Domnului:

– Stăpâne, niciodată nu am fost un vorbitor bun, nici în trecut, nici chiar acum când ai vorbit robului Tău; am vorbirea şi limba încurcată^[i].

¹¹ Atunci Domnul l-a întrebat:

– Cine a făcut gura omului? Cine a făcut pe mut sau pe surd, cine a făcut vederea sau orbirea? Oare nu Eu, Domnul? ¹² Acum, du-te, căci Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce să spui.

¹³ Însă Moise I-a răspuns:

– Stăpâne, Te rog, trimite pe altcineva!

¹⁴ Atunci mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Moise şi El i-a zis:

– Nu este levitul^[j] Aaron frate cu tine? Ştiu că el poate vorbi bine; chiar acum vine să te întâlnească, iar când te va vedea, se va bucura în inima lui. ¹⁵ Să stai de vorbă cu el şi să-l împuterniceşti să vorbească toate cuvintele pe care ţi le-am dat; Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui şi te voi învăţa ce să faci. ¹⁶ El va vorbi poporului în locul tău; îţi va sluji drept gură şi tu vei fi pentru el cum este Dumnezeu pentru tine. ¹⁷ Ia în mână acest toiag, căci cu el vei face semnele.

Moise se întoarce în Egipt

¹⁸ Moise s-a întors la socrul său, Ietro, şi i-a zis:

– Te rog, lasă-mă să mă întorc la cei din poporul meu, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.

– Du-te în pace! i-a răspuns Ietro.

¹⁹ Domnul îi spusese lui Moise în Midian: „Întoarce-te în Egipt, pentru că toţi cei ce căutau să-ţi ia viaţa au murit.“ ²⁰ Moise şi-a luat soţia şi fiii, i-a pus pe măgari şi s-a întors în Egipt. Moise avea în mână toiagul lui Dumnezeu. ²¹ Domnul i-a zis lui Moise: „Când te vei întoarce în Egipt şi vei înfăptui înaintea lui Faraon toate minunile pe care te-am împuternicit să le faci, Eu îi voi împietri inima şi el nu va lăsa poporul să plece. ²² Atunci să-i spui lui Faraon: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut. ²³ Ţi-am poruncit să-l laşi pe fiul Meu să plece ca să Mi se închine, însă tu nu ai vrut! Iată că acum îl voi ucide pe întâiul tău născut!’»“

²⁴ Pe drum, în locul în care au rămas peste noapte, Domnul l-a întâlnit^[k] şi a vrut să-l omoare. ²⁵ Dar Sefora a luat o piatră ascuţită, a tăiat prepuţul fiului ei^[l], l-a aruncat la picioarele lui Moise şi a zis: „Tu îmi eşti un soţ de sânge!“ ²⁶ Atunci El l-a lăsat în pace. Ea a zis: „Un soţ de sânge“ din cauza circumciziei.

²⁷ Domnul i-a zis lui Aaron: „Du-te în pustie ca să-l întâlneşti pe Moise.“ El a plecat şi, când a ajuns la muntele lui Dumnezeu, l-a întâlnit pe Moise şi l-a sărutat. ²⁸ Moise i-a zis lui Aaron toate cuvintele cu care Domnul l-a trimis şi toate semnele pe care i le-a poruncit să le facă. ²⁹ Apoi Moise şi Aaron s-au dus şi au convocat sfatul bătrânilor lui Israel. ³⁰ Aaron le-a spus toate cuvintele pe care Domnul i le zisese lui Moise şi a făcut semnele înaintea poporului. ³¹ Poporul a crezut, iar când au auzit că Domnul i-a cercetat pe israeliţi şi că le-a văzut necazul, s-au plecat la pământ şi s-au închinat.