Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 22
Pentru dirijor. Se cântă ca şi „Ciuta zorilor“. Un psalm al lui David.
1 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?
Eşti atât de departe de izbăvirea mea
şi de cuvintele strigătului meu!
2 Dumnezeul meu, strig ziua, dar nu-mi răspunzi,
strig noaptea, dar nu găsesc odihnă.
3 Dar Tu eşti sfânt,
eşti întronat în mijlocul laudelor lui Israel.[a]
4 În Tine au nădăjduit strămoşii noştri;
ei au nădăjduit, iar Tu i-ai izbăvit;
5 au strigat către Tine şi au fost scăpaţi;
au nădăjduit în Tine şi nu au fost daţi de ruşine.
6 Dar eu sunt vierme, nu om;
am ajuns de râsul oamenilor şi dispreţuit de popor.
7 Cei ce mă văd îşi bat joc de mine,
rânjesc şi clatină din cap.
8 „S-a încrezut în Domnul! Să-l scape El!
Să-l izbăvească, căci doar Îşi găseşte plăcerea în el!“
9 Şi totuşi Tu m-ai scos din pântecele mamei mele
şi mi-ai dat ocrotire la pieptul ei.
10 Sub privirea Ta am fost scos din pântece;
încă din pântecele maicii mele,
Tu eşti Dumnezeul meu.
11 Nu Te îndepărta de mine,
căci necazul este aproape
şi nu am nici un ajutor!
12 Mă încercuiesc mulţi tauri,
nişte tauri puternici din Başan mă înconjoară.
13 Îşi deschid gura împotriva mea
ca leul care sfâşie şi răcneşte.
14 Sunt turnat ca apa
şi toate oasele mi se despart.
Ca ceara
mi se topeşte inima înăuntrul meu.
15 Mi se usucă puterea ca lutul,
iar limba mi se lipeşte de cerul gurii:
m-ai adus în ţărâna morţii.
Al doilea discurs al lui Ţofar din Naamat
20 Atunci Ţofar din Naamat i-a zis:
2 „Gândurile mele mă silesc să-ţi răspund,
pentru că sunt tare frământat.
3 Am auzit o mustrare care mă umple de ruşine
şi duhul meu mă face să răspund prin priceperea mea.
4 Nu ştii că încă din vechime,
de când a fost pus omul[a] pe pământ,
5 veselia celui rău este scurtă
şi bucuria celui lipsit de evlavie ţine pentru o clipă?
6 Chiar dacă trufia lui se înalţă până la cer
şi capul lui atinge norii,
7 va pieri pentru totdeauna, la fel ca murdăria lui;
iar cei ce l-au văzut vor întreba: «Unde este?»
8 Va fugi ca un vis, nu va mai putea fi găsit,
va pieri ca o vedenie de noapte.
9 Ochiul care l-a văzut nu-l va mai vedea;
locul său nu se va mai uita la el niciodată.
10 Copiii săi vor căuta bunăvoinţa celui sărac;
mâinile lui vor da înapoi bogăţia sa.
11 Oasele lui, odată pline de puterea tinereţii,
vor şedea cu el în ţărână.
12 Deşi răutatea este dulce în gura sa
şi el o ascunde sub limbă,
13 deşi nu vrea s-o lase să plece
şi o ţine în gură,
14 mâncarea i se va strica în stomac,
va fi pentru el ca veninul unui şarpe.
15 El va da afară bogăţiile pe care le-a înghiţit;
Dumnezeu le va scoate din pântecele lui.
16 El va suge otravă de şarpe;
limba viperei îl va ucide.
17 Nu se va mai bucura de pâraie,
de râuri de miere şi smântână.
18 El va da înapoi, neatins, câştigul său
şi nu se va bucura de câştigul negoţului său,
19 pentru că l-a asuprit şi l-a lăsat lipsit pe cel sărac
şi a luat cu forţa case pe care nu le-a zidit.
20 Este nesăţios în lăcomia lui.
Comoara sa nu poate însă să-l salveze[b].
21 Nu i-a rămas nimic să mai mănânce,
de aceea bunăstarea lui nu va dura.
22 În mijlocul belşugului va fi în necaz;
toată puterea nenorocirii se va năpusti asupra lui.
23 Când îşi va fi umplut pântecele,
Dumnezeu Îşi va trimite mânia împotriva lui
şi îl va atinge cu o ploaie de lovituri.
24 Deşi fuge de o armă de fier,
o săgeată de bronz îl va străpunge.
25 El şi-o va smulge din spate;
va străluci când va ieşi din fierea lui.
Spaimele îl vor cuprinde.
26 Întunericul deplin e pregătit pentru bogăţiile lui.
Un foc neaprins de nimeni le va mistui
şi va distruge ce a rămas în cortul lui.
27 Cerurile vor arăta nedreptatea lui
şi pământul se va ridica împotriva lui.
28 Câştigul casei sale se va pierde,
va fi dus de ape[c] în ziua mâniei lui Dumnezeu.
29 Aceasta este partea dată de Dumnezeu celui rău,
moştenirea pe care i-o hotăreşte Dumnezeu.“
Isus şi tradiţia bătrânilor
15 Atunci nişte farisei şi nişte cărturari au venit din Ierusalim la Isus şi L-au întrebat:
2 – De ce ucenicii Tăi încalcă tradiţia bătrânilor[a]? Căci ei nu-şi spală mâinile înainte să mănânce!
3 Isus le-a răspuns:
– Dar voi de ce încălcaţi porunca lui Dumnezeu de dragul tradiţiei voastre? 4 Căci Dumnezeu a zis: „Cinsteşte-i pe tatăl tău şi pe mama ta!“[b] şi „Cel ce îşi blestemă tatăl sau mama trebuie să fie pedepsit cu moartea“[c]. 5 Însă voi ziceţi: „Dacă cineva îi spune tatălui său sau mamei sale: «Orice ai putea primi de la mine este deja închinat ca dar lui Dumnezeu!», 6 acela nu mai este dator să-şi cinstească tatăl (sau mama)[d]“. Şi anulaţi astfel Cuvântul lui Dumnezeu de dragul tradiţiei voastre. 7 Ipocriţilor! Bine a profeţit Isaia despre voi când a zis:
8 „Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele,
dar inima lui este departe de Mine!
9 Degeaba însă Mi se închină ei,
dând ca învăţături
nişte porunci de-ale oamenilor!“[e]
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.