Old/New Testament

Vedenii asupra prăbuşirii lui Israel

7 Domnul, Dumnezeu, mi-a trimis vedenia aceasta. Iată, făcea nişte lăcuste în clipa când începea să crească otava; era otava după cositul împăratului. ² Şi, după ce au mâncat ele cu desăvârşire toată iarba din ţară, am zis: ‘Doamne, Dumnezeule, iartă! Cum ar putea să stea Iacov în picioare^(A)? Căci este aşa de slab!’ ³ Atunci, Domnul S-a căit de lucrul acesta: ‘Nu se va întâmpla una ca aceasta’, a zis Domnul. ⁴ Domnul^(B), Dumnezeu, mi-a trimis vedenia aceasta: Iată, Domnul, Dumnezeu, vestea pedeapsa prin foc şi focul mânca Adâncul cel mare şi apucase şi câmpia. ⁵ Eu am zis: ‘Doamne, Dumnezeule, opreşte! Cum ar putea să stea în picioare^(C) Iacov? Căci este aşa de slab!’ ⁶ Atunci, Domnul S-a căit şi de lucrul acesta: ‘Niciuna ca aceasta nu se va întâmpla’, a zis Domnul, Dumnezeu. ⁷ El mi-a trimis vedenia aceasta: Iată, Domnul stătea pe un zid făcut la cumpănă şi avea o cumpănă în mână. ⁸ Domnul mi-a zis: ‘Ce vezi, Amos?’ Eu am răspuns: ‘O cumpănă’. Şi Domnul a zis: ‘Iată, voi^(D) pune cumpăna în mijlocul poporului Meu Israel şi nu-l^(E) voi mai ierta, ⁹ ci înălţimile^(F) lui Isaac vor fi pustiite; sfintele locaşuri ale lui Israel vor fi dărâmate şi Mă voi ridica^(G) împotriva casei lui Ieroboam cu sabia’.” ¹⁰ Atunci, Amaţia, preotul din Betel^(H), a trimis să spună lui Ieroboam^(I), împăratul lui Israel: „Amos unelteşte împotriva ta în mijlocul casei lui Israel; ţara nu poate să sufere toate cuvintele lui! ¹¹ Căci iată ce zice Amos: ‘Ieroboam va fi ucis de sabie, şi Israel va fi dus în robie departe de ţara sa!’ ” ¹² Şi Amaţia a zis lui Amos: „Pleacă, văzătorule, şi fugi în ţara lui Iuda! Mănâncă-ţi pâinea acolo şi acolo proroceşte. ¹³ Dar nu mai proroci la Betel^(J), căci este^(K) un locaş sfânt al împăratului şi este un templu al împărăţiei!” ¹⁴ Amos a răspuns lui Amaţia: „Eu nu sunt nici proroc, nici fiu^(L) de proroc, ci sunt^(M) păstor şi strângător de smochine de Egipt. ¹⁵ Dar Domnul m-a luat de la oi şi Domnul mi-a zis: ‘Du-te şi proroceşte poporului Meu Israel!’ ¹⁶ Ascultă acum Cuvântul Domnului, tu care zici: ‘Nu proroci^(N) împotriva lui Israel, nu vorbi împotriva casei lui Isaac!’ ¹⁷ Din pricina aceasta^(O), iată ce zice Domnul: ‘Nevastă-ta^(P) va curvi în cetate, fiii şi fiicele tale vor cădea loviţi de sabie, ogorul tău va fi împărţit cu frânghia de măsurat; tu însă vei muri într-un pământ necurat şi Israel va fi dus în robie departe de ţara lui!’

8 Domnul, Dumnezeu, mi-a trimis următoarea vedenie. Iată, era un coş cu poame coapte. ² El a zis: ‘Ce vezi, Amos?’ Eu am răspuns: ‘Un coş cu poame coapte’. Şi Domnul mi-a zis: ‘A venit sfârşitul^(Q) poporului Meu Israel; nu-l mai pot ierta^(R)! ³ În ziua aceea, cântecele Templului^(S) se vor preface în gemete, zice Domnul, Dumnezeu, pretutindeni vor arunca^(T) în tăcere o mulţime de trupuri moarte. ⁴ Ascultaţi lucrul acesta, voi care mâncaţi^(U) pe cel lipsit şi prăpădiţi pe cei nenorociţi din ţară! ⁵ Voi care ziceţi: «Când va trece luna nouă ca să vindem grâul şi Sabatul^(V) ca să deschidem grânarele, să micşorăm efa^(W) şi să mărim siclul, şi să strâmbăm cumpăna ca să înşelăm? ⁶ Apoi, vom cumpăra pe cei nevoiaşi pe argint^(X) şi pe sărac pe o pereche de încălţăminte şi vom vinde codina în loc de grâu».’ ⁷ Domnul a jurat pe slava^(Y) lui Iacov: ‘Niciodată^(Z) nu voi uita niciuna din faptele lor! ⁸ Nu se va cutremura ţara^(AA) din pricina acestor mişelii şi nu se vor jeli toţi locuitorii ei? Nu se va umfla toată ţara ca râul, ridicându-se şi pogorându-se iarăşi ca râul^(AB) Egiptului? ⁹ În ziua aceea, zice Domnul, Dumnezeu, voi face să asfinţească soarele^(AC) la amiază şi voi întuneca pământul ziua nămiaza mare. ¹⁰ Vă voi preface sărbătorile în jale şi toate cântările în bociri pentru morţi, voi acoperi toate coapsele cu saci^(AD) şi voi face toate capetele pleşuve; voi arunca ţara într-o jale^(AE) ca pentru un singur fiu şi sfârşitul ei va fi ca o zi amară. ¹¹ Iată, vin zile, zice Domnul, Dumnezeu, când voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea^(AF) cuvintelor Domnului. ¹² Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace şi încolo, ca să caute Cuvântul Domnului, şi tot nu-l vor găsi. ¹³ În ziua aceea, se vor topi de sete fetele frumoase şi flăcăii. ¹⁴ Ei, care jură^(AG) acum pe păcatul^(AH) Samariei şi zic: «Pe Dumnezeul tău cel viu, Dane!» şi «Pe drumul^(AI) Beer-Şebei!» vor cădea şi nu se vor mai scula.’

9 Am văzut pe Domnul stând pe altar. Şi a zis: ‘Loveşte pragul de sus al porţii, ca să se cutremure uşorii, şi sfărâmă-i^(AJ) peste capetele lor, ale tuturora. Rămăşiţa lor însă o voi pierde cu sabia, aşa că niciunul^(AK) din ei nu va putea să scape fugind şi niciunul din cei ce vor scăpa nu va scăpa. ² De ar pătrunde chiar până în Locuinţa morţilor^(AL) şi de acolo îi va smulge mâna Mea; de s-ar sui chiar în ceruri^(AM), şi de acolo îi voi pogorî. ³ De s-ar ascunde chiar pe vârful Carmelului, şi acolo îi voi căuta şi-i voi lua; de s-ar ascunde de privirile Mele chiar în fundul mării, şi acolo^(AN) voi porunci şarpelui să-i muşte. ⁴ De ar merge în robie chiar înaintea vrăjmaşilor lor, şi acolo voi porunci sabiei să-i piardă; voi pune astfel ochii^(AO) pe ei ca să le fac rău, nu bine. ⁵ Domnul, Dumnezeul oştirilor, atinge pământul şi se topeşte^(AP) şi toţi locuitorii lui jelesc^(AQ). Se înalţă ca râul Nil şi se pogoară ca râul Egiptului. ⁶ El Şi-a zidit cămara^(AR) în ceruri, Şi-a întemeiat bolta deasupra pământului; cheamă apele^(AS) mării şi le varsă pe faţa pământului. Domnul^(AT) este Numele Lui! – ⁷ Nu sunteţi voi oare pentru Mine ca şi copiii etiopienilor, copii ai lui Israel? zice Domnul. N-am scos Eu pe Israel din ţara Egiptului, ca şi pe filisteni^(AU) din Caftor^(AV) şi pe sirieni din Chir^(AW)? – ⁸ Iată, Domnul Dumnezeu are ochii^(AX) pironiţi peste împărăţia aceasta vinovată, ca s-o nimicesc^(AY) de pe faţa pământului; totuşi nu voi nimici de tot casa lui Iacov, zice Domnul. ⁹ Căci, iată, voi porunci şi voi vântura casa lui Israel între toate neamurile, cum se vântură cu ciurul, fără să cadă un singur bob la pământ! ¹⁰ Toţi păcătoşii poporului Meu vor muri de sabie, cei ce zic^(AZ): «Nu ne va ajunge nenorocirea şi nu va veni peste noi». ¹¹ În vremea aceea^(BA) voi ridica din căderea lui cortul lui David, îi voi drege spărturile, îi voi ridica dărâmăturile şi-l voi zidi iarăşi cum era odinioară, ¹² ca să stăpânească^(BB) rămăşiţa Edomului^(BC) şi toate neamurile peste care a fost chemat Numele Meu, zice Domnul, care va împlini aceste lucruri. ¹³ Iată, vin^(BD) zile, zice Domnul, când plugarul va ajunge pe secerător şi cel ce calcă strugurii, pe cel ce împrăştie sămânţa, când mustul va picura din^(BE) munţi şi va curge de pe toate dealurile. ¹⁴ Voi aduce înapoi^(BF) pe prinşii de război ai poporului Meu Israel; ei vor zidi iarăşi^(BG) cetăţile pustiite şi le vor locui, vor sădi vii şi le vor bea vinul, vor face grădini şi le vor mânca roadele. ¹⁵ Îi voi sădi în ţara lor şi nu vor mai fi smulşi^(BH) din ţara pe care le-am dat-o, zice Domnul, Dumnezeul tău!’ ”

8 Când a rupt^(A) Mielul pecetea a şaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas. ² Şi^(B) am văzut pe cei şapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu; şi^(C) li s-au dat şapte trâmbiţe. ³ Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile^(D) tuturor sfinţilor, pe altarul^(E) de aur, care este înaintea scaunului de domnie. ⁴ Fumul^(F) de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor. ⁵ Apoi, îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o din focul de pe altar şi l-a aruncat pe pământ. Şi s-au^(G) stârnit tunete, glasuri, fulgere şi un cutremur^(H) de pământ. ⁶ Şi cei şapte îngeri, care aveau cele şapte trâmbiţe, s-au pregătit să sune din ele. ⁷ Îngerul dintâi a sunat din trâmbiţă. Şi^(I) au venit grindină şi foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe^(J) pământ: şi a treia parte a pământului a fost ars, şi a treia parte din^(K) copaci au fost arşi, şi toată iarba verde a fost arsă. ⁸ Al doilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi^(L) ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare; şi^(M) a treia parte din mare s-a^(N) făcut sânge; ⁹ şi^(O) a treia parte din făpturile care erau în mare şi aveau viaţă au murit; şi a treia parte din corăbii au pierit. ¹⁰ Al treilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi^(P) a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a^(Q) căzut peste a treia parte din râuri şi peste izvoarele apelor. ¹¹ Steaua^(R) se chema „Pelin” şi^(S) a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Şi mulţi oameni au murit din pricina apelor, pentru că fuseseră făcute amare. ¹² Al^(T) patrulea înger a sunat din trâmbiţă. Şi a fost lovită a treia parte din soare, şi a treia parte din lună, şi a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-şi piardă a treia parte din lumina ei şi noaptea, de asemenea. ¹³ M-am uitat şi am^(U) auzit un vultur care zbura prin mijlocul cerului şi zicea cu glas tare: „Vai^(V), vai, vai de locuitorii pământului din pricina celorlalte sunete de trâmbiţă ale celor trei îngeri care au să mai sune!”