Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

Psalmul 17

O rugăciune a lui David

Iacov se pregăteşte să-l întâlnească pe Esau

³ Iacov a trimis înaintea lui mesageri la fratele său, Esau, în Seir, în ţinutul lui Edom, ⁴ poruncindu-le să-i spună stăpânului său, Esau, următoarele: „Aşa vorbeşte slujitorul tău, Iacov: «Până acum am locuit la Laban; ⁵ am viţei, măgari, oi, sclavi şi sclave şi am trimis acest mesaj stăpânului meu, pentru ca să găsesc bunăvoinţă la tine.»“

⁶ Mesagerii s-au întors la Iacov, spunând: „Ne-am dus la fratele tău, Esau, iar el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de bărbaţi.“ ⁷ Iacov s-a înspăimântat foarte tare şi era frământat; a împărţit în două tabere oamenii care erau cu el, oile, vitele şi cămilele, ⁸ gândindu-se că, dacă Esau va ataca una dintre tabere şi o va nimici, cealaltă va putea scăpa.

⁹ Apoi Iacov s-a rugat: „Doamne, Dumnezeul tatălui meu, Avraam, şi Dumnezeul tatălui meu, Isaac, Cel Care mi-ai spus: «Întoarce-te în ţara ta, la rudele tale, pentru ca să te fac să prosperi», ¹⁰ nu sunt vrednic de toată îndurarea şi credincioşia pe care le-ai arătat faţă de slujitorul Tău, pentru că am trecut Iordanul doar cu toiagul meu, iar acum am ajuns două tabere. ¹¹ Scapă-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, Esau, deoarece mă tem că va veni şi ne va omorî pe mine, pe mame şi pe copii. ¹² Totuşi Tu ai promis: «Te voi face să prosperi şi-ţi voi face urmaşii^[a] la fel de numeroşi precum nisipul mării care nu poate fi numărat.»“

¹³ El a rămas acolo peste noapte şi a pregătit din averea sa un dar pentru fratele său, Esau: ¹⁴ două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci, ¹⁵ treizeci de cămile care alăptau, împreună cu puii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, precum şi douăzeci de măgăriţe şi zece măgari. ¹⁶ El le-a dat sclavilor săi câte o turmă la fiecare, şi le-a spus: „Mergeţi înaintea mea şi lăsaţi o distanţă între fiecare turmă.“ ¹⁷ El i-a poruncit celui dintâi: „Când îl vei întâlni pe fratele meu, Esau, iar el te va întreba: «Al cui eşti? Unde te duci? Şi ale cui sunt aceste animale dinaintea ta?», ¹⁸ tu să-i răspunzi: «Sunt ale slujitorului tău, Iacov; sunt un dar trimis stăpânului meu, Esau, iar el însuşi vine în urma noastră.»“ ¹⁹ Iacov le-a poruncit celui de-al doilea, celui de-al treilea şi tuturor celor care mânau turmele, astfel: „Să-i spuneţi acelaşi lucru lui Esau, când îl veţi întâlni. ²⁰ Spuneţi-i, de asemenea: «Slujitorul tău, Iacov, vine în urma noastr㻓, pentru că îşi zicea: „Îl voi potoli cu darul care este înaintea mea, iar când îl voi vedea faţă în faţă, poate mă va accepta.“ ²¹ Astfel, darul a trecut înaintea lui, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.

³⁷ Când au auzit aceste lucruri, ei au rămas străpunşi în inimă şi i-au întrebat pe Petru şi pe ceilalţi apostoli:

– Fraţilor, ce să facem?

³⁸ Petru le-a răspuns:

– Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos^[a] spre iertarea păcatelor voastre; şi veţi primi darul Duhului Sfânt! ³⁹ Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru!

⁴⁰ Şi cu multe alte cuvinte el mărturisea şi îi îndemna zicând:

– Mântuiţi-vă din mijlocul acestei generaţii corupte!

⁴¹ Cei ce au primit cuvântul lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor au fost adăugate cam trei mii de suflete.

Părtăşia credincioşilor

⁴² Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în părtăşie, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. ⁴³ Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. ⁴⁴ Toţi credincioşii erau la un loc şi aveau toate în comun; ⁴⁵ îşi vindeau proprietăţile şi averile, iar banii îi împărţeau între ei, după cum avea nevoie fiecare. ⁴⁶ În fiecare zi continuau să se întâlnească în acelaşi gând în Templu, frângeau pâinea acasă, luau parte la masă cu bucurie şi simplitate a inimii, ⁴⁷ Îl lăudau pe Dumnezeu şi aveau parte de bunăvoinţă din partea întregului popor. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.