Revised Common Lectionary (Complementary)
7 „Ia aminte, popor al Meu, şi voi vorbi!
Israele, voi mărturisi împotriva ta:
Sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău Eu sunt!
8 Nu pentru jertfele tale te mustru Eu,
nici pentru arderile de tot care-Mi sunt aduse neîncetat.
9 Nu voi lua viţei din ograda ta,
nici ţapi din staulele tale,
10 căci ale Mele sunt toate vieţuitoarele pădurii
şi vitele de pe o mie de dealuri.
11 Eu cunosc toate înaripatele munţilor,
şi toate făpturile câmpiei sunt ale Mele!
12 Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie,
căci a Mea este lumea cu tot ce cuprinde ea.
13 Mănânc Eu oare carnea taurilor
sau beau Eu sângele ţapilor?
14 Adu-I ca jertfă lui Dumnezeu mulţumire
şi împlineşte-ţi jurămintele faţă de Cel Preaînalt!
15 Cheamă-Mă în ziua necazului;
Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!“
40 Să luăm aminte la căile noastre, să le cercetăm
şi să ne întoarcem la Domnul.
41 Să ne înălţăm inimile şi mâinile
spre Dumnezeul din ceruri şi să spunem:
42 „Am păcătuit şi ne-am răzvrătit,
iar Tu nu ai iertat!“
43 Te-ai învăluit cu mânie şi ne-ai urmărit;
ai ucis fără milă.
44 Te-ai învăluit cu un nor,
ca nici o rugăciune să nu ajungă la Tine.
45 Ne-ai prefăcut în gunoi şi în murdărie
în mijlocul popoarelor.
46 Toţi vrăjmaşii noştri
şi-au deschis larg gura împotriva noastră.
47 Am avut parte de groază şi de groapă,
de prăpăd şi de distrugere.
48 Şuvoaie de lacrimi se scurg din ochii mei
căci fiica poporului meu a fost distrusă.
49 Ochii mi se vor topi de lacrimi neîncetat
şi fără oprire,
50 până când Domnul din ceruri
va privi şi va lua aminte.
51 Mi s-a întristat sufletul când le-am văzut
pe toate fiicele cetăţii mele.
52 Cei ce-mi erau vrăjmaşi fără motiv
m-au vânat ca pe o pasăre.
53 Au încercat să-mi pună capăt vieţii într-o groapă
şi au aruncat cu pietre în mine.
54 Apele s-au revărsat peste capul meu
şi mi-am zis: „Sunt pierdut!“
55 Dar am chemat Numele Tău, Doamne,
din adâncimile gropii.
56 Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ţi astupa urechea
la strigătele mele după ajutor!“
57 În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat
şi mi-ai răspuns: „Nu te teme!“
58 Stăpâne, Tu ai apărat cauza sufletului meu,
mi-ai răscumpărat viaţa!
Pavel în Malta
28 După ce am fost scăpaţi din primejdie, am aflat că insula se numea Malta. 2 Barbarii[a] ne-au arătat o bunăvoinţă neobişnuită; au aprins un foc, din pricină că începuse să cadă ploaia şi din pricina frigului, şi ne-au primit alături de ei pe toţi. 3 Pavel a adunat o grămadă de mărăcini şi, în timp ce le punea pe foc, a ieşit o viperă din cauza căldurii şi i s-a prins de mână. 4 Când barbarii au văzut şarpele atârnând de mâna lui, şi-au zis unii altora: „Fără îndoială că omul acesta care a fost salvat din mare este un criminal, căci Dreptatea[b] nu-l lasă să trăiască!“ 5 Pavel însă a scuturat şarpele în foc, fără să sufere nici un rău. 6 Ei se aşteptau să se umfle sau să cadă deodată mort. Dar, după ce au aşteptat mult şi au văzut că nu i se întâmplă nimic neobişnuit, şi-au schimbat părerea şi au zis că este un zeu. 7 Aproape de locul acela se aflau nişte ogoare ale fruntaşului[c] insulei, pe care-l chema Publius. El ne-a primit şi ne-a găzduit cu ospitalitate timp de trei zile. 8 Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, suferind de friguri şi dizenterie. Pavel s-a dus la el, s-a rugat punându-şi mâinile peste el şi l-a vindecat. 9 După ce s-a întâmplat aceasta, ceilalţi de pe insulă care aveau boli, au venit şi ei şi au fost vindecaţi. 10 Ei ne-au cinstit în multe feluri, iar când am fost gata de plecare ne-au pus la dispoziţie lucrurile de care aveam nevoie.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.