Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 99
1 Domnul împărăţeşte! Să tremure popoarele!
El tronează deasupra heruvimilor! Să se cutremure pământul!
2 Domnul este mare în Sion;
El este înălţat peste popoare.
3 Lăudaţi Numele Lui cel mare şi înfricoşător:
El este sfânt!
4 Împăratul este puternic şi iubeşte dreptatea.[a]
Tu ai statornicit nepărtinirea;
Tu ai făcut judecată şi dreptate în Iacov[b].
5 Înălţaţi-L pe Domnul, Dumnezeul nostru,
şi închinaţi-vă înaintea aşternutului[c] picioarelor Sale:
El este sfânt!
6 Moise şi Aaron erau dintre preoţii Săi,
iar Samuel – dintre cei ce-I chemau Numele;
ei L-au chemat pe Domnul
şi El le-a răspuns.
7 Le-a vorbit din stâlpul de nor,
iar ei au păzit mărturiile şi poruncile pe care El le-a dat.
8 Doamne, Dumnezeul nostru, Tu le-ai răspuns;
ai fost pentru ei[d] un Dumnezeu Care iartă,
dar şi Unul Care te-ai răzbunat pe ei din cauza faptelor lor rele.
9 Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru,
şi închinaţi-vă pe muntele Lui cel sfânt,
căci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfânt!
54 Când Solomon a terminat de spus toată această rugăciune şi cerere Domnului, s-a ridicat dinaintea altarului Domnului, unde stătuse îngenuncheat, cu mâinile ridicate spre cer 55 şi, stând în picioare, a binecuvântat întreaga adunare a lui Israel cu voce tare, zicând:
56 „Binecuvântat să fie Domnul Care i-a dat odihnă poporului Său, Israel, potrivit cu tot ceea ce a promis. Dintre toate promisiunile bune pe care le-a rostit prin robul Său Moise, nici una n-a rămas neîmplinită. 57 Domnul, Dumnezeul nostru, să fie cu noi aşa cum a fost cu strămoşii noştri; să nu ne părăsească şi să nu ne lase, 58 ci să ne aplece inimile spre El ca să umblăm în toate căile Lui şi să păzim poruncile, legile şi hotărârile Lui, pe care le-a dat strămoşilor noştri. 59 Fie ca aceste cuvinte ale mele, pe care le-am adus înaintea Domnului, să fie zi şi noapte înaintea Domnului, Dumnezeul nostru, pentru a face dreptate slujitorului Său şi poporului Său, Israel, după nevoile zilnice 60 şi pentru ca toate popoarele pământului să ştie că Domnul este Dumnezeu şi că nu este altul. 61 Dar inimile trebuie să vă fie în întregime ale Domnului, Dumnezeul nostru, trăind după hotărârile Lui şi păzind poruncile Lui ca şi astăzi.“
Inaugurarea Casei Domnului
62 Apoi, regele împreună cu tot Israelul au adus jertfe înaintea Domnului. 63 Solomon I-a adus Domnului douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi ca jertfă de pace[a]. Astfel, regele şi tot poporul Israel au sfinţit Casa Domnului. 64 În aceeaşi zi, regele a sfinţit mijlocul curţii, locul din faţa Casei Domnului, întrucât acolo a adus arderile de tot, darurile de mâncare şi grăsimea jertfelor de pace, deoarece altarul de bronz dinaintea Domnului era prea mic pentru a cuprinde arderile de tot, darurile de mâncare şi grăsimea jertfelor de pace.
65 Solomon a ţinut atunci sărbătoarea împreună cu tot Israelul. O mare mulţime de oameni veniţi de la Lebo-Hamat[b] şi până dinspre Râul Egiptului[c] au sărbătorit înaintea Domnului, Dumnezeul nostru, timp de şapte zile şi apoi alte şapte zile, adică paisprezece zile.
31 Cel Ce vine de sus este deasupra tuturor. Cel ce vine de pe pământ este pământesc şi vorbeşte lucruri de pe pământ[a]. Cel Ce vine din cer este deasupra tuturor. 32 El depune mărturie despre ceea ce a văzut şi a auzit, dar nimeni nu primeşte mărturia Lui. 33 Cel ce primeşte mărturia Lui confirmă că Dumnezeu este adevărat[b]. 34 Căci Cel pe Care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu[c] nu-I dă Duhul cu măsură. 35 Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui. 36 Cel ce crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cel ce nu crede în Fiul[d] nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.