Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 104
1 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!
Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare!
Tu eşti îmbrăcat cu splendoare şi măreţie!
2 Tu Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta;
Tu întinzi cerurile ca pe un cort,
3 şi pui grinzile odăilor lui de sus pe ape;
din nori Îţi faci car,
şi umbli pe aripile vântului.
4 Din vânturi Tu Îţi faci îngeri
şi din flăcări de foc – slujitori.
5 Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui,
ca să nu se clatine niciodată.
6 Îl acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină.
Apele stăteau pe munţi,
7 dar la mustrarea Ta au fugit,
la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.
8 S-au scurs de pe munţi, au coborât în văi,
în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele.
9 Le-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă,
ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul.
10 El face să ţâşnească izvoarele în văi
şi ele curg printre munţi.
11 Toate fiarele câmpului se adapă din ele
şi măgarii sălbatici îşi potolesc setea acolo.
12 Pe malul lor îşi fac cuibul păsările cerului
care-şi fac auzit glasul din frunziş.
13 Din odăile de sus, El udă munţii;
pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.
14 El face să crească iarbă pentru vite
şi verdeţuri pe care omul să le cultive.
El face astfel să răsară hrană din pământ:
15 vinul care înveseleşte inima omului,
uleiul care dă strălucire feţei
şi hrana care întăreşte inima omului.
16 Copacii Domnului sunt bine udaţi,
cedrii Libanului pe care El i-a sădit.
17 În ei îşi fac cuibul păsările;
barza îşi are casa în pini.
18 Munţii cei înalţi sunt ai caprelor sălbatice,
iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă[a].
19 El a făcut luna să arate vremurile,
iar soarele ştie când să apună.[b]
20 Tu aduci întunericul şi se face noapte;
atunci toate fiarele pădurii încep să mişune.
21 Puii de leu rag de foame,
cerându-şi hrana de la Dumnezeu.
22 Când răsare soarele, se adună
şi se culcă în cotloanele lor.
23 Atunci iese omul la lucrul lui,
la munca lui, până seara.
24 Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne!
Toate le-ai făcut cu înţelepciune;
pământul este plin de creaturile Tale.
25 Iată marea cât de încăpătoare şi de întinsă este!
În ea mişună vieţuitoare fără număr,
vieţuitoare mici şi mari.
26 Corăbiile o străbat,
în ea se joacă leviatanul[c], pe care l-ai făcut Tu.
27 Toate nădăjduiesc în Tine
ca să le dai hrana la vreme.
28 Tu le-o dai, ele o primesc;
Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi;
29 Îţi ascunzi faţa, ele se îngrozesc;
le iei suflarea, ele mor
şi se întorc în ţărână;
30 Îţi trimiţi Duhul[d], ele sunt plăsmuite,
înnoind astfel faţa pământului.
31 Fie ca slava Domnului să dăinuiască veşnic!
Domnul să se bucure de lucrările Sale,
32 El, Care atunci când priveşte pământul, acesta tremură,
iar când atinge munţii, aceştia fumegă.
33 Voi cânta Domnului toată viaţa mea,
voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi!
34 Fie plăcută Domnului cugetarea mea!
Eu mă voi bucura în Domnul.
35 Să piară păcătoşii de pe pământ
şi cei răi să nu mai fie!
Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!
Lăudaţi-L pe Domnul!
7 Înainte de a simţi dureri,
ea a născut;
înainte ca durerile să-i vină,
ea a născut un fiu!
8 Cine a mai auzit una ca asta?!
Cine a mai văzut asemenea lucruri?!
Se poate naşte oare o ţară
într-o singură zi?!
Se poate oare ca un neam să fie adus la viaţă
aşa, într-o clipă?!
Şi totuşi, abia au apucat-o durerile,
că Sionul şi-a şi născut fiii.
9 Să aduc până la clipa naşterii şi să nu las să se nască?!
zice Domnul.
Să opresc oare naşterea, Eu, Care fac să se nască?!»
zice Dumnezeul tău.
10 Bucuraţi-vă împreună cu Ierusalimul! Fiţi veseli pentru el,
toţi cei ce-l iubiţi!
Bucuraţi-vă împreună cu el în veselie,
toţi aceia care aţi plâns pentru el,
11 ca să fiţi hrăniţi şi săturaţi
la sânul lui mângâietor,
ca să beţi din plin şi să vă desfătaţi
de abundenţa gloriei lui!
12 Căci aşa vorbeşte Domnul:
«Iată-Mă gata să întind spre el pacea[a],
asemenea unui râu,
şi bogăţia neamurilor,
asemenea unui şuvoi care se revarsă!
Veţi fi alăptaţi şi purtaţi pe braţe,
veţi fi dezmierdaţi pe genunchi.
13 Aşa cum o mamă îşi mângâie copilul,
aşa vă voi mângâia şi Eu
şi veţi fi mângâiaţi în Ierusalim.»
Despre îngrijorări
22 Apoi le-a zis ucenicilor Săi: „De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca! 23 Căci viaţa este mai mult decât mâncarea, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea. 24 Uitaţi-vă cu atenţie la corbi: ei nici nu seamănă, nici nu seceră şi nu au nici cămară, nici hambar. Şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai valoroşi sunteţi voi decât păsările! 25 Şi apoi cine dintre voi, îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot[a] la firul vieţii lui[b]?! 26 Deci dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, de ce vă mai îngrijoraţi de celelalte?!
27 Uitaţi-vă cu atenţie cum cresc crinii: ei nici nu trudesc din greu, nici nu torc[c]. Şi totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei! 28 Iar dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor?!
29 Nu căutaţi ce să mâncaţi şi ce să beţi, nici nu fiţi îngrijoraţi, 30 căci toate aceste lucruri neamurile lumii le caută! Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele. 31 Căutaţi în schimb Împărăţia Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.