Revised Common Lectionary (Complementary)
Laudă şi mărturisire
7 „Voi vesti îndurările Domnului
şi isprăvile Domnului,
potrivit cu tot ceea ce a făcut Domnul pentru noi;
voi vesti marea Lui bunătate
faţă de Casa lui Israel,
pe care i-a arătat-o potrivit îndurării Sale
şi potrivit bogăţiei dragostei Lui.
8 El a zis: «Negreşit, ei sunt poporul Meu,
fiii care nu Mă vor trăda»,
şi astfel El a devenit Mântuitorul lor.
9 În tot ce au suferit,
a suferit împreună cu ei,
iar Îngerul Prezenţei Sale i-a izbăvit.
În dragostea şi în mila Sa
El i-a răscumpărat;
i-a ridicat şi i-a purtat
în toate zilele din vechime.
Psalmul 148
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Lăudaţi-L pe Domnul din ceruri,
lăudaţi-L în înălţimi!
2 Lăudaţi-L, toţi îngerii Lui,
lăudaţi-L, toată oştirea Lui!
3 Lăudaţi-L, soare şi lună,
lăudaţi-L, stele strălucitoare, toate!
4 Lăudaţi-L, ceruri preaînalte,
şi voi, ape de deasupra cerurilor!
5 Să laude Numele Domnului,
căci El a poruncit şi acestea au fost făcute!
6 El le-a aşezat la locul lor pe vecie
printr-o lege pe care nu o va încălca.[a]
7 Lăudaţi-L pe Domnul, cei de pe pământ,
monştri ai apelor şi toate adâncurile,
8 fulgerul[b] şi grindina, zăpada şi ceaţa,
vântul năprasnic ce-I împlineşte porunca,
9 munţii şi toate dealurile,
copacii roditori şi toţi cedrii,
10 fiarele şi toate vitele,
târâtoarele şi păsările înaripate,
11 regii pământului şi toate neamurile,
prinţii şi toţi demnitarii pământului,
12 tinerii şi tinerele,
bătrânii şi copiii deopotrivă!
13 Să laude cu toţii Numele Domnului,
pentru că numai Numele Lui este înălţat,
iar măreţia Lui este mai presus de pământ şi ceruri!
14 El înalţă puterea poporului Său[c];
aceasta este o pricină de laudă pentru credincioşii Săi,
pentru fiii lui Israel, poporul care Îi este aproape.
Lăudaţi-L pe Domnul!
10 Cel pentru Care şi prin Care sunt toate a considerat potrivit ca, pentru a duce mulţi fii la slavă, să-L desăvârşească prin suferinţe pe Autorul mântuirii lor. 11 Căci atât Cel Ce sfinţeşte, cât şi cei ce sunt sfinţiţi sunt toţi din Unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească fraţi, 12 spunând:
„Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei;
Te voi lăuda în mijlocul adunării!“[a]
13 De asemenea, El spune:
„Îmi voi pune încrederea în El!“[b]
Şi, din nou, El spune:
„Iată-Mă, Eu şi copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!“[c]
14 Aşadar, întrucât copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, El a devenit asemănător cu ei, pentru ca, prin moarte, să-l distrugă pe cel ce are puterea morţii, care este diavolul[d], 15 şi să-i elibereze pe cei care toată viaţa lor erau ţinuţi în sclavie prin frica de moarte. 16 Este clar că El n-a venit să-i ajute pe îngeri, ci a venit să ajute[e] sămânţa[f] lui Avraam. 17 De aceea, El a trebuit să fie făcut în toate precum fraţii Lui, ca să poată fi un Mare Preot milos şi credincios în slujba lui Dumnezeu şi să facă ispăşire pentru păcatele poporului. 18 Pentru că El Însuşi a fost ispitit prin ceea ce a suferit, El poate să-i ajute pe cei care sunt încercaţi.
Fuga în Egipt
13 După ce au plecat ei, un înger al Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif şi i-a zis: „Scoală-te, ia Copilul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt! Să rămâi acolo până când îţi voi spune eu, căci Irod va căuta Copilul ca să-L omoare!“
14 Iosif s-a sculat, a luat Copilul şi pe mama Lui şi a plecat în timpul nopţii în Egipt, 15 unde a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ceea ce a spus Domnul prin profetul care zice: „L-am chemat pe Fiul Meu din Egipt“[a].
16 Irod s-a înfuriat foarte tare când a văzut că a fost înşelat de magi şi a trimis să fie ucişi toţi băieţii care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, de la vârsta de doi ani în jos, potrivit cu perioada pe care o aflase de la magi. 17 Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia, care zice:
18 „Un ţipăt a fost auzit în Rama,
plânset şi bocet mult:
Rahela îşi plânge copiii
şi nu vrea să fie mângâiată, căci ei nu mai sunt“[b].
Întoarcerea în Nazaret
19 După ce a murit Irod, un înger al Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif, în Egipt, 20 şi i-a zis: „Scoală-te, ia Copilul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci cei ce căutau să ia viaţa Copilului au murit!” 21 Iosif s-a sculat, a luat Copilul şi pe mama Lui şi a venit în Israel. 22 Dar când a auzit că în Iudeea domnea Arhelau[c] în locul tatălui său Irod, Iosif s-a temut să se ducă acolo şi, fiind înştiinţat de Dumnezeu în vis, a plecat în ţinuturile Galileii. 23 S-a dus acolo şi a locuit într-o cetate numită Nazaret, ca să se împlinească ce a fost spus prin profeţi, şi anume că El va fi numit nazarinean[d].
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.