Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

Psalmul 120^[a]

Un cântec de pelerinaj

Domnia lui Zedechia peste Iuda

¹⁸ Zedechia era în vârstă de douăzeci şi unu de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. Mama sa se numea Hamutal şi era fiica lui Ieremia din Libna. ¹⁹ El a făcut ce este rău înaintea Domnului, tot aşa cum făcuse şi Iehoiachim. ²⁰ Din pricina mâniei Domnului s-au întâmplat aceste lucruri în Ierusalim şi în Iuda, pe care, în cele din urmă, le-a izgonit din prezenţa Sa. Zedechia s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului.

Căderea Ierusalimului, distrugerea Casei Domnului şi exilul poporului

25 În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a înaintat împotriva Ierusalimului cu toată oştirea sa. Ei şi-au aşezat tabăra înaintea cetăţii şi au zidit întărituri de jur împrejurul ei. ² Cetatea a fost în stare de asediu până în cel de-al unsprezecelea an al domniei regelui Zedechia. ³ În ziua a noua a lunii a patra^[a], foametea din cetate a devenit atât de mare, încât poporul ţării nu mai avea nimic de mâncare. ⁴ Atunci s-a pătruns în cetate, astfel că toţi ostaşii au fugit noaptea pe poarta dintre cele două ziduri, de lângă grădina regelui, în timp ce caldeenii^[b] înconjurau cetatea. Ei au luat-o pe drumul spre Araba^[c], ⁵ însă oştirea caldeenilor l-a urmărit pe rege şi l-a ajuns în câmpiile Ierihonului. Toată oştirea lui se împrăştiase de lângă el. ⁶ Ei l-au capturat pe rege şi l-au dus la împăratul Babilonului, la Ribla, unde a fost rostită o sentinţă împotriva lui. ⁷ Ei i-au înjunghiat pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui. Apoi lui Zedechia i-au scos ochii, l-au legat cu lanţuri de bronz şi l-au dus în Babilon.

⁸ În ziua a şaptea a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an^[d] al domniei împăratului Nebucadneţar, împăratul Babilonului, Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, un slujitor al împăratului Babilonului, a pătruns în Ierusalim. ⁹ El a dat foc Casei Domnului, palatului regelui şi tuturor caselor din Ierusalim. El a dat foc tuturor caselor mari. ¹⁰ Toată oştirea caldeenilor care era împreună cu căpetenia gărzilor, a dărâmat zidurile din jurul Ierusalimului. ¹¹ Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a dus în captivitate poporul care mai rămăsese în cetate, dezertorii care fugiseră la împăratul Babilonului şi restul mulţimii. ¹² Totuşi căpetenia gărzilor a lăsat în ţară câţiva oameni săraci ca să lucreze viile şi câmpurile.

¹³ Caldeenii au sfărâmat stâlpii de bronz care erau în Casa Domnului, precum şi piedestalele şi „marea“ din bronz care erau în Casa Domnului şi au dus bronzul la Babilon. ¹⁴ Au luat vasele, lopeţile, mucarniţele, farfuriile şi toate uneltele de bronz cu care se făcea slujba. ¹⁵ Căpetenia gărzilor a mai luat cădelniţele şi cupele – tot ce era de aur sau de argint. ¹⁶ Cei doi stâlpi, „marea“ şi piedestalele, toate aceste unelte de bronz pe care le făcuse Solomon pentru Casa Domnului, aveau o greutate care nu se putea cântări. ¹⁷ Fiecare stâlp era înalt de optsprezece coţi^[e] şi avea deasupra un capitel de bronz. Înălţimea capitelului era de trei coţi^[f], capitelul având de jur împrejur o reţea şi rodii, toate din bronz. Al doilea stâlp, cu reţeaua lui, era la fel.

¹⁸ Căpetenia gărzilor i-a luat prizonieri pe Seraia, preotul conducător, pe Ţefania, următorul preot în rang şi pe cei trei paznici ai porţii. ¹⁹ Din cetate a luat un ofiţer care avea în subordine ostaşi şi încă cinci oameni dintre sfetnicii regelui, care, de asemenea, fuseseră găsiţi în cetate; l-a mai luat pe scribul conducătorului oştirii, care recruta bărbaţi din poporul ţării şi pe încă şaizeci de bărbaţi din poporul ţării, care fuseseră găsiţi tot în cetate. ²⁰ Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, i-a luat şi i-a dus la împăratul Babilonului, la Ribla. ²¹ Acolo, la Ribla, în ţara Hamat, împăratul Babilonului a pus să fie omorâţi. Astfel a fost dus Iuda în captivitate, departe de ţara lui.

²⁰ Dar Cristos a fost înviat din morţi, El fiind primul rod dintre cei care au adormit. ²¹ Întrucât moartea a venit printr-un om, învierea morţilor a venit tot printr-un Om. ²² Aşa cum în Adam toţi mor, la fel, în Cristos, toţi vor fi înviaţi, ²³ însă fiecare la rândul lui; primul rod este Cristos, apoi, la venirea Lui, cei ai lui Cristos. ²⁴ Apoi va veni sfârşitul, când El îi va încredinţa Împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi distrus orice conducător, orice autoritate şi orice putere. ²⁵ Căci El trebuie să domnească până când îi va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale. ²⁶ Ultimul vrăjmaş care va fi distrus va fi moartea. ²⁷ Căci El „I-a pus totul sub picioare“^[a]. Dar când se spune că toate I-au fost supuse, este evident că aceasta nu-L include pe Cel Ce I le-a supus pe toate. ²⁸ Când toate lucrurile Îi vor fi fost supuse, atunci Însuşi Fiul I Se va supune Celui Ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.

²⁹ Altfel, ce vor face cei care se botează pentru cei morţi^[b]? Dacă morţii nu sunt înviaţi nicidecum, de ce mai sunt botezaţi ei pentru cei morţi? ³⁰ Şi de ce suntem noi în pericol tot timpul? ³¹ Sunt în pericol de moarte în fiecare zi. Acest lucru este cert, fraţilor, întocmai ca lauda pe care o am cu voi în Cristos Isus, Domnul nostru. ³² Dacă doar din motive omeneşti m-am luptat cu fiarele în Efes, ce-am câştigat, dacă morţii nu învie?

³³ Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.^[d]“

³⁴ Veniţi-vă în fire cum se cuvine şi nu mai păcătuiţi; căci sunt unii care trăiesc în ignoranţă faţă de Dumnezeu. Spre ruşinea voastră o spun.