Old/New Testament

4 ‘Ascultaţi cuvântul acesta, juncani^(A) din Basan, de pe muntele Samariei, voi care asupriţi pe cei sărmani, zdrobiţi pe cei lipsiţi şi ziceţi bărbaţilor voştri: «Daţi-ne să bem!»’ ² Domnul, Dumnezeu^(B) a jurat pe sfinţenia Lui şi a zis: ‘Iată, vin zile pentru voi când vă vor prinde cu cârligele^(C) şi rămăşiţa voastră, cu undiţe de pescari; ³ veţi ieşi^(D) prin spărturi, fiecare drept înainte, şi veţi fi lepădate în Harmon’, zice Domnul. ⁴ Duceţi-vă^(E) numai la Betel şi păcătuiţi! Duceţi-vă la Ghilgal^(F) şi păcătuiţi şi mai mult! Aduceţi-vă^(G) jertfele în fiecare dimineaţă şi zeciuielile^(H) la fiecare trei zile! ⁵ Faceţi să fumege jertfe de mulţumire^(I) făcute cu aluat! Trâmbiţaţi-vă, vestiţi-vă darurile de mâncare de bunăvoie^(J)! Căci aşa^(K) vă place, copii ai lui Israel, zice Domnul, Dumnezeu. ⁶ Şi Eu, de partea Mea, v-am trimis foametea în toate cetăţile voastre şi lipsa de pâine în toate locuinţele voastre. Cu toate acestea, tot^(L) nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul. ⁷ N-am vrut să vă dau nici ploaie când mai erau încă trei luni până la secerat; am dat ploaie peste o cetate, dar n-am dat ploaie peste o altă cetate; într-un ogor a plouat, şi altul, în care n-a plouat, s-a uscat. ⁸ Două, trei cetăţi s-au dus la alta ca să bea apă, şi tot nu şi-au potolit setea. Cu toate acestea, tot^(M) nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul. ⁹ V-am^(N) lovit cu rugină în grâu şi cu tăciune; grădinile voastre cele multe, viile, smochinii şi măslinii voştri i-au mâncat deseori lăcustele^(O). Cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul. ¹⁰ Am trimis în voi ciuma, ca^(P) în Egipt; v-am ucis tinerii cu sabia şi am lăsat să vi se ia caii, am făcut să vi se suie în nări duhoarea taberei voastre. Şi, cu toate acestea, tot^(Q) nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul. ¹¹ V-am nimicit ca pe Sodoma şi Gomora^(R), pe care le-a nimicit Dumnezeu, şi aţi fost^(S) ca un tăciune scos din foc. Cu toate acestea, tot^(T) nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul. ¹² ‘De aceea îţi voi face astfel, Israele, şi, fiindcă îţi voi face astfel, pregăteşte-te^(U) să întâlneşti pe Dumnezeul tău, Israele! ¹³ Căci iată că El a întocmit munţii, a făcut vântul şi spune omului^(V) până şi gândurile lui. El preface zorile^(W) în întuneric şi umblă^(X) pe înălţimile pământului: Domnul^(Y), Dumnezeul oştirilor, este Numele Lui.’

5 Ascultaţi cuvântul acesta, cântecul acesta de jale pe care-l fac^(Z) pentru voi, casa lui Israel! ² A căzut şi nu se va mai scula fecioara lui Israel; stă trântită la pământ şi nimeni n-o ridică. ³ Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ‘Cetatea care scotea la luptă o mie de oameni nu va rămâne decât cu o sută şi cea care scotea o sută de oameni nu va mai rămâne decât cu zece din casa lui Israel.’ ⁴ Căci aşa vorbeşte Domnul către casa lui Israel: ‘Căutaţi-Mă^(AA), şi^(AB) veţi trăi! ⁵ Nu căutaţi Betelul^(AC), nu vă duceţi la Ghilgal şi nu treceţi la Beer-Şeba^(AD). Căci Ghilgalul va fi dus în robie şi Betelul^(AE) va fi nimicit. ⁶ Căutaţi^(AF) pe Domnul, şi veţi trăi! Temeţi-vă, ca nu cumva să apuce ca un foc casa lui Iosif, şi focul acesta s-o mistuie, fără să fie cineva la Betel ca să-l stingă, ⁷ voi, care prefaceţi^(AG) dreptul în pelin şi călcaţi dreptatea în picioare! ⁸ El a făcut Cloşca-cu-Pui^(AH) şi Orionul, El preface întunericul în zori, iar ziua în noapte neagră^(AI); El cheamă^(AJ) apele mării şi le varsă pe faţa pământului: Domnul^(AK) este Numele Lui. ⁹ El aduce ca fulgerul prăpădul peste cei puternici, aşa că nimicirea vine peste cetăţui. ¹⁰ Ei urăsc^(AL) pe cel ce-i mustră la poarta cetăţii şi le este scârbă^(AM) de cel ce vorbeşte din inimă. ¹¹ De aceea, pentru că pe sărac îl călcaţi în picioare şi luaţi daruri de grâu de la el, măcar că aţi zidit^(AN) case de piatră cioplită, nu le veţi locui; măcar că aţi sădit vii foarte bune, nu veţi bea din vinul lor! ¹² Căci Eu ştiu că nelegiuirile voastre sunt multe şi că păcatele voastre sunt fără număr, asupriţi^(AO) pe cel drept, luaţi mită şi călcaţi în picioare^(AP) la poarta cetăţii dreptul săracilor. ¹³ De aceea, în vremuri ca acestea, înţeleptul^(AQ) trebuie să tacă; căci sunt vremuri rele. ¹⁴ Căutaţi binele, şi nu răul, ca să trăiţi şi ca astfel, Domnul, Dumnezeul oştirilor, să fie cu voi, cum^(AR) spuneţi voi! ¹⁵ Urâţi^(AS) răul şi iubiţi binele, faceţi să domnească dreptatea la poarta cetăţii, şi poate^(AT) că Domnul, Dumnezeul oştirilor, va avea milă de rămăşiţele lui Iosif.’ ¹⁶ De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor, Cel Atotputernic: ‘În toate pieţele se vor boci şi pe toate uliţile vor zice: «Vai! Vai!» Vor chema pe plugar la jale şi la bocire pe cei ce fac jelanii^(AU) pentru morţi. ¹⁷ În toate viile va fi bocet când voi^(AV) trece prin mijlocul tău, zice Domnul. ¹⁸ Vai^(AW) de cei ce doresc ziua Domnului! Ce aşteptaţi voi de la ziua Domnului? Ea va fi^(AX) întuneric, şi nu lumină. ¹⁹ Veţi fi ca un om^(AY) care fuge dinaintea unui leu, pe care-l întâlneşte un urs şi care, când ajunge acasă, îşi reazemă mâna pe zid şi-l muşcă un şarpe! ²⁰ Nu va fi oare ziua Domnului întuneric, în loc de lumină? Nu va fi ea întunecoasă şi fără strălucire? ²¹ Eu urăsc^(AZ), dispreţuiesc sărbătorile voastre şi nu pot să vă sufăr^(BA) adunările de sărbătoare! ²² Când Îmi aduceţi^(BB) arderi-de-tot şi daruri de mâncare, n-am nicio plăcere de ele, şi viţeii îngrăşaţi pe care-i aduceţi ca jertfe de mulţumire, nici nu Mă uit la ei. ²³ Depărtează de Mine vuietul cântecelor tale; nu pot asculta sunetul alăutelor tale! ²⁴ Ci dreptatea^(BC) să curgă ca o apă curgătoare şi neprihănirea, ca un pârâu care nu seacă niciodată! ²⁵ Mi-aţi adus^(BD) voi jertfe şi daruri de mâncare în timpul celor patruzeci de ani din pustie, casa lui Israel?… ²⁶ Veţi ridica dar pe Sacut, împăratul^(BE) vostru, şi pe Caivan, chipurile voastre idoleşti, steaua dumnezeului vostru pe care vi l-aţi făcut ²⁷ şi vă voi duce în robie dincolo^(BF) de Damasc, zice Domnul, al cărui Nume^(BG) este Dumnezeul oştirilor!’

6 Vai de cei ce trăiesc^(BH) fără grijă în Sion şi la adăpost, pe muntele Samariei, vai de mai-marii^(BI) aceştia ai celui dintâi dintre neamuri, la care aleargă casa lui Israel!… ² Treceţi^(BJ) la Calne^(BK) şi vedeţi, duceţi-vă de acolo până la Hamatul^(BL) cel mare şi pogorâţi-vă în Gat^(BM), la filisteni. Sunt oare cetăţile acestea mai înfloritoare^(BN) decât cele două împărăţii ale voastre şi este ţinutul lor mai întins decât al vostru?… ³ Credeţi^(BO) că ziua nenorocirii^(BP) este departe şi faceţi să se apropie^(BQ) domnia silniciei^(BR). ⁴ Ei se culcă pe paturi de fildeş şi stau întinşi alene pe aşternuturile lor; mănâncă miei din turmă şi viţei puşi la îngrăşat. ⁵ Aiurează^(BS) în sunetul alăutei, se cred iscusiţi, ca David^(BT), în instrumentele de muzică. ⁶ Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn şi nu se întristează de prăpădul^(BU) lui Iosif! ⁷ De aceea vor merge în robie în fruntea prinşilor de război şi vor înceta strigătele de veselie ale acestor desfătaţi. ⁸ Domnul^(BV) Dumnezeu a jurat pe Sine Însuşi şi Domnul, Dumnezeul oştirilor, a zis: ‘Mi-e scârbă de mândria^(BW) lui Iacov şi-i urăsc palatele, de aceea voi da în mâna vrăjmaşului cetatea cu tot ce este în ea. ⁹ Şi, dacă vor mai rămâne zece oameni într-o casă, vor muri. ¹⁰ Când unchiul său va lua pe cel mort să-l ardă, ridicându-i oasele din casă, şi va întreba pe cel din fundul casei: «Mai este cineva cu tine?» acela va răspunde: «Nimeni»… Iar celălalt va zice: «Tăcere^(BX)! Căci^(BY) nu trebuie să pomenim acum Numele Domnului!» ¹¹ Căci iată că Domnul^(BZ) porunceşte să se dărâme casa cea mare^(CA) şi să se facă bucăţi casa cea mică. ¹² Pot caii să alerge pe o stâncă? Sau poate cineva să are marea cu boii, de aţi prefăcut judecata în otravă^(CB) şi roada dreptăţii în pelin? ¹³ Vă bucuraţi de lucruri de nimic şi ziceţi: «Oare nu prin tăria noastră am câştigat noi putere?» ¹⁴ De aceea, iată, voi ridica^(CC) împotriva voastră, casa lui Israel, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, un neam care vă va asupri de la intrarea Hamatului^(CD) până la pârâul pustiei’.

7 După aceea am văzut patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau^(A) cele patru vânturi ale pământului, ca^(B) să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. ² Şi am văzut un alt înger care se suia dinspre răsăritul soarelui şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea, ³ zicând: „Nu^(C) vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii până nu vom pune pecetea^(D) pe fruntea^(E) slujitorilor Dumnezeului nostru!” ⁴ Şi^(F) am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o^(G) sută patruzeci şi patru de mii din toate seminţiile fiilor lui Israel. ⁵ Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii; ⁶ din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii; ⁷ din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii; ⁸ din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii au fost pecetluiţi. ⁹ După aceea m-am uitat şi iată că era o mare^(H) gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din^(I) orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi^(J) în haine albe, cu ramuri de finic în mâini ¹⁰ şi strigau cu glas tare şi ziceau: „Mântuirea^(K) este a Dumnezeului nostru, care^(L) şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!” ¹¹ Şi^(M) toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie şi s-au închinat lui Dumnezeu ¹² şi au zis^(N): „Amin. Ale Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria în vecii vecilor! Amin.” ¹³ Şi unul din bătrâni a luat cuvântul şi mi-a zis: „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine^(O) albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit?” ¹⁴ „Doamne”, i-am răspuns eu, „Tu ştii”. Şi el mi-a zis: „Aceştia^(P) vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat^(Q) hainele şi le-au albit în sângele Mielului. ¹⁵ Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie îşi va întinde^(R) peste ei cortul Lui. ¹⁶ Nu^(S) le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici^(T) soarele, nici vreo altă arşiţă. ¹⁷ Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor^(U), îi va duce la izvoarele apelor vieţii şi^(V) Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.”