Revised Common Lectionary (Complementary)

Psalmul 30

Un psalm. Un cântec pentru dedicarea Casei. Al lui David.

Reglementarea curăţiei în bolile infecţioase de piele

13 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: ² „Dacă un om are pe pielea trupului său o umflătură, o erupţie sau o pată albă, care se aseamănă cu rana de lepră^[a] pe pielea trupului său, el trebuie să fie adus la preotul Aaron sau la unul din fiii săi, preoţii. ³ Preotul să-i cerceteze rana de pe pielea trupului, iar dacă părul din rană s-a albit şi rana este mai adâncă decât pielea trupului său, atunci este lepră; după ce preotul l-a cercetat, să-l declare necurat. ⁴ Dar dacă pata este albă pe pielea trupului său şi nu este mai adâncă decât pielea, iar părul nu s-a albit, atunci preotul să-l închidă pe cel cu rana şapte zile. ⁵ În a şaptea zi preotul va trebui să-l cerceteze; dacă i se va părea că rana a rămas aşa cum a fost şi nu s-a împrăştiat pe piele, atunci preotul să-l închidă încă şapte zile. ⁶ În ziua a şaptea preotul să-l cerceteze din nou, iar dacă rana a mai scăzut şi nu s-a întins pe piele, atunci preotul să-l declare curat, căci este doar o erupţie; el să-şi spele hainele şi va fi curat. ⁷ Dacă erupţia se întinde pe piele după ce omul s-a arătat preotului pentru a fi declarat curat, el va trebui să vină din nou înaintea preotului. ⁸ Preotul să-l cerceteze şi dacă erupţia s-a întins pe piele, preotul să-l declare necurat, căci are lepră.

⁹ Dacă cineva are o rană de lepră, să fie adus la preot. ¹⁰ Preotul să-l cerceteze şi dacă pe piele este o umflătură albă care a făcut ca şi părul să se albească, iar în umflătură este şi o urmă de carne vie, ¹¹ atunci pe pielea trupului acelui om se află o lepră veche. Preotul să-l declare necurat; să nu-l închidă, pentru că este necurat.

¹² Dar dacă lepra erupe pe piele şi acoperă toată pielea, din creştet până în tălpi, pretutindeni pe unde se uită preotul, ¹³ preotul să-l cerceteze şi dacă lepra i-a acoperit tot trupul, atunci va trebui să-l declare curat pe cel cu rana; el este curat deoarece toată rana s-a albit. ¹⁴ Dacă însă mai apare vreo urmă de carne vie pe el, va fi necurat. ¹⁵ Preotul să cerceteze carnea vie şi să-l declare necurat. Carnea vie este necurată, pentru că este lepră. ¹⁶ Dar dacă carnea vie se face albă, el trebuie să vină la preot. ¹⁷ Preotul să-l cerceteze, iar dacă rana s-a albit, atunci preotul să-l declare curat pe cel cu rana. El este curat.

⁷ Răbdaţi încercările de dragul disciplinării! Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Care copil nu este disciplinat de tatăl lui? ⁸ Însă dacă voi nu aveţi parte de disciplina de care au parte toţi copiii, atunci sunteţi copii nelegitimi, nu fii! ⁹ Mai mult, în cazul părinţilor noştri omeneşti, ei ne-au disciplinat, iar noi i-am respectat; n-ar trebui, cu atât mai mult, să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim? ¹⁰ Ei ne-au disciplinat pentru scurt timp, aşa cum li s-a părut lor cel mai bine, însă El ne disciplinează pentru binele nostru, ca să avem parte de sfinţenia Lui. ¹¹ Întotdeauna, orice disciplinare este mai degrabă dureroasă decât plăcută, dar, mai târziu, cei care au fost disciplinaţi prin ea adună rodul paşnic al dreptăţii.

¹² De aceea, întăriţi-vă braţele lipsite de putere şi genunchii slăbiţi! ¹³ „Faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre“^[a], pentru ca cel şchiop să nu-şi scrântească piciorul, ci mai degrabă să fie vindecat!