1 Samuel 13-31
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
DOMNIA LUI SAUL
Capitolele 13—31. Osea 13:11.
Războiul cu filistenii
13 Saul era în vârstă de treizeci de ani când a ajuns împărat şi a domnit doi ani peste Israel. 2 Saul şi-a ales trei mii de bărbaţi din Israel: două mii erau cu el la Micmaş şi pe muntele Betel, iar o mie erau cu Ionatan la Ghibea(A) lui Beniamin. Pe ceilalţi din popor i-a trimis pe fiecare la cortul lui. 3 Ionatan a bătut tabăra(B) filistenilor care era la Gheba, şi filistenii au auzit lucrul acesta. Saul a pus să sune cu trâmbiţa prin toată ţara, zicând: „Să audă evreii lucrul acesta!” 4 Tot Israelul a auzit zicându-se: „Saul a bătut tabăra filistenilor şi Israel s-a făcut urât filistenilor”. Şi poporul a fost adunat la Saul, în Ghilgal. 5 Filistenii s-au strâns să lupte cu Israel. Aveau o mie de care şi şase mii de călăreţi şi poporul acesta era fără număr: ca nisipul de pe ţărmul mării. Au venit şi au tăbărât la Micmaş, la răsărit de Bet-Aven. 6 Bărbaţii lui Israel s-au văzut la strâmtoare, căci erau strânşi de aproape, şi s-au ascuns(C) în peşteri, în tufişuri, în stânci, în turnuri şi în gropile pentru apă. 7 Unii evrei au trecut Iordanul, ca să se ducă în ţara lui Gad şi Galaad. Saul era tot la Ghilgal, şi tot poporul de lângă el tremura. 8 A aşteptat(D) şapte zile, după timpul hotărât de Samuel. Dar Samuel nu venea la Ghilgal, şi poporul se împrăştia de lângă Saul. 9 Atunci, Saul a zis: „Aduceţi-mi arderea-de-tot şi jertfele de mulţumire.” Şi a jertfit arderea-de-tot. 10 Pe când sfârşea de adus arderea-de-tot, a venit Samuel, şi Saul i-a ieşit înainte să-i ureze de bine. 11 Samuel a zis: „Ce-ai făcut?” Saul a răspuns: „Când am văzut că poporul se împrăştie de lângă mine, că nu vii la timpul hotărât şi că filistenii sunt strânşi la Micmaş, 12 mi-am zis: ‘Filistenii se vor pogorî împotriva mea la Ghilgal, şi eu nu m-am rugat Domnului!’ Atunci am îndrăznit şi am adus arderea-de-tot.” 13 Samuel a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun(E) şi n-ai păzit(F) porunca pe care ţi-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel, 14 dar, acum(G), domnia ta nu va dăinui. Domnul(H) Şi-a ales un om după inima Lui şi Domnul l-a rânduit să fie căpetenia poporului Său, pentru că n-ai păzit ce-ţi poruncise Domnul. 15 Apoi, Samuel s-a sculat şi s-a suit din Ghilgal la Ghibea lui Beniamin. Saul a făcut numărătoarea poporului care se afla cu el: erau aproape(I) şase sute de oameni. 16 Saul, fiul său Ionatan şi poporul care se afla cu ei se aşezaseră la Gheba lui Beniamin, şi filistenii tăbărau la Micmaş. 17 Din tabăra filistenilor au ieşit trei cete ca să pustiască: una a luat drumul spre Ofra(J), spre ţara Şual, 18 alta a luat drumul spre Bet-Horon(K) şi a treia a luat drumul spre hotarul care caută spre valea Ţeboim(L), înspre pustie.” 19 În toată ţara lui Israel nu(M) se găsea niciun fierar, căci filistenii ziseră: „Să împiedicăm pe evrei să-şi facă săbii sau suliţe.” 20 Şi fiecare om din Israel se pogora la filisteni ca să-şi ascută fierul plugului, coasa, securea şi sapa, 21 când se tocea sapa, coasa, furca cu trei coarne şi securea, şi ca să facă vârf ţepuşului cu care mâna boii. 22 Şi aşa s-a întâmplat că, în ziua luptei, nu(N) era nici sabie, nici suliţă în mâinile întregului popor care era cu Saul şi Ionatan: nu avea decât Saul şi fiul său Ionatan. 23 O ceată(O) de filisteni a venit şi s-a aşezat la trecătoarea Micmaşului.
Vitejia lui Ionatan
14 Într-o zi, Ionatan, fiul lui Saul, a zis tânărului care-i purta armele: „Vino şi să pătrundem până la straja filistenilor, care este dincolo de locul acesta.” Şi n-a spus nimic tatălui său. 2 Saul stătea la marginea cetăţii Ghibea, sub rodiul din Migron, şi poporul care era cu el era aproape şase(P) sute de oameni. 3 Ahia(Q), fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod(R), fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului la Silo, purta(S) efodul. Poporul nu ştia că Ionatan s-a dus. 4 Între trecătorile prin care căuta Ionatan să ajungă la straja(T) filistenilor, era un pisc de stâncă de o parte şi un pisc de stâncă de cealaltă parte; unul purta numele Boţeţ şi celălalt, Sene. 5 Unul din aceste piscuri este la miazănoapte, faţă în faţă cu Micmaş, şi celălalt la miazăzi, faţă în faţă cu Gheba. 6 Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: „Vino şi să pătrundem până la straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire(U) printr-un mic număr ca şi printr-un mare număr.” 7 Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: „Fă tot ce ai în inimă, n-asculta decât de simţământul tău şi iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.” 8 „Ei bine, a zis Ionatan, haidem la oamenii aceştia şi să ne arătăm lor! 9 Dacă ne vor zice: ‘Opriţi-vă până vom veni noi la voi!’ vom rămâne pe loc şi nu ne vom sui la ei. 10 Dar, dacă vor zice: ‘Suiţi-vă la noi!’ ne vom sui, căci Domnul îi dă în mâinile noastre. Acesta(V) să ne fie semnul.” 11 S-au arătat amândoi străjii filistenilor, şi filistenii au zis: „Iată că evreii ies din găurile în care s-au ascuns.” 12 Şi oamenii care erau de strajă au vorbit astfel lui Ionatan şi celui ce-i ducea armele: „Suiţi-vă la noi, ca să vă arătăm ceva.” Ionatan a zis celui ce-i ducea armele: „Suie-te după mine, căci Domnul îi dă în mâinile lui Israel.” 13 Şi Ionatan s-a suit ajutându-se cu mâinile şi picioarele, şi cel ce-i ducea armele a mers după el. Filistenii au căzut înaintea lui Ionatan, şi cel ce-i ducea armele arunca moartea în urma lui. 14 În această primă înfrângere, Ionatan şi cel ce-i ducea armele au ucis douăzeci de oameni, pe întindere de aproape o jumătate de pogon de pământ. 15 A intrat groaza(W) în tabără, în ţară şi în tot poporul; straja şi chiar şi prădătorii(X) s-au înspăimântat; ţara s-a îngrozit. Era groaza(Y) lui Dumnezeu. 16 Străjerii lui Saul, care erau la Ghibea lui Beniamin, au văzut că mulţimea se împrăştie şi fuge(Z) în toate părţile. 17 Atunci, Saul a zis a poporului care era cu el: „Număraţi, vă rog, şi vedeţi cine a plecat din mijlocul nostru.” Au numărat, şi iată că lipseau Ionatan şi cel ce-i purta armele. 18 Şi Saul a zis lui Ahia: „Adu încoace chivotul lui Dumnezeu!” (Căci pe vremea aceea chivotul lui Dumnezeu era cu copiii lui Israel.) 19 Pe când vorbea(AA) Saul cu preotul, zarva în tabăra filistenilor se făcea tot mai mare, şi Saul a zis preotului: „Trage-ţi mâna!” 20 Apoi Saul şi tot poporul care era cu el s-au strâns şi au înaintat până la locul luptei, şi filistenii au întors(AB) sabia unii împotriva altora şi învălmăşeala era nespus de mare. 21 Evreii care erau mai dinainte la filisteni şi care se suiseră cu ei în tabără de pe unde erau împrăştiaţi s-au unit cu israeliţii care erau cu Saul şi Ionatan. 22 Toţi bărbaţii lui Israel care se ascunseseră(AC) în muntele lui Efraim, aflând că filistenii fugeau, au început să-i urmărească şi ei în bătaie. 23 Domnul a izbăvit pe Israel în ziua(AD) aceea, şi lupta s-a întins până dincolo(AE) de Bet-Aven.
Ionatan, în primejdie
24 Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbaţii lui Israel. Saul pusese pe popor să jure(AF) zicând: „Blestemat să fie omul care va mânca pâine până seara, până mă voi răzbuna pe vrăjmaşii mei!” Şi nimeni nu mâncase. 25 Tot(AG) poporul ajunsese într-o pădure, unde se găsea miere(AH) pe faţa pământului. 26 Când a intrat poporul în pădure, a văzut mierea curgând, dar niciunul n-a dus miere la gură, căci poporul ţinea jurământul. 27 Ionatan nu ştia de jurământul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă; a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână, l-a vârât într-un fagure de miere şi a dus mâna la gură, şi ochii i s-au luminat. 28 Atunci, cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: „Tatăl tău a pus pe popor să jure zicând: ‘Blestemat să fie omul care va mânca astăzi!’ ” Şi poporul era sleit de puteri. 29 Şi Ionatan a zis: „Tatăl meu tulbură poporul; vedeţi dar cum mi s-au luminat ochii pentru că am gustat puţin din mierea aceasta! 30 Negreşit, dacă poporul ar fi mâncat azi din prada pe care a găsit-o la vrăjmaşii lui, n-ar fi fost înfrângerea filistenilor mai mare?” 31 În ziua aceea au bătut pe filisteni de la Micmaş până la Aialon. Poporul era foarte obosit 32 şi s-a aruncat asupra prăzii. A luat oi, boi şi viţei, i-a junghiat pe pământ şi i-a mâncat cu(AI) sânge cu tot. 33 Au spus lucrul acesta lui Saul şi i-au zis: „Iată că poporul păcătuieşte împotriva Domnului, mâncând cu sânge.” Saul a zis: „Voi faceţi o nelegiuire. Rostogoliţi îndată o piatră mare încoace.” 34 Apoi a adăugat: „Împrăştiaţi-vă printre popor şi spuneţi fiecăruia să-şi aducă boul, sau oaia, şi să-l junghie aici. Apoi să mâncaţi şi nu păcătuiţi împotriva Domnului, mâncând cu sânge.” Şi peste noapte, fiecare din popor şi-a adus boul cu mâna, ca să-l junghie pe piatră. 35 Saul a zidit un altar(AJ) Domnului: acesta a fost cel dintâi altar pe care l-a zidit Domnului. 36 Saul a zis: „Să ne pogorâm în noaptea aceasta după filisteni, să-i jefuim până la lumina zilei şi să nu lăsăm să rămână unul măcar.” Ei au zis: „Fă tot ce vei crede.” Atunci, preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu”. 37 Şi Saul a întrebat pe Dumnezeu: „Să mă pogor după filisteni? Îi vei da în mâinile lui Israel?” Dar în clipa aceea nu i-a dat niciun răspuns(AK). 38 Saul a zis: „Apropiaţi-vă(AL) aici toate căpeteniile poporului; căutaţi şi vedeţi de cine şi cum a fost săvârşit păcatul acesta astăzi. 39 Căci, viu(AM) este Domnul, Izbăvitorul lui Israel, chiar dacă l-ar fi săvârşit fiul meu Ionatan, va muri.” Şi nimeni din tot poporul nu i-a răspuns. 40 Atunci a zis întregului Israel: „Aşezaţi-vă voi deoparte, şi eu şi fiul meu Ionatan vom sta de cealaltă.” Şi poporul a zis lui Saul: „Fă ce vei crede.” 41 Saul a zis Domnului: „Dumnezeul lui Israel arată(AN) adevărul.” Sorţul(AO) a căzut pe Ionatan şi pe Saul, şi poporul a scăpat. 42 Saul a zis: „Aruncaţi sorţul între mine şi fiul meu Ionatan.” Şi sorţul a căzut pe Ionatan. 43 Saul a zis lui Ionatan: „Spune-mi(AP) ce-ai făcut”. Ionatan i-a spus şi a zis: „Am(AQ) gustat puţină miere cu vârful toiagului pe care-l aveam în mână: iată-mă, voi muri.” 44 Şi Saul a zis: „Dumnezeu(AR) să Se poarte cu toată asprimea faţă de mine dacă(AS) nu vei muri, Ionatane!” 45 Poporul a zis lui Saul: „Ce! Să moară Ionatan, el care a făcut această mare izbăvire în Israel? Niciodată! Viu(AT) este Domnul că un păr din capul lui nu va cădea la pământ, căci cu Dumnezeu a lucrat el în ziua aceasta.” Astfel, poporul a scăpat pe Ionatan de la moarte. 46 Saul a încetat să mai urmărească pe filisteni, şi filistenii s-au dus acasă.
Războaiele lui Saul şi neamul lui
47 După ce a luat Saul domnia peste Israel, a făcut război în toate părţile cu toţi vrăjmaşii lui: cu Moab, cu copiii lui Amon(AU), cu Edom, cu împăraţii din Ţoba(AV) şi cu filistenii şi, oriîncotro se întorcea, era biruitor. 48 S-a arătat viteaz, a bătut(AW) pe Amalec şi a scăpat pe Israel din mâna celor ce-l jefuiau. 49 Fiii(AX) lui Saul au fost: Ionatan, Işvi şi Malchişua. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Merab, iar cea mai mică Mical. 50 Numele nevestei lui Saul era Ahinoam, fata lui Ahimaaţ. Numele căpeteniei oştirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul. 51 Chis(AY), tatăl lui Saul, şi Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel. 52 În tot timpul vieţii lui Saul a fost un război înverşunat împotriva filistenilor, şi, de îndată ce Saul zărea vreun om tare şi voinic, îl lua(AZ) cu el.
Război cu amaleciţii
15 Samuel a zis lui Saul: „Pe(BA) mine m-a trimis Domnul să te ung împărat peste poporul Lui, peste Israel. Ascultă dar ce zice Domnul. 2 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Mi-aduc aminte de ceea ce a făcut Amalec lui Israel, când i-a(BB) astupat drumul la ieşirea lui din Egipt. 3 Du-te acum, bate pe Amalec şi nimiceşte(BC) cu desăvârşire tot ce-i al lui; să nu-i cruţi şi să omori bărbaţii şi femeile, copiii şi pruncii, cămilele şi măgarii, boii şi oile’.” 4 Saul a adunat poporul şi l-a numărat la Telaim: erau două sute de mii de oameni pedeştri şi zece mii de oameni din Iuda. 5 Saul a mers până la cetatea lui Amalec şi a pus nişte oameni la pândă în vale. 6 Şi a zis cheniţilor(BD): „Duceţi-vă(BE), plecaţi şi ieşiţi din mijlocul lui Amalec, ca să nu vă prăpădesc împreună cu el, căci(BF) voi v-aţi purtat cu bunăvoinţă faţă de copiii lui Israel când s-au suit din Egipt”. Şi cheniţii au plecat din mijlocul lui Amalec. 7 Saul(BG) a bătut pe Amalec de la Havila(BH) până la Şur(BI), care este în faţa Egiptului. 8 A prins(BJ) viu pe Agag, împăratul lui Amalec, şi a nimicit cu desăvârşire tot poporul, trecându-l(BK) prin ascuţişul sabiei. 9 Dar Saul şi poporul au cruţat(BL) pe Agag şi oile cele mai bune, boii cei mai buni, vitele grase, mieii graşi şi tot ce era mai bun; n-a vrut să le nimicească cu desăvârşire şi au nimicit numai tot ce era prost şi nebăgat în seamă.
Neascultarea lui Saul
10 Domnul a vorbit lui Samuel şi i-a zis: 11 „Îmi pare(BM) rău că am pus pe Saul împărat, căci se abate(BN) de la Mine şi nu păzeşte(BO) cuvintele Mele”. Samuel s-a mâhnit(BP) şi toată noaptea a strigat către Domnul. 12 S-a sculat dis-de-dimineaţă ca să se ducă înaintea lui Saul. Şi au venit şi i-au spus: „Saul s-a dus la Carmel(BQ) şi iată că şi-a înălţat un semn de biruinţă, apoi s-a întors şi, trecând mai departe, s-a pogorât la Ghilgal”. 13 Samuel s-a dus la Saul, şi Saul i-a zis: „Fii binecuvântat(BR) de Domnul! Am păzit Cuvântul Domnului”. 14 Samuel a zis: „Ce înseamnă behăitul acesta de oi care ajunge la urechile mele şi mugetul acesta de boi pe care-l aud?” 15 Saul a răspuns: „Le-au adus de la amaleciţi, pentru că poporul a(BS) cruţat oile cele mai bune şi boii cei mai buni, ca să-i jertfească Domnului, Dumnezeului tău, iar pe celelalte, le-am nimicit cu desăvârşire”. 16 Samuel a zis lui Saul: „Stai şi-ţi voi spune ce mi-a zis Domnul astă noapte”. Şi Saul i-a zis: „Vorbeşte”. 17 Samuel a zis: „Când(BT) erai mic în ochii tăi, n-ai ajuns tu căpetenia seminţiilor lui Israel şi nu te-a uns Domnul ca să fii împărat peste Israel? 18 Domnul te trimisese zicând: ‘Du-te şi nimiceşte cu desăvârşire pe păcătoşii aceia, pe amaleciţi; războieşte-te cu ei până îi vei nimici.’ 19 Pentru ce n-ai ascultat glasul Domnului? Pentru ce te-ai aruncat asupra prăzii şi ai făcut ce este rău înaintea Domnului?” 20 Saul a răspuns lui Samuel: „Am(BU) ascultat glasul Domnului şi m-am dus în calea pe care mă trimitea Domnul. Am adus pe Agag, împăratul lui Amalec, şi am nimicit cu desăvârşire pe amaleciţi, 21 dar(BV) poporul a luat din pradă oi şi boi, ca pârgă din ceea ce trebuia nimicit cu desăvârşire, ca să le jertfească Domnului, Dumnezeului tău, la Ghilgal”. 22 Samuel a zis: „Îi plac(BW) Domnului mai mult arderile-de-tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea(BX) face mai mult decât jertfele şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. 23 Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimi. Fiindcă ai lepădat Cuvântul Domnului, te(BY) leapădă şi El ca împărat”. 24 Atunci, Saul(BZ) a zis lui Samuel: „Am păcătuit, căci am călcat porunca Domnului şi n-am ascultat cuvintele tale; mă temeam(CA) de popor şi i-am ascultat glasul. 25 Acum, te rog, iartă-mi păcatul, întoarce-te cu mine, ca să mă închin până la pământ înaintea Domnului.” 26 Samuel a zis lui Saul: „Nu mă voi întoarce cu tine. Fiindcă ai lepădat(CB) Cuvântul Domnului, şi Domnul te leapădă, ca să nu mai fii împărat peste Israel”. 27 Şi, pe când se întorcea Samuel să plece, Saul l-a apucat(CC) de pulpana hainei, şi s-a rupt. 28 Samuel i-a zis: „Domnul rupe astăzi(CD) domnia lui Israel de asupra ta şi o dă altuia mai bun decât tine. 29 Cel ce este tăria lui Israel nu(CE) minte şi nu Se căieşte, căci nu este un om ca să-I pară rău.” 30 Saul a zis iarăşi: „Am păcătuit! Acum, te rog, cinsteşte-mă(CF) în faţa bătrânilor poporului meu şi în faţa lui Israel; întoarce-te cu mine, ca să mă închin înaintea Domnului, Dumnezeului tău.” 31 Samuel s-a întors şi a mers după Saul, şi Saul s-a închinat înaintea Domnului. 32 Apoi Samuel a zis: „Adu-mi pe Agag, împăratul lui Amalec.” Şi Agag a înaintat vesel spre el, căci zicea: „Negreşit, a trecut amărăciunea morţii!” 33 Samuel a zis: „După(CG) cum sabia ta a lăsat femei fără copii, tot aşa şi mama ta va fi lăsată fără copii între femei.” Şi Samuel a tăiat pe Agag în bucăţi înaintea Domnului, la Ghilgal. 34 Samuel a plecat la Rama, şi Saul s-a suit acasă, la Ghibea(CH) lui Saul. 35 Samuel(CI) nu s-a mai dus să vadă pe Saul până în ziua morţii sale. Dar Samuel plângea(CJ) pe Saul, pentru că Domnul(CK) Se căise că pusese pe Saul împărat peste Israel.
David uns împărat
16 Domnul a zis lui Samuel: „Când(CL) vei înceta să plângi pe Saul, pentru că l-am(CM) lepădat ca să nu mai domnească peste Israel? Umple-ţi(CN) cornul cu untdelemn şi du-te; te voi trimite la Isai, Betleemitul, căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales(CO) ca împărat.” 2 Samuel a zis: „Cum să mă duc? Saul are să afle şi mă va ucide.” Şi Domnul a zis: „Să iei cu tine un viţel şi să zici: ‘Vin să aduc o jertfă(CP) Domnului’. 3 Să pofteşti pe Isai la jertfă; Eu îţi voi arăta(CQ) ce trebuie să faci şi Îmi vei unge(CR) pe acela pe care-ţi voi spune să-l ungi.” 4 Samuel a făcut ce zisese Domnul şi s-a dus la Betleem. Bătrânii cetăţii au alergat înspăimântaţi(CS) înaintea lui şi au zis: „Ce vesteşte venirea ta: ceva bun(CT)?” 5 El a răspuns: „Da, vin să aduc o jertfă Domnului. Sfinţiţi-vă(CU) şi veniţi cu mine la jertfă.” A sfinţit şi pe Isai cu fiii lui şi i-a poftit la jertfă. 6 Când au intrat ei, Samuel, văzând pe Eliab(CV), şi-a zis(CW): „Negreşit, unsul Domnului este aici, înaintea Lui.” 7 Şi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea(CX) şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul(CY) nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii(CZ), dar Domnul se uită la inimă(DA).” 8 Isai a chemat pe Abinadab(DB) şi l-a trecut pe dinaintea lui Samuel, şi Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.” 9 Isai a trecut pe Şama(DC), şi Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.” 10 Şi aşa a trecut Isai pe cei şapte fii ai lui pe dinaintea lui Samuel, şi Samuel a zis lui Isai: „Domnul n-a ales pe niciunul din ei.” 11 Apoi Samuel a zis lui Isai: „Aceştia sunt toţi fiii tăi?”. Şi el a răspuns: „A mai rămas(DD) cel mai tânăr, dar paşte oile.” Atunci, Samuel a zis lui Isai: „Trimite(DE) să-l aducă, fiindcă nu vom şedea la masă până nu va veni aici.” 12 Isai a trimis să-l aducă. Şi el era cu păr bălai(DF), cu ochi frumoşi şi faţă frumoasă. Domnul(DG) a zis lui Samuel: „Scoală-te şi unge-l, căci el este!” 13 Samuel a luat cornul cu untdelemn şi l-a uns(DH) în mijlocul fraţilor lui. Duhul(DI) Domnului a venit peste David, începând din ziua aceea şi în cele următoare.
Samuel s-a sculat şi s-a dus la Rama.
David cântă din harpă lui Saul
14 Duhul(DJ) Domnului S-a depărtat de la Saul şi a fost muncit de un(DK) duh rău care venea de la Domnul. 15 Slujitorii lui Saul i-au zis: „Iată că un duh rău de la Dumnezeu te munceşte. 16 Poruncească numai domnul nostru! Robii tăi sunt înaintea(DL) ta. Ei vor căuta un om care să ştie să cânte cu harpa şi, când duhul rău trimis de Dumnezeu va fi peste tine, el va cânta cu mâna(DM) şi vei fi uşurat.” 17 Saul a răspuns slujitorilor săi: „Găsiţi-mi dar un om care să cânte bine şi aduceţi-l la mine.” 18 Unul din slujitori a luat cuvântul şi a zis: „Iată, am văzut pe un fiu al lui Isai, Betleemitul, care ştie să cânte; el este şi un om tare şi voinic(DN), un războinic, vorbeşte bine, este frumos la chip şi Domnul(DO) este cu el.” 19 Saul a trimis nişte oameni la Isai să-i spună: „Trimite-mi pe fiul tău David, care este cu(DP) oile.” 20 Isai a luat(DQ) un măgar, l-a încărcat cu pâine, cu un burduf cu vin şi cu un ied şi a trimis lui Saul aceste lucruri, prin fiul său David. 21 David a ajuns la Saul şi s-a(DR) înfăţişat înaintea lui; i-a plăcut mult lui Saul şi a fost pus să-i poarte armele. 22 Saul a trimis vorbă lui Isai, zicând: „Te rog să laşi pe David în slujba mea, căci a căpătat trecere înaintea mea.” 23 Şi, când duhul(DS) trimis de Dumnezeu venea peste Saul, David lua harpa şi cânta cu mâna lui; Saul răsufla atunci mai uşor, se simţea uşurat şi duhul cel rău pleca de la el.
Războiul cu filistenii
17 Filistenii şi-au strâns(DT) oştile ca să facă război şi s-au adunat la Soco, o cetate a lui Iuda; au tăbărât între Soco(DU) şi Azeca, la Efes-Damim. 2 Saul şi bărbaţii lui Israel s-au strâns şi ei; au tăbărât în Valea Terebinţilor şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva filistenilor. 3 Filistenii se aşezaseră pe un munte deoparte şi Israel, pe un munte de cealaltă parte: doar valea îi despărţea. 4 Atunci a ieşit un om din tabăra filistenilor şi a înaintat între cele două oştiri. El se numea Goliat(DV), era din(DW) Gat şi avea o înălţime de şase coţi şi o palmă. 5 Pe cap avea un coif de aramă şi purta nişte zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă. 6 Avea nişte tureci de aramă peste fluierele picioarelor şi o pavăză de aramă între umeri. 7 Coada(DX) suliţei lui era ca un sul de ţesut şi fierul suliţei cântărea şase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui. 8 Filisteanul s-a oprit şi, vorbind oştilor lui Israel aşezate în şiruri de bătaie, le-a strigat: „Pentru ce ieşiţi să vă aşezaţi în şiruri de bătaie? Nu sunt eu filistean şi nu sunteţi voi slujitorii(DY) lui Saul? Alegeţi un om care să se pogoare împotriva mea! 9 Dacă va putea să se bată cu mine şi să mă omoare, noi vom fi robii voştri, dar, dacă-l voi birui şi-l voi omorî eu, voi ne veţi fi robi nouă şi ne veţi(DZ) sluji.” 10 Filisteanul a mai zis: „Arunc astăzi o ocară(EA) asupra oştirii lui Israel! Daţi-mi un om ca să mă lupt cu el.” 11 Saul şi tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului şi s-au înspăimântat, şi au fost cuprinşi de o mare frică.
David şi Goliat
12 Şi David era fiul(EB) Efratitului(EC) aceluia din Betleemul lui Iuda, numit Isai, care avea opt(ED) fii. Pe vremea lui Saul el era bătrân, înaintat în vârstă. 13 Cei trei fii mai mari ai lui Isai urmaseră pe Saul la război; întâiul născut din cei trei fii ai lui care porniseră la război se numea(EE) Eliab, al doilea Abinadab şi al treilea Şama. 14 David era cel mai tânăr. Şi, când cei trei mai mari au urmat pe Saul, 15 David a plecat de la Saul şi s-a întors la Betleem ca să pască(EF) oile tatălui său. 16 Filisteanul înainta dimineaţa şi seara şi s-a înfăţişat astfel timp de patruzeci de zile. 17 Isai a zis fiului său David: „Ia pentru fraţii tăi efa aceasta de grâu prăjit şi aceste zece pâini şi aleargă în tabără, la fraţii tăi; 18 du şi aceste zece caşuri de brânză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă fraţii tăi sunt bine(EG) şi să-mi aduci veşti temeinice. 19 Ei sunt cu Saul şi cu toţi bărbaţii lui Israel în Valea Terebinţilor, în război cu filistenii.” 20 David s-a sculat dis-de-dimineaţă. A lăsat oile în seama unui paznic, şi-a luat lucrurile şi a plecat, cum îi poruncise Isai. Când a ajuns în tabără, oştirea pornise să se aşeze în şiruri de bătaie şi scotea strigăte de război. 21 Israel şi filistenii s-au aşezat în şiruri de bătaie, oştire către oştire. 22 David a dat lucrurile pe care le avea în mâinile celui ce păzea calabalâcurile şi a alergat la şirurile de bătaie. Cum a ajuns, a întrebat pe fraţii săi de sănătate. 23 Pe când vorbea cu ei, iată că filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oştiri, ieşind afară din şirurile filistenilor. A rostit aceleaşi cuvinte(EH) ca mai înainte, şi David le-a auzit. 24 La vederea acestui om, toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui şi i-a apucat o mare frică. 25 Fiecare zicea: „Aţi văzut pe omul acesta înaintând? A înaintat ca să arunce ocara asupra lui Israel! Dacă-l va omorî cineva, împăratul îl va umple de bogăţii, îi va da de nevastă(EI) pe fiică-sa şi va scuti de dări casa tatălui său în Israel.” 26 David a zis oamenilor de lângă el: „Ce se va face aceluia care va omorî pe filisteanul acesta şi va lua ocara(EJ) de asupra lui Israel? Cine este filisteanul acesta, acest netăiat împrejur(EK), ca să ocărască(EL) oştirea(EM) Dumnezeului celui viu?” 27 Poporul, spunând din nou aceleaşi lucruri, i-a zis: „Aşa(EN) şi aşa se va face aceluia care-l va omorî.” 28 Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceştia, s-a aprins(EO) de mânie împotriva lui David. Şi a zis: „Pentru ce te-ai pogorât tu şi cui ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Te-ai pogorât ca să vezi lupta.” 29 David a răspuns: „Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc(EP) astfel?” 30 Şi s-a întors de la el ca să vorbească cu altul şi i-a pus aceleaşi(EQ) întrebări. Poporul i-a răspuns ca şi întâiaşi dată. 31 Când s-au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimis să-l caute. 32 David a zis lui Saul: „Nimeni(ER) să nu-şi piardă nădejdea din pricina filisteanului acestuia! Robul(ES) tău va merge să se bată cu el.” 33 Saul a zis lui David: „Nu poţi(ET) să te duci să te baţi cu filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţea lui.” 34 David a zis lui Saul: „Robul tău păştea oile tatălui său. Şi, când un leu sau un urs venea să-mi ia o oaie din turmă, 35 alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l omoram. 36 Aşa a doborât robul tău leul şi ursul, şi cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărât oştirea Dumnezeului celui viu.” 37 David a mai zis: „Domnul(EU), care m-a izbăvit din gheara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean.” Şi Saul a zis lui David: „Du-te şi Domnul(EV) să fie cu tine!” 38 Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă şi l-a îmbrăcat cu o platoşă. 39 David a încins sabia lui Saul peste hainele lui şi a vrut să meargă, căci nu încercase încă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obişnuit cu ea.” Şi s-a dezbrăcat de ea. 40 Şi-a luat toiagul în mână, şi-a ales din pârâu cinci pietre netede şi le-a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul hainei. Apoi, cu praştia în mână, a înaintat împotriva filisteanului. 41 Filisteanul s-a apropiat puţin câte puţin de David şi omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui. 42 Filisteanul s-a uitat şi, când a zărit pe David, a râs(EW) de el, căci nu vedea în el decât un copil cu păr bălai(EX) şi cu faţa frumoasă. 43 Filisteanul a zis lui David: „Ce, sunt câine(EY), de vii la mine cu toiege?” Şi, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui, 44 a adăugat(EZ): „Vino la mine, şi-ţi voi da carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor câmpului.” 45 David a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză, iar(FA) eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai(FB) ocărât-o. 46 Astăzi, Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile(FC) taberei filistenilor păsărilor cerului şi fiarelor pământului. Şi tot pământul va şti(FD) că Israel are un Dumnezeu. 47 Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântuieşte nici prin sabie(FE), nici prin suliţă. Căci biruinţa este(FF) a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre.” 48 Îndată ce filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea filisteanului. 49 Şi-a vârât mâna în traistă, a luat o piatră şi a aruncat-o cu praştia; a lovit pe filistean în frunte şi piatra a intrat în fruntea filisteanului, care a căzut cu faţa la pământ. 50 Astfel, cu o praştie şi cu o piatră, David a fost mai(FG) tare decât filisteanul; l-a trântit la pământ şi l-a omorât, fără să aibă sabie în mână. 51 A alergat, s-a oprit lângă filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teacă, l-a omorât şi i-a tăiat capul. Filistenii, când au văzut că uriaşul lor a murit, au luat-o la(FH) fugă. 52 Şi bărbaţii lui Israel şi Iuda au dat chiote şi au pornit în urmărirea filistenilor până în vale şi până la porţile Ecronului. Filistenii, răniţi de moarte, au căzut pe drumul care duce la Şaaraim(FI), până la Gat şi până la Ecron. 53 Şi copiii lui Israel s-au întors de la urmărirea filistenilor şi le-au jefuit tabăra. 54 David a luat capul filisteanului şi l-a dus la Ierusalim şi a pus armele filisteanului în cortul său. 55 Când a văzut Saul pe David mergând împotriva filisteanului, a zis lui Abner, căpetenia oştirii: „Al cui(FJ) fiu este tânărul acesta, Abner?” Abner a răspuns: „Pe sufletul tău, împărate, că nu ştiu.” 56 „Întreabă dar al cui fiu este tânărul acesta”, a zis împăratul. 57 Şi, când s-a întors David după ce omorâse pe filistean, Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul(FK) filisteanului. 58 Saul i-a zis: „Al cui fiu eşti, tinere?” Şi David a răspuns: „Sunt fiul robului(FL) tău Isai, Betleemitul.”
Ionatan şi David
18 David sfârşise de vorbit cu Saul. Şi, de atunci, sufletul(FM) lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David şi Ionatan(FN) l-a iubit ca pe sufletul din el. 2 În aceeaşi zi, Saul a oprit pe David şi nu l-a(FO) lăsat să se întoarcă în casa tatălui său. 3 Ionatan a făcut legământ cu David, pentru că-l iubea ca pe sufletul lui. 4 A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David, şi i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul şi încingătoarea lui. 5 David se ducea şi izbutea oriunde îl trimitea Saul; a fost pus de Saul în fruntea oamenilor de război şi era plăcut întregului popor, chiar şi slujitorilor lui Saul.
Cântarea de biruinţă a femeilor
6 Pe când veneau ei, la întoarcerea lui David de la omorârea filisteanului, femeile(FP) au ieşit din toate cetăţile lui Israel înaintea împăratului Saul, cântând şi jucând, în sunetul timpanelor şi alăutelor, şi scoţând strigăte de bucurie.
7 Femeile care cântau îşi răspundeau(FQ) unele altora şi ziceau:
„Saul(FR) a bătut miile lui,
iar David, zecile lui de mii.”
8 Saul s-a mâniat foarte tare şi nu(FS) i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: „Lui David îi dau zece mii şi mie-mi dau mii! Nu-i mai lipseşte(FT) decât împărăţia.” 9 Şi, din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David. 10 A doua zi, duhul(FU) cel rău, trimis de Dumnezeu, a apucat pe Saul, care s-a(FV) înfuriat în mijlocul casei. David cânta, ca şi în celelalte zile, şi Saul era cu suliţa(FW) în mână. 11 Saul a ridicat(FX) suliţa, zicându-şi în sine: „Voi pironi pe David de perete”. Dar David s-a ferit de el de două ori. 12 Saul se temea(FY) de David, pentru că Domnul(FZ) era cu David şi Se depărtase(GA) de la el. 13 L-a îndepărtat de lângă el şi l-a pus mai-mare peste o mie de oameni. David ieşea(GB) şi intra în fruntea poporului; 14 izbutea în tot ce făcea şi Domnul(GC) era cu el. 15 Saul, văzând că izbutea totdeauna, se temea de el, 16 dar tot(GD) Israelul şi Iuda iubeau pe David, pentru că ieşea şi intra în fruntea lor.
David, ginerele împăratului
17 Saul a zis lui David: „Iată, îţi voi da de nevastă(GE) pe fiică-mea cea mai mare, Merab, numai să-mi slujeşti cu vitejie şi să porţi războaiele(GF) Domnului”. Dar Saul îşi zicea: „Nu vreau să-mi pun mâna(GG) mea pe el, ci mâna filistenilor să fie asupra lui”. 18 David a răspuns lui Saul: „Cine sunt(GH) eu şi ce este viaţa mea, ce este familia tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele împăratului?” 19 Venind vremea când Merab, fata lui Saul, avea să fie dată lui David, ea a fost dată de nevastă lui Adriel(GI), din Mehola(GJ). 20 Mical(GK), fata lui Saul, iubea pe David. Au spus lui Saul, şi lucrul i-a plăcut. 21 El îşi zicea: „I-o voi da ca să-i fie o cursă(GL) şi să cadă sub(GM) mâna filistenilor”. Şi Saul a zis lui David pentru a doua oară: „Astăzi îmi vei fi(GN) ginere”. 22 Saul a dat slujitorilor săi următoarea poruncă: „Vorbiţi în taină lui David şi spuneţi-i: ‘Iată că împăratul e binevoitor faţă de tine şi toţi slujitorii lui te iubesc; fii acum ginerele împăratului’.” 23 Slujitorii lui Saul au spus aceste lucruri la urechile lui David. Şi David a răspuns: „Credeţi că este uşor să fii ginerele împăratului? Eu sunt un om sărac şi de puţină însemnătate.” 24 Slujitorii lui Saul i-au spus ce răspunsese David. 25 Saul a zis: „Aşa să vorbiţi lui David: ‘Împăratul nu cere nicio(GO) zestre; ci doreşte o sută de prepuţuri de ale filistenilor, ca să-şi răzbune(GP) pe vrăjmaşii lui’.” Saul avea de gând(GQ) să facă pe David să cadă în mâinile filistenilor. 26 Slujitorii lui Saul au spus aceste cuvinte lui David, şi David a primit ce i se ceruse ca să fie ginerele împăratului. Înainte de vremea(GR) hotărâtă, 27 David s-a sculat, a plecat cu oamenii(GS) lui şi a ucis două sute de oameni dintre filisteni; le-a adus(GT) prepuţurile şi a dat împăratului numărul întreg, ca să fie ginerele împăratului. Atunci, Saul i-a dat de nevastă pe fiică-sa Mical. 28 Saul a văzut şi a înţeles că Domnul era cu David şi fiică-sa, Mical, iubea pe David. 29 Saul s-a temut din ce în ce mai mult de David şi toată viaţa i-a fost vrăjmaş. 30 Domnitorii filistenilor ieşeau la(GU) luptă şi, ori de câte ori ieşeau, David avea mai multă izbândă(GV) decât toţi slujitorii lui Saul şi numele lui a ajuns foarte vestit.
David este prigonit de Saul
19 Saul a vorbit fiului său Ionatan şi tuturor slujitorilor lui să omoare pe David. 2 Dar Ionatan, fiul lui Saul, care iubea(GW) mult pe David, i-a dat de ştire şi i-a zis: „Tatăl meu, Saul, caută să te omoare. Păzeşte-te dar mâine dimineaţă, stai într-un loc tăinuit şi ascunde-te. 3 Eu voi ieşi şi voi sta lângă tatăl meu în câmpul în care vei fi; voi vorbi tatălui meu despre tine, voi vedea ce va zice şi-ţi voi spune.” 4 Ionatan a vorbit(GX) bine de David tatălui său Saul: „Să nu facă împăratul”, a zis el, „un păcat(GY) faţă de robul său David, căci el n-a făcut niciun păcat faţă de tine. Dimpotrivă, a lucrat pentru binele tău; 5 şi-a pus în joc viaţa(GZ), a ucis(HA) pe filistean şi Domnul(HB) a dat o mare izbăvire pentru tot Israelul. Tu ai văzut şi te-ai bucurat. Pentru ce(HC) să păcătuieşti(HD) împotriva unui sânge nevinovat şi să omori fără pricină pe David?” 6 Saul a ascultat glasul lui Ionatan şi a jurat zicând: „Viu este Domnul că David nu va muri!” 7 Ionatan a chemat pe David şi i-a spus toate cuvintele acestea, apoi l-a adus la Saul şi David a fost înaintea lui ca mai înainte(HE).
David, scăpat de Mical
8 Războiul urma înainte. David a mers împotriva filistenilor şi s-a bătut cu ei, le-a pricinuit o mare înfrângere şi au fugit dinaintea lui. 9 Atunci, duhul(HF) cel rău, trimis de Domnul, a venit peste Saul, care şedea în casă cu suliţa în mână. David cânta, 10 şi Saul a vrut să-l pironească cu suliţa de perete. Dar David s-a ferit de el, şi Saul a lovit cu suliţa în perete. David a fugit şi a scăpat noaptea. 11 Saul a trimis(HG) nişte oameni acasă la David ca să-l pândească şi să-l omoare dimineaţa. Dar Mical, nevasta lui David, i-a dat de ştire şi i-a zis: „Dacă nu fugi în noaptea aceasta, mâine vei fi omorât.” 12 Ea l-a pogorât(HH) pe fereastră şi David a plecat şi a fugit. Aşa a scăpat. 13 În urmă, Mical a luat terafimul şi l-a pus în pat; i-a pus o piele de capră în jurul capului şi l-a învelit cu o haină. 14 Când a trimis Saul oamenii să ia pe David, ea a zis: „Este bolnav.” 15 Saul i-a trimis înapoi să-l vadă şi a zis: „Aduceţi-l la mine, în patul lui, ca să-l omor.” 16 Oamenii aceia s-au întors şi iată că terafimul era în pat şi în jurul capului era o piele de capră. 17 Saul a zis către Mical: „Pentru ce m-ai înşelat în felul acesta şi ai dat drumul vrăjmaşului meu şi a scăpat?” Mical a răspuns lui Saul: „El mi-a zis: ‘Lasă-mă să plec ori te omor(HI)!’ ”
Fuga lui David la Samuel, la Rama
18 Aşa a fugit şi a scăpat David. El s-a dus la Samuel, la Rama, şi i-a istorisit tot ce-i făcuse Saul. Apoi s-a dus cu Samuel şi a locuit în Naiot. 19 Au spus lucrul acesta lui Saul şi au zis: „Iată că David este în Naiot, lângă Rama.” 20 Saul(HJ) a trimis nişte oameni să ia pe David. Ei au văzut o adunare(HK) de proroci, care proroceau cu Samuel în frunte. Duhul lui Dumnezeu a venit peste trimişii lui Saul şi au început şi ei să(HL) prorocească. 21 Au spus lui Saul lucrul acesta; el a trimis alţi oameni şi au prorocit şi ei. A mai trimis alţii a treia oară şi au prorocit şi ei. 22 Atunci, Saul s-a dus el însuşi la Rama. Ajungând la fântâna cea mare fără apă, care este la Secu, a întrebat: „Unde sunt Samuel şi David?” I s-a răspuns: „Sunt în Naiot, lângă Rama.” 23 Şi s-a îndreptat spre Naiot, lângă Rama. Duhul(HM) lui Dumnezeu a venit şi peste el şi Saul şi-a văzut de drum, prorocind până la sosirea lui în Naiot, lângă Rama. 24 S-a dezbrăcat(HN) de haine şi a prorocit şi el înaintea lui Samuel şi s-a aruncat dezbrăcat(HO) la pământ toată ziua aceea şi toată noaptea. De aceea se zice: „Oare(HP) şi Saul este între proroci?”
David, înştiinţat de Ionatan
20 David a fugit din Naiot, de lângă Rama. S-a dus la Ionatan şi a zis: „Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viaţa?” 2 Ionatan i-a răspuns: „Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de ştire. Pentru ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic.” 3 David a zis iarăşi, jurând: „Tatăl tău ştie bine că am căpătat trecere înaintea ta şi va fi zis: ‘Să nu ştie Ionatan, căci s-ar întrista’. Dar viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu este decât un pas între mine şi moarte”. 4 Ionatan a zis lui David: „Pentru tine voi face tot ce vei vrea.” 5 Şi David i-a răspuns: „Iată că mâine este lună nouă(HQ) şi ar trebui să şed să mănânc cu împăratul; lasă-mă să mă duc şi să mă ascund(HR) în câmpii până în seara zilei a treia. 6 Dacă tatăl tău va băga de seamă lipsa mea, să-i spui: ‘David m-a rugat să-l las să se ducă până la Betleem(HS), în cetatea lui, pentru că acolo se aduce pentru toată familia o jertfă de peste an.’ 7 Şi dacă(HT) va zice: ‘Bine!’ atunci robul tău n-are nimic de temut, dar, dacă-l va apuca mânia, să ştii că pieirea mea(HU) este lucru hotărât din partea lui. 8 Arată-ţi(HV) dar dragostea pentru robul tău, căci ai făcut cu robul tău un legământ(HW) înaintea Domnului. Şi dacă este vreo nelegiuire(HX) în mine, ia-mi tu viaţa. De ce să mă mai duci până la tatăl tău?” 9 Ionatan i-a zis: „Departe de tine gândul să nu-ţi dau de ştire dacă voi afla că pieirea ta este lucru hotărât din partea tatălui meu şi ameninţă să te ajungă!” 10 David a zis lui Ionatan: „Cine-mi va da de ştire dacă tatăl tău ţi-ar răspunde cu asprime?” 11 Şi Ionatan a zis lui David: „Vino, să ieşim pe câmp.” Şi au ieşit amândoi pe câmp. 12 Ionatan a zis lui David: „Iau martor pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, că voi cerceta de aproape pe tatăl meu mâine sau poimâine şi, de va gândi bine de David, 13 Domnul(HY) să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea, dacă nu voi trimite pe nimeni să-ţi dea de ştire! Dacă tatăl meu va găsi cu cale să-ţi facă rău, iarăşi îţi voi da de ştire şi te voi lăsa să pleci, ca să te duci în pace, şi Domnul(HZ) să fie cu tine cum a fost cu tatăl meu! 14 Dacă voi mai trăi, să te porţi faţă de mine cu o bunătate ca a Domnului şi, dacă voi muri, 15 să nu îţi îndepărtezi(IA) niciodată bunătatea faţă de casa mea, nici chiar când Domnul va nimici pe fiecare din vrăjmaşii lui David de pe faţa pământului. 16 Căci Ionatan a făcut legământ cu casa lui David! Domnul să se răzbune(IB) pe vrăjmaşii lui David!” 17 Ionatan a întărit şi mai mult faţă de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul(IC) lui. 18 Ionatan i-a zis: „Mâine(ID) este lună nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol. 19 Să te pogori a treia zi până în fundul locului(IE) în care te ascunseseşi în ziua când cu întâmplarea aceea şi să rămâi lângă piatra Ezel. 20 Eu voi trage trei săgeţi înspre piatra aceasta, ca şi când aş lovi la ţintă. 21 Şi voi trimite un tânăr şi-i voi zice: ‘Du-te de găseşte săgeţile!’ Dacă-i voi zice: ‘Iată că săgeţile sunt dincoace de tine, ia-le!’ atunci să vii, căci este pace pentru tine şi n-ai să te temi de nimic, viu(IF) este Domnul! 22 Dar, dacă voi zice tânărului: ‘Iată că săgeţile sunt dincolo de tine!’ atunci să pleci, căci Domnul te trimite. 23 Domnul este martor pe vecie pentru cuvântul(IG) pe care ni l-am dat unul altuia.” 24 David s-a ascuns în câmp. A venit luna nouă şi împăratul a luat loc la ospăţ ca să mănânce. 25 Împăratul a şezut ca de obicei pe scaunul lui, lângă perete. Ionatan s-a sculat şi Abner a şezut lângă Saul, dar locul lui David a rămas gol. 26 Saul n-a zis nimic în ziua aceea, „căci”, zicea el, „s-a întâmplat: el nu este curat(IH), negreşit nu este curat”. 27 A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Şi Saul a zis fiului său Ionatan: „Pentru ce n-a venit fiul lui Isai la masă nici ieri, nici azi?” 28 Ionatan a răspuns(II) lui Saul: „David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem. 29 El a zis: ‘Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, şi frate-meu mi-a spus lucrul acesta, deci, dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi voie să mă duc în grabă să-mi văd fraţii’. Pentru aceea n-a venit la masa împăratului.” 30 Atunci, Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan şi i-a zis: „Fiu rău şi neascultător, nu ştiu eu că ţi-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre ruşinea ta şi spre ruşinea mamei tale? 31 Căci, câtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pământ, nu va fi linişte nici pentru tine, nici pentru împărăţia ta. Şi acum trimite să-l caute şi să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte”. 32 Ionatan a răspuns tatălui său, Saul, şi i-a zis: „Pentru ce(IJ) să fie omorât? Ce a făcut?” 33 Şi Saul şi-a îndreptat(IK) suliţa spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înţeles(IL) că era lucru hotărât din partea tatălui său să omoare pe David. 34 S-a sculat de la masă într-o mânie aprinsă şi n-a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi, căci era mâhnit din pricina lui David, pentru că tatăl său îl ocărâse. 35 A doua zi de dimineaţă, Ionatan s-a dus pe câmp în locul în care se învoise cu David şi era însoţit de un băieţaş. 36 El i-a zis: „Dă fuga şi găseşte săgeţile pe care le voi trage”. Băiatul a alergat, şi Ionatan a tras o săgeată care a trecut dincolo de el. 37 Când a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Iată că săgeata este dincolo de tine”. 38 I-a strigat iarăşi: „Iute, grăbeşte-te, nu te opri!” Şi băiatul lui Ionatan a strâns săgeţile şi s-a întors la stăpânul lui. 39 Băiatul nu ştia nimic: numai Ionatan şi David înţelegeau lucrul acesta. 40 Ionatan a dat băiatului armele şi i-a zis: „Du-te şi du-le în cetate.” 41 După plecarea băiatului, David s-a sculat din partea de miazăzi, apoi s-a aruncat cu faţa la pământ şi s-a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s-au îmbrăţişat şi au plâns împreună. David mai ales se prăpădea plângând. 42 Şi Ionatan a zis lui David: „Du-te în(IM) pace, acum când am jurat amândoi în Numele Domnului, zicând: ‘Domnul să fie pe vecie între mine şi tine, între sămânţa mea şi sămânţa ta!’ ”
David s-a sculat şi a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.
Fuga lui David la Nob
21 David s-a dus la Nob, la preotul Ahimelec(IN), care a alergat speriat(IO) înaintea lui şi i-a zis: „Pentru ce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?” 2 David a răspuns preotului Ahimelec: „Împăratul mi-a dat o poruncă şi mi-a zis: ‘Nimeni să nu ştie nimic de pricina pentru care te trimit şi de porunca pe care ţi-am dat-o.’ Am hotărât un loc de întâlnire cu oamenii mei. 3 Acum ce ai la îndemână? Dă-mi cinci pâini sau ce se va găsi.” 4 Preotul a răspuns lui David: „N-am pâine obişnuită la îndemână, ci numai pâine sfinţită(IP); doar dacă oamenii tăi s-au(IQ) ferit de împreunarea cu femei!” 5 David a răspuns preotului: „Ne-am ferit de împreunarea cu femei de trei zile de când am plecat şi toţi oamenii(IR) mei sunt curaţi; de altfel, dacă aceasta este o faptă necurată, va fi sfinţită negreşit azi de acela(IS) care o va face.” 6 Atunci, preotul i-a dat(IT) pâinea sfinţită, căci nu era acolo altă pâine decât pâinea pentru punerea înainte, care fusese luată dinaintea(IU) Domnului ca să fie înlocuită cu pâine caldă în clipa când luaseră pe cealaltă. 7 Chiar în ziua aceea se afla acolo închis înaintea Domnului un om dintre slujitorii lui Saul; era un edomit, numit Doeg(IV), căpetenia păstorilor lui Saul. 8 David a zis lui Ahimelec: „N-ai la îndemână o suliţă sau o sabie? Căci nu mi-am luat cu mine nici sabia, nici armele, pentru că porunca împăratului era grabnică.” 9 Preotul a răspuns: „Iată sabia lui Goliat, Filisteanul, pe care l-ai omorât în Valea(IW) Terebinţilor; este învelită(IX) într-un covor, în dosul efodului. Dacă vrei s-o iei, ia-o, căci nu este alta aici.” Şi David a zis: „Nu-i alta ca ea; dă-mi-o.”
David fuge la Gat, la împăratul Achiş
10 David s-a sculat şi a fugit chiar în ziua aceea de Saul. A ajuns la Achiş, împăratul Gatului. 11 Slujitorii(IY) lui Achiş i-au zis: „Nu este acesta David, împăratul ţării? Nu este el acela pentru care se cânta jucând: ‘Saul(IZ) şi-a bătut miile lui,
Iar David zecile lui de mii!’?” 12 David a pus la(JA) inimă aceste cuvinte şi a avut o mare frică de Achiş, împăratul Gatului. 13 A făcut pe nebunul(JB) înaintea lor; făcea năzdrăvănii înaintea lor, făcea zgârieturi pe uşile porţilor şi lăsa să-i curgă balele pe barbă. 14 Achiş a zis slujitorilor săi: „Vedeţi bine că omul acesta şi-a pierdut minţile. Pentru ce mi-l aduceţi? 15 Oare duc lipsă de nebuni, de-mi aduceţi pe acesta şi mă faceţi martor la năzdrăvăniile lui? Să intre el în casa mea?”
David fuge în peştera Adulam şi la Miţpe
22 David a plecat de acolo şi a scăpat(JC) în peştera(JD) Adulam. Fraţii lui şi toată casa tatălui său au aflat şi s-au pogorât la el. 2 Toţi(JE) cei ce se aflau în nevoie, care aveau datorii sau care erau nemulţumiţi s-au strâns la el şi el a ajuns căpetenia lor. Astfel, s-au unit cu el aproape patru sute de oameni. 3 De acolo, David s-a dus la Miţpe, în ţara Moabului. El a zis împăratului Moabului: „Dă voie, te rog, tatălui meu şi mamei mele să vină la voi până voi şti ce va face Dumnezeu cu mine.” 4 Şi i-a adus înaintea împăratului Moabului şi au locuit cu el în tot timpul cât a stat David în cetăţuie. 5 Prorocul Gad(JF) a zis lui David: „Nu şedea în cetăţuie, ci du-te şi intră în ţara lui Iuda.” Şi David a plecat şi a ajuns la pădurea Heret.
Saul ucide preoţii din Nob
6 Saul a aflat că David şi oamenii lui au fost descoperiţi. Saul şedea sub tamarisc, la Ghibea, pe înălţime; avea suliţa în mână şi toţi slujitorii lui stăteau lângă el. 7 Şi Saul a zis slujitorilor săi de lângă el: „Ascultaţi, beniamiţi! Vă va da(JG) fiul lui Isai la toţi ogoare şi vii? Va face el din voi toţi căpetenii peste o mie şi căpetenii peste o sută? 8 Dacă nu, de ce v-aţi unit toţi împotriva mea şi nimeni nu mi-a dat de ştire despre legământul fiului(JH) meu cu fiul lui Isai? Pentru ce n-a fost nimeni dintre voi pe care să-l doară inima pentru mine şi să mă înştiinţeze că fiul meu a răsculat pe robul meu împotriva mea, ca să-mi întindă curse, cum face astăzi?” 9 Doeg(JI), Edomitul, care era şi el printre slujitorii lui Saul, a răspuns: „Eu am văzut pe fiul lui Isai venind la Nob, la Ahimelec(JJ), fiul lui Ahitub(JK). 10 Ahimelec a(JL) întrebat pe Domnul pentru el, i-a dat merinde(JM) şi i-a dat sabia lui Goliat, Filisteanul.” 11 Împăratul a trimis după Ahimelec, fiul lui Ahitub, preotul, şi după toată casa tatălui său, după preoţii care erau la Nob. Ei au venit toţi la împărat. 12 Saul a zis: „Ascultă, fiul lui Ahitub!” El a răspuns: „Iată-mă, domnul meu!” 13 Saul i-a zis: „Pentru ce v-aţi unit împotriva mea, tu şi fiul lui Isai? Pentru ce i-ai dat pâine şi o sabie şi ai întrebat pe Dumnezeu pentru el, ca să se ridice împotriva mea şi să-mi întindă curse, cum face astăzi?” 14 Ahimelec a răspuns împăratului: „Care dintre slujitorii tăi poate fi pus alături cu credinciosul David, ginerele împăratului, gata la poruncile lui şi înconjurat cu cinste în casa ta? 15 Oare de astăzi am început eu să întreb pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine aşa ceva! Să nu arunce împăratul nicio vină asupra robului său, nici asupra nimănui din casa tatălui meu, căci robul tău nu ştie nimic din toate acestea, nici lucru mic, nici lucru mare.” 16 Împăratul a zis: „Trebuie să mori, Ahimelec, tu şi toată casa tatălui tău.” 17 Şi împăratul a zis alergătorilor care stăteau lângă el: „Întoarceţi-vă şi omorâţi pe preoţii Domnului, căci s-au învoit cu David: au ştiut bine că fuge, şi nu mi-au dat de veste.” Dar slujitorii împăratului n-au(JN) voit să întindă mâna ca să lovească pe preoţii Domnului. 18 Atunci, împăratul a zis lui Doeg: „Întoarce-te şi loveşte pe preoţi.” Şi Doeg, Edomitul, s-a întors şi a lovit pe preoţi; a omorât(JO) în ziua aceea optzeci şi cinci de oameni care purtau efodul de in. 19 Saul a mai trecut prin ascuţişul sabiei cetatea preoţească Nob(JP): bărbaţi şi femei, copii şi prunci, boi, măgari şi oi; toţi au căzut sub ascuţişul sabiei. 20 Un fiu(JQ) al lui Ahimelec, fiul lui Ahitub, a scăpat(JR). Numele lui era Abiatar. A fugit la David 21 şi i-a spus că Saul a ucis pe preoţii Domnului. 22 David a zis lui Abiatar: „M-am gândit chiar în ziua aceea că Doeg, Edomitul, fiind acolo, nu se putea să nu spună lui Saul. Eu sunt pricina morţii tuturor sufletelor din casa tatălui tău. 23 Rămâi cu mine, nu te teme de nimic, căci cel(JS) ce caută să ia viaţa mea caută s-o ia şi pe a ta; lângă mine vei fi bine păzit.”
David scapă Cheila
23 Au venit şi au spus lui David: „Iată că filistenii au început lupta împotriva Cheilei(JT) şi au jefuit ariile.” 2 David a întrebat(JU) pe Domnul şi a zis: „Să mă duc şi să bat pe filistenii aceştia?” Şi Domnul i-a răspuns: „Du-te, bate pe filisteni şi izbăveşte Cheila.” 3 Dar oamenii lui David i-au zis: „Iată că noi ne temem chiar aici în Iuda. Ce va fi când vom merge la Cheila, împotriva oştilor filistenilor?” 4 David a întrebat iarăşi pe Domnul. Şi Domnul i-a răspuns: „Scoală-te şi pogoară-te la Cheila, căci dau pe filisteni în mâinile tale.” 5 David s-a dus dar cu oamenii lui la Cheila şi s-a bătut împotriva filistenilor; le-a luat vitele şi le-a pricinuit o mare înfrângere. Astfel a izbăvit David pe locuitorii din Cheila. 6 Când a fugit(JV) Abiatar, fiul lui Ahimelec, la David în Cheila, s-a pogorât cu efodul în mână. 7 Saul a fost înştiinţat de sosirea lui David la Cheila şi a zis: „Dumnezeu îl dă în mâinile mele, căci a venit şi s-a închis într-o cetate cu porţi şi zăvoare.” 8 Şi Saul a chemat tot poporul la război ca să se pogoare la Cheila şi să împresoare pe David şi pe oamenii lui. 9 David, luând cunoştinţă de acest plan rău pe care-l punea la cale Saul împotriva lui, a zis(JW) preotului Abiatar: „Adu efodul!” 10 Şi David a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a aflat că Saul vrea să vină la Cheila ca să nimicească(JX) cetatea din pricina mea. 11 Mă vor da în mâinile lui locuitorii din Cheila? Se va pogorî Saul aici, cum a aflat robul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel, binevoieşte şi descoperă lucrul acesta robului Tău!” Şi Domnul a răspuns: „Se va pogorî.” 12 David a mai zis: „Mă vor da locuitorii din Cheila pe mine şi pe oamenii mei în mâinile lui Saul?” Şi Domnul a răspuns: „Te vor da.” 13 Atunci, David s-a sculat cu oamenii lui în număr(JY) de aproape şase sute de inşi, au ieşit din Cheila şi s-au dus unde au putut. Saul, aflând că David a scăpat din Cheila, s-a oprit din mers. 14 David a locuit în pustie, în locuri întărite, şi a rămas pe muntele(JZ) din pustia Zif(KA). Saul îl căuta(KB) mereu, dar Dumnezeu nu l-a dat în mâinile lui.
David în pustia Zif şi Maon
15 David, văzând că Saul a pornit să-i ia viaţa, a stat în pustia Zif, în pădure. 16 Atunci, Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat şi s-a dus la David în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu 17 şi i-a zis: „Nu te teme de nimic, căci mâna tatălui meu Saul nu te va atinge. Tu vei domni peste Israel şi eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu Saul ştie(KC) şi el bine lucrul acesta.” 18 Au făcut iarăşi amândoi legământ(KD) înaintea Domnului şi David a rămas în pădure, iar Ionatan s-a dus acasă. 19 Zifiţii(KE) s-au suit la Saul, la Ghibea, şi au zis: „Nu-i David ascuns între noi în locuri întărite, în pădure, pe dealul Hachila, care este la miazăzi de pustie? 20 Pogoară-te dar, împărate, fiindcă aceasta este toată dorinţa sufletului tău; lasă pe noi dacă(KF) e vorba să-l dăm în mâinile împăratului.” 21 Saul a zis: „Domnul să vă binecuvânteze că aveţi milă de mine! 22 Duceţi-vă, vă rog, de mai cercetaţi, ca să ştiţi şi să descoperiţi în ce loc şi-a îndreptat paşii şi cine l-a văzut, căci mi s-a spus că este foarte şiret. 23 Cercetaţi şi vedeţi toate locurile unde se ascunde, veniţi apoi la mine cu ceva temeinic şi voi porni cu voi. Dacă este în ţară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda.” 24 S-au sculat dar şi s-au dus la Zif înaintea lui Saul. David şi oamenii lui erau în pustia Maon(KG), şi anume în câmpia dinspre miazăzi de pustie. 25 Saul a plecat cu oamenii săi în căutarea lui David. Despre lucrul acesta s-a dat de veste lui David, care s-a pogorât la stâncă şi a rămas în pustia Maon. Saul, când a auzit, a urmărit pe David în pustia Maon. 26 Saul mergea pe o parte a muntelui, şi David cu oamenii lui, pe cealaltă parte a muntelui. David fugea(KH) repede, ca să scape de Saul. Dar Saul şi oamenii lui chiar înconjuraseră(KI) pe David şi pe ai lui, ca să pună mâna pe ei, 27 când un sol(KJ) a venit şi a spus lui Saul: „Grăbeşte-te să vii, căci au năvălit filistenii în ţară.” 28 Saul a încetat să urmărească pe David şi s-a întors să iasă înaintea filistenilor. De aceea, locul acela s-a numit Sela-Hamahlecot (Stânca împărţirii). 29 De acolo, David s-a suit spre locurile întărite din En-Ghedi(KK) şi a locuit acolo.
David, în peştera En-Ghedi. Saul cruţat de David
24 Când s-a întors Saul(KL) de la urmărirea filistenilor, au venit şi i-au spus: „Iată că David este în pustia En-Ghedi.” 2 Saul a luat trei mii de oameni aleşi din tot Israelul şi s-a dus(KM) să caute pe David şi pe oamenii lui până pe stâncile ţapilor sălbatici. 3 A ajuns la nişte stâne de oi, care erau lângă drum, şi acolo era o peşteră în care a intrat(KN) să doarmă(KO). David şi oamenii lui erau(KP) în fundul peşterii. 4 Oamenii lui(KQ) David i-au zis: „Iată ziua în care Domnul îţi zice: ‘Dau pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; fă-i ce-ţi va plăcea’.” David s-a sculat şi a tăiat încet colţul hainei lui Saul. 5 După aceea, inima(KR) îi bătea, pentru că tăiase colţul hainei lui Saul. 6 Şi a zis oamenilor săi: „Să mă(KS) ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o aşa faptă ca să pun mâna pe el! Căci el este unsul Domnului.” 7 Cu aceste cuvinte, David a oprit(KT) pe oamenii săi şi i-a împiedicat să se arunce asupra lui Saul. Apoi Saul s-a sculat să iasă din peşteră şi şi-a văzut înainte de drum. 8 După aceea, David s-a sculat şi a ieşit din peşteră. El a început să strige atunci după Saul: „Împărate, domnul meu!” Saul s-a suit înapoi, şi David s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat. 9 David a zis lui Saul: „De ce asculţi(KU) tu de vorbele oamenilor care zic: ‘David îţi vrea răul?’ 10 Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mâinile mele în peşteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor, dar te-am cruţat şi am zis: ‘Nu voi pune mâna pe domnul meu, căci este unsul Domnului’. 11 Uite, părintele meu, uite colţul hainei tale în mâna mea. Fiindcă ţi-am tăiat colţul hainei şi nu te-am ucis, să ştii şi să vezi că în purtarea mea nu este nici răutate(KV), nici răzvrătire şi că n-am păcătuit împotriva ta. Totuşi tu îmi întinzi curse(KW), ca să-mi iei viaţa. 12 Judece(KX) Domnul între mine şi tine şi Domnul să mă răzbune pe tine, dar eu nu voi pune mâna pe tine. 13 ‘Răul de la cei răi vine’, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mâna pe tine. 14 Împotriva cui a pornit împăratul lui Israel? Pe cine urmăreşti tu? Un câine(KY) mort, un(KZ) purice. 15 Domnul(LA) va judeca şi va hotărî între mine şi tine, El va(LB) vedea, El îmi va(LC) apăra pricina şi El îmi va face dreptate, izbăvindu-mă din mâna ta.” 16 Când a sfârşit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: „Glasul(LD) tău este, fiule David?” Şi Saul a ridicat glasul şi a plâns. 17 Şi a zis(LE) lui David: „Tu eşti mai bun(LF) decât mine, căci tu mi-ai făcut(LG) bine, iar eu ţi-am făcut rău. 18 Tu îţi arăţi azi bunătatea cu care te porţi faţă de mine, căci Domnul(LH) mă dăduse în mâinile tale, şi nu m-ai omorât. 19 Dacă întâlneşte cineva pe vrăjmaşul lui, îl lasă oare să-şi urmeze drumul în linişte? Domnul să-ţi răsplătească pentru ce mi-ai făcut în ziua aceasta! 20 Acum iată, ştiu(LI) că tu vei domni şi că împărăţia lui Israel va rămâne în mâinile tale. 21 Jură-mi(LJ) dar pe Domnul că(LK) nu-mi vei nimici sămânţa mea după mine şi că nu-mi vei şterge numele din casa tatălui meu.” 22 David a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar David şi oamenii lui s-au suit în locul întărit(LL).
Asprimea lui Nabal faţă de David
25 Samuel(LM) a murit. Tot Israelul s-a adunat şi l-a plâns(LN) şi l-au îngropat în locuinţa lui la Rama. Atunci, David s-a sculat şi s-a pogorât în pustia(LO) Paran. 2 În Maon(LP) era un om foarte bogat, a cărui avere era în Carmel; avea trei mii de oi şi o mie de capre şi se afla la Carmel(LQ) pentru tunderea oilor lui. 3 Numele acestui om era Nabal şi nevasta lui se chema Abigail; era o femeie cu judecată şi frumoasă la chip, dar bărbatul ei era aspru şi rău în faptele lui. El se trăgea din Caleb. 4 David a aflat în pustie că Nabal îşi tunde(LR) oile. 5 A trimis la el zece tineri, cărora le-a zis: „Suiţi-vă la Carmel şi duceţi-vă la Nabal. Întrebaţi-l de sănătate în numele meu 6 şi să-i vorbiţi aşa: ‘Să trăieşti(LS) în pace şi pacea să fie cu casa ta şi cu tot ce este al tău. 7 Şi acum, am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărât şi nu li s-a luat(LT) nimic în tot timpul cât au fost la Carmel. 8 Întreabă pe slujitorii tăi, şi-ţi vor spune. Să capete trecere dar tinerii aceştia înaintea ta, fiindcă venim într-o zi(LU) de bucurie. Dă dar, te rog, robilor tăi şi fiului tău David ce te lasă inima’.” 9 Când au ajuns, oamenii lui David au spus lui Nabal toate aceste cuvinte în numele lui David. Apoi au tăcut. 10 Nabal a răspuns slujitorilor lui David: „Cine(LV) este David şi cine este fiul lui Isai? Astăzi sunt mulţi slujitori care fug de la stăpâni. 11 Şi să-mi iau eu(LW) pâinea, apa şi vitele mele, pe care le-am tăiat pentru tunzătorii mei, şi să le dau unor oameni care sunt de nu ştiu unde?” 12 Oamenii lui David şi-au luat drumul înapoi; s-au întors şi au spus la sosirea lor toate aceste cuvinte lui David. 13 Atunci, David a zis oamenilor săi: „Fiecare din voi să-şi încingă sabia!” Şi fiecare şi-a încins sabia. David şi-a încins şi el sabia şi aproape patru sute de inşi s-au suit după el. Au mai rămas(LX) doar două sute la calabalâcuri. 14 Unul din slujitorii lui Nabal a venit şi a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: „Iată că David a trimis din pustie nişte soli să întrebe de sănătate pe stăpânul nostru, şi el s-a purtat rău cu ei. 15 Şi totuşi oamenii aceştia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au(LY) ocărât şi nu ni s-a luat nimic în tot timpul cât am fost cu ei în câmp. 16 Ne-au fost zid(LZ) şi zi, şi noapte în tot timpul cât am fost cu ei, la păscutul turmelor. 17 Să ştii acum şi vezi ce ai de făcut, căci pierderea(MA) stăpânului nostru şi a întregii lui case este hotărâtă şi el este aşa de rău(MB) încât nimeni nu îndrăzneşte să-i vorbească.” 18 Abigail a luat(MC) îndată două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte de stafide şi două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari 19 şi a zis slujitorilor săi: „Luaţi-o înaintea(MD) mea şi eu voi veni după voi.” N-a spus nimic bărbatului ei Nabal. 20 Ea a încălecat pe un măgar, a pogorât muntele pe un drum tufos şi iată că David şi oamenii lui se pogorau în faţa ei, aşa că i-a întâlnit. 21 David zisese: „În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustie de nu s-a luat nimic din tot ce are, căci mi-a întors(ME) rău pentru bine. 22 Dumnezeu să pedepsească(MF) pe robul său David cu toată asprimea dacă voi mai lăsa să rămână până la lumina zilei pe cineva(MG) de parte bărbătească(MH) din tot ce este al lui Nabal!” 23 Când a zărit Abigail pe David, s-a dat jos(MI) repede de pe măgar, a căzut cu faţa la pământ înaintea lui David şi s-a închinat până la pământ. 24 Apoi, aruncându-se la picioarele lui, a zis: „Eu sunt de vină, domnul meu! Îngăduie roabei tale să-ţi vorbească la urechi şi ascultă cuvintele roabei tale. 25 Să nu-şi pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, aşa este şi el – Nabal (Nebun) îi este numele – şi este plin de nebunie. Şi eu, roaba ta, n-am văzut pe oamenii trimişi de domnul meu. 26 Acum, domnul meu, viu(MJ) este Domnul şi viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit(MK) să verşi sânge şi să te ajuţi(ML) cu mâna ta. Vrăjmaşii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca(MM) Nabal! 27 Primeşte darul acesta(MN) pe care-l aduce roaba ta domnului meu şi să se împartă oamenilor care merg după domnul meu. 28 Iartă, te rog, vina roabei tale, căci Domnul(MO) va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele(MP) Domnului şi niciodată nu va fi răutate(MQ) în tine. 29 Dacă se va ridica cineva care să te urmărească şi să vrea să-ţi ia viaţa, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la Domnul, Dumnezeul tău, şi să arunce cu praştia(MR) sufletul vrăjmaşilor tăi. 30 Când va face Domnul domnului meu tot binele pe care ţi l-a făgăduit şi te va pune mai-mare peste Israel, 31 atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget şi nici nu-l va durea inima că a vărsat sânge degeaba şi că s-a răzbunat singur. Şi când va face Domnul bine domnului meu, adu-ţi aminte de roaba ta.” 32 David a zis Abigailei: „Binecuvântat(MS) să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi înaintea mea! 33 Binecuvântată să fie judecata ta şi binecuvântată să fii tu, că m-ai oprit(MT) în ziua aceasta să vărs sânge şi mi-ai oprit mâna! 34 Dar viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, care m-a oprit(MU) să-ţi fac rău, că, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, n-ar mai fi rămas(MV) nimic din ce este al lui Nabal până la lumina zilei de mâine.” 35 Şi David a luat din mâna Abigailei ce-i adusese şi i-a zis: „Suie-te(MW) în pace acasă; vezi că ţi-am ascultat glasul şi te-am(MX) primit bine.”
David ia pe Abigail
36 Abigail a ajuns la Nabal. Şi tocmai el dădea în casa lui un ospăţ(MY) ca un ospăţ împărătesc; inima îi era veselă şi era beat mort. Ea nu i-a spus nimic, nimic până la lumina zilei. 37 Dar dimineaţa, după ce trecuse beţia lui Nabal, nevastă-sa i-a istorisit ce se întâmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte şi s-a făcut ca o piatră. 38 Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal şi a murit. 39 David a aflat că murise Nabal şi a zis: „Binecuvântat(MZ) să fie Domnul că mi-a apărat pricina(NA) în ocara pe care mi-a făcut-o Nabal şi a împiedicat(NB) pe robul Său să facă rău! Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să cadă(NC) asupra capului lui.” David a trimis vorbă Abigailei că vrea s-o ia de nevastă. 40 Slujitorii lui David au ajuns la Abigail la Carmel şi i-au vorbit aşa: „David ne-a trimis la tine, ca să te ia de nevastă.” 41 Ea s-a sculat, s-a aruncat cu faţa la pământ şi a zis: „Iată, roaba ta se socoteşte ca o roabă(ND), gata să spele picioarele slujitorilor domnului meu.” 42 Şi îndată, Abigail a plecat, călare pe un măgar şi însoţită de cinci fete, a mers după solii lui David şi i-a fost nevastă. 43 David luase şi pe Ahinoam din(NE) Izreel şi amândouă(NF) au fost nevestele lui. 44 Şi Saul dăduse pe fiică-sa Mical(NG), nevasta lui David, lui Palti din Galim(NH), fiul lui Laiş.
David, în tabăra lui Saul
26 Zifiţii s-au dus la Saul la Ghibea şi au zis: „Iată că David(NI) este ascuns pe dealul Hachila, în faţa pustiei.” 2 Saul s-a sculat şi s-a pogorât în pustia Zif, cu trei mii de oameni aleşi din Israel, ca să caute pe David în pustia Zif. 3 A tăbărât pe dealul Hachila, în faţa pustiei, lângă drum. David era în pustie şi, înţelegând că Saul merge în urmărirea lui în pustie, 4 a trimis nişte iscoade şi a aflat că, în adevăr, Saul venise. 5 Atunci, David s-a sculat şi a venit la locul unde tăbărâse Saul şi a văzut locul unde era culcat Saul, cu Abner(NJ), fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui. Saul era culcat în cort în mijlocul taberei şi poporul era tăbărât în jurul lui. 6 David a luat cuvântul şi, vorbind lui Ahimelec, Hetitul, şi lui Abişai, fiul Ţeruiei(NK) şi fratele lui Ioab, a zis: „Cine vrea să se pogoare(NL) cu mine în tabără la Saul?” Şi Abişai a răspuns: „Eu mă voi pogorî cu tine.” 7 David şi Abişai s-au dus noaptea la popor. Şi iată că Saul era culcat şi dormea în cort, în mijlocul taberei, şi suliţa lui era înfiptă în pământ, la capul lui. Abner şi poporul lui erau culcaţi în jurul lui. 8 Abişai a zis lui David: „Dumnezeu dă astăzi pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; lasă-mă, te rog, să-l lovesc cu suliţa mea şi să-l pironesc dintr-o lovitură în pământ, ca să n-am nevoie să-i mai dau alta.” 9 Dar David a zis lui Abişai: „Nu-l omorî! Căci cine(NM) ar putea pune mâna pe unsul Domnului şi să rămână nepedepsit?” 10 Şi David a zis: „Viu este Domnul că numai Domnul(NN) îl poate lovi; fie că-i va veni ziua(NO) să moară, fie că se va pogorî(NP) într-un câmp de bătaie şi va pieri. 11 Să(NQ) mă ferească Domnul să pun mâna pe unsul Domnului! Ia numai suliţa de la căpătâiul lui, urciorul cu apă şi să plecăm.” 12 David a luat dar suliţa şi urciorul cu apă de la căpătâiul lui Saul şi au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n-a băgat de seamă nimic şi nimeni nu s-a deşteptat, căci Domnul îi cufundase pe toţi într-un somn adânc(NR). 13 David a trecut de cealaltă parte şi a ajuns departe pe vârful muntelui, la o mare depărtare de tabără. 14 Şi a strigat poporului şi lui Abner, fiul lui Ner: „N-auzi tu, Abner?” Abner a răspuns: „Cine eşti tu, care strigi către împăratul?” 15 Şi David a zis lui Abner: „Oare nu eşti tu bărbat? Şi cine este ca tine în Israel? Pentru ce atunci n-ai păzit pe împărat, stăpânul tău? Căci cineva din popor a venit să omoare pe împăratul, stăpânul tău. 16 Ce ai făcut tu nu este bine. Viu este Domnul că sunteţi vrednici de moarte, căci n-aţi vegheat asupra stăpânului vostru, asupra unsului Domnului. Uită-te acum unde este suliţa împăratului şi urciorul de apă, care erau la căpătâiul lui.” 17 Saul a cunoscut glasul lui David şi a zis: „Glasul tău(NS) este, fiul meu David?” Şi David a răspuns: „Glasul meu, împărate, domnul meu!” 18 Şi a zis: „Pentru ce(NT) urmăreşte domnul meu pe robul său? Ce-am făcut şi cu ce sunt vinovat? 19 Să binevoiască acum împăratul, domnul meu, să asculte cuvintele robului său: Dacă Domnul este Cel ce te aţâţă(NU) împotriva mea, să primească mirosul unui dar de mâncare de la noi, dar dacă oamenii te atâţă, blestemaţi să fie înaintea Domnului, fiindcă ei mă izgonesc(NV) azi ca să mă dezlipească de moştenirea(NW) Domnului, zicându-mi: ‘Du-te de slujeşte unor dumnezei străini!’ 20 Oh, să nu-mi cadă sângele pe pământ departe de Faţa Domnului! Căci împăratul lui Israel a pornit să mă caute ca pe un purice(NX), cum ar urmări o potârniche în munţi.” 21 Saul a zis: „Am păcătuit(NY); întoarce-te, fiul meu David, căci nu-ţi voi mai face rău, fiindcă în ziua aceasta viaţa mea a fost scumpă(NZ) înaintea ta. Am lucrat ca un nebun şi am făcut o mare greşeală.” 22 David a răspuns: „Iată suliţa împăratului; să vină unul din oamenii tăi s-o ia. 23 Domnul va(OA) răsplăti fiecăruia după dreptatea lui şi după credincioşia lui, căci Domnul te dăduse azi în mâinile mele, şi eu n-am vrut să pun mâna pe unsul Domnului. 24 Şi după cum azi viaţa ta a avut un mare preţ înaintea mea, tot aşa şi viaţa mea va avea un mare preţ înaintea Domnului şi El mă va izbăvi din orice necaz.” 25 Saul a zis lui David: „Fii binecuvântat, fiul meu David! Tu vei face lucruri mari şi vei(OB) birui.” David şi-a văzut de drum, şi Saul s-a întors acasă.
David, în ţara filistenilor; şederea lui la Ţiclag
27 David şi-a zis în sine: „Voi pieri într-o zi ucis de mâna lui Saul; nu este nimic mai bine pentru mine decât să fug în ţara filistenilor, pentru ca Saul să înceteze să mă mai caute în tot ţinutul lui Israel; aşa voi scăpa de mâna lui.” 2 Şi David s-a sculat, el şi cei şase sute de oameni care erau împreună cu el, şi(OC) au trecut la Achiş(OD), fiul lui Maoc, împăratul Gatului. 3 David şi oamenii lui au rămas în Gat, la Achiş; îşi avea fiecare familia lui şi David îşi avea cele două(OE) neveste: Ahinoam din Izreel şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal. 4 Saul, când a aflat că David fugise la Gat, a încetat să-l mai caute. 5 David a zis lui Achiş: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, rogu-te să mi se dea într-una din cetăţile ţării un loc unde să pot locui, căci pentru ce să locuiască robul tău cu tine în cetatea împărătească?” 6 Şi chiar în ziua aceea, Achiş i-a dat Ţiclagul(OF). De aceea, Ţiclagul a fost al împăraţilor lui Iuda până în ziua de azi. 7 Timpul cât a locuit David în ţara filistenilor a fost de un an şi patru luni. 8 David şi oamenii lui se suiau şi năvăleau asupra gheşuriţilor(OG), ghirziţilor(OH) şi amaleciţilor(OI), căci neamurile acestea locuiau din vremuri vechi în ţinutul acela până la Şur(OJ) şi până în ţara Egiptului. 9 David pustia ţinutul acesta; nu lăsa cu viaţă nici bărbat, nici femeie, le lua oile, boii, măgarii, cămilele, hainele şi apoi se întorcea şi se ducea la Achiş. 10 Achiş zicea: „Unde aţi năvălit azi?” Şi David răspundea: „Spre miazăzi de Iuda, spre miazăzi de ierahmeeliţi(OK) şi spre miazăzi de(OL) cheniţi.” 11 David nu lăsa cu viaţă nici bărbat, nici femeie ca să vină la Gat, „căci”, se gândea el, „ei ar putea să vorbească împotriva noastră şi să zică: ‘Aşa a făcut David’.” Şi acesta a fost felul lui de purtare în tot timpul cât a locuit în ţara filistenilor. 12 Achiş se încredea în David şi zicea: „S-a făcut urât poporului său Israel şi va rămâne în slujba mea pe vecie.”
Războiul cu filistenii
28 Pe vremea aceea(OM), filistenii şi-au strâns taberele şi au făcut o oştire ca să pornească cu război împotriva lui Israel. Achiş a zis lui David: „Să ştii că vei veni cu mine la oştire, tu şi oamenii tăi.” 2 David a răspuns lui Achiş: „Ei bine, vei vedea ce va face robul tău.” Şi Achiş a zis lui David: „De aceea te voi pune păzitorul capului meu în tot timpul.” 3 Samuel(ON) murise. Tot Israelul îl plânsese şi-l îngropase la Rama, în cetatea lui. Saul îndepărtase din ţară pe cei ce chemau morţii(OO) şi pe cei ce ghiceau. 4 Filistenii s-au strâns şi au venit de au tăbărât la Sunem(OP). Saul a strâns pe tot Israelul şi au tăbărât la Ghilboa(OQ). 5 La vederea taberei filistenilor, Saul a fost cuprins de frică(OR) şi un tremur puternic i-a apucat inima. 6 Saul a întrebat pe Domnul, şi Domnul nu i-a răspuns(OS) nici prin(OT) vise, nici prin Urim(OU), nici prin proroci. 7 Atunci, Saul a zis slujitorilor lui: „Căutaţi-mi o femeie care să cheme morţii, ca să mă duc s-o întreb.” Slujitorii lui i-au zis: „Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morţii.” 8 Atunci, Saul s-a schimbat, a luat alte haine şi a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: „Spune-mi viitorul chemând un mort şi scoală-mi pe cine-ţi(OV) voi spune.” 9 Femeia i-a răspuns: „Ştii ce a făcut Saul, cum a nimicit(OW) din ţară pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce ghicesc viitorul, pentru ce dar întinzi o cursă vieţii mele, ca să mă omori?” 10 Saul i-a jurat pe Domnul şi a zis: „Viu este Domnul că nu ţi se va întâmpla niciun rău pentru aceasta.” 11 Femeia a zis: „Pe cine vrei să-ţi scol?” Şi el a răspuns: „Scoală-mi pe Samuel.” 12 Când a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt mare şi a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai înşelat? Tu eşti Saul!” 13 Împăratul i-a zis: „Nu te teme de nimic. Dar ce vezi?” Femeia a zis lui Saul: „Văd o fiinţă dumnezeiască sculându-se din pământ.” 14 El i-a zis: „Cum e la chip?” Şi ea a răspuns: „Este un bătrân care se scoală şi este învelit cu o mantie(OX).” Saul a înţeles că era Samuel şi s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat. 15 Samuel a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai tulburat chemându-mă?” Saul a răspuns: „Sunt(OY) într-o mare strâmtorare: filistenii îmi fac război şi Dumnezeu(OZ) S-a depărtat de la mine; nu mi-a(PA) răspuns nici prin proroci, nici prin vise. Şi te-am chemat să-mi arăţi ce să fac.” 16 Samuel a zis: „Pentru ce mă întrebi pe mine, când Domnul S-a depărtat de tine şi S-a făcut vrăjmaşul tău? 17 Domnul îţi face aşa cum îţi(PB) vestisem din partea Lui; Domnul a rupt împărăţia din mâinile tale şi a dat-o altuia, lui David. 18 N-ai ascultat(PC) de glasul Domnului şi n-ai făcut pe Amalec să simtă aprinderea mâniei Lui, de aceea îţi face Domnul aşa astăzi. 19 Şi chiar Domnul va da pe Israel împreună cu tine în mâinile filistenilor. Mâine, tu şi fiii tăi veţi fi împreună cu mine şi Domnul va da tabăra lui Israel în mâinile filistenilor.” 20 Îndată, Saul a căzut la pământ cât era de lung, şi cuvintele lui Samuel l-au umplut de groază; nu mai avea nicio putere, căci nu mâncase toată ziua şi toată noaptea. 21 Femeia a venit la Saul şi, văzându-l foarte înspăimântat, i-a zis: „Iată că roaba ta ţi-a ascultat glasul; mi-am pus viaţa(PD) în primejdie ascultând de cuvintele pe care mi le-ai spus. 22 Ascultă acum şi tu glasul roabei tale şi lăsă-mă să-ţi dau o bucată de pâine, ca să mănânci şi să prinzi putere ca să porneşti la drum.” 23 Dar el n-a vrut şi a zis: „Nu mănânc nimic!” Slujitorii lui şi femeia au stăruit de el până i-a ascultat. S-a sculat de la pământ şi a şezut pe pat. 24 Femeia avea la ea un viţel gras, pe care l-a tăiat în grabă; a luat făină, a frământat-o şi a copt azimi. 25 Le-a pus înaintea lui Saul şi înaintea slujitorilor lui şi au mâncat. Apoi s-au sculat şi au plecat chiar în noaptea aceea.
David e trimis înapoi
29 Filistenii(PE) îşi strânseseră toate oştile la(PF) Afec, şi Israel tăbărâse la fântâna lui Izreel. 2 Domnii filistenilor au înaintat cu sutele şi miile lor, şi David şi oamenii lui mergeau mai la coadă, cu(PG) Achiş. 3 Domnii filistenilor au zis: „Ce caută evreii aceştia aici?” Şi Achiş a răspuns domnitorilor filistenilor: „Acesta este David, slujitorul lui Saul, împăratul lui Israel. De mult(PH) este cu mine şi n-am găsit(PI) nici cel mai mic lucru de care să-l învinuiesc, de la venirea lui şi până în ziua de azi.” 4 Dar domnitorii filistenilor s-au mâniat pe Achiş şi i-au zis: „Trimite înapoi(PJ) pe omul acesta, ca să se întoarcă în locul unde l-ai aşezat, să nu se pogoare cu noi pe câmpul de bătaie, ca să nu ne fie vrăjmaş în timpul luptei(PK). Şi cum ar putea să se facă omul acesta plăcut stăpânului său decât cu capetele oamenilor noştri?
5 Nu este acesta David pentru care cântau jucând:
„Saul şi-a bătut miile lui(PL),
Iar David, zecile lui de mii!”?
6 Achiş a chemat pe David şi i-a zis: „Viu este Domnul că eşti un om curat la suflet şi-mi place să te văd mergând(PM) şi venind cu mine în tabără, căci n-am găsit(PN) nimic rău în tine, de la venirea ta la mine până în ziua de azi, dar nu eşti pe placul domnitorilor. 7 Întoarce-te dar şi mergi în pace, ca să nu faci nimic neplăcut înaintea domnitorilor filistenilor.” 8 David a zis lui Achiş: „Dar ce am făcut şi ce ai găsit în robul tău, de când sunt la tine până în ziua de azi, ca să nu merg să lupt împotriva vrăjmaşilor domnului meu, împăratul?” 9 Achiş a răspuns lui David: „Ştiu că eşti plăcut înaintea mea ca(PO) un înger al lui Dumnezeu, dar domnitorii(PP) filistenilor au zis: ‘Să nu se suie cu noi la luptă.’ 10 Astfel, scoală-te dis-de-dimineaţă, tu şi slujitorii stăpânului tău care au venit cu tine; sculaţi-vă dis-de-dimineaţă şi plecaţi de îndată ce se va lumina.” 11 David şi oamenii lui s-au sculat din noapte de tot, ca să plece dimineaţa şi să se întoarcă în ţara filistenilor. Şi filistenii(PQ) s-au suit la Izreel.
Întoarcerea lui David la Ţiclag
30 Când a ajuns David cu oamenii lui a treia zi la Ţiclag, amaleciţii(PR) năvăliseră în partea de miazăzi şi în Ţiclag. Ei nimiciseră şi arseseră Ţiclagul 2 după ce luaseră prinşi pe femei şi pe toţi cei ce se aflau acolo, mici şi mari. Nu omorâseră pe nimeni, dar luaseră totul şi plecaseră. 3 David şi oamenii lui au ajuns în cetate şi iată că era arsă; şi nevestele, fiii şi fiicele lor fuseseră luaţi prinşi. 4 Atunci, David şi poporul care era cu el au ridicat glasul şi au plâns până n-au mai putut plânge. 5 Cele două(PS) neveste ale lui David: Ahinoam din Izreel şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal, fuseseră luate şi ele. 6 David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea(PT) să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărâţi în suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui. Dar(PU) David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui. 7 El(PV) a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: „Adu-mi efodul!” Abiatar a adus efodul la David. 8 Şi David(PW) a întrebat pe Domnul: „Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?” Domnul i-a răspuns: „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.” 9 Şi David a pornit, el şi cei şase sute de oameni care erau cu el. Au ajuns la pârâul Besor, unde s-au oprit cei ce rămâneau la coadă. 10 David i-a urmărit mai departe, cu patru sute de oameni, dar două(PX) sute de oameni s-au oprit, fiind prea obosiţi ca să mai treacă pârâul Besor. 11 Pe câmp, au dat peste un om egiptean, pe care l-au adus la David. I-au dat să mănânce pâine şi să bea apă 12 şi i-au mai dat şi o legătură de smochine şi două legături de stafide. După ce a mâncat(PY), i-au venit iarăşi puterile, căci nu mâncase şi nu băuse apă de trei zile şi trei nopţi. 13 David i-a zis: „Al cui eşti şi de unde eşti?” El a răspuns: „Sunt un băiat egiptean în slujba unui amalecit şi de trei zile stăpânul meu m-a părăsit pentru că eram bolnav. 14 Am năvălit în partea de miazăzi a cheretiţilor(PZ), pe ţinutul lui Iuda şi la miazăzi de Caleb(QA), şi am ars Ţiclagul.” 15 David i-a zis: „Vrei să mă duci la oastea aceasta?” Şi el a zis: „Jură-mi pe Numele lui Dumnezeu că nu mă vei omorî şi nu mă vei da pe mâna stăpânului meu, şi te voi pogorî la oastea aceasta.” 16 El i-a slujit astfel de călăuză. Şi amaleciţii erau risipiţi pe tot ţinutul, mâncând(QB), bând şi jucând de bucuria prăzii celei mari pe care o luaseră din ţara filistenilor şi din ţara lui Iuda. 17 David i-a bătut din zorii zilei până a doua zi seara şi n-a scăpat niciunul din ei, afară de patru sute de tineri, care au încălecat pe cămile şi au fugit. 18 David a scăpat astfel tot ce luaseră amaleciţii şi a scăpat şi pe cele două neveste ale lui. 19 Nu le-a lipsit nimeni, de la mic până la mare, nici fiu, nici fiică, nici un lucru din pradă, nimic din ce li se luase; David a adus înapoi totul(QC). 20 Şi David a luat toate oile şi toţi boii, şi cei ce mânau turma aceasta şi mergeau în fruntea ei ziceau: „Aceasta este prada lui David!” 21 David a ajuns la cei două(QD) sute de oameni care fuseseră prea obosiţi ca să mai meargă după el şi pe care-i lăsase la pârâul Besor. Ei au ieşit înaintea lui David şi înaintea poporului care era cu el. David s-a apropiat de ei şi i-a întrebat de sănătate. 22 Toţi oamenii răi şi de(QE) nimic dintre cei ce merseseră cu David au luat cuvântul şi au zis: „Fiindcă n-au venit cu noi, să nu le dăm nimic din prada pe care am scăpat-o, ci doar să-şi ia fiecare nevasta şi copiii şi să plece.” 23 Dar David a zis: „Să nu faceţi aşa, fraţilor, cu ce ne-a dat Domnul, căci El ne-a păzit şi a dat în mâinile noastre ceata care venise împotriva noastră. 24 Şi cine v-ar asculta în privinţa aceasta? Partea trebuie să fie aceeaşi atât(QF) pentru cel ce s-a pogorât pe câmpul de bătaie, cât şi pentru cel ce a rămas la calabalâcuri; s-o împartă deopotrivă.” 25 Lucrul acesta a rămas de atunci şi până în ziua de azi o lege şi un obicei în Israel. 26 Când s-a întors la Ţiclag, David a trimis o parte din pradă bătrânilor lui Iuda, prietenilor săi, spunându-le aceste cuvinte: „Iată darul pe care vi-l fac din prada luată de la vrăjmaşii Domnului!” 27 A trimis celor din Betel, celor din Ramot(QG) de la miazăzi, celor din Iatir(QH), 28 celor din Aroer(QI), celor din Sifmot, celor din Eştemoa(QJ), 29 celor din Racal, celor din cetăţile ierahmeeliţilor(QK), celor din cetăţile cheniţilor(QL), 30 celor din Horma(QM), celor din Cor-Aşan, celor din Atac, 31 celor din Hebron(QN) şi în toate locurile pe care le străbătuseră David cu oamenii lui.
Israeliţii, biruiţi de filisteni
31 Filistenii(QO) s-au luptat cu Israel, şi bărbaţii lui Israel au luat-o la fugă dinaintea filistenilor şi au căzut ucişi pe muntele Ghilboa(QP). 2 Filistenii au urmărit pe Saul şi pe fiii lui şi au ucis pe Ionatan(QQ), Abinadab şi Malchişua, fiii lui Saul. 3 Saul a fost prins în toiul(QR) luptei; arcaşii l-au ajuns şi l-au rănit greu. 4 Saul(QS) a zis atunci celui ce-i ducea armele: „Scoate-ţi sabia şi străpunge-mă, ca nu cumva aceşti netăiaţi(QT) împrejur să vină să mă străpungă şi să-şi bată joc de mine.” Cel ce-i ducea armele n-a voit, căci îi era(QU) teamă. Şi Saul şi-a luat sabia şi s-a aruncat(QV) în ea. 5 Cel ce ducea armele lui Saul, văzându-l mort, s-a aruncat şi el în sabia lui şi a murit împreună cu el. 6 Astfel au pierit în acelaşi timp şi în aceeaşi zi Saul şi cei trei fii ai lui, cel ce-i purta armele şi toţi oamenii lui. 7 Cei din Israel care erau dincolo de vale şi dincolo de Iordan, văzând că oamenii lui Israel fugeau şi că Saul şi fiii lui muriseră, şi-au părăsit cetăţile şi au luat-o şi ei la fugă. Şi filistenii au venit şi s-au aşezat în ele. 8 A doua zi, filistenii au venit să dezbrace pe cei morţi şi au găsit pe Saul şi pe cei trei fii ai lui căzuţi pe muntele Ghilboa. 9 Au tăiat capul lui Saul şi i-au luat armele. Apoi au trimis să dea de veste(QW) prin toată ţara filistenilor, în casele idolilor lor şi în popor. 10 Au pus(QX) armele lui Saul în casa Astarteelor(QY) şi i-au atârnat trupul(QZ) pe zidurile Bet-Şanului(RA). 11 Când au auzit(RB) locuitorii Iabesului din Galaad ce au făcut filistenii lui Saul, 12 toţi vitejii s-au sculat(RC), au mers toată noaptea şi au luat de pe zidurile Bet-Şanului trupul lui Saul şi trupurile fiilor lui. Apoi s-au întors la Iabes, unde le-au ars(RD); 13 le-au luat oasele şi le-au îngropat(RE) sub stejarul din Iabes. Şi au postit(RF) şapte zile.
1 Samuel 13:1-20:5
New International Version
Samuel Rebukes Saul
13 Saul was thirty[a] years old when he became king, and he reigned over Israel forty-[b] two years.
2 Saul chose three thousand men from Israel; two thousand(A) were with him at Mikmash(B) and in the hill country of Bethel, and a thousand were with Jonathan at Gibeah(C) in Benjamin. The rest of the men he sent back to their homes.
3 Jonathan attacked the Philistine outpost(D) at Geba,(E) and the Philistines heard about it. Then Saul had the trumpet(F) blown throughout the land and said, “Let the Hebrews hear!” 4 So all Israel heard the news: “Saul has attacked the Philistine outpost, and now Israel has become obnoxious(G) to the Philistines.” And the people were summoned to join Saul at Gilgal.
5 The Philistines assembled(H) to fight Israel, with three thousand[c] chariots, six thousand charioteers, and soldiers as numerous as the sand(I) on the seashore. They went up and camped at Mikmash,(J) east of Beth Aven.(K) 6 When the Israelites saw that their situation was critical and that their army was hard pressed, they hid(L) in caves and thickets, among the rocks, and in pits and cisterns.(M) 7 Some Hebrews even crossed the Jordan to the land of Gad(N) and Gilead.
Saul remained at Gilgal, and all the troops with him were quaking(O) with fear. 8 He waited seven(P) days, the time set by Samuel; but Samuel did not come to Gilgal, and Saul’s men began to scatter. 9 So he said, “Bring me the burnt offering and the fellowship offerings.” And Saul offered(Q) up the burnt offering. 10 Just as he finished making the offering, Samuel(R) arrived, and Saul went out to greet(S) him.
11 “What have you done?” asked Samuel.
Saul replied, “When I saw that the men were scattering, and that you did not come at the set time, and that the Philistines were assembling at Mikmash,(T) 12 I thought, ‘Now the Philistines will come down against me at Gilgal,(U) and I have not sought the Lord’s favor.(V)’ So I felt compelled to offer the burnt offering.”
13 “You have done a foolish thing,(W)” Samuel said. “You have not kept(X) the command the Lord your God gave you; if you had, he would have established your kingdom over Israel for all time.(Y) 14 But now your kingdom(Z) will not endure; the Lord has sought out a man after his own heart(AA) and appointed(AB) him ruler(AC) of his people, because you have not kept(AD) the Lord’s command.”
15 Then Samuel left Gilgal[d] and went up to Gibeah(AE) in Benjamin, and Saul counted the men who were with him. They numbered about six hundred.(AF)
Israel Without Weapons
16 Saul and his son Jonathan and the men with them were staying in Gibeah[e](AG) in Benjamin, while the Philistines camped at Mikmash. 17 Raiding(AH) parties went out from the Philistine camp in three detachments. One turned toward Ophrah(AI) in the vicinity of Shual, 18 another toward Beth Horon,(AJ) and the third toward the borderland overlooking the Valley of Zeboyim(AK) facing the wilderness.
19 Not a blacksmith(AL) could be found in the whole land of Israel, because the Philistines had said, “Otherwise the Hebrews will make swords or spears!(AM)” 20 So all Israel went down to the Philistines to have their plow points, mattocks, axes and sickles[f] sharpened. 21 The price was two-thirds of a shekel[g] for sharpening plow points and mattocks, and a third of a shekel[h] for sharpening forks and axes and for repointing goads.
22 So on the day of the battle not a soldier with Saul and Jonathan(AN) had a sword or spear(AO) in his hand; only Saul and his son Jonathan had them.
Jonathan Attacks the Philistines
23 Now a detachment of Philistines had gone out to the pass(AP) at Mikmash.(AQ) 14 1 One day Jonathan son of Saul said to his young armor-bearer, “Come, let’s go over to the Philistine outpost on the other side.” But he did not tell his father.
2 Saul was staying(AR) on the outskirts of Gibeah(AS) under a pomegranate tree(AT) in Migron.(AU) With him were about six hundred men, 3 among whom was Ahijah, who was wearing an ephod. He was a son of Ichabod’s(AV) brother Ahitub(AW) son of Phinehas, the son of Eli,(AX) the Lord’s priest in Shiloh.(AY) No one was aware that Jonathan had left.
4 On each side of the pass(AZ) that Jonathan intended to cross to reach the Philistine outpost was a cliff; one was called Bozez and the other Seneh. 5 One cliff stood to the north toward Mikmash, the other to the south toward Geba.(BA)
6 Jonathan said to his young armor-bearer, “Come, let’s go over to the outpost of those uncircumcised(BB) men. Perhaps the Lord will act in our behalf. Nothing(BC) can hinder the Lord from saving, whether by many(BD) or by few.(BE)”
7 “Do all that you have in mind,” his armor-bearer said. “Go ahead; I am with you heart and soul.”
8 Jonathan said, “Come on, then; we will cross over toward them and let them see us. 9 If they say to us, ‘Wait there until we come to you,’ we will stay where we are and not go up to them. 10 But if they say, ‘Come up to us,’ we will climb up, because that will be our sign(BF) that the Lord has given them into our hands.(BG)”
11 So both of them showed themselves to the Philistine outpost. “Look!” said the Philistines. “The Hebrews(BH) are crawling out of the holes they were hiding(BI) in.” 12 The men of the outpost shouted to Jonathan and his armor-bearer, “Come up to us and we’ll teach you a lesson.(BJ)”
So Jonathan said to his armor-bearer, “Climb up after me; the Lord has given them into the hand(BK) of Israel.”
13 Jonathan climbed up, using his hands and feet, with his armor-bearer right behind him. The Philistines fell before Jonathan, and his armor-bearer followed and killed behind him. 14 In that first attack Jonathan and his armor-bearer killed some twenty men in an area of about half an acre.
Israel Routs the Philistines
15 Then panic(BL) struck the whole army—those in the camp and field, and those in the outposts and raiding(BM) parties—and the ground shook. It was a panic sent by God.[i]
16 Saul’s lookouts(BN) at Gibeah in Benjamin saw the army melting away in all directions. 17 Then Saul said to the men who were with him, “Muster the forces and see who has left us.” When they did, it was Jonathan and his armor-bearer who were not there.
18 Saul said to Ahijah, “Bring(BO) the ark(BP) of God.” (At that time it was with the Israelites.)[j] 19 While Saul was talking to the priest, the tumult in the Philistine camp increased more and more. So Saul said to the priest,(BQ) “Withdraw your hand.”
20 Then Saul and all his men assembled and went to the battle. They found the Philistines in total confusion, striking(BR) each other with their swords. 21 Those Hebrews who had previously been with the Philistines and had gone up with them to their camp went(BS) over to the Israelites who were with Saul and Jonathan. 22 When all the Israelites who had hidden(BT) in the hill country of Ephraim heard that the Philistines were on the run, they joined the battle in hot pursuit. 23 So on that day the Lord saved(BU) Israel, and the battle moved on beyond Beth Aven.(BV)
Jonathan Eats Honey
24 Now the Israelites were in distress that day, because Saul had bound the people under an oath,(BW) saying, “Cursed be anyone who eats food before evening comes, before I have avenged myself on my enemies!” So none of the troops tasted food.
25 The entire army entered the woods, and there was honey on the ground. 26 When they went into the woods, they saw the honey oozing out; yet no one put his hand to his mouth, because they feared the oath. 27 But Jonathan had not heard that his father had bound the people with the oath, so he reached out the end of the staff that was in his hand and dipped it into the honeycomb.(BX) He raised his hand to his mouth, and his eyes brightened.[k] 28 Then one of the soldiers told him, “Your father bound the army under a strict oath, saying, ‘Cursed be anyone who eats food today!’ That is why the men are faint.”
29 Jonathan said, “My father has made trouble(BY) for the country. See how my eyes brightened when I tasted a little of this honey. 30 How much better it would have been if the men had eaten today some of the plunder they took from their enemies. Would not the slaughter of the Philistines have been even greater?”
31 That day, after the Israelites had struck down the Philistines from Mikmash(BZ) to Aijalon,(CA) they were exhausted. 32 They pounced on the plunder(CB) and, taking sheep, cattle and calves, they butchered them on the ground and ate them, together with the blood.(CC) 33 Then someone said to Saul, “Look, the men are sinning against the Lord by eating meat that has blood(CD) in it.”
“You have broken faith,” he said. “Roll a large stone over here at once.” 34 Then he said, “Go out among the men and tell them, ‘Each of you bring me your cattle and sheep, and slaughter them here and eat them. Do not sin against the Lord by eating meat with blood still(CE) in it.’”
So everyone brought his ox that night and slaughtered it there. 35 Then Saul built an altar(CF) to the Lord; it was the first time he had done this.
36 Saul said, “Let us go down and pursue the Philistines by night and plunder them till dawn, and let us not leave one of them alive.”
“Do whatever seems best to you,” they replied.
But the priest said, “Let us inquire(CG) of God here.”
37 So Saul asked God, “Shall I go down and pursue the Philistines? Will you give them into Israel’s hand?” But God did not answer(CH) him that day.
38 Saul therefore said, “Come here, all you who are leaders of the army, and let us find out what sin has been committed(CI) today. 39 As surely as the Lord who rescues Israel lives,(CJ) even if the guilt lies with my son Jonathan,(CK) he must die.”(CL) But not one of them said a word.
40 Saul then said to all the Israelites, “You stand over there; I and Jonathan my son will stand over here.”
“Do what seems best to you,” they replied.
41 Then Saul prayed to the Lord, the God of Israel, “Why have you not answered your servant today? If the fault is in me or my son Jonathan, respond with Urim, but if the men of Israel are at fault,[l] respond with Thummim.” Jonathan and Saul were taken by lot, and the men were cleared. 42 Saul said, “Cast the lot(CM) between me and Jonathan my son.” And Jonathan was taken.
43 Then Saul said to Jonathan, “Tell me what you have done.”(CN)
So Jonathan told him, “I tasted a little honey(CO) with the end of my staff. And now I must die!”
44 Saul said, “May God deal with me, be it ever so severely,(CP) if you do not die, Jonathan.(CQ)”
45 But the men said to Saul, “Should Jonathan die—he who has brought about this great deliverance in Israel? Never! As surely as the Lord lives, not a hair(CR) of his head will fall to the ground, for he did this today with God’s help.” So the men rescued(CS) Jonathan, and he was not put to death.
46 Then Saul stopped pursuing the Philistines, and they withdrew to their own land.
47 After Saul had assumed rule over Israel, he fought against their enemies on every side: Moab,(CT) the Ammonites,(CU) Edom,(CV) the kings[m] of Zobah,(CW) and the Philistines. Wherever he turned, he inflicted punishment on them.[n] 48 He fought valiantly and defeated the Amalekites,(CX) delivering Israel from the hands of those who had plundered them.
Saul’s Family
49 Saul’s sons were Jonathan, Ishvi and Malki-Shua.(CY) The name of his older daughter was Merab, and that of the younger was Michal.(CZ) 50 His wife’s name was Ahinoam daughter of Ahimaaz. The name of the commander of Saul’s army was Abner(DA) son of Ner, and Ner was Saul’s uncle.(DB) 51 Saul’s father Kish(DC) and Abner’s father Ner were sons of Abiel.
52 All the days of Saul there was bitter war with the Philistines, and whenever Saul saw a mighty or brave man, he took(DD) him into his service.
The Lord Rejects Saul as King
15 Samuel said to Saul, “I am the one the Lord sent to anoint(DE) you king over his people Israel; so listen now to the message from the Lord. 2 This is what the Lord Almighty says: ‘I will punish the Amalekites(DF) for what they did to Israel when they waylaid them as they came up from Egypt. 3 Now go, attack the Amalekites and totally(DG) destroy[o] all that belongs to them. Do not spare them; put to death men and women, children and infants, cattle and sheep, camels and donkeys.’”
4 So Saul summoned the men and mustered them at Telaim—two hundred thousand foot soldiers and ten thousand from Judah. 5 Saul went to the city of Amalek and set an ambush in the ravine. 6 Then he said to the Kenites,(DH) “Go away, leave the Amalekites so that I do not destroy you along with them; for you showed kindness to all the Israelites when they came up out of Egypt.” So the Kenites moved away from the Amalekites.
7 Then Saul attacked the Amalekites(DI) all the way from Havilah to Shur,(DJ) near the eastern border of Egypt. 8 He took Agag(DK) king of the Amalekites alive,(DL) and all his people he totally destroyed with the sword. 9 But Saul and the army spared(DM) Agag and the best of the sheep and cattle, the fat calves[p] and lambs—everything that was good. These they were unwilling to destroy completely, but everything that was despised and weak they totally destroyed.
10 Then the word of the Lord came to Samuel: 11 “I regret(DN) that I have made Saul king, because he has turned(DO) away from me and has not carried out my instructions.”(DP) Samuel was angry,(DQ) and he cried out to the Lord all that night.
12 Early in the morning Samuel got up and went to meet Saul, but he was told, “Saul has gone to Carmel.(DR) There he has set up a monument(DS) in his own honor and has turned and gone on down to Gilgal.”
13 When Samuel reached him, Saul said, “The Lord bless you! I have carried out the Lord’s instructions.”
14 But Samuel said, “What then is this bleating of sheep in my ears? What is this lowing of cattle that I hear?”
15 Saul answered, “The soldiers brought them from the Amalekites; they spared the best of the sheep and cattle to sacrifice to the Lord your God, but we totally destroyed the rest.”
16 “Enough!” Samuel said to Saul. “Let me tell you what the Lord said to me last night.”
“Tell me,” Saul replied.
17 Samuel said, “Although you were once small(DT) in your own eyes, did you not become the head of the tribes of Israel? The Lord anointed you king over Israel. 18 And he sent you on a mission, saying, ‘Go and completely destroy those wicked people, the Amalekites; wage war against them until you have wiped them out.’ 19 Why did you not obey the Lord? Why did you pounce on the plunder(DU) and do evil in the eyes of the Lord?”
20 “But I did obey(DV) the Lord,” Saul said. “I went on the mission the Lord assigned me. I completely destroyed the Amalekites and brought back Agag their king. 21 The soldiers took sheep and cattle from the plunder, the best of what was devoted to God, in order to sacrifice them to the Lord your God at Gilgal.”
22 But Samuel replied:
“Does the Lord delight in burnt offerings and sacrifices
as much as in obeying the Lord?
To obey is better than sacrifice,(DW)
and to heed is better than the fat of rams.
23 For rebellion is like the sin of divination,(DX)
and arrogance like the evil of idolatry.
Because you have rejected(DY) the word of the Lord,
he has rejected you as king.”
24 Then Saul said to Samuel, “I have sinned.(DZ) I violated(EA) the Lord’s command and your instructions. I was afraid(EB) of the men and so I gave in to them. 25 Now I beg you, forgive(EC) my sin and come back with me, so that I may worship the Lord.”
26 But Samuel said to him, “I will not go back with you. You have rejected(ED) the word of the Lord, and the Lord has rejected you as king over Israel!”
27 As Samuel turned to leave, Saul caught hold of the hem of his robe,(EE) and it tore.(EF) 28 Samuel said to him, “The Lord has torn(EG) the kingdom(EH) of Israel from you today and has given it to one of your neighbors—to one better than you.(EI) 29 He who is the Glory of Israel does not lie(EJ) or change(EK) his mind; for he is not a human being, that he should change his mind.”
30 Saul replied, “I have sinned.(EL) But please honor(EM) me before the elders of my people and before Israel; come back with me, so that I may worship the Lord your God.” 31 So Samuel went back with Saul, and Saul worshiped the Lord.
32 Then Samuel said, “Bring me Agag king of the Amalekites.”
Agag came to him in chains.[q] And he thought, “Surely the bitterness of death is past.”
33 But Samuel said,
“As your sword has made women childless,
so will your mother be childless among women.”(EN)
And Samuel put Agag to death before the Lord at Gilgal.
34 Then Samuel left for Ramah,(EO) but Saul went up to his home in Gibeah(EP) of Saul. 35 Until the day Samuel(EQ) died, he did not go to see Saul again, though Samuel mourned(ER) for him. And the Lord regretted(ES) that he had made Saul king over Israel.
Samuel Anoints David
16 The Lord said to Samuel, “How long will you mourn(ET) for Saul, since I have rejected(EU) him as king over Israel? Fill your horn with oil(EV) and be on your way; I am sending you to Jesse(EW) of Bethlehem. I have chosen(EX) one of his sons to be king.”
2 But Samuel said, “How can I go? If Saul hears about it, he will kill me.”
The Lord said, “Take a heifer with you and say, ‘I have come to sacrifice to the Lord.’ 3 Invite Jesse to the sacrifice, and I will show(EY) you what to do. You are to anoint(EZ) for me the one I indicate.”
4 Samuel did what the Lord said. When he arrived at Bethlehem,(FA) the elders of the town trembled(FB) when they met him. They asked, “Do you come in peace?(FC)”
5 Samuel replied, “Yes, in peace; I have come to sacrifice to the Lord. Consecrate(FD) yourselves and come to the sacrifice with me.” Then he consecrated Jesse and his sons and invited them to the sacrifice.
6 When they arrived, Samuel saw Eliab(FE) and thought, “Surely the Lord’s anointed stands here before the Lord.”
7 But the Lord said to Samuel, “Do not consider his appearance or his height, for I have rejected him. The Lord does not look at the things people look at. People look at the outward appearance,(FF) but the Lord looks at the heart.”(FG)
8 Then Jesse called Abinadab(FH) and had him pass in front of Samuel. But Samuel said, “The Lord has not chosen this one either.” 9 Jesse then had Shammah(FI) pass by, but Samuel said, “Nor has the Lord chosen this one.” 10 Jesse had seven of his sons pass before Samuel, but Samuel said to him, “The Lord has not chosen these.” 11 So he asked Jesse, “Are these all(FJ) the sons you have?”
“There is still the youngest,” Jesse answered. “He is tending the sheep.”(FK)
Samuel said, “Send for him; we will not sit down until he arrives.”
12 So he(FL) sent for him and had him brought in. He was glowing with health and had a fine appearance and handsome(FM) features.
Then the Lord said, “Rise and anoint him; this is the one.”
13 So Samuel took the horn of oil and anointed(FN) him in the presence of his brothers, and from that day on the Spirit of the Lord(FO) came powerfully upon David.(FP) Samuel then went to Ramah.
David in Saul’s Service
14 Now the Spirit of the Lord had departed(FQ) from Saul, and an evil[r] spirit(FR) from the Lord tormented him.(FS)
15 Saul’s attendants said to him, “See, an evil spirit from God is tormenting you. 16 Let our lord command his servants here to search for someone who can play the lyre.(FT) He will play when the evil spirit from God comes on you, and you will feel better.”
17 So Saul said to his attendants, “Find someone who plays well and bring him to me.”
18 One of the servants answered, “I have seen a son of Jesse(FU) of Bethlehem who knows how to play the lyre. He is a brave man and a warrior.(FV) He speaks well and is a fine-looking man. And the Lord is with(FW) him.”
19 Then Saul sent messengers to Jesse and said, “Send me your son David, who is with the sheep.(FX)” 20 So Jesse took a donkey loaded with bread,(FY) a skin of wine and a young goat and sent them with his son David to Saul.
21 David came to Saul and entered his service.(FZ) Saul liked him very much, and David became one of his armor-bearers. 22 Then Saul sent word to Jesse, saying, “Allow David to remain in my service, for I am pleased with him.”
23 Whenever the spirit from God came on Saul, David would take up his lyre and play. Then relief would come to Saul; he would feel better, and the evil spirit(GA) would leave him.
David and Goliath
17 Now the Philistines gathered their forces for war and assembled(GB) at Sokoh in Judah. They pitched camp at Ephes Dammim, between Sokoh(GC) and Azekah.(GD) 2 Saul and the Israelites assembled and camped in the Valley of Elah(GE) and drew up their battle line to meet the Philistines. 3 The Philistines occupied one hill and the Israelites another, with the valley between them.
4 A champion named Goliath,(GF) who was from Gath, came out of the Philistine camp. His height was six cubits and a span.[s] 5 He had a bronze helmet on his head and wore a coat of scale armor of bronze weighing five thousand shekels[t]; 6 on his legs he wore bronze greaves, and a bronze javelin(GG) was slung on his back. 7 His spear shaft was like a weaver’s rod,(GH) and its iron point weighed six hundred shekels.[u] His shield bearer(GI) went ahead of him.
8 Goliath stood and shouted to the ranks of Israel, “Why do you come out and line up for battle? Am I not a Philistine, and are you not the servants of Saul? Choose(GJ) a man and have him come down to me. 9 If he is able to fight and kill me, we will become your subjects; but if I overcome him and kill him, you will become our subjects and serve us.” 10 Then the Philistine said, “This day I defy(GK) the armies of Israel! Give me a man and let us fight each other.(GL)” 11 On hearing the Philistine’s words, Saul and all the Israelites were dismayed and terrified.
12 Now David was the son of an Ephrathite(GM) named Jesse,(GN) who was from Bethlehem(GO) in Judah. Jesse had eight(GP) sons, and in Saul’s time he was very old. 13 Jesse’s three oldest sons had followed Saul to the war: The firstborn was Eliab;(GQ) the second, Abinadab;(GR) and the third, Shammah.(GS) 14 David was the youngest. The three oldest followed Saul, 15 but David went back and forth from Saul to tend(GT) his father’s sheep(GU) at Bethlehem.
16 For forty days the Philistine came forward every morning and evening and took his stand.
17 Now Jesse said to his son David, “Take this ephah[v](GV) of roasted grain(GW) and these ten loaves of bread for your brothers and hurry to their camp. 18 Take along these ten cheeses to the commander of their unit. See how your brothers(GX) are and bring back some assurance[w] from them. 19 They are with Saul and all the men of Israel in the Valley of Elah, fighting against the Philistines.”
20 Early in the morning David left the flock in the care of a shepherd, loaded up and set out, as Jesse had directed. He reached the camp as the army was going out to its battle positions, shouting the war cry. 21 Israel and the Philistines were drawing up their lines facing each other. 22 David left his things with the keeper of supplies,(GY) ran to the battle lines and asked his brothers how they were. 23 As he was talking with them, Goliath, the Philistine champion from Gath, stepped out from his lines and shouted his usual(GZ) defiance, and David heard it. 24 Whenever the Israelites saw the man, they all fled from him in great fear.
25 Now the Israelites had been saying, “Do you see how this man keeps coming out? He comes out to defy Israel. The king will give great wealth to the man who kills him. He will also give him his daughter(HA) in marriage and will exempt his family from taxes(HB) in Israel.”
26 David asked the men standing near him, “What will be done for the man who kills this Philistine and removes this disgrace(HC) from Israel? Who is this uncircumcised(HD) Philistine that he should defy(HE) the armies of the living(HF) God?”
27 They repeated to him what they had been saying and told him, “This is what will be done for the man who kills him.”
28 When Eliab, David’s oldest brother, heard him speaking with the men, he burned with anger(HG) at him and asked, “Why have you come down here? And with whom did you leave those few sheep in the wilderness? I know how conceited you are and how wicked your heart is; you came down only to watch the battle.”
29 “Now what have I done?” said David. “Can’t I even speak?” 30 He then turned away to someone else and brought up the same matter, and the men answered him as before. 31 What David said was overheard and reported to Saul, and Saul sent for him.
32 David said to Saul, “Let no one lose heart(HH) on account of this Philistine; your servant will go and fight him.”
33 Saul replied,(HI) “You are not able to go out against this Philistine and fight him; you are only a young man, and he has been a warrior from his youth.”
34 But David said to Saul, “Your servant has been keeping his father’s sheep. When a lion(HJ) or a bear came and carried off a sheep from the flock, 35 I went after it, struck it and rescued the sheep from its mouth. When it turned on me, I seized(HK) it by its hair, struck it and killed it. 36 Your servant has killed both the lion(HL) and the bear; this uncircumcised Philistine will be like one of them, because he has defied the armies of the living God. 37 The Lord who rescued(HM) me from the paw of the lion(HN) and the paw of the bear will rescue me from the hand of this Philistine.”
Saul said to David, “Go, and the Lord be with(HO) you.”
38 Then Saul dressed David in his own(HP) tunic. He put a coat of armor on him and a bronze helmet on his head. 39 David fastened on his sword over the tunic and tried walking around, because he was not used to them.
“I cannot go in these,” he said to Saul, “because I am not used to them.” So he took them off. 40 Then he took his staff in his hand, chose five smooth stones from the stream, put them in the pouch of his shepherd’s bag and, with his sling in his hand, approached the Philistine.
41 Meanwhile, the Philistine, with his shield bearer(HQ) in front of him, kept coming closer to David. 42 He looked David over and saw that he was little more than a boy, glowing with health and handsome,(HR) and he despised(HS) him. 43 He said to David, “Am I a dog,(HT) that you come at me with sticks?” And the Philistine cursed David by his gods. 44 “Come here,” he said, “and I’ll give your flesh to the birds(HU) and the wild animals!(HV)”
45 David said to the Philistine, “You come against me with sword and spear and javelin,(HW) but I come against you in the name(HX) of the Lord Almighty, the God of the armies of Israel, whom you have defied.(HY) 46 This day the Lord will deliver(HZ) you into my hands, and I’ll strike you down and cut off your head. This very day I will give the carcasses(IA) of the Philistine army to the birds and the wild animals, and the whole world(IB) will know that there is a God in Israel.(IC) 47 All those gathered here will know that it is not by sword(ID) or spear that the Lord saves;(IE) for the battle(IF) is the Lord’s, and he will give all of you into our hands.”
48 As the Philistine moved closer to attack him, David ran quickly toward the battle line to meet him. 49 Reaching into his bag and taking out a stone, he slung it and struck the Philistine on the forehead. The stone sank into his forehead, and he fell facedown on the ground.
50 So David triumphed over the Philistine with a sling(IG) and a stone; without a sword in his hand he struck down the Philistine and killed him.
51 David ran and stood over him. He took hold of the Philistine’s sword and drew it from the sheath. After he killed him, he cut(IH) off his head with the sword.(II)
When the Philistines saw that their hero was dead, they turned and ran. 52 Then the men of Israel and Judah surged forward with a shout and pursued the Philistines to the entrance of Gath[x] and to the gates of Ekron.(IJ) Their dead were strewn along the Shaaraim(IK) road to Gath and Ekron. 53 When the Israelites returned from chasing the Philistines, they plundered their camp.
54 David took the Philistine’s head and brought it to Jerusalem; he put the Philistine’s weapons in his own tent.
55 As Saul watched David(IL) going out to meet the Philistine, he said to Abner, commander of the army, “Abner,(IM) whose son is that young man?”
Abner replied, “As surely as you live, Your Majesty, I don’t know.”
56 The king said, “Find out whose son this young man is.”
57 As soon as David returned from killing the Philistine, Abner took him and brought him before Saul, with David still holding the Philistine’s head.
58 “Whose son are you, young man?” Saul asked him.
David said, “I am the son of your servant Jesse(IN) of Bethlehem.”
Saul’s Growing Fear of David
18 After David had finished talking with Saul, Jonathan(IO) became one in spirit with David, and he loved(IP) him as himself.(IQ) 2 From that day Saul kept David with him and did not let him return home to his family. 3 And Jonathan made a covenant(IR) with David because he loved him as himself. 4 Jonathan took off the robe(IS) he was wearing and gave it to David, along with his tunic, and even his sword, his bow and his belt.(IT)
5 Whatever mission Saul sent him on, David was so successful(IU) that Saul gave him a high rank in the army.(IV) This pleased all the troops, and Saul’s officers as well.
6 When the men were returning home after David had killed the Philistine, the women came out from all the towns of Israel to meet King Saul with singing and dancing,(IW) with joyful songs and with timbrels(IX) and lyres. 7 As they danced, they sang:(IY)
“Saul has slain his thousands,
and David his tens(IZ) of thousands.”
8 Saul was very angry; this refrain displeased him greatly. “They have credited David with tens of thousands,” he thought, “but me with only thousands. What more can he get but the kingdom?(JA)” 9 And from that time on Saul kept a close(JB) eye on David.
10 The next day an evil[y] spirit(JC) from God came forcefully on Saul. He was prophesying in his house, while David was playing the lyre,(JD) as he usually(JE) did. Saul had a spear(JF) in his hand 11 and he hurled it, saying to himself,(JG) “I’ll pin David to the wall.” But David eluded(JH) him twice.(JI)
12 Saul was afraid(JJ) of David, because the Lord(JK) was with(JL) David but had departed from(JM) Saul. 13 So he sent David away from him and gave him command over a thousand men, and David led(JN) the troops in their campaigns.(JO) 14 In everything he did he had great success,(JP) because the Lord was with(JQ) him. 15 When Saul saw how successful he was, he was afraid of him. 16 But all Israel and Judah loved David, because he led them in their campaigns.(JR)
17 Saul said to David, “Here is my older daughter(JS) Merab. I will give her to you in marriage;(JT) only serve me bravely and fight the battles(JU) of the Lord.” For Saul said to himself,(JV) “I will not raise a hand against him. Let the Philistines do that!”
18 But David said to Saul, “Who am I,(JW) and what is my family or my clan in Israel, that I should become the king’s son-in-law?(JX)” 19 So[z] when the time came for Merab,(JY) Saul’s daughter, to be given to David, she was given in marriage to Adriel of Meholah.(JZ)
20 Now Saul’s daughter Michal(KA) was in love with David, and when they told Saul about it, he was pleased.(KB) 21 “I will give her to him,” he thought, “so that she may be a snare(KC) to him and so that the hand of the Philistines may be against him.” So Saul said to David, “Now you have a second opportunity to become my son-in-law.”
22 Then Saul ordered his attendants: “Speak to David privately and say, ‘Look, the king likes you, and his attendants all love you; now become his son-in-law.’”
23 They repeated these words to David. But David said, “Do you think it is a small matter to become the king’s son-in-law?(KD) I’m only a poor man and little known.”
24 When Saul’s servants told him what David had said, 25 Saul replied, “Say to David, ‘The king wants no other price(KE) for the bride than a hundred Philistine foreskins, to take revenge(KF) on his enemies.’” Saul’s plan(KG) was to have David fall by the hands of the Philistines.
26 When the attendants told David these things, he was pleased to become the king’s son-in-law. So before the allotted time elapsed, 27 David took his men with him and went out and killed two hundred Philistines and brought back their foreskins. They counted out the full number to the king so that David might become the king’s son-in-law. Then Saul gave him his daughter Michal(KH) in marriage.
28 When Saul realized that the Lord was with David and that his daughter Michal(KI) loved David, 29 Saul became still more afraid(KJ) of him, and he remained his enemy the rest of his days.
30 The Philistine commanders continued to go out to battle, and as often as they did, David met with more success(KK) than the rest of Saul’s officers, and his name became well known.
Saul Tries to Kill David
19 Saul told his son Jonathan(KL) and all the attendants to kill(KM) David. But Jonathan had taken a great liking to David 2 and warned him, “My father Saul is looking for a chance to kill you. Be on your guard tomorrow morning; go into hiding(KN) and stay there. 3 I will go out and stand with my father in the field where you are. I’ll speak(KO) to him about you and will tell you what I find out.”
4 Jonathan spoke(KP) well of David to Saul his father and said to him, “Let not the king do wrong(KQ) to his servant David; he has not wronged you, and what he has done has benefited you greatly. 5 He took his life(KR) in his hands when he killed the Philistine. The Lord won a great victory(KS) for all Israel, and you saw it and were glad. Why then would you do wrong to an innocent(KT) man like David by killing him for no reason?”
6 Saul listened to Jonathan and took this oath: “As surely as the Lord lives, David will not be put to death.”
7 So Jonathan called David and told him the whole conversation. He brought him to Saul, and David was with Saul as before.(KU)
8 Once more war broke out, and David went out and fought the Philistines. He struck them with such force that they fled before him.
9 But an evil[aa] spirit(KV) from the Lord came on Saul as he was sitting in his house with his spear in his hand. While David was playing the lyre,(KW) 10 Saul tried to pin him to the wall with his spear, but David eluded(KX) him as Saul drove the spear into the wall. That night David made good his escape.
11 Saul sent men to David’s house to watch(KY) it and to kill him in the morning.(KZ) But Michal, David’s wife, warned him, “If you don’t run for your life tonight, tomorrow you’ll be killed.” 12 So Michal let David down through a window,(LA) and he fled and escaped. 13 Then Michal took an idol(LB) and laid it on the bed, covering it with a garment and putting some goats’ hair at the head.
14 When Saul sent the men to capture David, Michal said,(LC) “He is ill.”
15 Then Saul sent the men back to see David and told them, “Bring him up to me in his bed so that I may kill him.” 16 But when the men entered, there was the idol in the bed, and at the head was some goats’ hair.
17 Saul said to Michal, “Why did you deceive me like this and send my enemy away so that he escaped?”
Michal told him, “He said to me, ‘Let me get away. Why should I kill you?’”
18 When David had fled and made his escape, he went to Samuel at Ramah(LD) and told him all that Saul had done to him. Then he and Samuel went to Naioth and stayed there. 19 Word came to Saul: “David is in Naioth at Ramah”; 20 so he sent men to capture him. But when they saw a group of prophets(LE) prophesying, with Samuel standing there as their leader, the Spirit of God came on(LF) Saul’s men, and they also prophesied.(LG) 21 Saul was told about it, and he sent more men, and they prophesied too. Saul sent men a third time, and they also prophesied. 22 Finally, he himself left for Ramah and went to the great cistern at Seku. And he asked, “Where are Samuel and David?”
“Over in Naioth at Ramah,” they said.
23 So Saul went to Naioth at Ramah. But the Spirit of God came even on him, and he walked along prophesying(LH) until he came to Naioth. 24 He stripped(LI) off his garments, and he too prophesied in Samuel’s(LJ) presence. He lay naked all that day and all that night. This is why people say, “Is Saul also among the prophets?”(LK)
David and Jonathan
20 Then David fled from Naioth at Ramah and went to Jonathan and asked, “What have I done? What is my crime? How have I wronged(LL) your father, that he is trying to kill me?”(LM)
2 “Never!” Jonathan replied. “You are not going to die! Look, my father doesn’t do anything, great or small, without letting me know. Why would he hide this from me? It isn’t so!”
3 But David took an oath(LN) and said, “Your father knows very well that I have found favor in your eyes, and he has said to himself, ‘Jonathan must not know this or he will be grieved.’ Yet as surely as the Lord lives and as you live, there is only a step between me and death.”
4 Jonathan said to David, “Whatever you want me to do, I’ll do for you.”
5 So David said, “Look, tomorrow is the New Moon feast,(LO) and I am supposed to dine with the king; but let me go and hide(LP) in the field until the evening of the day after tomorrow.
Footnotes
- 1 Samuel 13:1 A few late manuscripts of the Septuagint; Hebrew does not have thirty.
- 1 Samuel 13:1 Probable reading of the original Hebrew text (see Acts 13:21); Masoretic Text does not have forty-.
- 1 Samuel 13:5 Some Septuagint manuscripts and Syriac; Hebrew thirty thousand
- 1 Samuel 13:15 Hebrew; Septuagint Gilgal and went his way; the rest of the people went after Saul to meet the army, and they went out of Gilgal
- 1 Samuel 13:16 Two Hebrew manuscripts; most Hebrew manuscripts Geba, a variant of Gibeah
- 1 Samuel 13:20 Septuagint; Hebrew plow points
- 1 Samuel 13:21 That is, about 1/4 ounce or about 8 grams
- 1 Samuel 13:21 That is, about 1/8 ounce or about 4 grams
- 1 Samuel 14:15 Or a terrible panic
- 1 Samuel 14:18 Hebrew; Septuagint “Bring the ephod.” (At that time he wore the ephod before the Israelites.)
- 1 Samuel 14:27 Or his strength was renewed; similarly in verse 29
- 1 Samuel 14:41 Septuagint; Hebrew does not have “Why … at fault.
- 1 Samuel 14:47 Masoretic Text; Dead Sea Scrolls and Septuagint king
- 1 Samuel 14:47 Hebrew; Septuagint he was victorious
- 1 Samuel 15:3 The Hebrew term refers to the irrevocable giving over of things or persons to the Lord, often by totally destroying them; also in verses 8, 9, 15, 18, 20 and 21.
- 1 Samuel 15:9 Or the grown bulls; the meaning of the Hebrew for this phrase is uncertain.
- 1 Samuel 15:32 The meaning of the Hebrew for this phrase is uncertain.
- 1 Samuel 16:14 Or and a harmful; similarly in verses 15, 16 and 23
- 1 Samuel 17:4 That is, about 9 feet 9 inches or about 3 meters
- 1 Samuel 17:5 That is, about 125 pounds or about 58 kilograms
- 1 Samuel 17:7 That is, about 15 pounds or about 6.9 kilograms
- 1 Samuel 17:17 That is, probably about 36 pounds or about 16 kilograms
- 1 Samuel 17:18 Or some token; or some pledge of spoils
- 1 Samuel 17:52 Some Septuagint manuscripts; Hebrew of a valley
- 1 Samuel 18:10 Or a harmful
- 1 Samuel 18:19 Or However,
- 1 Samuel 19:9 Or But a harmful
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Holy Bible, New International Version®, NIV® Copyright ©1973, 1978, 1984, 2011 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
NIV Reverse Interlinear Bible: English to Hebrew and English to Greek. Copyright © 2019 by Zondervan.