Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 79
Un psalm al lui Asaf
1 Dumnezeule, au intrat neamurile pe proprietatea Ta,
au întinat Templul Tău cel sfânt
şi au prefăcut Ierusalimul în ruine!
2 Au dat leşurile slujitorilor Tăi
drept hrană păsărilor cerului
şi carnea credincioşilor Tăi au dat-o fiarelor pământului.
3 Le-au vărsat sângele aşa cum se varsă apa
împrejurul Ierusalimului
şi nu s-a găsit nimeni care să-i îngroape.
4 Am fost de batjocura vecinilor noştri,
de râsul şi de ocara celor ce ne înconjoară.
5 Până când vei mai fi mânios, Doamne?
Pentru totdeauna?
Până când va mai arde gelozia Ta ca focul?
6 Revarsă-Ţi mânia peste neamurile
care nu Te cunosc
şi peste regatele
care nu cheamă Numele Tău,
7 căci l-au mâncat pe Iacov
şi i-au nimicit locuinţa.
8 Nu-Ţi aminti de păcatele noastre dintâi[a]!
Grăbeşte-Te să ne ieşi înainte cu mila Ta,
căci suntem foarte nenorociţi.
9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre,
pentru slava Numelui Tău!
Izbăveşte-ne şi fă ispăşire pentru păcatele noastre
din pricina Numelui Tău!
14 „De ce mai staţi în aşteptare?
Adunaţi-vă!
Să intrăm în cetăţile fortificate
şi să pierim acolo!
Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a condamnat la moarte
şi ne dă să bem ape otrăvite,
pentru că am păcătuit împotriva Lui.
15 Aşteptam pacea,
dar n-a venit nimic bun;
aşteptam un timp de vindecare,
dar iată că vine numai teroare.
16 Gâfâitul cailor duşmanilor
se aude din Dan;
la nechezatul armăsarilor lor
se cutremură toată ţara;
au venit să devoreze ţara
şi tot ce cuprinde ea,
cetatea şi pe cei ce locuiesc în ea.“
17 „Iată, voi trimite printre voi nişte şerpi veninoşi,
nişte vipere care nu pot fi vrăjite
şi care vă vor muşca, zice Domnul.“
2 O, dacă aş avea în pustie
un han de călători,
l-aş părăsi pe poporul meu
şi aş pleca de la el,
căci toţi comit adulter
şi sunt o adunătură de necredincioşi.“
3 „Au limba întinsă ca un arc
ca să arunce minciuna
şi nu prin adevăr[a]
sunt ei puternici în ţară,
căci merg din răutate în răutate
şi nu Mă cunosc, zice Domnul.
4 Fiecare să se păzească de prietenul lui;
să nu vă încredeţi în nici unul din fraţii voştri,
căci orice frate este un înşelător[b]
şi orice prieten umblă cu bârfe.
5 Fiecare îşi înşală prietenul
şi nimeni nu spune adevărul.
Îşi deprind limba la vorbe mincinoase
şi se obosesc să facă rău.
6 Locuinţa ta[c] este în mijlocul înşelătoriei.
De înşelători ce sunt, ei refuză să Mă cunoască, zice Domnul.“
7 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Îi voi topi şi îi voi încerca,
căci ce altceva aş putea face
cu fiica poporului Meu?
8 Limba lor este o săgeată ucigătoare;
ea rosteşte înşelăciunea.
Cu gura, ei vorbesc prietenului de pace,
dar în adâncul inimii, îi întind curse.
9 Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri,
zice Domnul?
Să nu mă răzbun Eu
pe un asemenea neam?»“
10 „Voi înălţa o plângere şi un bocet pentru munţi,
precum şi un cântec de jale pentru păşunile pustiite,
căci sunt arse şi nimeni nu le cutreieră;
nu se mai aude în ele behăitul turmelor.
Păsările cerului şi-au luat zborul
şi animalele câmpului au fugit.“
11 „Voi preface Ierusalimul într-o movilă de pietre,
într-o vizuină de şacali.
Voi preface cetăţile lui Iuda
într-o pustie lipsită de locuitori.“
Văduva săracă şi dărnicia ei
41 S-a aşezat în faţa vistieriei[a] Templului şi se uita cum punea mulţimea bani în vistierie. Mulţi din cei bogaţi puneau mult. 42 A venit şi o văduvă săracă şi a pus două lepta[b], care fac un codrantes[c].
43 Isus i-a chemat pe ucenicii Lui şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi cei care au pus în vistierie, 44 pentru că toţi au pus din abundenţa lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.