Revised Common Lectionary (Complementary)
14 De aceea, iată, o voi ademeni[a],
o voi aduce în pustie
şi-i voi vorbi pe placul inimii ei.
15 Acolo îi voi da viile înapoi
şi voi face din valea Acor[b] o poartă a speranţei.
Acolo ea va răspunde ca în zilele tinereţii ei,
ca în ziua ieşirii ei din ţara Egiptului.
16 În ziua aceea, zice Domnul,
Mă vei numi «Soţul[c] meu»;
şi nu-Mi vei mai spune «Stăpânul[d] meu».
17 Voi îndepărta numele baalilor din gura ei
şi nu le vor mai fi pomenite numele.
18 În ziua aceea voi încheia pentru ei un legământ
cu fiarele câmpului, cu păsările cerului
şi cu animalele mici[e] care se târăsc pe pământ.
Le voi distruge din ţară
arcul, sabia şi războiul
şi-i voi face să se odihnească în siguranţă.
19 Te voi logodi cu Mine pe vecie,
te voi logodi cu Mine prin[f] dreptate şi prin judecată,
prin îndurare[g] şi prin milă.
20 Te voi logodi cu Mine prin credincioşie,
iar tu Îl vei cunoaşte pe Domnul.
Psalmul 103
Al lui David
1 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul,
şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!
2 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul
şi nu uita nici una din binefacerile Lui!
3 El îţi iartă toate nelegiuirile,
îţi vindecă toate bolile,
4 îţi răscumpără viaţa din groapă,
te învăluie cu îndurare şi milă,
5 îţi satură de bunătăţi dorinţele
şi astfel te face să întinereşti ca vulturul.
6 Domnul le face dreptate
şi judecată tuturor celor asupriţi.
7 El Şi-a descoperit căile Sale lui Moise
şi lucrările Sale – fiilor lui Israel.
8 Domnul este îndurător şi milostiv,
încet la mânie şi bogat în îndurare.
9 El nu se ceartă veşnic
şi nu ţine mânie pe vecie.
10 El nu ne face după păcatele noastre
şi nu ne răsplăteşte după nelegiuirile noastre,
11 ci cât de înalte sunt cerurile faţă de pământ,
tot atât de mare este şi îndurarea Lui pentru cei ce se tem de El;
12 cât de departe este răsăritul de apus,
tot atât de mult îndepărtează El fărădelegile noastre de la noi.
13 Cum se îndură un tată de copiii lui,
aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de El,
22 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate lucrările Lui,
din toate locurile stăpânirii Lui!
Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!
3 Începem oare din nou să ne recomandăm singuri? Oare avem nevoie, aşa cum au unii, de scrisori de recomandare către voi sau de la voi? 2 Voi înşivă sunteţi scrisoarea noastră de recomandare, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii, 3 arătând că sunteţi o scrisoare a lui Cristos, pregătită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe table de piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne.
4 O astfel de încredere avem, prin Cristos, înaintea lui Dumnezeu. 5 Nu că prin noi înşine suntem destoinici, pretinzând că ceva vine de la noi, ci destoinicia noastră vine de la Dumnezeu, 6 Care ne-a şi făcut destoinici să fim slujitorii Noului Legământ, nu al literei, ci al Duhului, pentru că litera ucide, dar Duhul dă viaţă.
Chemarea lui Levi
13 Isus a ieşit din nou lângă mare. Toată mulţimea a venit la El, iar El îi învăţa. 14 Plecând mai departe, El l-a văzut pe Levi[a], fiul lui Alfeu, şezând la masa unde se colectau taxele[b] şi i-a zis: „Urmează-Mă!“ El s-a ridicat şi L-a urmat.
15 În timp ce Isus şedea la masă în casa lui Levi, mulţi colectori de taxe[c] şi păcătoşi[d] şedeau acolo la masă cu El şi cu ucenicii Lui; căci erau mulţi care Îl urmau. 16 Când cărturarii care erau farisei[e] au văzut că El mănâncă împreună cu păcătoşii şi cu colectorii de taxe, i-au întrebat pe ucenicii Lui: „De ce mănâncă[f] cu colectorii de taxe şi cu păcătoşii?“
17 Însă Isus i-a auzit şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi! Eu n-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi!“
Despre post
18 Ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor obişnuiau să postească[g]. Ei au venit la Isus şi L-au întrebat:
– De ce ucenicii lui Ioan şi ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?
19 Isus le-a răspuns:
– Pot posti nuntaşii în timp ce mirele este cu ei? Atâta vreme cât îl au pe mire cu ei, nu pot posti. 20 Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti.
21 Nimeni nu coase o bucată de pânză nouă la o haină veche, pentru că altfel peticul cel nou se va desprinde din haina cea veche şi ruptura se va face mai mare. 22 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi. Dacă face aşa, vinul va crăpa burdufurile, iar vinul şi burdufurile vor fi distruse. Ci vinul nou se pune în burdufuri noi.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.