ADUCERI-AMINTE ŞI ÎNDEMNURI

Capitolele 1—11; 8:2,3.

Moise vorbeşte dincolo de Iordan

1 Iată cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israel dincoace^(A) de Iordan, în pustie, într-o câmpie, faţă în faţă cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Haţerot şi Di-Zahab. ² (De la Horeb până^(B) la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o depărtare de unsprezece zile). ³ În al patruzecilea^(C) an, în luna a unsprezecea, în ziua întâi a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel şi le-a spus tot ce-i poruncise Domnul să le spună. ⁴ Aceasta era după ce a bătut^(D) pe Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon, şi pe Og, împăratul Basanului, care locuia la Aştarot şi la Edrei^(E). ⁵ Dincoace de Iordan, în ţara Moabului, Moise a început să lămurească legea aceasta şi a zis: ⁶ „Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a vorbit la Horeb^(F), zicând: ‘Aţi locuit destulă^(G) vreme în muntele acesta. ⁷ Întoarceţi-vă şi plecaţi; duceţi-vă la Muntele Amoriţilor şi în toate împrejurimile: în câmpie, pe munte, în vale, în partea de miazăzi, pe ţărmul mării, în ţara canaaniţilor şi în Liban, până la râul cel mare, râul Eufrat. ⁸ Vedeţi, v-am pus ţara înainte, intraţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri, Avraam^(H), Isaac şi Iacov, că o va da lor şi seminţei lor după ei.’

Cum a pus judecători

⁹ În vremea aceea, v-am spus^(I): ‘Eu nu vă pot purta singur. ¹⁰ Domnul, Dumnezeul vostru, v-a înmulţit, şi azi sunteţi foarte^(J) mulţi la număr, ca stelele cerului. ¹¹ Domnul^(K), Dumnezeul părinţilor voştri, să vă mărească de o mie de ori pe atât şi să vă binecuvânteze, după^(L) cum a făgăduit! ¹² Cum^(M) aş putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră şi certurile voastre? ¹³ Luaţi^(N) din seminţiile voastre nişte bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi cunoscuţi şi-i voi pune în fruntea voastră.’ ¹⁴ Voi mi-aţi răspuns şi aţi zis: ‘Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun.’ ¹⁵ Am luat atunci pe căpeteniile seminţiilor voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am pus^(O) în fruntea voastră drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece, ca dregători în seminţiile voastre. ¹⁶ Am dat, în acelaşi timp, următoarea poruncă judecătorilor voştri: ‘Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi^(P) după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele^(Q) lui sau cu străinul. ¹⁷ Să nu^(R) căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu^(S) e Cel care face dreptate. Şi când veţi găsi o pricină prea grea, s-o aduceţi^(T) înaintea mea, ca s-o aud.’ ¹⁸ Aşa v-am poruncit, în vremea aceea, tot ce aveaţi de făcut.

De la Horeb la Cades-Barnea

¹⁹ Am plecat din Horeb şi am^(U) străbătut toată pustia aceea mare şi grozavă pe care aţi văzut-o; am luat drumul care duce în Muntele Amoriţilor, cum ne poruncise Domnul, Dumnezeul nostru, şi am^(V) ajuns la Cades-Barnea. ²⁰ Şi eu v-am zis: ‘Aţi ajuns la Muntele Amoriţilor pe care ni-l dă Domnul, Dumnezeul nostru. ²¹ Iată că Domnul, Dumnezeul tău, îţi pune ţara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ţi-a spus Domnul, Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme^(W) şi nu te înspăimânta.’ ²² Voi v-aţi apropiat cu toţii de mine şi aţi zis: ‘Să trimitem nişte oameni înaintea noastră ca să iscodească ţara şi să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea şi asupra cetăţilor în care vom ajunge.’ ²³ Părerea aceasta mi s-a părut bună şi am luat^(X) doisprezece oameni dintre voi, câte un om de fiecare seminţie. ²⁴ Ei au^(Y) plecat, au trecut muntele şi au ajuns până la valea Eşcol şi au iscodit ţara. ²⁵ Au luat în mâini din roadele ţării şi ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă şi au zis: ‘Bună^(Z) ţară ne dă Domnul, Dumnezeul nostru!’ ²⁶ Dar^(AA) voi n-aţi vrut să vă suiţi în ea şi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru. ²⁷ Aţi cârtit în corturile voastre şi aţi zis: ‘Pentru că ne urăşte^(AB), de aceea ne-a scos Domnul din ţara Egiptului, ca să ne dea în mâinile amoriţilor şi să ne nimicească. ²⁸ Unde să ne suim? Fraţii noştri ne-au muiat inima, zicând: «Poporul^(AC) acela este un popor mai mare şi mai înalt la statură decât noi; cetăţile sunt mari şi întărite până la cer; ba încă, am văzut acolo şi copii^(AD) de ai lui Anac.»’ ²⁹ Eu v-am zis: ‘Nu vă înspăimântaţi şi nu vă fie frică de ei. ³⁰ Domnul, Dumnezeul^(AE) vostru, care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuşi pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voştri în Egipt.’ ³¹ Apoi, în pustie, ai văzut că Domnul, Dumnezeul tău, te-a purtat^(AF) cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-aţi făcut până la sosirea voastră în locul acesta. ³² Cu toate acestea, voi^(AG) n-aţi avut încredere în Domnul, Dumnezeul vostru, ³³ care^(AH) mergea înaintea voastră pe drum, ca^(AI) să vă caute un loc de poposire: noaptea într-un foc, ca să vă arate drumul pe care trebuia să mergeţi şi ziua într-un nor. ³⁴ Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat şi a jurat^(AJ) zicând: ³⁵ ‘Niciunul^(AK) din bărbaţii care fac parte din acest neam rău nu va vedea ţara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinţilor voştri, ³⁶ afară^(AL) de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, şi ţara în care a mers o voi da lui şi copiilor lui, pentru că^(AM) a urmat în totul calea Domnului.’ ³⁷ Domnul S-a mâniat şi pe mine^(AN) din pricina voastră şi a zis: ‘Nici tu nu vei intra în ea. ³⁸ Iosua^(AO), fiul lui Nun, slujitorul^(AP) tău, va intra în ea; întăreşte-l^(AQ), căci el va pune pe Israel în stăpânirea ţării aceleia. ³⁹ Şi pruncii^(AR) voştri, despre care aţi^(AS) zis: «Vor fi de jaf!» şi fiii voştri, care nu cunosc^(AT) azi nici binele, nici răul, ei vor intra în ea; da, lor le-o voi da şi ei o vor stăpâni. ⁴⁰ Dar voi, întoarceţi-vă^(AU) şi plecaţi în pustie, înspre Marea Roşie.’ ⁴¹ Voi aţi răspuns şi mi-aţi zis: ‘Am păcătuit^(AV) împotriva Domnului; ne vom sui şi ne vom bate, cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru.’ Şi v-aţi încins fiecare armele şi v-aţi încumetat să vă suiţi pe munte. ⁴² Domnul mi-a zis: ‘Spune-le: «Nu^(AW) vă suiţi şi nu vă luptaţi, căci Eu nu sunt în mijlocul vostru; nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri».’ ⁴³ Eu v-am spus, dar n-aţi ascultat, ci v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului şi v-aţi suit semeţi^(AX) pe munte. ⁴⁴ Atunci, amoriţii, care locuiesc pe muntele acesta, v-au ieşit înainte şi v-au urmărit ca albinele^(AY); v-au bătut din Seir până la Horma. ⁴⁵ La întoarcerea voastră, aţi plâns înaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul şi n-a luat aminte la voi. ⁴⁶ Şi aşa^(AZ) aţi rămas la Cades, unde aţi stat multă vreme.

Intrarea în pustie

2 Ne-am întors şi am plecat în pustie, pe drumul care duce la Marea Roşie, cum^(BA) îmi poruncise Domnul, şi am ocolit multă vreme muntele Seir. ² Domnul mi-a zis: ³ ‘Vă ajunge^(BB) de când ocoliţi muntele acesta. Întoarceţi-vă spre miazănoapte. ⁴ Dă următoarea poruncă poporului: «Acum aveţi^(BC) să treceţi prin hotarele fraţilor voştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi, dar să vă păziţi bine. ⁵ Să nu vă încăieraţi cu ei, căci nu vă voi da în ţara lor nici măcar o palmă de loc: muntele Seir l-am dat^(BD) în stăpânire lui Esau. ⁶ Să cumpăraţi de la ei, cu preţ de argint, hrana pe care o veţi mânca şi să cumpăraţi de la ei, cu preţ de argint, chiar şi apa pe care o veţi bea. ⁷ Căci Domnul, Dumnezeul tău, te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale şi ţi-a cunoscut călătoria în această mare pustie. Iată, de patruzeci de ani^(BE) de când Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine şi n-ai dus lipsă de nimic».’ ⁸ Am^(BF) trecut pe departe de fraţii noştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, şi pe departe de drumul care duce în câmpie, departe de Elat^(BG) şi de Eţion-Gheber; apoi, ne-am întors şi am apucat spre pustia Moabului.

Pribegirea în pustie

⁹ Domnul mi-a zis: ‘Nu face război cu Moab şi nu te apuca la luptă cu el, căci nu-ţi voi da nimic să stăpâneşti în ţara lui. Arul^(BH) l-am dat în stăpânire copiilor^(BI) lui Lot. ¹⁰ (Mai înainte, aici locuiau emimii^(BJ): un popor mare, mult la număr şi de statură înaltă, ca anachimii^(BK). ¹¹ Ei treceau drept refaimiţi, ca şi anachimii, dar moabiţii îi numeau emimi. ¹² Seir era locuit altădată^(BL) de horiţi; copiii lui Esau i-au izgonit, i-au nimicit dinaintea lor şi s-au aşezat în locul lor, cum a făcut Israel în ţara pe care o stăpâneşte şi pe care i-a dat-o Domnul.) ¹³ Acum sculaţi-vă şi treceţi pârâul^(BM) Zered.’ Am trecut pârâul Zered. ¹⁴ Vremea cât au ţinut călătoriile noastre de la Cades-Barnea^(BN) până la trecerea pârâului Zered a fost de treizeci şi opt de ani, până^(BO) a pierit din mijlocul taberei tot neamul oamenilor de război, cum^(BP) le jurase Domnul. ¹⁵ Mâna Domnului^(BQ) a fost împotriva lor, ca să-i nimicească din mijlocul taberei, până ce au pierit. ¹⁶ După ce au pierit toţi bărbaţii de război, murind în mijlocul poporului, ¹⁷ Domnul mi-a vorbit şi a zis: ¹⁸ ‘Să treci azi hotarul Moabului, la cetatea Ar, ¹⁹ şi să te apropii de copiii lui Amon. Să nu faci război cu ei şi să nu te iei la luptă cu ei, căci nu-ţi voi da nimic de stăpânit în ţara copiilor lui Amon: am dat-o în stăpânire copiilor^(BR) lui Lot.’ ²⁰ Ţara aceasta trecea, de asemenea, ca o ţară a lui Refaim; mai înainte, locuiau în ea refaimiţii, şi amoniţii îi numeau^(BS) zamzumimi: ²¹ un popor^(BT) mare, mult la număr şi de statură înaltă, ca anachimii. Domnul i-a nimicit dinaintea amoniţilor, care i-au izgonit şi s-au aşezat în locul lor. ²² (Aşa a făcut Domnul şi pentru copiii lui Esau care^(BU) locuiesc în Seir, când a nimicit pe horiţi^(BV) dinaintea lor; ei i-au izgonit şi s-au aşezat în locul lor, până în ziua de azi. ²³ De asemenea, aviţii^(BW), care locuiau în sate până la Gaza^(BX), au fost nimiciţi de caftoriţi^(BY), ieşiţi din Caftor, care s-au aşezat în locul lor.) ²⁴ ‘Sculaţi-vă, plecaţi şi treceţi^(BZ) pârâul Arnon. Iată, îţi dau în mâini pe Sihon, împăratul Hesbonului, Amoritul, şi ţara lui. Începe cucerirea, fă război cu el! ²⁵ De azi^(CA) încolo, voi băga groaza şi frica de tine în toate popoarele de sub cer, şi, la auzul faimei tale, vor tremura şi se vor îngrozi de tine.’

Cucerirea ţării lui Sihon, împăratul Hesbonului

²⁶ Din pustia Chedemot, am trimis soli la Sihon, împăratul Hesbonului^(CB), cu vorbe de pace. Am trimis să-i spună: ²⁷ ‘Lasă-mă^(CC) să trec prin ţara ta; voi ţine drumul mare, fără să mă abat nici la dreapta, nici la stânga. ²⁸ Să-mi vinzi pe preţ de argint hrana pe care o voi mânca şi să-mi dai cu preţ de argint apa pe care o voi bea; nu voi face altceva decât să trec^(CD) cu piciorul, ²⁹ lucru pe care mi l-au îngăduit^(CE) copiii lui Esau care locuiesc în Seir şi moabiţii care locuiesc în Ar – îngăduie-mi şi tu lucrul acesta, până voi trece Iordanul, ca să intru în ţara pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru.’ ³⁰ Dar Sihon^(CF), împăratul Hesbonului, n-a vrut să ne lase să trecem pe la el, căci Domnul^(CG), Dumnezeul tău, i-a făcut^(CH) duhul neînduplecat şi i-a împietrit inima, ca să-l dea în mâinile tale, cum vezi azi. ³¹ Domnul mi-a zis: ‘Vezi, acum încep să-ţi dau^(CI) pe Sihon şi ţara lui; începe şi tu dar să-i iei în stăpânire ţara ca s-o moşteneşti.’ ³² Sihon^(CJ) ne-a ieşit înainte cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră, la Iahaţ. ³³ Domnul^(CK), Dumnezeul nostru, ni l-a dat în mâini şi l-am^(CL) bătut, pe el şi pe fiii lui şi pe tot poporul lui. ³⁴ I-am luat atunci toate cetăţile şi le-am nimicit^(CM) cu desăvârşire: bărbaţi, femei şi prunci i-am nimicit cu desăvârşire şi n-am lăsat să scape niciunul măcar. ³⁵ Numai vitele le-am răpit pentru noi, precum şi prada din cetăţile pe care le luaserăm. ³⁶ De la Aroer^(CN), care este pe malurile pârâului Arnon, şi de la cetatea care este în vale până la Galaad, n-a fost nicio cetate prea tare pentru noi: Domnul, Dumnezeul nostru, ni le-a dat pe toate^(CO) în mână. ³⁷ Dar de ţara copiilor lui Amon nu te-ai apropiat, de toate malurile pârâului Iaboc^(CP), de cetăţile de la munte şi de toate^(CQ) locurile pe care te-a oprit Domnul, Dumnezeul tău, să le loveşti.

Cucerirea ţării lui Og

3 Ne-am întors şi ne-am suit pe drumul care duce la Basan. Og^(CR), împăratul Basanului, ne-a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră la Edrei^(CS). ² Domnul mi-a zis: ‘Nu te teme de el, căci îl dau în mâinile tale, pe el şi tot poporul lui, şi ţara lui; să te porţi cu el cum te-ai purtat cu Sihon^(CT), împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon.’ ³ Şi Domnul, Dumnezeul nostru, a mai dat în mâinile noastre şi pe Og, împăratul Basanului, cu tot poporul lui^(CU); l-am bătut şi n-am lăsat să scape niciunul din oamenii lui. ⁴ I-am luat atunci toate cetăţile şi n-a fost una care să nu cadă în stăpânirea noastră: şaizeci de cetăţi, tot ţinutul^(CV) Argob, împărăţia lui Og din Basan. ⁵ Toate cetăţile acestea erau întărite, cu ziduri înalte, cu porţi şi zăvoare, afară de cetăţile fără ziduri care erau foarte multe la număr. ⁶ Le-am nimicit cu desăvârşire, cum făcusem cu Sihon, împăratul Hesbonului^(CW); am nimicit cu desăvârşire toate cetăţile împreună cu bărbaţii, femeile şi pruncii. ⁷ Iar toate vitele şi prada din cetăţi le-am luat pentru noi. ⁸ Astfel, în vremea aceea am cucerit de la cei doi împăraţi ai amoriţilor ţara de dincoace de Iordan, de la pârâul Arnon până la muntele Hermon ⁹ (sidoniţii zic Hermonului^(CX) Sirion şi amoriţii îl numesc Senir^(CY)), ¹⁰ toate cetăţile din^(CZ) câmpie, tot Galaadul şi tot Basanul^(DA) până la Salca şi Edrei, cetăţi din împărăţia lui Og în Basan. ¹¹ (Numai^(DB) Og, împăratul Basanului, mai rămăsese din neamul^(DC) refaimiţilor. Patul lui, un pat de fier, este la Raba^(DD), cetatea copiilor lui Amon. Lungimea lui este de nouă coţi şi lăţimea, de patru coţi, după cotul unui om.)

Împărţirea ţării de dincolo de Iordan

¹² Atunci am luat în stăpânire ţara aceasta. Am dat rubeniţilor şi gadiţilor ţinutul de la Aroer^(DE), care este pe pârâul Arnon, şi jumătatea muntelui Galaad cu cetăţile^(DF) lui. ¹³ Am dat la jumătate^(DG) din seminţia lui Manase ce mai rămânea din Galaad şi toată împărăţia lui Og din Basan: tot ţinutul Argob, cu tot Basanul, care purta numele de Ţara Refaimiţilor. ¹⁴ Iair^(DH), fiul lui Manase, a luat tot ţinutul Argob până la^(DI) hotarul gheşuriţilor şi maacatiţilor şi a pus numele lui târgurilor Basanului, numite^(DJ) şi azi Târgurile lui Iair. ¹⁵ Am dat^(DK) Galaadul lui Machir. ¹⁶ Rubeniţilor şi gadiţilor le-am dat o parte din Galaad până la pârâul Arnon, al cărui mijloc slujeşte ca hotar, şi până la pârâul Iaboc, hotarul^(DL) copiilor lui Amon; ¹⁷ le-am mai dat câmpia, mărginită de Iordan, de la Chineret^(DM) până la marea^(DN) câmpiei, Marea^(DO) Sărată, la picioarele muntelui Pisga, spre răsărit. ¹⁸ În vremea aceea, v-am dat porunca aceasta: ‘Domnul, Dumnezeul vostru, vă dă în mână ţara aceasta ca s-o stăpâniţi. Voi^(DP), toţi cei buni de luptă, să mergeţi înarmaţi înaintea copiilor lui Israel. ¹⁹ Numai femeile voastre, pruncii şi vitele voastre – ştiu că aveţi multe vite – să rămână în cetăţile pe care vi le-am dat, ²⁰ până ce Domnul va da odihnă fraţilor voştri, ca şi vouă, şi vor lua şi ei în stăpânire ţara pe care le-o dă Domnul, Dumnezeul vostru, dincolo de Iordan. După aceea, vă veţi întoarce^(DQ) fiecare în moştenirea pe care v-am dat-o.’ ²¹ În vremea aceea, am poruncit lui Iosua^(DR) şi i-am zis: ‘Ochii tăi au văzut tot ce a făcut Domnul, Dumnezeul vostru, acestor doi împăraţi: aşa va face Domnul tuturor împărăţiilor împotriva cărora vei merge.’ ²² Nu te teme de ei, căci Domnul^(DS), Dumnezeul vostru, va lupta El Însuşi pentru voi.

Moise cere să vadă ţara

²³ În vremea aceea, m-am rugat^(DT) Domnului şi am zis: ²⁴ ‘Stăpâne Doamne! Tu ai început să arăţi robului Tău mărirea^(DU) Ta şi mâna Ta cea puternică, căci care este dumnezeul^(DV) acela, în cer şi pe pământ, care să poată face lucrări ca ale Tale şi să aibă o putere ca a Ta? ²⁵ Lasă-mă, Te rog, să trec şi să văd^(DW) ţara aceea bună de dincolo de Iordan, munţii aceia frumoşi şi Libanul!’ ²⁶ Dar Domnul^(DX) S-a mâniat pe mine din pricina voastră şi nu m-a ascultat. Domnul mi-a zis: ‘Destul! Nu-Mi mai vorbi de lucrul acesta. ²⁷ Suie-te^(DY) pe vârful muntelui Pisga, uită-te spre apus, spre miazănoapte, spre miazăzi şi spre răsărit şi priveşte-o doar cu ochii, căci nu vei trece Iordanul acesta. ²⁸ Dă^(DZ) porunci lui Iosua, întăreşte-l şi îmbărbătează-l, căci el va merge înaintea poporului acestuia şi-l va pune în stăpânirea ţării pe care o vei vedea.’ ²⁹ Şi am rămas astfel în^(EA) vale, în dreptul Bet-Peorului.

Îndemn

4 Acum, Israele, ascultă legile^(EB) şi poruncile pe care vă învăţ să le păziţi. Împliniţi-le, pentru ca să trăiţi şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care v-o dă Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri. ² Să^(EC) n-adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu şi să nu scădeţi nimic din ele, ci să păziţi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, aşa cum vi le dau eu. ³ Aţi văzut cu ochii voştri ce a făcut Domnul cu prilejul faptei lui Baal-Peor^(ED): Domnul, Dumnezeul tău, a nimicit din mijlocul tău pe toţi aceia care se duseseră după Baal-Peor. ⁴ Iar voi, care v-aţi alipit de Domnul, Dumnezeul vostru, sunteţi toţi vii astăzi. ⁵ Iată, v-am învăţat legi şi porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire. ⁶ Să le păziţi şi să le împliniţi, căci aceasta^(EE) va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: ‘Acest neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput!’ ⁷ Care este, în adevăr, neamul^(EF) acela aşa de mare încât să fi avut pe dumnezeii^(EG) lui aşa de aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm? ⁸ Şi care este neamul acela aşa de mare încât să aibă legi şi porunci aşa de drepte cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte? ⁹ Numai ia seama asupra ta şi veghează^(EH) cu luare aminte asupra sufletului tău în toate zilele vieţii tale, ca nu^(EI) cumva să uiţi lucrurile pe care ţi le-au văzut ochii şi să-ţi iasă din inimă; fă-le^(EJ) cunoscut copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi. ¹⁰ Adu-ţi aminte de ziua^(EK) când te-ai înfăţişat înaintea Domnului, Dumnezeului tău, la Horeb, când Domnul mi-a zis: ‘Strânge poporul la Mine! Căci vreau să-i fac să audă cuvintele Mele, ca să înveţe să se teamă de Mine tot timpul cât vor trăi pe pământ şi să înveţe şi pe copiii lor să le păzească.’ ¹¹ Voi v-aţi apropiat şi aţi stat la poalele muntelui. Muntele^(EL) era aprins şi flăcările se ridicau până în inima cerului. Era întuneric, nori şi negură deasă. ¹² Şi Domnul^(EM) v-a vorbit din mijlocul focului; voi aţi auzit sunetul^(EN) cuvintelor Lui, dar n-aţi văzut niciun chip, ci aţi auzit doar^(EO) un glas. ¹³ El Şi-a vestit^(EP) legământul Său, pe care v-a poruncit să-l păziţi, Cele Zece^(EQ) Porunci, şi le-a scris pe^(ER) două table de piatră. ¹⁴ În vremea aceea, Domnul mi-a poruncit^(ES) să vă învăţ legi şi porunci, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire. ¹⁵ Fiindcă n-aţi văzut niciun chip^(ET) în ziua când v-a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheaţi^(EU) cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ¹⁶ ca nu cumva să vă^(EV) stricaţi şi să vă faceţi^(EW) un chip cioplit sau o înfăţişare a vreunui idol, sau chipul^(EX) vreunui om, sau chipul vreunei femei, ¹⁷ sau chipul vreunui dobitoc de pe pământ, sau chipul vreunei păsări care zboară în ceruri, ¹⁸ sau chipul vreunui dobitoc care se târăşte pe pământ, sau chipul vreunui peşte care trăieşte în apele de dedesubtul pământului. ¹⁹ Veghează asupra sufletului tău, ca nu cumva, ridicându-ţi^(EY) ochii spre cer şi văzând Soarele, Luna şi stelele, toată oştirea^(EZ) cerurilor, să fii târât să te închini^(FA) înaintea lor şi să le slujeşti, căci acestea sunt lucruri pe care Domnul, Dumnezeul tău, le-a făcut şi le-a împărţit ca să slujească tuturor popoarelor, sub cerul întreg. ²⁰ Dar pe voi, Domnul v-a luat şi v-a scos^(FB) din cuptorul de fier al Egiptului, ca^(FC) să-I fiţi un popor pus deoparte, cum sunteţi azi. ²¹ Şi Domnul S-a mâniat^(FD) pe mine din pricina voastră şi a jurat că eu să nu trec Iordanul şi să nu intru în ţara aceea bună pe care ţi-o dă ca moştenire Domnul, Dumnezeul tău. ²² Eu^(FE) voi muri deci în ţara aceasta de aici, nu^(FF) voi trece Iordanul, dar voi îl veţi trece şi veţi stăpâni ţara^(FG) aceea bună. ²³ Vegheaţi asupra voastră, ca^(FH) să nu daţi uitării legământul pe care l-a încheiat cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, şi să^(FI) nu faceţi vreun chip cioplit, nici vreo înfăţişare oarecare, pe care ţi-a oprit Domnul, Dumnezeul tău, s-o faci. ²⁴ Căci Domnul^(FJ), Dumnezeul tău, este un foc mistuitor, un^(FK) Dumnezeu gelos.

Pedeapsa pentru închinarea la idoli

²⁵ Când vei avea copii^(FL) şi copii din copiii tăi şi vei fi de multă vreme în ţară, dacă vă veţi strica, dacă vă veţi face chipuri cioplite, înfăţişări ale vreunui lucru, dacă veţi face^(FM) ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, ca să-L mâniaţi, ²⁶ iau astăzi martori^(FN) împotriva voastră cerul şi pământul că veţi pieri de o moarte repede din ţara pe care o veţi lua în stăpânire dincolo de Iordan şi nu veţi avea zile multe în ea, căci veţi fi nimiciţi de tot. ²⁷ Domnul vă va împrăştia^(FO) printre popoare şi nu veţi rămâne decât un mic număr în mijlocul neamurilor unde vă va duce Domnul. ²⁸ Şi acolo^(FP) veţi sluji unor dumnezei care sunt o lucrare făcută de mâini omeneşti, de lemn şi de piatră, care nu pot^(FQ) nici să vadă, nici să audă, nici să mănânce, nici să miroasă. ²⁹ Şi, dacă de acolo^(FR) vei căuta pe Domnul, Dumnezeul tău, Îl vei găsi, dacă-L vei căuta din toată inima ta şi din tot sufletul tău. ³⁰ Şi după ce ţi se vor întâmpla toate aceste lucruri în strâmtorarea ta, în zilele de^(FS) pe urmă, te vei întoarce^(FT) la Domnul, Dumnezeul tău, şi vei asculta glasul Lui, ³¹ căci Domnul, Dumnezeul tău^(FU), este un Dumnezeu plin de îndurare, care nu te va părăsi şi nu te va nimici; El nu va uita legământul pe care l-a încheiat prin jurământ cu părinţii tăi.

Dumnezeul lui Israel mai presus de orice

³² Întreabă^(FV) vremurile străvechi, care au fost înaintea ta, din ziua când a făcut Dumnezeu pe om pe pământ, şi cercetează de la o margine^(FW) a cerului la cealaltă: a fost vreodată vreo întâmplare aşa de mare şi s-a auzit vreodată aşa ceva? ³³ A fost^(FX) vreodată vreun popor care să fi auzit glasul lui Dumnezeu vorbind din mijlocul focului, cum l-ai auzit tu, şi să fi rămas viu? ³⁴ A fost vreodată vreun dumnezeu care să fi căutat să ia un neam din mijlocul altui neam, prin încercări^(FY), semne^(FZ), minuni şi lupte, cu mână^(GA) tare şi braţ^(GB) întins, şi cu minuni^(GC) înfricoşate, cum a făcut cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, în Egipt şi sub ochii voştri? ³⁵ Numai tu ai fost martor la aceste lucruri, ca să cunoşti că numai Domnul este Dumnezeu şi că nu este alt^(GD) Dumnezeu afară de El. ³⁶ Din cer^(GE), te-a făcut să auzi glasul Lui, ca să te înveţe, şi pe pământ, te-a făcut să vezi focul Lui cel mare şi ai auzit cuvintele Lui din mijlocul focului. ³⁷ El a^(GF) iubit pe părinţii tăi, şi de aceea a ales sămânţa lor după ei; El Însuşi te-a scos^(GG) din Egipt, prin puterea Lui cea mare. ³⁸ El^(GH) a izgonit dinaintea ta neamuri mai mari la număr şi mai tari decât tine, ca să te ducă în ţara lor şi să ţi-o dea în stăpânire, cum vezi azi. ³⁹ Să ştii dar în ziua aceasta şi pune-ţi în inimă că numai Domnul^(GI) este Dumnezeu, sus în cer şi jos pe pământ, şi că nu este alt Dumnezeu afară de El. ⁴⁰ Păzeşte^(GJ) dar legile şi poruncile Lui, pe care ţi le dau azi, ca^(GK) să fii fericit, tu şi copiii tăi după tine, şi să ai zile multe în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, pe vecie.”

Cetăţile de scăpare de la răsăritul Iordanului

⁴¹ Atunci, Moise a ales^(GL) trei cetăţi dincoace de Iordan, la răsărit, ⁴² pentru ca^(GM) să slujească de scăpare ucigaşului care ar fi omorât fără voie pe aproapele lui, fără să-i fi fost vrăjmaş mai dinainte, şi să-şi poată scăpa astfel viaţa, fugind într-una din aceste cetăţi. ⁴³ Aceste cetăţi erau: Beţer^(GN), în pustie, în câmpie, la rubeniţi; Ramot, în Galaad, la gadiţi, şi Golan, în Basan, la manasiţi.

Cele Zece Porunci

⁴⁴ Aceasta este legea pe care a dat-o Moise copiilor lui Israel. ⁴⁵ Iată învăţăturile, legile şi poruncile pe care le-a dat Moise copiilor lui Israel, după ieşirea lor din Egipt. ⁴⁶ Aceasta era dincoace de Iordan, în vale^(GO), faţă în faţă cu Bet-Peor, în ţara lui Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon şi care a fost bătut^(GP) de Moise şi copiii lui Israel după ieşirea lor din Egipt. ⁴⁷ Ei au pus mâna pe ţara lui şi pe ţara lui^(GQ) Og, împăratul Basanului. Aceşti doi împăraţi ai amoriţilor erau dincoace de Iordan, la răsărit. ⁴⁸ Ţinutul lor se întindea de la Aroer^(GR), care este pe malurile pârâului Arnon, până la muntele Sionului care este^(GS) Hermonul ⁴⁹ şi cuprindea toată câmpia de dincoace de Iordan, la răsărit, până la marea câmpiei, sub poalele^(GT) muntelui Pisga.

5 Moise a chemat pe tot Israelul şi i-a zis: „Ascultă, Israele, legile şi poruncile pe care vi le spun astăzi în auzul vostru. Învăţaţi-le şi împliniţi-le cu scumpătate. ² Domnul^(GU), Dumnezeul nostru, a încheiat cu noi un legământ la Horeb. ³ Nu^(GV) cu părinţii noştri a încheiat Domnul legământul acesta, ci cu noi, care suntem toţi vii astăzi aici. ⁴ Domnul v-a vorbit faţă^(GW) în faţă pe munte, din mijlocul focului. ⁵ Eu am stat^(GX) atunci între Domnul şi voi, ca să vă vestesc cuvântul Domnului, căci^(GY) vă era frică de foc şi nu v-aţi suit pe munte. El a zis: ⁶ ‘Eu sunt^(GZ) Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei. ⁷ Să^(HA) n-ai alţi dumnezei afară de Mine. ⁸ Să nu-ţi^(HB) faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ, sau în ape sub pământ. ⁹ Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care^(HC) pedepsesc fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc ¹⁰ şi Mă îndur^(HD) până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. ¹¹ Să nu^(HE) iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui. ¹² Ţine ziua^(HF) de odihnă ca s-o sfinţeşti, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău. ¹³ Şase zile^(HG) să lucrezi şi să-ţi faci toate treburile. ¹⁴ Dar ziua a şaptea este ziua^(HH) de odihnă a Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca şi robul şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine. ¹⁵ Adu-ţi^(HI) aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu^(HJ) mână tare şi cu braţ întins, de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ţii ziua de odihnă. ¹⁶ Cinsteşte^(HK) pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, ca să ai zile^(HL) multe şi să fii fericit în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău. ¹⁷ Să nu ucizi^(HM). ¹⁸ Să nu preacurveşti^(HN). ¹⁹ Să nu furi^(HO). ²⁰ Să^(HP) nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău. ²¹ Să^(HQ) nu pofteşti nevasta aproapelui tău; să nu pofteşti casa aproapelui tău, nici ogorul lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, niciun alt lucru care este al aproapelui tău’. ²² Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Domnul cu glas tare pe munte, din mijlocul focului din nori şi din negură deasă, şi le-a spus la toată adunarea voastră, fără să adauge ceva. Le-a scris^(HR) pe două table de piatră şi mi le-a dat. ²³ Când aţi auzit^(HS) glasul acela din mijlocul întunericului şi pe când tot muntele era aprins, căpeteniile seminţiilor voastre şi bătrânii voştri s-au apropiat toţi de mine ²⁴ şi aţi zis: ‘Iată că Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a arătat slava şi mărimea Lui şi noi I-am auzit glasul^(HT) din mijlocul focului; astăzi, am văzut că Dumnezeu a vorbit unor oameni, şi totuşi au^(HU) rămas vii. ²⁵ Şi acum pentru ce să murim? Căci acest foc mare ne va mistui; dacă vom^(HV) auzi şi mai departe glasul Domnului, Dumnezeului nostru, vom muri. ²⁶ Cine este^(HW), în adevăr, omul acela care să fi auzit vreodată, ca noi, glasul Dumnezeului celui viu vorbind din mijlocul focului, şi totuşi să fi rămas viu? ²⁷ Apropie-te^(HX) mai bine tu şi ascultă tot ce-ţi va spune Domnul, Dumnezeul nostru; apoi să ne spui tu însuţi tot ce-ţi va spune Domnul, Dumnezeul nostru, şi noi vom asculta şi vom face.’ ²⁸ Domnul a auzit cuvintele pe care mi le-aţi spus. Şi Domnul mi-a zis: ‘Am auzit cuvintele pe care ţi le-a spus poporul acesta: tot ce au^(HY) zis este bine. ²⁹ O, de^(HZ) ar rămâne ei cu aceeaşi inimă ca să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile^(IA) Mele, ca să^(IB) fie fericiţi pe vecie, ei şi copiii lor! ³⁰ Du-te de spune-le: «Întoarceţi-vă în corturile voastre.» ³¹ Dar tu rămâi aici, cu Mine, şi-ţi voi spune^(IC) toate poruncile, legile şi rânduielile pe care să-i înveţi să le împlinească în ţara pe care le-o dau în stăpânire.’ ³² Luaţi seama dar să faceţi aşa cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru; să nu^(ID) vă abateţi de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stânga. ³³ Să urmaţi în totul calea^(IE) pe care v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru, să umblaţi, ca să trăiţi şi să^(IF) fiţi fericiţi şi să aveţi zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.

Ţinerea poruncilor Domnului

6 Iată poruncile^(IG), legile şi rânduielile pe care a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru, să vă învăţ să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire; ² ca^(IH) să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, păzind, în toate zilele vieţii tale, tu, fiul tău şi fiul fiului tău, toate legile şi toate poruncile Lui pe care ţi le dau şi să ai^(II) zile multe. ³ Ascultă-le dar, Israele, şi caută să le împlineşti, ca să fii fericit şi să vă înmulţiţi mult, cum^(IJ) ţi-a spus Domnul, Dumnezeul părinţilor tăi, când ţi-a făgăduit ţara^(IK) în care curge lapte şi miere. ⁴ Ascultă^(IL), Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. ⁵ Să iubeşti^(IM) pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima^(IN) ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta. ⁶ Şi poruncile acestea^(IO), pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. ⁷ Să le întipăreşti^(IP) în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. ⁸ Să le legi^(IQ) ca un semn de aducere-aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi. ⁹ Să le^(IR) scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale.

Tâlcuirea poruncii despre dragostea de Dumnezeu

¹⁰ Domnul, Dumnezeul tău, te va face să intri în ţara pe care a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, că ţi-o va da. Vei stăpâni cetăţi mari şi bune pe care nu tu le-ai^(IS) zidit, ¹¹ case pline de tot felul de bunuri pe care nu tu le-ai umplut, puţuri de apă săpate pe care nu tu le-ai săpat, vii şi măslini pe care nu tu i-ai sădit. Când vei mânca şi te vei^(IT) sătura, ¹² vezi să nu uiţi pe Domnul, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. ¹³ Să te temi^(IU) de Domnul, Dumnezeul tău, să-I slujeşti şi pe Numele Lui să juri. ¹⁴ Să nu^(IV) vă duceţi^(IW) după alţi dumnezei dintre dumnezeii^(IX) popoarelor din jurul vostru, ¹⁵ căci Domnul^(IY), Dumnezeul tău, este un Dumnezeu gelos în mijlocul tău. Altfel^(IZ), Domnul, Dumnezeul tău, S-ar aprinde de mânie împotriva ta şi te-ar nimici de pe faţa pământului. ¹⁶ Să^(JA) nu ispitiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, cum^(JB) L-aţi ispitit la Masa. ¹⁷ Ci să păziţi^(JC) poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, poruncile Lui şi legile lui pe care vi le-a dat. ¹⁸ Să faci^(JD) ce este plăcut şi bine înaintea Domnului, ca să fii fericit şi să intri în stăpânirea ţării aceleia bune, pe care Domnul a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da, ¹⁹ după ce va^(JE) izgoni pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta, cum a spus Domnul. ²⁰ Când fiul^(JF) tău te va întreba într-o zi: ‘Ce înseamnă învăţăturile acestea, legile acestea şi poruncile acestea, pe care vi le-a dat Domnul, Dumnezeul nostru?’, ²¹ să răspunzi fiului tău: ‘Noi eram robi ai lui Faraon în Egipt, şi Domnul ne-a scos din Egipt cu mâna Lui^(JG) cea puternică. ²² Domnul^(JH) a făcut, sub ochii noştri, minuni şi semne mari şi nenorocite împotriva Egiptului, împotriva lui Faraon şi împotriva întregii lui case ²³ şi ne-a scos de acolo ca să ne aducă în ţara pe care jurase părinţilor noştri că ne-o va da. ²⁴ Domnul ne-a poruncit atunci să împlinim toate aceste legi şi să ne temem^(JI) de Domnul, Dumnezeul nostru, ca să fim^(JJ) totdeauna fericiţi şi să ne^(JK) ţină în viaţă, cum face astăzi. ²⁵ Vom avea parte^(JL) de îndurarea Lui dacă vom împlini cu scumpătate toate aceste porunci înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El.’

Nimicirea canaaniţilor şi a idolilor lor

7 Când Domnul, Dumnezeul tău, te^(JM) va aduce în ţara în care vei intra şi o vei lua în stăpânire şi va izgoni dinaintea ta multe neamuri: pe hetiţi^(JN), pe ghirgasiţi, pe amoriţi, pe canaaniţi, pe fereziţi, pe heviţi şi pe iebusiţi, şapte neamuri mai mari^(JO) la număr şi mai puternice decât tine, ² când Domnul, Dumnezeul tău, ţi le va da în mâini^(JP) şi le vei bate, să^(JQ) le nimiceşti cu desăvârşire, să nu închei legământ^(JR) cu ele şi să n-ai milă de ele. ³ Să nu^(JS) te încuscreşti cu popoarele acestea, să nu măriţi pe fetele tale după fiii lor şi să nu iei pe fetele lor de neveste pentru fiii tăi, ⁴ căci ar abate de la Mine pe fiii tăi şi ar sluji astfel altor dumnezei; Domnul S-ar aprinde^(JT) de mânie împotriva voastră şi te-ar nimici îndată. ⁵ Dimpotrivă, iată cum să vă purtaţi cu ele: să le surpaţi altarele^(JU), să le sfărâmaţi stâlpii idoleşti, să le tăiaţi pomii închinaţi dumnezeilor lor şi să ardeţi în foc chipurile lor cioplite.

Israel este un popor sfânt

⁶ Căci^(JV) tu eşti un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul, Dumnezeul tău, te-a ales^(JW) ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului. ⁷ Nu pentru că întreceţi la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi şi v-a ales, căci voi sunteţi cel mai^(JX) mic dintre toate popoarele. ⁸ Ci pentru că^(JY) Domnul vă iubeşte, pentru că a vrut să^(JZ) ţină jurământul pe care l-a făcut părinţilor voştri – pentru aceea^(KA) v-a scos Domnul cu mâna Lui puternică şi v-a izbăvit din casa robiei, din mâna lui Faraon, împăratul Egiptului. ⁹ Să ştii dar că Domnul, Dumnezeul tău, este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios^(KB) şi Îşi^(KC) ţine legământul şi îndurarea până la al miilea neam de oameni faţă de cei ce-L iubesc şi păzesc poruncile Lui. ¹⁰ Dar răsplăteşte^(KD) îndată pe cei ce-L urăsc şi-i pierde; nu dă nicio păsuire^(KE) celui ce-L urăşte, ci-i răsplăteşte îndată. ¹¹ De aceea, păzeşte poruncile, legile şi rânduielile pe care ţi le dau azi şi împlineşte-le.

Noi îndemnuri

¹² Dacă^(KF) veţi asculta aceste porunci, dacă le veţi păzi şi împlini, Domnul, Dumnezeul tău, va ţine faţă de tine legământul^(KG) şi îndurarea cu care S-a jurat părinţilor tăi. ¹³ El te va iubi^(KH), te va binecuvânta şi te va înmulţi; va^(KI) binecuvânta rodul trupului tău şi rodul pământului tău, grâul tău, mustul şi untdelemnul tău, rodul cirezilor tale de vite şi rodul turmelor tale de oi, în ţara pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da. ¹⁴ Vei fi binecuvântat mai mult decât toate popoarele şi la tine nu va^(KJ) fi nici bărbat, nici femeie stearpă, nici vită stearpă în turmele tale. ¹⁵ Domnul va depărta de tine orice boală; nu-ţi va trimite niciuna din acele molime^(KK) rele din Egipt pe care le cunoşti, ci va lovi cu ele pe toţi cei ce te urăsc. ¹⁶ Să nimiceşti^(KL) toate popoarele pe care ţi le va da în mână Domnul, Dumnezeul tău, să n-arunci nicio privire^(KM) de milă spre ele şi să nu slujeşti dumnezeilor lor, căci aceasta va fi o cursă^(KN) pentru tine. ¹⁷ Poate că vei zice în inima ta: ‘Neamurile acestea sunt mai mari la număr decât mine. Cum voi putea să le izgonesc?’ ¹⁸ Să nu^(KO) te temi de ele. Adu-ţi^(KP) aminte ce a făcut Domnul, Dumnezeul tău, lui Faraon şi întregului Egipt; ¹⁹ adu-ţi aminte de marile încercări^(KQ) pe care ţi le-au văzut ochii, de minunile şi semnele, de mâna tare şi de braţul întins cu care te-a scos Domnul, Dumnezeul tău. Aşa va face Domnul, Dumnezeul tău, tuturor popoarelor de care te temi. ²⁰ Domnul, Dumnezeul tău, va trimite chiar şi viespi^(KR) bondăreşti împotriva lor până la deplina nimicire a celor ce vor scăpa şi se vor ascunde de tine. ²¹ Să nu te înspăimânţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, este în mijlocul^(KS) tău, Dumnezeul cel^(KT) mare şi înfricoşat. ²² Şi Domnul^(KU), Dumnezeul tău, va izgoni încetul cu încetul aceste neamuri dinaintea ta: nu le vei putea nimici îndată, ca să nu se înmulţească fiarele câmpului împotriva ta. ²³ Dar Domnul, Dumnezeul tău, le va da în mâna ta şi le va pune cu totul pe fugă, până vor fi nimicite. ²⁴ Pe împăraţii^(KV) lor îi va da în mâinile tale şi le vei şterge numele de sub^(KW) ceruri; niciunul^(KX) din aceste popoare nu va putea să stea împotriva ta, până le vei nimici. ²⁵ Chipurile cioplite ale dumnezeilor lor să le^(KY) ardeţi în foc. Să^(KZ) nu pofteşti şi să nu iei pentru tine argintul şi aurul de pe ele, ca nu cumva aceste lucruri să ajungă pentru tine o^(LA) cursă, căci ele sunt o urâciune^(LB) înaintea Domnului, Dumnezeului tău. ²⁶ Să nu aduci niciun lucru urâcios în casa ta, ca să nu fii nimicit cu desăvârşire, tu şi lucrul acela; să-ţi fie groază de el, să-ţi fie scârbă de el, căci este^(LC) un lucru blestemat.

Pământul făgăduit şi mulţumirea către Dumnezeu

8 Să^(LD) păziţi şi să împliniţi toate poruncile pe care vi le dau astăzi, ca să trăiţi, să vă înmulţiţi şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor voştri. ² Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit^(LE) Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească şi să te încerce^(LF), ca să-ţi^(LG) cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui. ³ Astfel, te-a smerit, te-a lăsat^(LH) să suferi de foame şi te-a hrănit^(LI) cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte^(LJ) numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul. ⁴ Haina^(LK) nu ţi s-a învechit pe tine şi nici nu ţi s-au umflat picioarele în timpul acestor patruzeci de ani. ⁵ Recunoaşte^(LL) dar în inima ta că Domnul, Dumnezeul tău, te mustră cum mustră un om pe copilul lui. ⁶ Să păzeşti poruncile Domnului, Dumnezeului tău, ca^(LM) să umbli în căile Lui, şi să te temi de El. ⁷ Căci Domnul, Dumnezeul tău, are să te ducă într-o ţară^(LN) bună, ţară cu pâraie de apă, cu izvoare şi cu lacuri, care ţâşnesc din văi şi munţi; ⁸ ţară cu grâu, cu orz, cu vii, cu smochini şi cu rodii; ţară cu măslini şi cu miere; ⁹ ţară unde vei mânca pâine din belşug, unde nu vei duce lipsă de nimic; ţară^(LO) ale cărei pietre sunt de fier şi din ai cărei munţi vei scoate aramă. ¹⁰ Când^(LP) vei mânca şi te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o. ¹¹ Vezi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, până acolo încât să nu păzeşti poruncile, rânduielile şi legile Lui, pe care ţi le dau azi. ¹² Când vei mânca^(LQ) şi te vei sătura, când vei zidi şi vei locui în case frumoase, ¹³ când vei vedea înmulţindu-ţi-se cirezile de boi şi turmele de oi, mărindu-ţi-se argintul şi aurul şi crescându-ţi tot ce ai, ¹⁴ ia seama să nu ţi se umfle inima^(LR) de mândrie şi să nu^(LS) uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei; ¹⁵ care te-a^(LT) dus în acea pustie mare şi grozavă, unde erau şerpi^(LU) înfocaţi şi scorpioni, în locuri uscate şi fără apă, care a făcut să-ţi ţâşnească^(LV) apă din stânca cea mai tare ¹⁶ şi care ţi-a dat să mănânci în pustie mana^(LW) aceea necunoscută de părinţii tăi, ca să te smerească şi să te încerce şi să-ţi facă^(LX) bine apoi. ¹⁷ Vezi să^(LY) nu zici în inima ta: ‘Tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.’ ¹⁸ Ci adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El^(LZ) îţi va da putere să le câştigi, ca să^(MA) întărească legământul încheiat cu părinţii voştri prin jurământ, cum face astăzi. ¹⁹ Dacă vei uita pe Domnul, Dumnezeul tău, şi vei merge după alţi dumnezei, dacă le vei sluji şi te vei închina înaintea lor, vă^(MB) spun hotărât azi că veţi pieri. ²⁰ Veţi pieri ca^(MC) şi neamurile pe care le-a pierdut Domnul dinaintea voastră, pentru că nu veţi asculta glasul Domnului, Dumnezeului vostru.

Aducerea aminte de răzvrătirile lui Israel

9 Ascultă, Israele! Astăzi vei trece^(MD) Iordanul, ca să te faci stăpân pe nişte neamuri^(ME) mai mari şi mai puternice decât tine, pe cetăţi mari şi întărite^(MF) până la cer, ² pe un popor mare şi înalt la statură, pe copiii^(MG) lui Anac, pe care-i cunoşti şi despre care ai auzit zicându-se: ‘Cine va putea să stea împotriva copiilor lui Anac!’ ³ Să ştii azi că Domnul, Dumnezeul tău, va merge^(MH) El Însuşi înaintea ta, ca un foc^(MI) mistuitor; El îi va^(MJ) nimici, El îi va smeri înaintea ta şi tu îi vei izgoni^(MK), îi vei pierde curând, cum ţi-a spus Domnul. ⁴ Când îi va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta, să nu^(ML) zici în inima ta: ‘Pentru bunătatea mea m-a făcut Domnul să intru în stăpânirea ţării acesteia.’ Căci din pricina răutăţii^(MM) neamurilor acelora le izgoneşte Domnul dinaintea ta. ⁵ Nu, nu pentru^(MN) bunătatea ta, nici pentru curăţia inimii tale intri tu în stăpânirea ţării lor, ci din pricina răutăţii acestor neamuri le izgoneşte Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta şi ca să împlinească astfel cuvântul^(MO) prin care Domnul S-a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. ⁶ Să ştii dar că nu din pricina bunătăţii tale îţi dă Domnul, Dumnezeul tău, acea ţară bună ca s-o stăpâneşti, căci tu eşti un popor tare încăpăţânat^(MP). ⁷ Adu-ţi aminte şi nu uita cum ai aţâţat mânia Domnului, Dumnezeului tău, în pustie. Din ziua^(MQ) când ai ieşit din ţara Egiptului până la sosirea voastră în locul acesta, tot răzvrătiţi împotriva Domnului aţi fost! ⁸ La Horeb^(MR), atâta aţi aţâţat mânia Domnului încât Domnul S-a mâniat pe voi şi voia să vă nimicească. ⁹ Când m-am^(MS) suit pe munte, ca să iau tablele de piatră, tablele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi, am rămas^(MT) pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănânc pâine şi fără să beau apă, ¹⁰ şi^(MU) Domnul mi-a dat cele două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu şi cuprinzând toate cuvintele pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua când tot poporul era^(MV) adunat. ¹¹ După acele patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, Domnul mi-a dat cele două table de piatră, tablele legământului. ¹² Domnul mi-a zis atunci: ‘Scoală-te^(MW) şi pogoară-te în grabă de aici, căci poporul tău, pe care l-ai scos din Egipt, s-a stricat. S-au abătut^(MX) curând de la calea pe care le-am arătat-o: şi-au făcut un chip turnat.’ ¹³ Domnul mi-a zis: ‘Eu văd^(MY) că poporul acesta este un popor tare^(MZ) încăpăţânat. ¹⁴ Lasă-mă^(NA) să-i nimicesc şi să le şterg numele^(NB) de sub ceruri, iar^(NC) pe tine te voi face un neam mai puternic şi mai mare la număr decât poporul acesta.’ ¹⁵ M-am întors^(ND) şi m-am pogorât de pe munte, care era^(NE) tot numai foc, cu cele două table ale legământului în amândouă mâinile mele. ¹⁶ M-am uitat^(NF), şi iată că păcătuiserăţi împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, vă făcuserăţi un viţel turnat, vă depărtaserăţi curând de la calea pe care v-o arătase Domnul. ¹⁷ Am apucat atunci cele două table, le-am aruncat din mâinile mele şi le-am sfărâmat sub ochii voştri. ¹⁸ M-am aruncat^(NG) cu faţa la pământ înaintea Domnului, ca mai înainte, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănânc şi fără să beau apă, din pricina tuturor păcatelor pe care le săvârşiserăţi, făcând ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mâniaţi. ¹⁹ Căci mă^(NH) îngrozisem la vederea mâniei şi urgiei de care era cuprins Domnul împotriva voastră, până acolo încât voia să vă nimicească. Dar Domnul^(NI) m-a ascultat şi de data aceasta. ²⁰ Domnul, de asemenea, era foarte mâniat şi pe Aaron, aşa încât voia să-l piardă, şi eu m-am rugat atunci şi pentru el. ²¹ Am luat viţelul pe care-l făcuserăţi, isprava^(NJ) păcatului vostru, l-am ars în foc, l-am sfărâmat până s-a făcut praf şi am aruncat praful acela în pârâul care curgea din munte. ²² Apoi, la^(NK) Tabeera, la Masa^(NL) şi la Chibrot-Hataava^(NM), voi iarăşi aţi aţâţat mânia Domnului. ²³ Şi când^(NN) v-a trimis Domnul de la Cades-Barnea, zicând: ‘Suiţi-vă şi luaţi în stăpânire ţara pe care v-o dau!’ voi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru, n-aţi avut^(NO) credinţă în El şi n-aţi ascultat glasul Lui. ²⁴ V-aţi tot^(NP) răzvrătit împotriva Domnului de când vă cunosc. ²⁵ M-am aruncat^(NQ) cu faţa la pământ înaintea Domnului: patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi m-am aruncat cu faţa la pământ, pentru că Domnul spusese că vrea să vă nimicească. ²⁶ M-am rugat^(NR) Domnului şi am zis: ‘Stăpâne Doamne, nu nimici pe poporul Tău, moştenirea Ta pe care ai răscumpărat-o în mărimea Ta, pe care ai scos-o din Egipt prin mâna Ta cea puternică. ²⁷ Adu-ţi aminte de robii tăi: Avraam, Isaac şi Iacov. Nu căuta la îndărătnicia acestui popor, la răutatea lui şi la păcatul lui, ²⁸ ca nu cumva ţara din care ne-ai scos să zică: «Pentru că^(NS) Domnul n-avea putere să-i ducă în ţara pe care le-o făgăduise şi pentru că-i ura, de aceea i-a scos ca să-i omoare în pustie». ²⁹ Totuşi ei^(NT) sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, pe care ai scos-o din Egipt cu mâna Ta cea puternică şi cu braţul Tău cel întins.’

Tablele cele noi

10 În vremea aceea, Domnul mi-a zis: ‘Taie^(NU) două table de piatră ca cele dintâi şi suie-te la Mine, pe munte; fă şi^(NV) un chivot de lemn. ² Eu voi scrie pe aceste două table cuvintele care erau scrise pe tablele dintâi pe care le-ai sfărâmat şi să le^(NW) pui în chivot.’ ³ Am făcut un chivot de lemn de salcâm^(NX), am tăiat^(NY) două table de piatră ca cele dintâi şi m-am suit pe munte cu cele două table în mână. ⁴ Domnul a scris^(NZ) pe table ce fusese scris pe cele dintâi, Cele Zece Porunci care vă fuseseră^(OA) spuse pe munte, din mijlocul focului^(OB), în ziua adunării, şi Domnul mi le-a dat. ⁵ M-am întors apoi şi m-am pogorât^(OC) de pe munte, am pus^(OD) tablele în chivotul pe care-l făcusem, şi ele au rămas^(OE) acolo, cum îmi poruncise Domnul. ⁶ Copiii lui Israel au plecat din Beerot-Bene-Iaacan^(OF) la Mosera. Acolo^(OG) a murit Aaron şi a fost îngropat; Eleazar, fiul lui, i-a urmat în slujba preoţiei. ⁷ Apoi, de acolo^(OH) au pornit la Gudgoda şi de la Gudgoda la Iotbata, ţară unde sunt pâraie de ape. ⁸ În vremea aceea, Domnul a despărţit^(OI) seminţia lui Levi şi i-a poruncit să^(OJ) ducă chivotul legământului Domnului, să stea înaintea^(OK) Domnului ca să-I slujească şi să binecuvânteze poporul în Numele^(OL) Lui; lucru pe care l-a făcut până în ziua de azi. ⁹ De aceea^(OM) Levi n-are nici parte de moşie, nici moştenire cu fraţii lui: Domnul este moştenirea lui, cum i-a spus Domnul, Dumnezeul tău. ¹⁰ Eu am rămas^(ON) pe munte, ca şi mai înainte, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Domnul^(OO) m-a ascultat şi de data aceasta; Domnul n-a voit să vă nimicească. ¹¹ Domnul mi-a^(OP) zis: ‘Scoală-te, du-te şi mergi în fruntea poporului. Să se ducă să ia în stăpânire ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da.’

Ce cere Dumnezeu

¹² Acum, Israele, ce alta cere^(OQ) de la tine Domnul, Dumnezeul tău, decât să te temi^(OR) de Domnul, Dumnezeul tău, să^(OS) umbli în toate căile Lui, să iubeşti^(OT) şi să slujeşti Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, ¹³ să păzeşti poruncile Domnului şi legile Lui pe care ţi le dau astăzi, ca^(OU) să fii fericit? ¹⁴ Iată, ale Domnului, Dumnezeului tău, sunt cerurile^(OV) şi cerurile cerurilor, pământul^(OW) şi tot ce cuprinde el. ¹⁵ Şi numai de^(OX) părinţii tăi S-a alipit Domnul ca să-i iubească; şi după ei, pe sămânţa lor, pe voi v-a ales El dintre toate popoarele, cum vedeţi azi. ¹⁶ Să vă tăiaţi dar inima^(OY) împrejur şi să nu vă mai înţepeniţi gâtul^(OZ). ¹⁷ Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeul^(PA) dumnezeilor, Domnul^(PB) domnilor, Dumnezeul^(PC) cel mare, puternic şi înfricoşat, care nu^(PD) caută la faţa oamenilor şi nu primeşte daruri; ¹⁸ care face dreptate^(PE) orfanului şi văduvei, care iubeşte pe străin şi-i dă hrană şi îmbrăcăminte. ¹⁹ Să^(PF) iubiţi pe străin, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. ²⁰ Să te temi^(PG) de Domnul, Dumnezeul tău, să-I slujeşti, să te^(PH) alipeşti de El şi pe Numele^(PI) Lui să juri. ²¹ El^(PJ) este slava ta, El este Dumnezeul tău. El^(PK) a făcut în mijlocul tău aceste lucruri mari şi grozave pe care ţi le-au văzut ochii. ²² Părinţii tăi s-au pogorât în Egipt în număr^(PL) de şaptezeci de inşi; acum Domnul, Dumnezeul tău, a făcut din tine o mulţime ca^(PM) stelele cerului.

Aducerea-aminte de minunile făcute de Dumnezeu cu poporul său

11 Să iubeşti^(PN) dar pe Domnul, Dumnezeul tău, şi să păzeşti^(PO) totdeauna învăţăturile Lui, legile Lui, rânduielile Lui şi poruncile Lui. ² Recunoaşteţi astăzi – ce n-au putut recunoaşte şi vedea copiii voştri – pedepsele^(PP) Domnului, Dumnezeului vostru, mărimea^(PQ) Lui, mâna^(PR) Lui cea tare şi braţul Lui cel întins, ³ semnele^(PS) Lui şi faptele pe care le-a săvârşit în mijlocul Egiptului împotriva lui Faraon, împăratul Egiptului, şi împotriva întregii lui ţări. ⁴ Recunoaşteţi ce a făcut El oştirii Egiptului, cailor lui şi carelor lui, cum^(PT) a făcut să vină peste ei apele Mării Roşii, ⁵ când vă urmăreau şi i-a nimicit pentru totdeauna; ⁶ ce v-a făcut în pustie, până la venirea voastră în locul acesta; ce a făcut^(PU) lui Datan şi lui Abiram, fiii lui Eliab, fiul lui Ruben, cum pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit, cu casele şi corturile lor, şi cu tot ce aveau în mijlocul întregului Israel. ⁷ Căci aţi văzut cu ochii^(PV) voştri toate lucrurile mari pe care le-a făcut Domnul. ⁸ Astfel, să păziţi toate poruncile pe care vi le dau eu astăzi, ca să puteţi^(PW) pune mâna pe ţara în care veţi trece ca s-o luaţi în stăpânire ⁹ şi să aveţi zile^(PX) multe în ţara pe care^(PY) Domnul a jurat părinţilor voştri că le-o va da, lor şi seminţei lor, ţară^(PZ) în care curge lapte şi miere. ¹⁰ Căci ţara în stăpânirea căreia vei intra nu este ca ţara Egiptului, din care aţi ieşit, unde^(QA) îţi aruncai sămânţa în ogoare şi le udai cu piciorul ca pe o grădină de zarzavat. ¹¹ Ţara^(QB) pe care o veţi stăpâni este o ţară cu munţi şi văi, care se adapă din ploaia cerului; ¹² este o ţară de care îngrijeşte Domnul, Dumnezeul tău, şi asupra^(QC) căreia Domnul, Dumnezeul tău, are neîncetat ochii, de la începutul până la sfârşitul anului. ¹³ Dacă veţi asculta^(QD) de poruncile mele pe care vi le dau astăzi, dacă veţi iubi^(QE) pe Domnul, Dumnezeul vostru, şi dacă-I veţi sluji din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru, ¹⁴ El^(QF) va da ţării voastre ploaie la vreme, ploaie^(QG) timpurie şi ploaie târzie, şi-ţi vei strânge grâul, mustul şi untdelemnul; ¹⁵ de asemenea, va^(QH) da iarbă în câmpiile tale pentru vite şi vei mânca^(QI) şi te vei sătura. ¹⁶ Vedeţi să nu vi se amăgească inima^(QJ) şi să vă abateţi ca să slujiţi^(QK) altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor. ¹⁷ Căci atunci Domnul S-ar aprinde^(QL) de mânie împotriva voastră; ar închide cerurile^(QM) şi n-ar mai fi ploaie; pământul nu şi-ar mai da roadele şi aţi pieri curând^(QN) din ţara aceea bună pe care v-o dă Domnul.

Îndemn la păzirea poruncilor

¹⁸ Puneţi-vă^(QO) dar în inimă şi în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Să le legaţi^(QP) ca un semn de aducere-aminte pe mâinile voastre şi să fie ca nişte fruntare între ochii voştri. ¹⁹ Să învăţaţi^(QQ) pe copiii voştri în ele şi să le vorbeşti despre ele când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. ²⁰ Să le^(QR) scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale. ²¹ Şi atunci, zilele voastre^(QS) şi zilele copiilor voştri, în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri că le-o va da, vor fi tot atât de multe cât^(QT) vor fi zilele cerurilor deasupra pământului. ²² Căci dacă veţi^(QU) păzi toate aceste porunci pe care vi le dau şi dacă le veţi împlini, dacă veţi iubi pe Domnul, Dumnezeul vostru, veţi umbla în toate căile Lui şi vă veţi alipi^(QV) de El, ²³ Domnul va izgoni^(QW) dinaintea voastră pe toate aceste neamuri şi vă veţi face stăpâni pe toate aceste neamuri^(QX), care sunt mai mari şi mai puternice decât voi. ²⁴ Orice loc^(QY) pe care-l va călca talpa piciorului vostru va fi al vostru: hotarul vostru se va întinde din^(QZ) pustie până la Liban şi de la râul Eufrat până la Marea de Apus. ²⁵ Nimeni^(RA) nu va putea să stea împotriva voastră. Domnul, Dumnezeul vostru, va răspândi, cum^(RB) v-a spus, frica^(RC) şi groaza de tine peste toată ţara în care veţi merge.

Binecuvântarea şi blestemul

²⁶ Iată^(RD), pun azi înaintea voastră binecuvântarea şi blestemul: ²⁷ binecuvântarea^(RE) – dacă veţi asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, pe care vi le dau în ziua aceasta; ²⁸ blestemul^(RF) – dacă nu veţi asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, şi dacă vă veţi abate de la calea pe care v-o dau în ziua aceasta şi vă veţi duce după alţi dumnezei pe care nu-i cunoaşteţi. ²⁹ Şi când Domnul, Dumnezeul tău, te va aduce în ţara pe care o vei lua în stăpânire, să rosteşti binecuvântarea^(RG) pe muntele Garizim şi blestemul pe muntele Ebal. ³⁰ Munţii aceştia sunt dincolo de Iordan, înapoia drumului care merge spre apus, în ţara canaaniţilor care locuiesc în câmpie, faţă în faţă cu Ghilgal, lângă stejarii^(RH) More. ³¹ Căci veţi^(RI) trece Iordanul şi veţi intra în stăpânirea ţării pe care v-o dă Domnul, Dumnezeul vostru, ca s-o stăpâniţi şi să locuiţi în ea. ³² Să păziţi şi^(RJ) să împliniţi toate legile şi poruncile pe care vi le dau eu astăzi.