Revised Common Lectionary (Complementary)
4 Într-adevăr, El a luat asupra Lui neputinţele noastre
şi a purtat bolile noastre.
Noi însă L-am considerat lovit,
zdrobit de Dumnezeu şi nenorocit.
5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre,
zdrobit pentru fărădelegile noastre;
pedeapsa care ne dă pacea era peste El
şi prin rănile Lui suntem vindecaţi.
6 Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi,
fiecare urmându-şi propriul drum,
dar Domnul a pus asupra Lui
nelegiuirea noastră, a tuturor.
7 Când a fost asuprit şi chinuit,
El nu Şi-a deschis gura.
Ca un miel care este dus la tăiere
şi ca o oaie care tace înaintea celui ce o tunde,
tot aşa nici El nu Şi-a deschis gura.
8 A fost luat prin forţă şi judecată nedreaptă.
Dar cine din generaţia Sa s-ar fi gândit
că[a] El era şters de pe tărâmul celor vii
şi lovit pentru nelegiuirile poporului Meu?
9 I-au pus mormântul lângă al celor răi
şi L-au aşezat în[b] mormântul[c] celui bogat,
deşi El nu a săvârşit nici un act de violenţă
şi în gura Lui nu s-a găsit nici o înşelăciune.
10 Domnul însă a vrut să-L zdrobească prin suferinţă.
Dar după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru vină,
Îşi va vedea urmaşii[d] şi va trăi multe zile,
iar voia Domnului va propăşi prin El.
11 «La sfârşitul suferinţelor Lui va vedea lumina[e]
şi va fi mulţumit;[f]
prin cunoştinţa Sa[g] Robul Meu cel drept va îndreptăţi pe mulţi
şi le va purta nelegiuirile.
12 De aceea Îi voi da o parte la un loc cu cei mari[h]
şi va împărţi prada cu cel puternic[i],
căci S-a dat pe Sine Însuşi la moarte
şi a fost numărat alături de cei nelegiuiţi.
Totuşi El a purtat păcatul celor mulţi
şi a mijlocit pentru cei păcătoşi.»
9 Pentru că zici Domnului: „Refugiul meu!“
şi faci din Cel Preaînalt fortăreaţa ta[a],
10 Nu te va ajunge nici un rău
şi nici o urgie nu se va apropia de cortul tău.
11 El va da porunci îngerilor Săi cu privire la tine,
ca să te păzească în toate căile tale.
12 Ei te vor purta pe braţele lor,
ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
13 Aşa vei putea călca peste lei şi peste vipere,
peste leii cei tineri şi peste şerpi.
14 „Pentru că Mă iubeşte, şi Eu îl voi scăpa.
Îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.
15 Mă va chema, iar Eu îi voi răspunde.
Voi fi cu el în necaz,
îl voi izbăvi şi îl voi onora.
16 Îl voi sătura cu viaţă lungă
şi-i voi arăta mântuirea Mea.“
5 Orice mare preot este ales dintre oameni şi desemnat să-I slujească lui Dumnezeu pentru ei, ca să aducă atât daruri, cât şi jertfe pentru păcate. 2 El poate fi blând cu cei neştiutori şi rătăciţi, pentru că el însuşi este cuprins de slăbiciune. 3 Şi din pricina acestei slăbiciuni el trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât şi pentru ale poporului. 4 Nu el îşi ia această onoare, ci este chemat de Dumnezeu, aşa cum a fost şi Aaron.
5 Tot astfel, nici Cristos nu S-a slăvit pe Sine, devenind Mare Preot, ci Dumnezeu I-a spus:
„Tu eşti Fiul Meu!
Astăzi Te-am născut!“[a],
6 aşa cum spune şi în altă parte:
„Tu eşti preot în veci
potrivit rânduielii lui Melhisedek.“[b]
7 El, în timpul vieţii Lui pe pământ, s-a rugat şi a făcut cereri, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, către Cel Care a putut să-L scape de la moarte, şi a fost auzit datorită reverenţei Sale. 8 Chiar dacă era Fiu, a învăţat să asculte prin ceea ce a suferit 9 şi, fiind făcut desăvârşit, a devenit sursa unei mântuiri veşnice pentru toţi cei care ascultă de El, 10 fiind numit Mare Preot de către Dumnezeu, potrivit rânduielii lui Melhisedek.
Cererea fiilor lui Zebedei
35 Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, au venit la El şi I-au zis:
– Învăţătorule, vrem să faci pentru noi orice-Ţi vom cere.
36 Isus i-a întrebat:
– Ce vreţi să fac pentru voi?
37 Ei I-au răspuns:
– Dă-ne voie să şedem unul la dreapta şi altul la stânga Ta, în slava Ta.
38 Isus le-a zis:
– Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care îl beau Eu[a] sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat Eu[b]?
39 – Putem! au răspuns ei.
Isus le-a zis:
– Veţi bea paharul pe care-l voi bea Eu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat Eu, 40 dar dreptul de a sta la dreapta sau la stânga Mea nu ţine de Mine să-l dau, ci este pentru aceia cărora le-a fost pregătit.
41 Ceilalţi zece, când au auzit, au început să fie indignaţi de Iacov şi Ioan. 42 Isus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi că cei care sunt consideraţi domnitorii neamurilor fac pe stăpânii cu ele, iar mai marii lor se poartă cu tiranie cu ele. 43 Între voi să nu fie aşa! Ci oricine vrea să fie mai mare între voi trebuie să devină slujitorul vostru, 44 iar cel ce vrea să fie primul între voi trebuie să devină sclavul tuturor. 45 Căci Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.